58,766 matches
-
povestea Lolitei unui psihiatru. Romanul de debut al lui John Le Carré, Spionul venea din frig, prilejuiește unui critic pronosticul: “Le Carré n-are nici un viitor (ca scriitor)”. “Balzac nu va ocupa niciodată un loc de prim rang în literatura franceză”, scrie Eugène Poitou în Revue de Deux Mondes din 1856. În fine, Eduard Engel e de părere că Buddenbrooks al lui Thomas Mann “narează povești nesemnificative despre oameni nesemnificativi într-un stil nesemnificativ”. Dacă lăsăm la o parte lipsa de
De ce nu citim la fel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12969_a_14294]
-
în condițiile utilizării improprii (inconsecvență semantică) a unor termeni-cheie în definirea identității unor comunități umane: neam, popor, națiune. Din acest punct de vedere, crede istoricul timișorean, o confuzie frecventă care se face la nivelul intelighenției este aceea a echivalării cuvîntului francez Peuple, cu germanul Volk, slavul Narod și românescul Popor. Istoria cuvîntului Peuple începe, consideră autorul pe urmele lui Jules Michelet, în zilele Revoluției Franceze. Într-un fel istoria conceptului le Peuple urmează istoria marilor doctrine politice. Așa cum Revoluția Franceză se
Îndreptar de corectitudine politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12947_a_14272]
-
istoricul timișorean, o confuzie frecventă care se face la nivelul intelighenției este aceea a echivalării cuvîntului francez Peuple, cu germanul Volk, slavul Narod și românescul Popor. Istoria cuvîntului Peuple începe, consideră autorul pe urmele lui Jules Michelet, în zilele Revoluției Franceze. Într-un fel istoria conceptului le Peuple urmează istoria marilor doctrine politice. Așa cum Revoluția Franceză se află la originea marilor doctrine politice ale secolului XX (liberalismul și socialismul), ea a oferit și cele două sensuri, în bună măsură ireconciliabile ale
Îndreptar de corectitudine politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12947_a_14272]
-
cuvîntului francez Peuple, cu germanul Volk, slavul Narod și românescul Popor. Istoria cuvîntului Peuple începe, consideră autorul pe urmele lui Jules Michelet, în zilele Revoluției Franceze. Într-un fel istoria conceptului le Peuple urmează istoria marilor doctrine politice. Așa cum Revoluția Franceză se află la originea marilor doctrine politice ale secolului XX (liberalismul și socialismul), ea a oferit și cele două sensuri, în bună măsură ireconciliabile ale cuvîntului Peuple. Scrie Victor Neumann: „El (Jules Michelet - n.m.) va fi printre primii care va
Îndreptar de corectitudine politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12947_a_14272]
-
să transceandă deosebirile sociale. Din prima se naște naționalismul, din a doua, democrația” (p. 23). Cele două sensuri originare ale cuvîntului au evoluat în paralel, fiind responsabile de evoluții politice diferite. Primul sens este cel al realității definite prin cuvîntul francez le Peuple, iar cel de-al doilea este cel al cuvîntului german das Volk: „Michelet nu echivalează le Peuple sub semnul lui jus sangvinis, așa cum s-a întîmplat cu das Volk în cadrul romantismului german. Istoricul discută caracterul colectivității, psihologia comună
Îndreptar de corectitudine politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12947_a_14272]
-
nu rareori într-o capcană. În ciuda gravelor încălcări ale principiilor de cugetare slobodă, de indulgență față de alte păreri, de respectare a drepturilor omului - abateri prin care Rusia și lagărul socialist formau un obstacol în calea păcii și a progresului - scriitorul francez a continuat în anumite clipe de răscruce să aprobe brutalitatea și inechitatea taberei din stânga, să închidă ochii în fața ororilor. În viziunea lui devenită mecanicistă acuza America și Europa de Vest că sunt înțepenite în conservatorism. El se delimita orgolios și irecuperabil, nevoind
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
Admiratorii adunați în ceată stăteau înghesuiți ca grămezi de sardele. Nu era omis tupeul de seducător al filosofului, ahtiat să fie împresurat de trupuri grațioase, râvnite și de alții. Mai grobiene erau ripostele întocmite de scribii racolați de partidul comunist francez. Când scriitorul nu se ralia la campanii de denigrare inițiate de aparatul de propagandă (momente în care s-a separat de politica partidului) era prompt pedepsit, țintă a bârfelor, aliment pentru pofta de maculare a târgului. Abia înălțat de curând
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
un Voltaire nu poate fi arestat!”. Era inclus, desigur, un aspect de tragedie în degringolada minții excepționale, hărăzită să facă minuni și totuși neputincioasă să spargă schemele unui dogmatism. A uimit pe toată lumea gafa cu care s-a mândrit scriitorul francez că l-a vizitat în celulă pe Andreas Baader, căpetenia unui grup terorist. Prin actul de curtoazie și de provocare, tolerat de justiția germană, el a crezut că dă un certificat de credibilitate unor conspiratori dezorientați. Există semne că spre
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
de justiția germană, el a crezut că dă un certificat de credibilitate unor conspiratori dezorientați. Există semne că spre final Sartre s-a îmblânzit, a lepădat armura de cavaler al răzbunării și al soluțiilor radicale. În 1972 când în apele franceze a naufragiat un vas cu refugiați vietnamezi, Sartre n-a mai refuzat să intervină în favoarea prigoniților. Pentru asta trebuia să dezmintă două criterii de conduită pe care și le-a impus: să reprobe comportarea unui stat socialist, sinistrații evadaseră din
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
studii și întreținuse o polemică de principii, pe baza unui respect reciproc, ambii două mumii care trebuiau sprijinite de un braț mai tânăr ca să se țină pe picioare. Suportul era André Glücksmann, elevul lor și speranță a renașterii în filosofia franceză. Au fost întâmpinați cu deosebită stimă de șeful statului de atunci, Valèry Giscard d^Estaing, impresionat de demers. Era pentru Sartre recunoașterea unei înfrângeri și o schimbare de macaz întreprinsă foarte târziu.
