1,521 matches
-
prin excelență, așa ura este virtutea esențială a omului politic. El urăște, din dragoste pentru un grup de oameni, pe toți ceilalți care nu-i aparțin. Cine nu știe urî cu pasiune n-are instinct politic. Dacă nu refuzi cu frenezie pe toți care nu te urmează, îi vei pierde și pe cei care-i ai. Ura este vitalizantă și înclin a crede că începi o acțiune politică nu pentru a salva un grup uman, ci pentru a distruge pe cel
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a firii, dar este singura demnitate a devenirii. Tot ce s-a creat până acum se datorește acceselor colective de eroism, care au insuflat oamenilor, peste meschinele instincte de conservare, o pasiune de autodistrugere pentru idealuri. Cine înțelege rostul adânc, frenezia colectivă ce a dezlănțuit Reforma, expedițiile din timpul Renașterii sau campaniile napoleoniene este imposibil să nu aprecieze orbirea arzătoare, ca substrat al tuturor acțiunilor hotărâtoare. Popoarele care nu sânt apucate de o nebunie colectivă, din când în când, se anchilozează
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
argentine. Cum de i-a putut uita pe unguri? Acest popor este singurul care, în Europa, mai păstrează tradiția unei exaltări dionisiace. Cine a văzut o cârciumă maghiară și toată lumea de acolo, legănată de tristeți, abandonată cu atâta participare și frenezie beției, nu-și poate tăinui o simpatie pentru o umanitate atât de primitivă, cu aderențe atât de reduse la fadoarea genului nostru de viață. Ce vor fi căutat ungurii în Europa? Și cum s-au putut opri printre noi? Ungurii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
iubească. Tragedia României este că în primul rând trebuie să știe că devine tare. Conștiința este antecedentul fiecărui act de viață într-o țară fără istorie, pe când în marile națiuni - cazul tipic al Franței - conștiința este consecutivă actelor de afirmare. Frenezia industrializării, mistica lumii urbane, voința absolută a unui salt istoric, discontinuitatea prin revoluție ca o manifestare vitală - sânt elemente care fac din Rusia o țară vitalizantă. Obiectiv vorbind, realitățile sociale de la noi, atmosfera generală a României se aseamănă enorm cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o prăbușire de națiuni, o succesiune dramatică de destine, fiecare încercînd să-și legitimeze prezența printr-un plus de neliniște, - ce ne mai rămâne, decât să mergem spre capătul soartei noastre, aruncîndu-ne într-o vâltoare din care gradul nostru de frenezie va scoate învingători sau învinși. Nu mă interesează decât avântul ascendent al acestei țări, spirala istorică a României. Cum ar putea fi altfel când, din istoria universală, cine ar găsi un sens altor popoare decât acelora care s-au distrus
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
le poate opri și de ce, purtată de astfel de atracții iraționale, săvîrșește fapte pe care nici unul dintre indivizii ce-o alcătuiesc nu le-ar săvîrși? Un necunoscut lansează un strigăt și iată-i pe toți cuprinși de-un soi de frenezie, de un același elan căruia nimeni nu-ncearcă să i se opună; sînt purtați de un același gînd care le devine instantaneu comun în ciuda castelor, a opiniilor, credințelor și obiceiurilor diferite. Se vor năpusti asupra omului, îl vor nimici, îl
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pe scurt, toate figurile, faste sau nefaste, care populează Pantheonul imaginar al popoarelor: Nevoia de a admira a mulțimilor, decretează Le Bon, le transformă rapid în sclave ale indivizilor care exercită asupra lor un prestigiu puternic. Ele își adoră cu frenezie toți admiratorii"274. Această nevoie de a se supune nu e o necesitate psihică a individului. Nici nu o are, nici nu o manifestă cînd este izolat. De multe ori chiar se revoltă împotriva celor care i-o amintesc. Omul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ca rădăcini surîsul cercuiește În aer un profil și-n talgere de umbră genunchiu-și scrie mărul. Dacă e de găsit o unitate a poemului dincolo de explozia mozaical-caleidoscopică a imaginilor, ea s-ar afla mai degrabă la nivelul stării de spirit: frenezie a sentimentului erotic, amintind În parte de, bunăoară, Psalmul de taină arghezian („Femeie răspîndită-n mine / ca o mireazmă-ntr-o pădure”...): mă răscolești ca-n arie treci degetul prin creștet mă-mprejmuiești mă treieri mă-nchizi ca un hectar te-nalți precum
