1,800 matches
-
din Fiume. C. a debutat cu transpuneri din versurile poetei italiene Ada Negri și cu diverse recenzii în revista „Căminul” (Focșani, 1925). Va continua să traducă și să publice în periodice literare din toată țara (aproape o sută), între care „Freamătul” (Focșani), „Făt-Frumos” (Cernăuți), „Junimea literară” (Cernăuți), „Câmpina”, „Datina” (Turnu Severin), „Hyperion” (Cluj; aici dă tălmăcirea a patruzeci și patru de sonete ale lui Gabriele D’Annunzio), „Luceafărul” (Timișoara), „Prometeu” (Brașov), „Buna-Vestire”, „Gazeta Sibiului”, „Preocupări literare”, „Convorbiri literare”, „Bucovina literară”, „Limbă
CONSTANTINESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286377_a_287706]
-
războiului sfânt (1943). Peisajul agrest îl reconfortează pe autor, senin și destins în versurile de atmosferă rustică și naturistă. Dinspre trecut, prinde contur „icoana” copilăriei (Daruri pentru copii, 1933). Icoana, altarele de unde răzbesc „vibrațiuni de rugă”, o troiță la răscruci, freamătul bătăii de aripă a unor îngeri intră în recuzita unei lirici cu tentă religioasă. După instalarea la putere a comuniștilor, B., în stihuiri răspândite prin presa vremii, lepădând obida și oțărârea, își îmbracă stanțele în veșmânt convențional, impudic de sărbătoresc
BOCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285774_a_287103]
-
în sistemul de referință natural-rural constituie un aspect definitoriu. Lumina, utilizată abundent, este în egală măsură o atmosferă, dar și o substanță picturală. Întregul tablou este animat, energizat interior prin folosirea repetată a noțiunilor ce denumesc sau sugerează acțiunea, mișcarea, freamătul, tensiunea, izbucnirea, marcând o adevărată febră lirică. Departe de a fi direct descriptivă, poezia lui C. este expresia unei proiecții de peisaje interioare, de viziuni, stări, trăiri. Versurile tipărite postum indică o deplasare spre meditativ, spre interogație și alegoria filosofică
CIUREZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
extraordinar de senină. Povestea ei, devenită de mult o legendă, o punea mai presus de grijile muritorilor de rând. Nu, nu i-am văzut nici o lacrimă. Doar o crispare dureroasă a buzelor, mici zvâcnituri care i-au străbătut obrajii, un freamăt fugar al pleoapelor... Eram așezați pe covorul presărat cu ghemotoace de hârtie și ne dedam unui joc pasionant: scoțând pietricelele din învelitoarele lor albe, le comparam - când un ciob de cuarț, când o pietricică rotundă, netedă și plăcută la pipăit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
chiar ploaia și frigul ce aveau să-i sporească farmecul. Trupurile lor, inaccesibile cu o clipă în urmă, trăiau în mine, scăldându-se în mirosul înțepător al frunzelor uscate, în ceața ușoară ce scânteia în soare... Da, ghiceam la ele freamătul imperceptibil cu care trupul femeiesc primește o nouă toamnă, amestecul de bucurie și de spaimă, melancolia senină. Nu mai era nici un obstacol între cele trei femei și mine. Contopirea noastră, simțeam, era mult mai erotică și mai carnală decât orice
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
întrebare cu mult mai logică, a vorbit prima. - Și știi ce m-a salvat? Sau, mai degrabă, cine m-a salvat... Nu ți s-a povestit încă? O priveam. Nu, povestea violului nu lăsase nici un semn pe trăsăturile ei. Doar freamătul umbrei și al soarelui în frunzișul sălciilor îi atingea ușor obrazul. Fusese salvată de un saigak, antilopa deșertului, cu nări enorme, asemănătoare unei trompe de elefant tăiate scurt, și - într-un surprinzător contrast - cu ochi mari, temători și tandri. Charlotte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
