19,543 matches
-
Constantin Țoiu O FATĂ directă, agera, cu un aer dîrz, concentrat, de alergătoare de cursă lungă... Puține fraze sincere și călduroase, s-a întîmplat să-mi fie adresate în scris - exceptînd rudele sau confrații - decît aceea iscălita de călăuza Muzeului Balzac din Sachă, domnișoara Bourdelle. Un loc fermecător pe Valea Loarei, în Turena. Reproduc dedicația în limba franceză
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
autoironie într-o lume aparent ireala, imaginara, dar cosntruită după date cunoscute, sporind astfel mai mult echivocul. Scriind cu mare verva și veselie lingvistică, înaintînd din poanta în poanta, pare firesc să se și împiedice din cînd în cînd în fraze anoste sau doar nesărate, fără ca prin astfel de accidente să se știrbească iremediabil impresia că citim o carte remarcabilă. Dispariția orașului Iași nu trăiește prea mult din trucuri ale poeticii postmoderne, ci mai ales datorită personajelor sale paradoxale, șocante (cum
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
confiscată de "spiritul primar agresiv" înseamnă că ești, intelectualmente, o nulitate, iar politicește un derbedeu! Nu e o întâmplare că maestrul de ceremonii al preamurdarei afaceri a fost un oarecare Bălăeț. Vigilentul peremist a împânzit coridoarele Casei Poporului cu faimoasa "frază rituală" din "Politice", pentru a-l mai trage o dată pe roată pe cel care-a avut proasta inspirație de a nu înălța scabroase ode cuplului Ceaușescu, de a nu fi turnat la securitate și de a pretinde, de zece ani
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
monografic de referință asupra junimismului, biograful lui Titu Maiorescu, Dobrogeanu-Gherea, C. Stere, prodigiosul cunoscător al ideologiei literare românești, cronicarul avizat al edițiilor - nu există. Nu ne-ar păsa deloc cine există și cine nu pentru un oarecare Mircea Platon, dacă frazele sale brutale la adresa unui cărturar cum puțini mai sînt azi la noi n-ar fi expresia unei orbiri partizane. Faptul că M.P. vede în scrierile lui Z. Ornea doar "un hățiș de truisme, sofisme, barbarisme, lingușeli, minciuni și conspecte înguste
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17401_a_18726]
-
violentă, suplimentară. Blasfemia dintîi, cea care marchează destinul naratorului ca și textul cărții, este fraza de deschidere, leitmotivul mamei: "desigur tu n-ai fost niciodată copil". E singura circumstanță în care mama se adresează fiului ei, este - de fapt - singura frază care îi rupe tăcerile (deși nu știm niciodată dacă o rostește cu adevărat sau fiul o simte, comunicarea dintre ei realizîndu-se fără vorbe). E - de asemenea - singura frază care vorbește despre fiu, care ar trebui așadar să îl constituie ca
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
circumstanță în care mama se adresează fiului ei, este - de fapt - singura frază care îi rupe tăcerile (deși nu știm niciodată dacă o rostește cu adevărat sau fiul o simte, comunicarea dintre ei realizîndu-se fără vorbe). E - de asemenea - singura frază care vorbește despre fiu, care ar trebui așadar să îl constituie ca Subiect; prin structura ei - propoziția secundară este totodată o propoziție logică - ar trebui chiar să îl definească. "Tu ești..."? Nu. Invers, în această lumea-pe-dos, mama îi neagă fiului
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
propoziție logică - ar trebui chiar să îl definească. "Tu ești..."? Nu. Invers, în această lumea-pe-dos, mama îi neagă fiului existența ("tu n-ai fost niciodată"), chiar dacă numele predicativ ("...copil") pare să atenueze sentința. Între atîtea ezitări și rostiri amînate, incerte, fraza spune o certitudine ("desigur..."), singura certitudine a lumii. Niciodată copil, niciodată întrupat în cuvînt, eul-narator se simte nenăscut. Bîjbîind într-o lume de boală (a mamei), de violențe (a neștiuților, amenințători, "vecini" xenofobi), de tandrețe bolovănoasă, inexprimabilă (a tatălui), copilul
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
