1,279 matches
-
funcții de rege al neamurilor supuse și de conducător al creștinității apusene, acceptând titlul de împărat. Carol i-ar fi cerut mâna lui Irina, dar această a protestat. Succesorul ei, Nicephor I, a rupt în 803 orice legătură cu regele franc, care a răspuns prin ocuparea Dalmației și Veneției , aflate sub stăpânire bizantină. Nicephor, aflat în război cu bulgarii, a negociat cu Carol. Carol a retrocedat Veneția și Dalmația lui Mihail I Rangabe, urmașul lui Nichephor. În 812, Carol a primit
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
acționa pentru a asigura pacea și ordinea, precum și bună funcționare a justiției. Avea putere legislativă, promulgând legile cu ocazia marilor adunări generale plăciță. De două ori pe an, curtea, clerul și nobilimea erau convocați într-o adunare în centrul regatului franc, în Austrasia. Adunările erau prezidate de împărat, care se implică în dezbateri complexe: chestiuni militare, politice, juridice sau religioase. În adunarea de la Frankfurt din 794, s-au discutat probleme legate de adoptarea de măsuri în urmă rebeliunii din 792, renunțarea
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
s-au discutat probleme legate de adoptarea de măsuri în urmă rebeliunii din 792, renunțarea lui Tassilo la pretențiile asupra Bavariei, foametea ce bântuia regatul, prețurile mari, condamnarea adoptionismului. Prima adunare se ținea între noiembrie și martie, în locul unde regele franc iernă și se decideau operațiunile militare sau se decidea dată chemării la oaste. A două se întrunea între luna mai sau după adunarea oștii, expedițiile militare fiind planificate. Se discuta despre asigurarea păcii, justiției, protejarea bisericii și a celor săraci
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
autorități efective în multe provincii unde erau scaune episcopale vacanțe, simonia, ruinarea unor mănăstiri. Renașterea carolingiană, după numele lui Carol cel Mare, a reprezentat trezirea la viață a antichității și, în parte, a culturii bizantine în cultura și arta imperiului franc, în secolele al VIII-lea și al IX-lea, în încercarea împăratului Carol cel Mare de a continua și înnoi tradițiile Imperiului roman. Printre cele mai însemnate realizări ale Renașterii carolingiene se numără ilustrațiile de carte din "Evangheliarul lui Carol
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
anul morții lui Carol Pleșuvul) se poate remarca faptul că atât Carol cel Mare, cât și Ludovic cel Pios au simțit nevoia de a se alipi puterii spirituale, reprezentată prin clerici, din dorința de a păstra cu ajutorul acestora omogenitatea statului franc, în condițiile în care acesta își marea granițele de la o perioadă la alta. După ce a conceput o mai bună repartizare a bogățiilor Bisericilor, după ce a echilibrat condiția precară a călugărilor și preoților cu cea a episcopilor și abaților, și după ce
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
al clericilor, la literați originari din regiunile unde se menținuseră importante focare de cultură latină, deci din regiunile care nu decăzuseră din punct de vedere cultural la sfârșitul perioadei merovingiene așa cum se întâmplase cu cea mai mare parte a Galiei france care pierduse tot cea ce dobândise în perioada precedentă. Răspunzând invitației regelui, la palatul imperial de la Aix-la-Chapelle, adevărat centru de formare a clericilor și de difuzare a culturii, au sosit maeștri vestiți din Italia-Petru din Pisa și Paulin din Aquileea
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
nu o restaurare pur și simplu, ci o "translatio imperii translatio studii", adică o strămutare a formelor bătrânului Imperiu pentru a se modela într-o lume tânără. În ciuda eforturilor depuse de Carol, au existat obstacole în calea unificării eterogenului stat franc. Legile populațiilor supuse au fost păstrate, cu unele modificări, iar suveranitatea monarhului era limitată. Capitulariile sunt departe de realitatea din teritoriu. Au existat și opoziții , în 786, comiții din Thuringia s-au revoltat împotriva politicii centriste, iar în 792, o
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
missi-lor în 825 ce aveau să acopere cele trei vechi regate: Austrasia, Neustria și Burgundia. A mărit numărul adunărilor publice pentru a dezbate problemele regatului de trei ori pe an. A căutat să păstreze statutul de mare putere al regatului franc. A urmărit menținerea croaților și sorabilor sub protectoratul franc. Hamburg a devenit reședința unei episcopii în 831, dar a fost distrus de danezi, această fiind mutată la Bremen. În 817, prin "Ordinatio Imperii", imperiul urmă să fie divizat: Ludovic păstra
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