seri de vară. Mirosurile uscate, înțepătoare, ale ierburilor. Strigătul îndepărtat și melancolic al unei locomotive. Foșnetul ușor al paginilor pe genunchii unei femei așezate printre flori. Părul ei cărunt. Vocea ei... iar foșnetul și vocea aceea se contopeau acum cu freamătul crengilor prelungi ale sălciilor - trăiam deja pe malul curentului pierdut în imensitatea însorită a stepei. Vedeam femeia cu părul cărunt, care, cufundată într-o visare luminoasă, mergea încet prin apă și părea atât de tânără. Și impresia de tinerețe mă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Înguste. Cercetașii furnică În toate părțile și străji sunt puse pe Înălțimi, ca nu cumva, prin locurile acestea viclene, oastea să fie lovită pe neașteptate. Deodată un strigăt de trâmbiță dă știrea de sus să se gătească de luptă... Un freamăt de arme - și rândurile se strâng apropiindu-și scuturile și Învăluindu-se ca-ntr-o platoșă uriașă: nu mai sunt oameni, e un zid de fier care Înaintează. Pe Timiș În sus, În meterezele lor de la Tapae, dacii stau la
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
ei, Înainta voinicește, cu pușca la umăr, pe poteca ce șerpuia pe marginea pârâului. Din când În când, se oprea și cerceta cu privirea locurile tainice ale desișurilor. Nimic deosebit. În Împrejurimi era o liniște deplină. Nu se auzea decât freamătul ușor al frunzelor copacilor. În depărtare Însă, dinspre Brașov, se deslușeau Împușcături, semne ale unor bătălii. Soarele se ridicase deasupra munților, poleind cu razele sale de aur panglica pârâului. Tânărul Gheorghe urca mereu. Curând ajunse aproape de un luminiș. Lăsă pe
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
gîndu-ți profet: (încet Marea se miră! MUREȘANU (cu foc) În ocean de flăcări gândirea mea se scaldă Și sufletu-mi se-mbată d-o primăvară caldă Și-un cântec trece aspru prin visele-mi de jar Cum vântul trece-n freamăt prin codrii de stejar... Să cânt cum leul rage?... Să cînt!.. Zdrobita liră! {EminescuOpVIII 264} Din coardele-n rugină odat-ncă respiră Un cântec de-o sublimă, senină disperare Precum scapără raze întunecata mare O dată încă-n viață să mă-nec
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
poate ai mei? De ce bucuria doare astfel? IZVORUL Un sunet plin de farmec Din somnu-mi m-a trezit, Să văd de-i dusă gheața Ce-atît m-a coperit. a De vânturi tainic murmur, Al primăverei cânt, Prin arbori trece-n freamăt, În munte sună blând. b Al primăverei cântec, De vânt iubit murmur, Prin arbori trece-n freamăt, Prin munte împrejur. c De vânturi tainic șopot Trece-n frunze, mișcă-n Ca glasuri de năluce Pe munte trec de-a lungul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trezit, Să văd de-i dusă gheața Ce-atît m-a coperit. a De vânturi tainic murmur, Al primăverei cânt, Prin arbori trece-n freamăt, În munte sună blând. b Al primăverei cântec, De vânt iubit murmur, Prin arbori trece-n freamăt, Prin munte împrejur. c De vânturi tainic șopot Trece-n frunze, mișcă-n Ca glasuri de năluce Pe munte trec de-a lungul. De vânturi tainic șopot Prin frunze mișcă pasuri, Trec pe vârf de munți de-a lungul Ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e acel safragiu singur adevărat, nefalsificat și nefalsificabile, în care artistul reprezintator poate să-și așeze mândria sa cea mai naltă, pentru că e productul geniului său. În el are stânca sa salvatoare în mijlocul elementului nesigur al opiniunilor zilei și în freamătul unei mulțimi ce salută printr-o esploziune neașteptată de aplauz efectele rude a unor tonuri de coloare grelă, în fine în mijlocul unei aspirațiuni meschine la Astfel a fost în toți timpii și va fi în toți timpii, pentru că stă în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vor fi nuntașii (45, p. 706). Același topos apare la moartea altui erou (Toma Alimoș), chiar dacă, de data aceasta, metafora nunții este absentă : Fagi și paltini Se pleca, Fruntea De i-o răcorea, Mâna De i-o săruta Și cu freamăt îl plângea (18, p. 638). Dubletul brad-paltin nu apare doar la moartea eroilor, ci și la „moartea” Cosmosului, la regresiunea acestuia în Haos. Ca arbori cosmici, coloane ale cerului și stâlpi ai pământului, bradul și paltinul sunt primii afectați de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
