5,247 matches
-
și aur ca etalon. Bancnotele nu mai erau convertibile în aur și aveau curs forțat. Între iulie 1914 și ianuarie 1920, cursul dolarului american a urcat, la rata de schimb) de la 4,20 mărci () la 41,98 mărci. Pentru comparație, francul francez a căzut la 25 de franci pentru un dolar american, în aceeași perioadă. Papiermark a cunoscut o hiperinflație excesivă începând de la începutul anului 1922, care s-a accelerat exponențial, până la 20 noiembrie 1923. După această dată, Papiermark a început
Papiermark () [Corola-website/Science/328705_a_330034]
-
erau convertibile în aur și aveau curs forțat. Între iulie 1914 și ianuarie 1920, cursul dolarului american a urcat, la rata de schimb) de la 4,20 mărci () la 41,98 mărci. Pentru comparație, francul francez a căzut la 25 de franci pentru un dolar american, în aceeași perioadă. Papiermark a cunoscut o hiperinflație excesivă începând de la începutul anului 1922, care s-a accelerat exponențial, până la 20 noiembrie 1923. După această dată, Papiermark a început să fie înlocuit de Rentenmark, apoi la
Papiermark () [Corola-website/Science/328705_a_330034]
-
() a fost un stat feudal din vestul Europei, unul din succesorii direcți ai Regatului Francilor, precursorul Franței actuale și una dintre cele mai mari puteri economice, militare și politice din Evul Mediu. Cu toate că de facto era independent în urma Tratatul de la Verdun din 843, regatul Franței a început să se contureze ca un stat de sine
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
viticolă înconjurătoare. Cea dintâi atestare, medievală, este cea din 881 în Analele Salzburgului. Referirea a fost făcută în contextul unor lupte cu ungurii. Anul 955 a avut un rol hotărâtor asupra dezvoltării ulterioare a Vienei după ce în acest an regele francilor de est Otto I i-a învins pe unguri în bătălia de la Lechfeld (de lângă Augsburg). În 976 s-a organizat comitatul "Ostarrîchi" (sau "Marchia orientalis", ulterior "Marcha Austriae" și "Osterland"), pe al cărui teritoriu, la granița cu Ungaria, se află
Viena () [Corola-website/Science/296758_a_298087]
-
concesiune pentru iluminarea Bucureștiului cu gaz și electricitate, pe o durată de 40 de ani. În urma acestui act societatea își schimbă numele în "Societatea generală de gaz și electricitate S.A.R. din București", cu un capital de 10.000.000 de franci francezi. Noul concesionar a întocmit proiectul și în scurt timp a început construirea unei uzine electrice centrale și a unei rețele generale de distribuție pentru întreg orașul. Uzina electrică a fost amplasată pe vechiul teren al Uzinei de gaz de la
Uzina electrică Filaret () [Corola-website/Science/334120_a_335449]
-
Belgia. Ca urmare a legii privind reglementarea problemelor energetice, promulgate în 1924, Primăria Municipiului București cumpăra toate acțiunile S.G.G.E printr-o operațiune de ordin bancar, plata făcându-se prin obligațiuni în valoare totală nominală de 36.720.000 de franci francezi, cu o dobândă fixă de 7%. Amortizările urmau să fie făcute în termen de 30 de ani (1954), iar cupoanele și cota de amortizare urmau să fie asigurate de S.G.G.E. Această societate mai avea în același timp pe piața
Uzina electrică Filaret () [Corola-website/Science/334120_a_335449]
-
fie făcute în termen de 30 de ani (1954), iar cupoanele și cota de amortizare urmau să fie asigurate de S.G.G.E. Această societate mai avea în același timp pe piața externă obligațiuni de 5% în valoare de 7.600.000 franci francezi, care urmau să fie amortizați până în 1964 corespunzător planului de emisiune. În acest mod, vechii acționari francezi și-au văzut asigurată remunerarea capitalului investit, iar Primăria Municipiului București și-a realizat pe această cale unul dintre dezideratele ei, acela
Uzina electrică Filaret () [Corola-website/Science/334120_a_335449]
-
Severilor, Alexandru Sever (235), de către crudul Maximin Tracul (primul împărat de origine barbară și primul din șirul “împăraților soldați”) adusese anarhia militară (253- 285). Aceasta a fost o situație propice pentru migratorii germanici. Goții prădau în masă Dacia, alemanii și francii devastau Galia, vandalii pustiau Pannonia, iar gepizii și longobarzii jefuiau Helvetia și Rhaetia. Aurelianus (270- 275), din cauza atacurilor perșilor din Iran, hotărăște să retragă armata și administrația din Dacia, care este cedată goților. Goții de apus (vizigoții) s-au stabilit
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