vechi regate: Austrasia, Neustria și Burgundia. A mărit numărul adunărilor publice pentru a dezbate problemele regatului de trei ori pe an. A căutat să păstreze statutul de mare putere al regatului franc. A urmărit menținerea croaților și sorabilor sub protectoratul franc. Hamburg a devenit reședința unei episcopii în 831, dar a fost distrus de danezi, această fiind mutată la Bremen. În 817, prin "Ordinatio Imperii", imperiul urmă să fie divizat: Ludovic păstra teritoriile Neustria, Austrasia ,Burgundia, Alamania și Provența, Lothar, asociat
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
din 848, magnații, episcopii și abatii au cedat și l-au ales că rege pe Carol cel Pleșuv, fiind uns la Orleans. Nu a mai acordat provincii fiilor săi, astfel, nobilii urmau să depindă de rege pentru obținerea favorurilor. Regatul franc s-a confruntat însă cu atacurile normanzilor din partea apuseană. Un fost aliat danez, Ragnar, a atacat Parisul în 845, unde a spânzurat 111 de prizonieri. Ragnar a fost mituit cu 7000 de livre de argint să se retragă. Atacurile și
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
amuzament, Mihail e un câine trist și solitar până ce, întâmplător, întâlnește pe plajă un steward pe care-l urmează. Ei vor lega o strânsă prietenie, călită într-un lung șir de peripeții peste mări și pe corăbii. Lumea dură, dar francă și bărbătească, a personajelor lui Jack London îl îmbracă bine pe Nicolaescu. Din păcate, dincolo de originalitatea, indusă de scriitor, a privirii din unghiul de vedere al «celui-mai-bun-prieten-al-omului», ea e tradusă, aici, într-un liant epic rudimentar, mai potrivit emisiunilor TV
Mihail, cîine de circ (film) () [Corola-website/Science/312745_a_314074]
-
Angliei de duci de Normandia și "imperiul angevin" pe care ei vor reuși să-l creeze, vor duce la izbucnirea războiului de 100 de ani. Este perioada „clasică” a feudalismului francez: monarhul capețian, considerându-se urmaș legitim al primilor regi franci, moștenește dreptul acestora asupra teritoriului, obținut la origine prin cucerire, însă puterea sa efectivă este mai limitată ca oricând. Treptat, monarhia electivă este înlocuită cu cea ereditară -„dreptul sângelui”, și de drept divin, prin ceremonia religioasă a încoronării la Reims
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
de eminentul om de cultură francez André Maurois. De-a lungul secolelor, Capețienii s-au răspândit în întreaga Europă, conducând de la regate la simple domenii. Legea salică, restabilită în timpul Războiului de o Sută de Ani dintr-o străveche tradiție salică francă, a făcut ca monarhia franceză să permită doar descendenți de sex masculin ai lui Hugo Capet pentru succesiunea la tronul Franței. Fără legea salică, după moartea lui Ioan I, coroana ar fi trecut la sora sa vitregă, Joan (mai târziu
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
Hutsberg, are 750 de locuitori. Localitatea a fost pentru prima oară amintită în anul 856 sub numele de „Helmrichshusun“. Rgiunea aparține de teritoriul de biorezervat din Rhön. Localitatea are o serie de case declarate momumente istorice cu arhitectură cu influență francă. De asemenea mai sunt unele reședințe ale cavalerilor medievali ca de exemplu „Schwarzes Schloss“, „Rotes Schloss“ și „Gelbes Schloss“ ca și „Henneberger Freihof“ sau biserica cu turla cu cinci etaje.
Helmershausen () [Corola-website/Science/311760_a_313089]
-
de Warwick, care a fost executat în 1499. Prin linia secundară a casei de Beaufort era înrudit și Henric al VIII-lea al Angliei din casa de Tudor cu Plantageneții. Angevinii (/ændʒvɪns/, adică Anjou) au fost o familie de origine francă, descendentă din nobili din secolul al IX-lea, numiți Ingelger. Aceștia au fost Conți de Anjou până în anul 870. Linia masculină al Ingelgerilor a dispărut în anul 1060. este descendentă de la Contele de Gatinais care s-a căsătorit cu sora
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
comerț și armată, devine treptat limba populară înlocuind dialectele celtice. Începând cu secolul al III-lea creștinismul se impune în regiune, odată cu fondarea unui episcopat la Tongeren. După marile invazii din secolul al V-lea, regiunea devine centrul primului regat franc, a cărui capitală este Tournai. În jurul anului 500, Clovis, regele Francilor, este botezat și mută capitala la Paris. Regiunea este creștinată masiv începând cu anul 630. În timpul lui Carol cel Mare valea râului Meuse este centrul Imperiului Carolingian. În urma Tratatului
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