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Zodiac (1930), nu pare, la prima vedere, să producă schimbări importante la nivelul universului imaginar și al tehnicii discursive. Poetul rămîne În continuare o sensibilitate prin excelență deschisă, cu aceeași extraordinară disponibilitate de a surprinde „miracolul” metamorfozelor universale, cu o frenezie senzorial-imaginativă ce se dezvăluie ca agent transformator, Într-un proces mereu reluat al „alchimiei imaginii”. „Printre versurile sale - scria Pompiliu Constantinescu În recenzia cărții - te poți plimba ca printr-un hățiș nesfîrșit, poți schimba direcția, fără teamă de a pierde
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
horă fantastică peste pleoapele voastre Închise. E aici o „pedagogie lirică” tipic avangardistă, vizînd cultivarea disponibilității revelatorii a ființei, zguduirea inerțiilor, dinamizarea sensibilității În sensul participării la miracolul cosmic („Cu-o ancoră de sunet să-ntîrzii În minune”) - noua versiune a freneziei romantice a comuniunii cu „misterul” universal. Știindu-se profund vulnerabil Într-o lume ostilă, ale cărei Înfățișări amintesc În scrisul său de coșmarul expresionist, poetul Își transformă fragilitatea Într-un paradoxal mijloc de apărare, investind totul În puterile transfiguratoare ale
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
imnuri erotice, al cărei centru iradiant era chipul femeii iubite. Versul e, desigur, mai rafinat acum, feeria imagistică mai spectaculoasă, lanțul asociativ-fantezist pare de-a dreptul infinit, vărsîndu-se dintr-un adevărat corn al abundenței. „Delir cosmic”, „abuzivă feerie În haos”, „frenezie rimbaldiană a imaginii”, „lirism de feerie cosmică, de halucinatoare persistență a plasticii”, „joc neostenit al artificiilor”, „Înalte tonuri de odă” - erau calificativele date, bunăoară, de Pompiliu Constantinescu În recenzia sa, - și ele numesc cu justețe trăsăturile fundamentale ale acestei poezii
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
persistență a plasticii”, „joc neostenit al artificiilor”, „Înalte tonuri de odă” - erau calificativele date, bunăoară, de Pompiliu Constantinescu În recenzia sa, - și ele numesc cu justețe trăsăturile fundamentale ale acestei poezii. „Incantația” e pentru Voronca sinonimul stării de exaltare, de frenezie a imaginației, provocată aici de sentimentul iubirii, explozie a fanteziei spre toate punctele cardinale, Într-o rețea extrem de ramificată de echivalențe, adeseori de o mare strălucire: atmosferă cvasihalucinatorie, sugerată În același regim al interferențelor și comunicării osmotice dintre eu și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
puțin frecvente. Ilarie Voronca nu face excepție de la regulă. Ba, mai mult, - cum am avut prilejul să remarcăm, urmărindu-i activitatea de teoretician al „poeziei noi” - el pune În susținerea ideilor mișcării și a propriului program un patos particular, o frenezie care Îl individualizează ca pe unul dintre cei mai pasionați promotori ai poeziei. Încît pe scheletul doctrinar crește repede abundenta vegetație imagistică, manifestul e deviat spre confesiunea lirică, atrage În spațiul său elemente de memorialistică, devine elogiu sau invectivă. „Radiografia
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
rînduri melancolice: „Dar vocea ta, cîntecul nostru, scrisul acesta mărunt, nu sunt decît scoicile și brățările uitate pe țărm și pe care un braț al mării lunecos le adună și le face să dispară”. Poetul-personaj trăiește Însă cu o particulară frenezie - ca și În versurile sale - orice promisiune a metamorfozării universului. Acesta, - surprins, În genere, În datele sale concrete, Într-o notație de „reportaj” al faptului cotidian, apare modelat, Într-un prim moment, În figuri - cum am văzut - ale Închiderii, stagnării
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
desface În vorbele ca lăzi”, „glasurile-n seară se schimbă precum gărzi”... O strofă dinspre finalul poemului ar putea oferi, ea singură, un repertoriu reprezentativ de elemente definitorii pentru structurarea spațiului imaginar ca deschidere pluriperspectivică, succesiune de „priveliști” dinamizate de frenezia afectivă, urmînd un itinerariu ce conferă o relativă coerență viziunii prismatice: „un cer tăiat pe-obrazul ce-l știu itinerar / cu-ntoarceri cu-o privire pe sîngele-n fereastră / din tine se desface priveliștea Într-o glastră / și evantaliu-n palmă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cuprindă totul, - iar această obsesie e constantă pe parcursul Întregii opere. Ea se referă În egală măsură la extensiunea spațiului imaginar și la intensitatea cu care exteriorul se oferă sensibilității transformatoare. Acumularea, enorma adițiune de imagini, merge mînă În mînă cu frenezia afectivă a Întîmpinării lor, Încît e greu de spus care dintre ele e cauza celeilalte sau consecința ei. Oricum, reveria totalei Îmbrățișări a lumii străbate ca laitmotiv poezia, de la optimista, euforica invitație la „balul” integralist din primele volume de factură