severe", dar și "fără consecințe substanțiale". Belșugul existent pe piața americană, prețul relativ scăzut al mărfurilor, diversitatea ofertelor au generat efecte similare cu acelea menționate mai sus; au extras sau au anesteziat ceea ce reprezenta principala rădăcină a realizărilor anterioare: încordarea, freamătul, necontenita căutare. Firește că asemenea urmări nu sunt vizibile doar la americani, ci în oricare țară care a traversat experiențe similare. Realitatea este că societatea contemporană nu a găsit un substitut la rolul formativ pe care l-a avut, secole
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
la nivel global înseamnă implicit și o redistribuire a resurselor, în sensul că ascensiunea unor noi puteri ar fi de neconceput fără acces la resurse, în general, la cele energetice cu deosebire. În jurul marilor bazine energetice ale lumii există un freamăt plin de mari înțelesuri. Pătrunderea statelor cu dezvoltare rapidă către bazinele energetice, securizarea transportului acestor resurse este partea cea mai vizibilă a confruntării pe care o presupune, întotdeauna, ridicarea unor noi puteri. Domeniul energetic este un domeniu predilect al confruntării
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
În cale, după cum scria Antonio Machado. A cunoaște condițiile lumii, oricare ar fi caracteristicile lor, reprezintă arta ce Înglobează acțiunea Într-un proces ce se conformează simțurilor, ba chiar le lasă să se manifeste singure, asemenea crapilor aurii, sensibili la freamătele anterioare activității seismice. Educarea sensibilității la semne este Înscrisă În cultura japoneză. Comunicarea nu este doar strâns dependentă de context, ci este fondată pe ceva nespus și decodificat la receptare, În special În manieră tacită și de comun acord. O
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
evocă episoade din viața pictorului „Ohwon” Jang Seung-Up, explică această legătură intimă ce unește ființele dincolo de forme și de particularitatea existenței. De-a lungul diferitelor scene ale filmului, artistul Ohwon se impregnează de energia activă În valurile unui fluviu, În freamătul unui frunziș, Într-un stol de păsărele, În mantia groasă de zăpadă a unui peisaj... până În momentul În care alege să dispară, topindu-se În dogoarea cuptorului unui ceramist, În care se desăvârșesc propriile-i opere! Între arta lui și
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
-l aplice? Nu. Sau îl aplică doar parțial, ajungând să adopte doar o caricatură a acestuia; sau nu reușesc să-l pună în practică decât într-o măsură atât de redusă, încât devin victime ale modelului amintit. Frustrarea sau chiar freamătul nevrotic sunt de-acum stări de spirit colective. De exemplu, până acum câțiva ani, lumpenproletarii respectau cultura și nu se rușinau de propria ignoranță. Dimpotrivă, erau chiar mândri de propriul model popular de analfabeți, însă în posesia misterului realității. Îi
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