În anul 1988 a fost dat in funcțiune radarul meteorologic MRL-5 și se fac primele tentative de digitalizare a datelor și de folosire a acestora în scopuri nowcasting, prin sincronizarea cu datele furnizate de sateliții meteorologici. În 1990, Institutul Meteo - France propune o colaborare cu țările din Europa Centrală și de Est (proiectul ALADIN - Aire Limitée Adaptation dynamique Développement InterNational) în domeniul prevederii numerice a vremii, cu scopul de a dezvolta un model numeric de prevedere a vremii, care să fie
Administrația Națională de Meteorologie () [Corola-website/Science/311875_a_313204]
-
lingvistică și culturală care unește popoarele romane locuitoare ale Italiei este romana. Romanii cu extinderea progresivă a imperiului, au răspândit în regiune limba latină (îmbogățită cu elemente ale limbilor italice,etrusca și greaca veche) ce a fost utilizată ca limba francă de popoarele din Europa Continentală și într-o măsură mai mică de cei din Africa și Asia Mică(unde era mai răspândită vorbirea greacă). În timpul dominației romane (între secolul III-V d.Hr) popoarele locuitoare ale peninsulei(Gali, veneti, liguri
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
Matthew Bird & MediaPro Pictures, "MADHOUSE" (2004), regia William Butler, GUNPOWDER, TREASON & PLOT, regia Gillies MacKinnon, DISTRICT 13, regia Pierre Morel, scris și produs de Luc Besson, "HIGH TENSION” (2003), Alexandre Films Paris, Robert Benmussa, Alexandre Arcady, Luc Besson & Europa Corp. France, ce a fost nominalizat și a obținut câteva premii importante la Stiges-Catalonian Internațional Film Festival în 2003, Amsterdam Fantastic Film Festival în 2004, Golden Trailer Awards în 2005, si Fangoria Chainsaw Awards în 2006. În 2004 Theodor Halacu-Nicon regizează, scrie
Theodor Halacu-Nicon () [Corola-website/Science/311989_a_313318]
-
ororile războiului, pe care îl detesta, după cum el însuși a recunoscut: „Îmi este teamă de război, primul zgomot al războiului mă face să tremur. Îi amețim pe oameni pentru a-i conduce mai bine în luptă.” Caracterul său impulsiv și franc i-a adus dese fricțiuni cu Napoleon, căruia i-a fost însă mereu loial.
Jean Lannes () [Corola-website/Science/311471_a_312800]
-
(n. 23 august 686 - d. 22 octombrie 741) a fost majordom și duce al francilor ("dux francorum"), având atribuțiile unui rege. Și-a extins stăpânirea peste toate teritoriile france: Austrasia, Neustria și Burgundia. S-a născut la Herstal, în Belgia de astăzi, fiul nelegitim al lui Pepin cel Mijlociu și a concubinei sale Alpaida (sau Chalpaida). Este cunoscut mai ales pentru victoria sa de la Tours din 732 asupra unei
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
germanice dependente. Între 720 și 723, Charles a luptat în Bavaria, unde ducii Agilolfingi au devenit treptat în conducători independenți, recent, în alianță cu lombardul Liutprand. I-a forțat pe alemani să-l însoțească, și ducele Hugbert a acceptat suzeranitatea francă. Între 725 și 728, a intrat din nou în Bavaria și legăturile de domnia păreau puternice. Din prima sa campanie, i-a adus înapoi pe prințesa agilolfingă, Swanachild, care se pare că a devenit concubina lui. În 730, a mărșăluit
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
împotriva lui Lantfrid, duce de Alemannia, care a devenit independent, dar a fost ucis în luptă. A forțat capitularea alemanilor și acceptarea suzeranității francilor, nedesmnând un succesor al lui Lantfrid. Astfel, sudul Germaniei încă o dată a devenit parte a regatului franc. Dar, din 731, propriul său teritoriul a devenit nesigur, Charles a început să se pregătească exclusiv pentru furtuna care venea din sud-vest. În 721, emirul din Córdoba a construit o armată puternică din Maroc, Yemen, Siria și a cucerit Aquitania
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
cu ardoare ocupare Franței. Mai recent, cu toate acestea, mulți istorici au avut tendința de a vedea din nou bătălia de la Tours ca un eveniment foarte important în istoria Europei și a creștinismului. În deceniul următor, Charles a condus armata francă împotriva ducatelor estice, Bavaria și Alemannia, și ducatele sudice, Aquitania și Provence. S-a ocupat de conflictul în curs de desfășurare cu saxonii din nord-estul său cu un oarecare succes, dar cucerirea deplină a saxonilor și încorporarea lor în Imperiul
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
împotriva ducatelor estice, Bavaria și Alemannia, și ducatele sudice, Aquitania și Provence. S-a ocupat de conflictul în curs de desfășurare cu saxonii din nord-estul său cu un oarecare succes, dar cucerirea deplină a saxonilor și încorporarea lor în Imperiul Franc va fi înfăptuit de Charlemagne, nepotul său, deoarece Martel și-a concentrat cea mai mare parte a eforturilor sale împotriva expansiunii musulmane. Deci, în loc să se concentreze pe cucerirea de estului, el a continuat extinderea autorității francilor în vest. După victoria
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]