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
drept supra-personajul cărții. Iar dacă într-adevăr „scrisul e o plăcere împărtășită”, cum spune Florin Iaru, aproape toate poemele sunt dedicate prietenilor, strecurați și ei, astfel, pe furiș în această tonifianta carte. Export de lux În septembrie anul trecut, revista franceză Poésie a dedicat un numar întreg poeziei românești, având ca redactor invitat pe Magda Cârneci care și semnează un pertinent și lămuritor Avant-propos: „Territoire d’un orphisme archaïque que rémanent, comme un pouls, où le sang spirituel chrétien orthodoxe a
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]
-
Horia Bădescu, Sebastian Reichmann și... Basarab Nicolescu, închid rotund această antologie. Grupajele de poeme sunt însoțite de fotografia autorilor și scurte prezentări la obiect, iar traducerile sunt realizate de traducători români (Letiția Ilea, Sanda Stolojan, Anca Vasiliu ș.a) sau francezi (Odile Serre, Alain Păruit, Fabrice Lehoux ș.a.), dar și de autorii înșiși atunci cand poemele nu sunt scrise direct în franceză cum este acest % al lui Șerban Foarță: „Allô à l’eau,/ allô liquide/ à l’eau livide,/ eau sans halo
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]
-
scurte prezentări la obiect, iar traducerile sunt realizate de traducători români (Letiția Ilea, Sanda Stolojan, Anca Vasiliu ș.a) sau francezi (Odile Serre, Alain Păruit, Fabrice Lehoux ș.a.), dar și de autorii înșiși atunci cand poemele nu sunt scrise direct în franceză cum este acest % al lui Șerban Foarță: „Allô à l’eau,/ allô liquide/ à l’eau livide,/ eau sans halo,/ eau pale & veule/ que seule allume/ la lune/ d’opale;/ allô à l’eau,/ à l’eau sans fond/ qui
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]
-
acuze și să le facă un proces? - Aveți de gînd să continuați demersul din această carte într-un volum și, implicit, să aduceți noi documente în propriul proces al comunismului? - Nu! Mă opresc aici... Am renunțat să mai invit intelectuali francezi în România (în cadrul «Asociației Euro-Culture») pentru a dezbate probleme cum ar fi trecutul, memoria, justiția... Paul Ricoeur a vorbit despre Justiție și răzbunare și a fost invitat la T.V. de N. Manolescu. Am renunțat să mai scriu cărți cu teme
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
discretă dar la fel de competentă notă finală semnată de Petru Creția.), îi va da realizatorului anumite sugestii. Sau poate că modelul cărților văzute ca realizare de grup, pus în pagină la noi de Romulus Vulpescu, odată cu traducerile sale din vechea lirică franceză, va fi adaptat și pentru Proverbele..., căci oamenii care realizează partea tehnică a proiectului sunt, până la urma urmei, pionii fără de care nimic din ideile culturale descrise succint, mai sus, nu ar fi cu putință.
Un proiect național by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13006_a_14331]
-
se alătură celui similar din 2006, când aceeași editură a publicat Arta oratoriei tot sub îngrijirea lui Traian Diaconescu. Din aceeași Notă, dar și de la p. 124, aflăm că textul latin reproduce pe cel stabilit de Jean Molager pentru ediția franceză publicată în Collection des universites de France la Editura „Les Belles Lettres” în 1971. Lăsăm pe seama filologilor clasici aprecierea traducerii. Semnalăm, totuși, faptul că unele tălmăciri ni se par necorespunzătoare: § 6, p. 30: ex Socraticorum hominum disputationibus - „din disputele filosofilor
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
fost preluate introducerile la cele șase paradoxuri (p. 29, 37, 43, 51, 59, 69), dar editorul n-o recunoaște. Multe dintre numele de persoane și de locuri sunt redate inconsecvent și eronat, fie pentru că traducătorul le-a preluat din ediția franceză, fără să știe care e forma românească, fie din neatenție, fie din neștiință, fie din ambele: Caton (p. 25) - Cato (passim); Biantem (p. 32) - Bion (sic!) (p. 33) - Bias (p. 97, nota 7; 125); Prienam (p. 32) - Priena (sic!) (p.