de copil; numai cînd este vorba despre ea discursul își permite viitorul indicativ al proiecțiilor sau condiționalul eliberator; "a se întrupa" devine, astfel, "a se împietri". Așa se încheie primul capitol ("trebuie continuat, cu o suită de cuvinte, niciodată o frază, fără punct final, fără puncte de suspensie, nici exclamare, nici întrebare, nici paranteză deschisă, închisă, nici ghilimele, deschise, închise, ce mai știu eu?... veni-va desigur ziua cînd, grație aluatului cuvintelor, mă voi instala în piatra aceea și voi fi
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
cînd fără nimic de brodat sau de fumat, fără nimic de vorbit, voi fi cu adevărat născut"). Copilul este adus pe lume spre a fi sacrificat, pentru că el este "făcut", iar nu "născut", într-o altă aluzie la textul biblic: fraza mamei "vrea să spună că nașterea mea va să vină, că am fost adus pe lume dar mai trebuie încă să mă nasc, adus pe lume, aruncat în lume, fiecare pentru sine, că nașterea mea este încă posibilă, că șansa
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
cum rar am ascultat. De neuitat a fost partea a III-a, Poco adagio, în care viorile au marcat cu o mare finețe starea de vraja. Soprana americană Grant Murphy, cu o voce sensibilă și frumos condusă și-a dozat frazele muzicale cu multă inteligență. C. Eschenbach, după opinia mea, rămâne un mare muzician, impresionând atât că pianist, dar și ca dirijor. Am avut o șansă poate unică de a participa la concertul Filarmonicii Scalei din Milano, sub conducerea lui Ricardo
În căutarea lui Enescu și concerte la sala Pleyel din Paris by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17415_a_18740]
-
unor idei de morală, eroism, patriotism și pasiune potrivite, cel mult, unei structuri românești a anilor '20, cînd sînt puse să vorbească - imprudenta de care cartea este saturata -, personajele lui A. Calafeteanu execută, impasibile și patetice, partiturile unor conversații cu fraze lungi, ceremonios-didactice, care se străduiesc (deseori în van) să fie și corecte gramatical, si dezbat, cu un aer important și responsabil, situația politică a țarii sau rezumă confuz o cantitate impresionantă de clișee. Un exemplu elocvent, dintr-o "conversație" despre
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
filosofia an termeni obișnuiți, Heidegger și-ar pierde, nu importantă, care e reală, ci prestigiul, care este, cum o spune cuvântul, iluzie, ănselătorieă. (463) E ca si cum ai cere ca un poet ermetic să fie transpus an propoziții de fiecare zi. Frază n-are noima. Heidegger e una cu limbajul lui". Și următoarea obiecție de principiu, spre a complica și mai mult situația: M-ar fi interesat să spună an ce mai constă importantă. Principial, are dreptate: importantă și valoarea nu coincid
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
s-ar putea ăntămpla că oferta mea de lucru să fie primită favorabil, aștept un singur semn de la d-ta ca să pornesc ănsufletit la treabă". (Cf. vol. 14 Opere, p. 286-287, 1990) Bogată an elanuri stăpănite, ăntretesute cu năzuințe prețioase, frază finală din scrisoarea citată mai sus ămprumută tonul nobil al măndriei cordial lămurite: "Nutresc an perspectiva acestui proces și speranța de a te vedea mai des și de a ne regăsi pe terenul atător gănduri și aspirații comune. Cu veche
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
splendida a tălmăcirii românești. Astfel de traduceri apar din ce an ce mai rar astăzi. Reproduse an românește sub condeiul traducătorilor pe care i-am pomenit mai sus, povestirile lui Cehov te ănvată cuvinte, ați dezvăluie un anumit ritm al frazei, izbutind astfel performanță aproape miraculoasă de a-ți ămbogăti universul lingvistic an pro-pria-ti limba. Ceea ce ai lipsește acestui volum, o lipsă acută pe care tocmai valoarea să generală o pune an evidență, este un studiu introductiv critic. an ciuda comentariilor
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
televizor ("mai degrabă zappeur"). "Teoria an versuri" ocupă foarte mult spațiu an poemele lui Mihai Ignat. Diverse probleme de filosofia limbajului sau de teoria literaturii cunosc răspunsuri poetice. Tocmai aceste mize non-poetice ai modelează discursul. Poemul "Klein" ăncepe cu o frază ruptă din vreun manual de pragmatică ansa pasajul se termină cu un ermetism ămprumutat din poezia modernista:"intrând an detalii, trebuie precizat că/ soarele intrând an nori, umbrele s-au estompat/ și genunchiul s-a ăncrâncenat/ să despice aerul" etc.