așezat în în Provența și în teritoriul dintre Galia și Italia care s-a numit Burgundia. În 476, regele Gundobald a unit triburile burgunde într-un regat. După moartea lui Gundobald, Burgundia, slăbita de lupte interne, a fost cucerită de franci (534). În secolul al V-lea, vandalii erau sub protectoratul hunilor. După 453, sub regele Gaiseric, vandalii au prădat Galia, au pătruns în Spania și s-au așezat în sudul peninsulei, ce se va numi Vandalusia (Andalusia). Apoi au trecut
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
ascuns tezaurul. După 453, vizigoții au migrat în Spania unde și-au înființat, după 476, un regat sub regele Euric. Vizigoții stăpâneau Spania și Galia de sud. În 507, regele Alaric al II-lea a fost înfrânt și omorât de franci, vizigoții pierzând teritoriile din Galia. În 711, 7000 de soldați arabi au înfruntat cei 9000 de războinici ai regelui Roderic și i-au înfrânt. Musulmanii au avansat rapid în Spania și au pus capăt epocii vizigote. În 476, provincia romană
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
Spania și au pus capăt epocii vizigote. În 476, provincia romană Gallia era divizată în mai multe părți: în centru, guvernatorul roman Siagrius își luase titlul de rege, în sud vizigoții stăpâneau Aquitania, în est dominau burgunzii, iar în nord francii. Peste tribul franc al salienilor (salicilor) domnea regele Merovech, fondatorul dinastiei merovingene. Fiul său Childeric I (Childerich, Hilderich) s-a aliat cu romanii împotriva alemanilor. Dar în 476 Roma a căzut. Urmașul lui Childeric, Clovis I (Chlodowech, Chlodwig) s-a
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
Roma a căzut. Urmașul lui Childeric, Clovis I (Chlodowech, Chlodwig) s-a convertit la creștinismul ortodox al Romei (în timp ce ceilalți germanici erau creștini ariani), a cucerit în 496 regatul lui Siagrius și a unit triburile france, întitulându-se rege al tuturor francilor. A cucerit unsprezece ani mai târziu Aquitania vizigotă. La moartea sa, Francia a fost împărțită între fii săi, în regatele Austrasia în est și Neustria în vest. Puterea regală a slăbit, puterea fiind preluată de facto de majordomii palatului. Din
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
ajuta Imperiului. Papalitatea putea fi un vehicul pentru nemulțumirile locale, în vreme ce exarhul era considerat de către vechea aristocrație romană ca mai degrabă un străin. De-a lungul secolelor al VII-lea și al VIII-lea, pericolul crescând din partea longobarzilor și al francilor, separația dintre creștinătatea răsăriteană și cea apuseană cauzată de problema iconoclastă, ca și acerba rivalitate dintre papă și Patriarhia de Constantinopol, au făcut ca poziția exarhului să fie din ce în ce mai dificilă. Ravenna a rămas sediul exarhului până la răscoala din 727 cauzată
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
a fost ucis de către longobarzi în 751. Exarhatul a fost atunci reorganizat sub numele de Catepanatul de Italia, guvernat de la Bari, care va fi și el pierdut în favoarea sarazinilor în anul 847 și recuperat abia în 871. Atunci când, în 756, francii i-au alungat pe longobarzi, Papa Ștefan al II-lea a emis pretenții asupra exarhatului. Aliatul spu, regele franc Pepin cel Scurt, a donat în același an teritoriile fostului exarhat către papalitate; donația, confirmată ulterior de fiul lui Pepin, Carol
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
de la Bari, care va fi și el pierdut în favoarea sarazinilor în anul 847 și recuperat abia în 871. Atunci când, în 756, francii i-au alungat pe longobarzi, Papa Ștefan al II-lea a emis pretenții asupra exarhatului. Aliatul spu, regele franc Pepin cel Scurt, a donat în același an teritoriile fostului exarhat către papalitate; donația, confirmată ulterior de fiul lui Pepin, Carol cel Mare în 774, a marcat începutul puterii temporale a papilor și constituirea Statului papal. Totuși, arhiepiscopatele de pe teritoriului
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
facultatea de Drept din Aix, dar în același timp îl roagă pe Zola să se intereseze de examenul de admitere la Academia de Arte Frumoase din Paris. În septembrie 1861 pleacă la Paris, unde este obligat să trăiască din 125 franci lunar, sumă pusă la dispoziție de tatăl său. În Paris descoperă marile muzee, unde poate copia operele marilor artiști. Se duce în fiecare dimineață la Academia "Charles Suisse", pentru a participa la ore de desen. La Academie face cunoștință cu
Paul Cézanne () [Corola-website/Science/299392_a_300721]
-
mai pot vedea încă numeroase ruine romane. Între secolele al II-lea și al IV-lea zona a fost invadată în repetate rânduri de triburile alemaniice. În secolul al V-lea, burgunzii au ocupat regiunea, fiind înlocuiți mai apoi de francii merovingieni. Ocupația lor nu a durat mult timp, în 888 actualul canton Vaud intrând în componența Imperiului Carolingian. În 1032 Zähringenii din Germania i-au înfrânt pe burgunzi, fiind succedați, în 1218, de conții de Savoia. Regiunea a primit atunci
