1,041 matches
-
de opere se va evidenția în 1894 o carte anume, care va cunoaște un succes pe măsura scandalului pe care îl provoacă: Les Demi-Vierges, aparținând viitorului membru al Academiei Franceze Marcel Prévost. Caricatura seducătoarei În roman, scriitorul orchestrează un dans frenetic al diavolițelor și drăcușorilor, de-abia stingheriți de câte un înger care traversează când și când scena, în vârful picioarelor, parcă. În fundal, trăncănesc și "cotcodăcesc" o sumedenie de "destrăbălate nerușinate", care vorbesc cu bărbații care le însoțesc "ca la
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cinematograful înfloresc și ele, transformându-se în curând în distracții de masă. Artele, în frunte cu suprarealismul, cubismul și expresionismul german, debordează de vitalitate. "Ce se petrece în lume în perioada actuală este absolut uluitor, scrie un martor al acestor frenetici ani '20. Asistăm la o Renaștere la fel de importantă ca cea care a marcat secolul al XVI-lea, Cocteau e un Ronsard care e înzestrat în plus cu geniu inventiv, Max Jacob, Apollinaire, Éluard, Desnos, Supervielle [...] sunt ceilalți poeți ai noii
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și cu frica. Într-un cuvânt, aceste domnișoare erau acum orice, numai niște gâsculițe neprihănite nu. Un nou mit feminin: personajul băiețoasei Într-adevăr, tânăra femeie de după război are, în imaginarul colectiv, chipul "băiețoasei". Ea este adevăratul simbol al acestor frenetici ani '20. Se bucură de un asemenea succes, încât o detronează în cugetele contemporanilor pe păcătoasa "semi-virgină" din perioada Belle Époque. Ea este cea care provoacă acum controverse, indignare și neliniște. O caricatură a semi-virginei? Ce se poate spune despre
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
aducă pipa și papucii. Acest echilibru la care reușise să ajungă cuplul este distrus când Hugo este transferat la Paris, în 1925. Cei doi soți lăsau în urmă America puritană și șovăielnică și se trezeau cufundați dintr-odată în atmosfera frenetică din Montparnasse. Amândoi sunt asaltați de senzații noi și tulburătoare, care îl îmbată pe Hugo, dar o scârbesc pe Anaïs. Când se află la croitor, tânărul bancher "privește îndelung și cu încântare fotografiile dansatoarelor de music-hall, care afișează o nuditate
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
irațională și oarecum masochistă de a fi posedată cu forța. Nu îi stă gândul decât la "viol și violență". Într-una din zile, Bab își explică în amănunt și cu mult umor teoria în jurnal, relatând una dintre acele seri frenetice petrecute la o serată alături de prietenele sale. Am hotărât, scrie ea, să ne lăsăm sărutate de toți băieții care ne plac, dar să refuzăm de fiecare dată să-i sărutăm, că deh!, așa se face. Vezi dacă poți să-i
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
potrivit căreia mixitatea, și prin urmare sexualitatea nu puteau avea loc decât după căsătorie. Lucrul acesta reflecta autoritarismul și arhaismul societății generalului de Gaulle"201. Prin urmare, studenții revoltați contestă aceste interdicții începând din 1967-68, iar apoi în timpul acelor zile frenetice din Mai '68, cu forță, înverșunare și imaginație. Au glasul puternic și atitudinea provocatoare. "Bucurați-vă fără opreliști"... "Te iubesc!! Spune-mi-o cu ajutorul pavajelor"... "Burghezia n-are altă plăcere decât să le strice pe toate"... "Cu cât fac dragoste
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tot acest ritual al prezervativului, amenințarea sau realitatea bolii îl obligă pe fiecare să-și cerceteze adânc gândirea și dorințele. SIDA a raționalizat sexualitatea, a obligat pe toată lumea să reflecteze ceva mai mult". Iată-ne departe, tare departe de sloganurile frenetice din Mai '68... Și de flirt, ne vom întreba, ce s-a ales? Orice realitate este complexă și în continuă mișcare. Un lucru e sigur, și anume că termenul flirt, urmând noțiunilor de cochetărie, badinaj sau galanterie, a căzut mai
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nota cineva, un "transfer de anxietate". Vizibilitatea nu-i atenuează angoasa. Iar cultura media, dincolo de forța de socializare, este cultura dominantă. Ea plonjează în actualitate făcîndu-ne părtași la Istoria unui stat-lume (cum spunea J. Galtung) și creează, într-un ritm frenetic, tipare și identități. Produsele media flatează populismul cultural și diseminează (staruri, reclamă etc.) o ideologie implantată (scrie D. Kellner). Acest capital cultural, stimulînd "fabricarea de identități" cere o eficientă pedagogie media. Iar exemplele de critică culturală, pe linia unei Teorii
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