editorial, cu piesa de teatru Rândunica (1914), reprezentată anterior la Teatrul Național din Iași. A colaborat cu poezii, proză, articole și traduceri (din Alfred de Musset, Victor Hugo, Sully Prudhomme) la revistele sămănătoriste „Sămănătorul”, „Ramuri”, „Neamul românesc literar”, „Floarea darurilor”, „Freamătul”, „Arta românească”, apoi și la „Daruri”, „Orașul nostru”, „Viitorul”, „Unirea”, „Adevărul literar și artistic”, „Viața românească”, „Însemnări ieșene” ș.a., semnând uneori cu pseudonimul Măceș. A fost membru al Societății Scriitorilor Români, al Societății Dramaturgilor Români și al Societății Publiciștilor Români
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
1934, 10-11; Ilariu Dobridor, Gramatica, stilul și cultura d-lui Erasm Manoliu, DEP, 1934, 2141; Lovinescu, Scrieri, VI, 262-263; Pericle Martinescu, „Rabbi Haies Reful”, SDM, 1936, 1; Pericle Marinescu, „Tezaur bolnav”, SDM, 1936, 5; V. Copilu-Cheatră, „Rabbi Haies Reful - frescă”, „Freamătul școalei”, 1936, 3-4; Cicerone Theodorescu, „Tezaur bolnav”, „Floarea de foc”, 1936, 20; Biberi, Études, 187-189; Streinu, Pagini, V, 246-249; Horia Stanca, „Domnița Ralu Caragea”, TIA, 1939, 175; Alexandru Raicu, „Moartea nimănui”, „Tribuna tineretului”, 1939, 30-31; Theodor Rășcanu, Pentru Petru Manoliu
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
construcții rafinate, uneori aparent inutil abstruse, aproape enigmatice, cu deficit de epică și aventură. Există aici multă observație, descripție minuțioasă, vizualitate pe îndelete cercetată, cât și consemnări pregnant-sugestive ale altor percepții privind mirosuri, mișcări de aer, schimbări de temperatură, atmosferă, freamăt, sunete ori impresii misterios semantizate, „tălmăcite” parțial, multă interpretare (presupuneri, aluzii etc.) subiectivă, pentru o cantitate de epic firavă, minimă. Rezultă o proză opacă, misterioasă, vagă, extrem de densă conotativ. O proză cumva nonfigurativă, care încântă în sine, prin savoarea frazelor
MARES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
secția ziaristică (1955) și Facultatea de Filologie (1963). Funcționează ca profesorară la Liceul „Elena Cuza” din Craiova, redactor la „Gazeta învățământului”, la ziarul „Înainte” din Craiova, la Editura pentru Literatură (1960-1969) și la Editura Albatros (1970-1975). Debutează editorial cu volumul Freamăt, apărut în 1967. A fost distinsă cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1985) și cu Grand Prix de Poésie de l’Enclave des Papes Valréas. Este sora criticului Constantin Crișan. Poezia scrisă de M. este o meditație tandră, fără ostentație
MARINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288031_a_289360]
-
a-mi opri pribegia,/ pe care i-am luat/ și rezimându-i sub nori/ de veghe i-am pus drumului meu”. Jurnal absurd (2001) este un roman autobiografic - naratorul-protagonist este Florica Rogin - tot despre timp și despre forța sa distructivă. SCRIERI: Freamăt, pref. Al. A. Philippide, București, 1967; Povestea neauzită, București, 1968; Fiica lui Janus, București, 1975; Bună ziua, istorie, București, 1978; O fată imposibilă, București, 1985; Lacrima incașului, București, 1993; Jurnal absurd, București, 2001. Traduceri: Eva Curie, O viață închinată științei, umanismului
MARINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288031_a_289360]
-
Janus, București, 1975; Bună ziua, istorie, București, 1978; O fată imposibilă, București, 1985; Lacrima incașului, București, 1993; Jurnal absurd, București, 2001. Traduceri: Eva Curie, O viață închinată științei, umanismului și păcii - Marie Curie, pref. trad., București, 1987. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Freamăt”, GL, 1968, 12; Emil Manu, „Freamăt”, F, 1968, 8; Aura Pană, Discuții, IL, 1969, 5; Nichita Stănescu, De Felicia, O, 1981, 2; Virgil Nistor, „O fată imposibilă”, ST, 1985, 8; Mihaela Ursa, „Lacrima incașului”, ST, 1994, 10-11; Iolanda Malamen, With
MARINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288031_a_289360]