Cantonul Vaud () [Corola-website/Science/303802_a_305131]
-
a fost purtată între francii conduși de Clovis I și Alemani, în mod tradițional dată fiind stabilită în 496. Locul bătăliei este numită "Tolbiac", sau "Tulpiacum" (azi Zülpich), în Renania de Nord-Westfalia, la aproximativ 60 km est de frontieră germano-belgiană, care nu este neplauzibilă. Francii
Bătălia de la Tolbiac () [Corola-website/Science/328397_a_329726]
-
francii conduși de Clovis I și Alemani, în mod tradițional dată fiind stabilită în 496. Locul bătăliei este numită "Tolbiac", sau "Tulpiacum" (azi Zülpich), în Renania de Nord-Westfalia, la aproximativ 60 km est de frontieră germano-belgiană, care nu este neplauzibilă. Francii au avut succes la Tolbiac și și-au stabilit hegemonia lor asupra Alemanilor. Francii erau împărțiți în două popoare vecine și aliate: francii salieni, al căror rege a fost Clovis și francii Ripuariani al căror capitala a fost Köln și
Bătălia de la Tolbiac () [Corola-website/Science/328397_a_329726]
-
496. Locul bătăliei este numită "Tolbiac", sau "Tulpiacum" (azi Zülpich), în Renania de Nord-Westfalia, la aproximativ 60 km est de frontieră germano-belgiană, care nu este neplauzibilă. Francii au avut succes la Tolbiac și și-au stabilit hegemonia lor asupra Alemanilor. Francii erau împărțiți în două popoare vecine și aliate: francii salieni, al căror rege a fost Clovis și francii Ripuariani al căror capitala a fost Köln și a cărui rege a fost Sigebert Șchiopul. La granița regatului lui Sigebert se aflau
Bătălia de la Tolbiac () [Corola-website/Science/328397_a_329726]
-
Zülpich), în Renania de Nord-Westfalia, la aproximativ 60 km est de frontieră germano-belgiană, care nu este neplauzibilă. Francii au avut succes la Tolbiac și și-au stabilit hegemonia lor asupra Alemanilor. Francii erau împărțiți în două popoare vecine și aliate: francii salieni, al căror rege a fost Clovis și francii Ripuariani al căror capitala a fost Köln și a cărui rege a fost Sigebert Șchiopul. La granița regatului lui Sigebert se aflau alemanii, o confederație de triburi germanice, al cărui curaj
Bătălia de la Tolbiac () [Corola-website/Science/328397_a_329726]
-
est de frontieră germano-belgiană, care nu este neplauzibilă. Francii au avut succes la Tolbiac și și-au stabilit hegemonia lor asupra Alemanilor. Francii erau împărțiți în două popoare vecine și aliate: francii salieni, al căror rege a fost Clovis și francii Ripuariani al căror capitala a fost Köln și a cărui rege a fost Sigebert Șchiopul. La granița regatului lui Sigebert se aflau alemanii, o confederație de triburi germanice, al cărui curaj era egalat cu cel al francilor. Raidurile de frontieră
Bătălia de la Tolbiac () [Corola-website/Science/328397_a_329726]
-
fost Clovis și francii Ripuariani al căror capitala a fost Köln și a cărui rege a fost Sigebert Șchiopul. La granița regatului lui Sigebert se aflau alemanii, o confederație de triburi germanice, al cărui curaj era egalat cu cel al francilor. Raidurile de frontieră, jafurile și conflictele între alemani și francii Ripuariani s-au înmulțit, dar se pare că, în anul 496, Sigebert a înfruntat o invazie reală și a făcut apel la Clovis pentru ajutor. Clovis a răspuns favorabil aliatului
Bătălia de la Tolbiac () [Corola-website/Science/328397_a_329726]
-
Köln și a cărui rege a fost Sigebert Șchiopul. La granița regatului lui Sigebert se aflau alemanii, o confederație de triburi germanice, al cărui curaj era egalat cu cel al francilor. Raidurile de frontieră, jafurile și conflictele între alemani și francii Ripuariani s-au înmulțit, dar se pare că, în anul 496, Sigebert a înfruntat o invazie reală și a făcut apel la Clovis pentru ajutor. Clovis a răspuns favorabil aliatului sau și a ridicat o armată. Este acceptat faptul că
Bătălia de la Tolbiac () [Corola-website/Science/328397_a_329726]
-
ajutor. Clovis a răspuns favorabil aliatului sau și a ridicat o armată. Este acceptat faptul că, în defensivă, Sigebert și armata să au suferit pierderi grele. Ar fi fost două bătălii de Tolbiac. Știm puține despre lupta, cu excepția faptului că francii Ripuariani au fost, probabil, de nici un ajutor, după prima bătălie. Este probabil ca războinicii lui Clovis au fost mai puțin la număr decât alemanii. În orice caz, se spune ca Clovis și-a văzut războinicii săi uciși și a simțit
Bătălia de la Tolbiac () [Corola-website/Science/328397_a_329726]