timp de recuperare), divertismentul (pentru a alunga monotonia) și dezvoltarea personalității există, în grade variabile, în toate situațiile. Ne permitem să observăm că divertismentul a pătruns masiv și oferta culturală e subjugată de această rețetă, vorbindu-se de un loisir frenetic. Ritmul loisir-ului, opinează unii analiști, pare mai epuizant decît ritmul muncii! Dar mass-culture (sau "a treia cultură"), ca echivalent cultural al societății de masă înseamnă "a doua colonizare" (Edgar Morin). Pornită ca un masiv curent în S.U.A. ea s-
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
invizibile (2001) redescoperă parabola à la Coroana Izabelei, nu cu alte mijloace și posibilități decât acolo: un crater pe nouă nivele, ascuns în mijlocul unei câmpii, maschează de restul umanității o societate ultratehnologizată. Printre ingrediente se numără o serie de sexualizări frenetice, conspiraționism, atentate la ordinea planetară ș.a.m.d. Aproape ca restul literaturii lui T., romanul e de citit doar ca mostră extinsă de rizibil involuntar. Piesele de teatru (Crucea de argint, 1996, Alergătorul fatal, 1998), scrise, după mărturia autorului, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
cu o prezentare succesivă a celorlalte (Cincizeci de poeme, Octombrie, Noiembrie, Decembrie, Somnul din somn), asupra cărora monograful nu insistă, întrucât consideră că acestea "nu produc o mutație în cadrul desfășurării lirice a poeziei, ci continuă linia poetică demarată inițial: finețe frenetică sau gravă, turnată în tipare etice și vizionare"134. Esențial de consemnat este strânsa legătură pe care monograful o stabilește între opera autoarei și biografia acesteia, fără să ignore, de asemenea, vocea civică a Anei Blandiana. O altă legătură, Iulian
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
îi sunt reprimate în chip sever imboldurile. Cuvântul și poezia devin un spațiu ideal pentru consumarea iubirii, în sensul că alcătuiesc un mediu de perfectă securitate corporală. (...) Trăind atât de mult prin poezie și ca poezie, negându-și astfel obârșiile frenetice și menirea eficientă, iubirea intră în acea ambianță lingvistică în care amânarea este o șansă"102: "Oh, numai noi cunoaștem dorul/ De-a ne putea privi în ochi/ Și-a înțelege astfel totul,/ Dar stăm spate în spate,/ Crescuți ca
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se află calul? Mina: (delimitează spațiul cu brațele) Aici. Ilie: (chicotind) Bun... Și cum stă? Cu capul sau cu fundul la noi? Mina: Cu capul, evident. Ilie: De acord. (de aici încolo scena trebuie să cîștige valori paroxistice; amîndoi sînt frenetici în tot ce fac) Mina: (mîngîind cu afecțiune spațiul în care au așezat... calul) Dar nici prea mic. Nu-i prea mare. Ilie: Nu. E potrivit. (rîsul, pînă la grotesc, rămîne dominanta acestei scene) Și ce-ai să faci tu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
stinsă și-ncremenită-n țâțe". Ceea ce dă originalitate pastelului, deși muzica versurilor pleacă de la modele, este tocmai arderea ca soroc al creșterii în care respiră satul cu toată viața lui desfășurată calendaristic. La Ion Horea, focul nu este o jubilație, o stare frenetică de trezire (ca la Lucian Blaga, în "Focuri de primăvară"D. Micu), ci o ardere calmă, menită să se desfășoare veșnic așa. El este forța numenală, originea și substanța permanentă a lumii materiale și a sufletului" (Heraclit). Într-adevăr, Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dincolo de moarte. În acest context, viața devine un adevărat infern: Omul șade ca o pasăre pe față/ nu deosebește omul/ Își ia dușmanu-n spate și-mpușcă pasărea vrășmașă". Există și aici, ca și în primul volum, o laudă a trăirilor frenetice, dragostea stă sub semnul primăverii și al nunții: În sat azi noapte o fecioară/ Trecu între femeile creștine/ Potop de laudă a fost pe trupul ei". Motivul vânătorii este reluat în 1973 în "Fals tratat de vânătoare". Poetul este mai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
solară, dar și cu fierberi lăuntrice. Când cele două laturi ale poeziei se întâlnesc într-un poem, poezia devine profundă și sentimentul este discret. Nostalgic, poetul regretă că nu s-a născut și nu a murit pe mare. "Exaltă-mă, frenetică Veneră,/ al mării pântec lin boltindu-și șoldul,/ Delfinei coapse-a tale, de himeră/ Până la țărm rostogolind imboldul." Poetul îi mărturisește iubitei că nu o va face nemuritoare într-un sonet, precum Shakespeare pe iubita lui: "doar nu sunt Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lumii". Îi lipsește lui Nichita Stănescu o anume "seninătate" pe care o descoperim în lirica blagiană. "De la Dionisos la Ieronim" (tema iubirii) Există, în creația lui Nichita Stănescu, atitudini de viață guvernate la început de un elan adolescentin, o vibrație frenetică în contact cu universul, care crește, se compune într-o fascinație de paradis, desprins din privirea iubitei, din gestul, din gândurile ei. Este perioada viziunii sentimentelor, când iubirea se naște ca o stare de iluminare, de incantație: "Părul tău e