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
este vorba de un bărbat și de o femeie, pe care conu Rache nu i-a mai vazut apoi vreodată - cei doi bandiți, dintre care unul femeie deghizata an bărbat. Este, totuși, o simplă ipoteză, ăntrucât o singură ăntorsătură de frază putea introduce, eventual, femeia cu ochi de pisică, aceea a cărei amintire al obseda pe polițist și despre care lectorul ar avea un ănceput de indiciu că ar fi putut fi conducătoarea bandei internaționale de hoți de bijuterii. Așa cel
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
Dumnezeu pentru decăderea astaă (61), spune. N-ai cum să-l crezi. Și-a dorit locuința, o are, e mulțumit. Dar adevăratul Cioran e unul lipsit de acasă, un exilat dintr-o țară, din lume, din orice. Despre el vorbește frază, nesincera an plan personal". Deci e pusă pe tapet sinceritatea. E adevărat că malițiosul Wilde spunea: "Puțină sinceritate e periculoasă, iar o doză mare e cu totul nefasta". ansa nu există o sinceritate mai adâncă, una de ordinul revelației profunzimilor
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
Doar uneori părea că tresare și cu dulceața/ la zbaterea an cerneluri/ și verbe colțoase a poeților singuratici./ Dumnezeiasca și vie ăncepea o clipă s-asculte/ la ămpletirea ideii-n sintaxe/ și se bucură/ la căderea faldurilor din punct după frază./ Părea atât de tânăra atunci,/ atât de copilă,/ ăncăt foșnetul ei mătăsos ne ămbrăca/ pe toți tineri și noi// și voluptuos ănvătam astfel/ să pășim cu dreptul an moarte" (Gâlceava). Desuetudinea obiectelor sugerează ămbătrănirea ființei, "ănvătul" ei cu extincția. an
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
vremii. Să luăm finalul Casei Nucingen. Speculații, pește speculații. Vorbește, cred că Blondet, în separeul cabaretului Very, alături de Finot, Bixiou, Couturier, conversație reprodusa de Autor care o aude prin peretele despărțitor împărțind în două salonul mare al cabaretului. După o frază lungă, pe teme economice. ..."Rezultă, - trage concluzia eroul balzacian, - un simplu adevăr pecuniar pe care nu l-am văzut scris nicăieri... - Care? făcu Bixiou. - Debitorul este mai tare decît creditorul. - Oh! exclama Blondet, eu, in ce ai spus, văd parafrazaraea
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]
-
Jocul ghilimelelor e putin amețitor, și are un tragism pe care filozoful îl ignoră, dar care nu i-a scăpat lui Sorin Alexandrescu, într-un articol publicat în suplimentul Vineri al revistei Dilemă, chiar dacă nu se referă explicit la această frază. Articolul lui Sorin Alexandrescu e tulburător, pentru că el ne reamintește că, oricît ne-am delecta cu teorii postmoderne ale identității, a fi un turist în propria ta existența, un vagabond al universului, fie și acesta un univers filozofic, clădit pe
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
este Oameni cu joben (Cartea Românească, 1941), care satirizează superficial arivismul burgheziei mijlocii bucureștene de după primul război. Românul n-are propriu vorbind intrigă. Obsesii erotice, nimfomanie, promiscuitate, o fosgăială sexuală permanentă, iată materia epica. Economicul, politicul n-au nici o căutare. Frază e mai puțin lirica decît în Taifunul, care anticipa vag poematicul din Desculț. G.Călinescu găsea chiar în Taifunul o excesivă sacadare, însușire și deopotrivă defect al romanelor tîrzii. Oameni cu joben e un roman mult mai cuminte. Dar și
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
de ce, mai bine, nu ar explica el starea și faptul că este înghițit și mai cu seamă de ce nu ar încerca el să taie pîntecul monstrului?" Cele "două caiete în(tr-o) coadă de pește" prezintă pe post de motto cinci fraze (voi semnala doar alegerea autorilor: Friedrich Nietzsche, José Ortega y Gasset, Robert Musil, Paul Ricoeur, Alexandr Soljenitîn). Fără să avem intenția fixării unor nepotrivite "plăcute de identitate" la intrarea (sau la ieșirea) din text, ne-am fi așteptat, fiind vorba
Autoportret de filozof by Valentina Dima () [Corola-journal/Journalistic/17552_a_18877]
-
muzicală, precumpănesc? Nu am putut audia multe dintre lucrările festivalului deși apreciez că la București au fost concentrate forțele artistice cele mai importante. Componistice și interpretative. Concertul cel mai captivant? Fără îndoială cel al saxofonistului francez Daniel Kientzy. Înnobilează fiecare frază a partiturii. Este un pasionat iremediabil, un cercetător neobosit al lumilor sonore cărora le conferă dimensiunea atât de umană a creației; de această dată în compania surselor electronice. "Undecimum", de Ștefan Niculescu, este opera marcată de un academism ce se
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
XXI, 1990, 3-4 (80-81), p. 10-27). Pentru a da o idee de stilul cantemirian, în transpunerea celui ce s-a afirmat că un bun cunoscător al latinei savante din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, vom reproduce câteva fraze chiar de la începutul Prefatei: "Având noi a înfățișa luminii publice creșterea și descreșterea Imperiului Otoman, de la însăși obârșia să, dinainte ne ies în cale, spre a le explica, unele fapte istorice și genealogice mai de seamă, în privința cărora prea adesea
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
cizme negre, înalte, care călcau alternativ două continente: unul vechi, plin de inerția tradiției, altul nou, fierbând sub puseul de febră al începutului." În partea a doua predomina proza de atmosfera. Autorul creează adeseori o realitate misterioasă din numai câteva fraze, așa cum procedează, de exemplu, atunci când relatează vizita lui Sotir acasă la bătrânul Ahasverian, unul dintre ultimii cunoscători ai secretului turnării clopotelor: "Casa lui Ahasverian era o dărăpănătura în care, cel puțin dacă o priveai dinafară, iti și era frică să
O POVESTE PENTRU MATURI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17567_a_18892]