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
învățați la rangul de principiu ordonator al unei realități istorice autonome, atrage atenția Jean-Marie Salamito într-o Préface dedicată moștenirii lui Henri Irénée Marrou, cel care, începând de la mijlocul anilor ’70, l-a promovat și l-a impus în mediul francez prin contribuții devenite clasice (De l’illusion de la décadence à l’invention de l’Antiquité tardive: ce que nous devons à Henri Irénée Marrou, p. 1120): Antichitatea târzie nu este decât „une simple étiquette, une pure commodité de l’enseignement
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Nu-i vorba aici atât de suferința fizică. De uzura ei. Cât de stricăciunea, defecțiunea morală, de halul în care poate să ajungă un schelet de patruzeci de kile, care gândește încă, având gândirea complet schilodită... Nu știu dacă medicului francez, uimit de starea fizică a lui Miron Radu Paraschivescu, îi va fi dat vreodată prin minte că, pe lângă graniță, pe lângă cortina interioară a pacientului român, - cortina istorică de fier, propriu-zisă, greu de uitat, era, la urma urmelor și în definitiv
6 ianuarie 1971 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13007_a_14332]
-
deschisă exclude maniera plebiscitară. Distrugerea instituțiilor democratice, ca și ideologizarea forțată, au substituit cultura politică printr-o contracultură pseudopolitică, antiumanistă, ipocrită, receptabilă în portretul acelui homo sovieticus descris de Alexandr Zinoviev. Falsa libertate a delirului revoluționar, denunțată încă de către filosofii francezi legitimiști, Joseph de Maistre și Louis Bonald, a trecut în reversul său demonic, în procustianizarea individului, înghețînd în limba de lemn a oficialității comuniste. Date fiind acestea, ce dovadă mai elocventă a alienării conștiinței noastre civice ar putea fi decît
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
mai multe comunicări făcute la Facultatea de Litere din București, în 1932. Și tot introductiv, fragmente Dintr-un jurnal de vară, datând din anul 1942, ca un salut de încheiere a Mărturisirilor. Portretele lirice, medalioane dezvoltate, propun poeți din lirica franceză, germană, americană, engleză, clasică și modernă, excepție constituind-o deschizătorul de ciclu, Cervantes, abordat cu Don Quijote - deci cu o poză. La finele volumului, două studii tematice, Spiritul mediteranean și Poezie și plastică întregesc un autentic curs de poezie, pe epoci
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
se conduce pe un șleau ce nu părăsește o clipă albiile clasicismului, indiferent de aluviuni ale simbolismului, de chemări insistente ale poeziei pure, însă mereu pecetluită de spiritul locului - cum subliniază într-o foarte nutritivă prefață dl. Mircea Martin: “aproape francez prin formație, european prin deschiderea intelectuală, Ion Pillat a ținut să adopte în portretele sale lirice o perspectivă autohtonă”, ora comentariului fiind, cu vorbele d-sale, a literaturii române - să nu uităm, în magnificile decenii interbelice. Publicul căruia i se
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
Barbu Cioculescu Dacă tragediile lui Racine îl copleșesc, în La Fontaine află “poetul cel mai poet în sensul modern al cuvântului, dintre toți poeții Marelui Secol” - poate chiar cel mai mare poet de limbă franceză. Or, “La Fontaine oferă sufletului modern tocmai poezia la care aspiră epoca noastră dornică de un echilibru între antiteze: o poezie ordonată și totuși plină de fantezie spirituală și sensibilă, optimistă fără vulgaritate și adâncă fără patos, cu atât mai
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
și personală a poetului, la înțelesul lor liric adevărat, care nu poate fi decât simbolic și muzical.” Nu mai puțin Rimbaud ar fi exercitat asupra a ceea ce Pillat numește stânga și extrema stângă a liricii interbelice o enormă influență: suprarealiștii francezi, futuriștii italieni, expresioniștii germani rămânându-i datori. Precum, dimpotrivă, lirica americană își datorează originalitatea tocmai și anume lipsei de tradiție, de surse, caracterului ei auroral. Ceea ce duce la un alt fel de puritate... În mare, căile investigației pillatiene în sfera
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
de la origini pînă în prezent, unde găsești pe cine vrei și pe cine nu vrei, G. Călinescu nu-l pomenește decît în treacăt, pe motiv că, deși traduse în românește chiar de autor, prozele sale ar aparține, de fapt, literaturii franceze, iar E. Lovinescu în Istoria literaturii române contemporane face doar cîteva referiri la opera sa, într-un text cu accente polemice la adresa lui H. Sanielevici). Mai degrabă ignorat de critica noastră literară în timpul vieții (un rol în acest sens îl va
Cine a fost Panait Istrati? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13036_a_14361]