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
despre unele sfaturi pe care am a le da" în care își consiliază semenii " Dau sfat:/ Către medicii, către fiziologiști, către anatomiști/ mai întâi/ să se îndoiască de faptul că/ inima/ e centrul sentimentelor/ și creierul/ locul gândirii.". O stare frenetică, sau un "ce" nostalgic cuprinde poemele de dragoste ale lui Nichita Stănescu. În "Dulcele stil clasic", nostalgia poartă cu sine ah-ul cântecelor lăutărești și iată-l pe tânărul Nichita sublim și original: "N-ai să vii și n-ai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu cana bărbaților pe piept,/ și-aprins de la țigară și dominat cu gura". Poemul "Nisipurile" se adâncește treptat într-un univers torențial, pentru ca apoi, în versuri tulburătoare, tonul să devină apocaliptic. Imaginile sunt expresioniste, nisipul se extinde cosmic. O stare frenetică de curgere prin an creează poetului o neliniște, pentru că, așa cum moartea constituie sfârșitul unui ciclu, și înflorirea, ajunsă la apogeu, marchează declinul, deci începutul morții: Iarăși cădem într-un blestem de înflorire,/ iarăși alunecă părinții înapoi". Natura intră într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Austria-și are faliții săi, în fine oricare națiune, oricare popor, oricare țară își are faliții săi (îngrașă vorbele.)... Numai noi să n-avem faliții noștri!... Cum zic: această stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura!... (aplauze frenetice. Pauză. Oratorul soarbe din pahar și aruncă iar priviri scânteietoare în adunare. În momentul acesta mai mulți inși se mișcă în fund, pe unde apare Cetățeanul turmentat și Ghiță în țivil.) SCENA VI Aceiași Ghiță Pristanda și Cetățeanul forate șovăind
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
cele mai scumpe și ne îmbuibam cu vinuri bulgărești și șampanie de Crimeea. Cumpăram de-a valma din sinistrele magazine de stat cămăși sintetice, aparate foto, țigări rusești, haine de blană, însă nu reușeam să ne epuizăm averea. În veselia frenetică a escapadei noastre, ne simțeam cuprinși de tristețea surdă și profundă a democrației populare. Mai mult, eu nu mă puteam împiedica să mă gîndesc la prietenul meu Lex Ende, redactor șef la Neues Deutschland, mort în condiții suspecte în 1949
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
la incertitudine și angoasă. Există o virtute sublimă în descoperirea Zădărniciei, a Neantului, a Vidului, practic în momentul dezlănțuirii demențiale a puterii de dominare, de distrugere și de moarte. Există desigur și un chip hidos al nihilismului, care determină îmbrățișarea frenetică a imboldului distrugerii și morții; Rauschnig a deslușit cu perspicacitate, pitit în sînul nazismului, un nihilism radical care îl însuflețea din interior pe führer și furiile sale. Nihilismul este cu totul ambivalent în consecințele sale. El poate îndemna la asumarea
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
s-ar spune, pe Gorbaciov. Cele mai recente bifurcații nu s-au închegat încă în momentul în care scriu... Pașii spre trecut înseamnă revenirea la statele-națiune, cu riscul unei balcanizări generalizate, cu frontiere arbitrare, cu minorități asuprite sau persecutate, naționalisme frenetice și oarbe, dictaturi militare, războaie locale, poate chiar cu riscul transformării unui război precum cel dintre Armenia și Azerbaidjan, de pildă, în război generalizat, alimentat de ambele părți de puterile creștine și musulmane. Pașii către viitor înseamnă dezvoltarea și multiplicarea
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
încă improbabile, dar par astăzi posibile. Europa a împins la extrem și a răspîndit în întreaga lume căutarea deznădăjduită și dementă a Mîntuirii, intoleranța religioasă, capitalismul, naționalismul, totalitarismul, industrialismul, tehnocrația, voința neînfrînată de putere și voința neînfrînată de profit, mitul frenetic al Dezvoltării, distrugerea culturilor umane și a mediilor naturale. Europa a răspîndit în lume flageluri care provin din simplificarea forțată, din unilateralitate, din exacerbarea tuturor tendințelor sale și tuturor realizărilor sale istorice. Însă am îndurat noi înșine pagubele pe care
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
mai puțin bună pentru frecvențele foarte joase sau foarte ridicate. Totuși memorarea în sine, adică capacitatea de a-și aminti spontan, în absența oricărui chestionar, elementele observate, era maximă pentru frecvențele foarte mari de tăieturi. După ce au văzut aceste reclame „frenetice”, voluntarii au reținut mai bine numărul maxim de componente ale reclamei. Cum poate fi explicat acest efect? Psihologii consideră că reînnoirea permanentă a imaginilor mobilizează atenția creierului nostru, producând de fiecare dată un fel de declic legat de noutate. Se
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]