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
la „iluminare” și „miraculos”. Or, nimic nu sugerează mai bine eliberarea de orice constrîngeri, absoluta libertate, decît jocul alimentat de imaginație, oferind prilejuri de uimire și Încîntare În fața metamorfozelor lumii, revelate și contemplate ca atare, sau provocate sub imperiul unei frenezii senzorial-afective ce devine programatică. Itinerariul străbătut de Ilarie Voronca În spațiul avangardei a fost de natură să-i Întrețină, poate chiar mai mult decît la alți confrați, gustul pentru spectacular. Faptul, bunăoară, că primele contacte cu avangarda au avut loc
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
se dilată În toamna unde crești”, „cu unghiile-n talangă sporești stelarul pîntec”, „obrazul tău se-mparte talangă, poate cîntec”, „deschizi ca o barieră noaptea” etc. etc. Prins În ritmul trepidant al marelui oraș din Ulise, subiectul liric trăiește alternativ frenezia participării la spectacolul „evenimentelor [ce] se succed ca ferestrele”, Încordarea nervilor „atleți negri pneuri serpentine afișe”, și drama Însingurării, a „obișnuinței [care] e pe umerii tăi ca o cămașă uzată”, a izolării și stagnării. Ieșirea din aceste ultime stări de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
echivalențelor imagistice, care-l acoperă pînă la „tabuizare”. Se pot decupa aproape de oriunde secvențe semnificative pentru acest du-te-vino neîntrerupt avînd ca efect sfărîmarea discursului Într-un mozaic de imagini derivînd unele dintr-altele, coagulate, relativ, la nivelul „temei”, sub semnul freneziei caracteristice provocate de eros. Iată una, la Întîmplare, din partea a 4-a a poemului: cristale de aer stau limpezi În ospățuri paharele-n dantelă cu chei de buruieni rupi sufletu-n privire și tîmplele ca hățuri cînd vorbele-n Întoarceri
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
adune „toate Înfățișările lumii sub cristalul pleoapei”, asemenea scăderi sînt Însă ca și inevitabile. Iar firea poetului nu era deloc Înclinată spre echilibrul lentelor decantări și al ascezei contemplative, ci tentată de spectacolul metamorfozelor unei lumi În mișcare, translate În frenezia imaginației lingvistice: o fervoare care i-a Îngăduit să Înlăture multe obstacole ale convenției literare, să aducă limbajul poeziei În acea stare de absolută disponibilitate, deschisă oricăror modelări. În acest spațiu dinamic, „miliardarul de imagini” s-a cheltuit cu o
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mai degrabă diurn, deschis, cum am văzut, spre feeric și sărbătoresc, Între repere ce nu eludează referința „realistă”, oricîte straturi ale fanteziei ar acoperi-o. Abia În Patmos ajunge de fapt În pragul vizionarismului oniric, ce substituie În mare măsură freneziei de „operator al limbajului” ambiguitatea specifică a unor stări de spirit aliind angoasa, stranietatea programaticului „depaysement”, cu reveria totalizantă. La Întrebările puse de G. Călinescu cu privire la apartenența poetului la una sau alta dintre orientările avangardei, se poate așadar răspunde că
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de principiul deformării sensurilor, nici (cu atât mai puțin!) de acela referențialității univoce - instaurând, până la urmă, un fel de continuum al valorilor a contrario, în care aproape orice element se convertește în opusul său. Pretutindeni ne întâmpină un fel de frenezie a formării/deformării sensurilor, ce nu poate fi separată totuși de „credința în puterea izbăvitoare a unei pure frumuseți, născută din tensiunile și temperaturile înalte la care sunt supuse cuvintele în procesul creator”312. Din această perspectivă, poetica argheziană rămâne
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
detaliului banal, conștiința utilității construcțiilor ample, prozastice în poezie, vor reveni în prim-planul literaturii noastre, în forme apăsate, abia în anii optzeci. Însă chiar și până la acel moment, în perioada imediat postbelică și chiar în cea șaizecistă (în plină frenezie a redescoperirii lirismului interbelic), asemenea tendințe au continuat să existe, chiar dacă marginal. 4.5 Funcția terapeutică a (de)mistificării în poezia lui Geo Dumitrescutc "4.5 Funcția terapeutică a (de)mistificării în poezia lui Geo Dumitrescu" În mod oarecum similar
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
vedere al ficțiunii: calitatea de a fi „demne de povestit”, acea tellability, măsurabilă în funcție de manifestarea unei experiențe importante, unice. Un argument în plus îl poate constitui și faptul că teoreticienii cei mai activi ai generației sunt scriitorii înșiși, bântuiți de frenezia autolegitimării. Analizând textele lor, ne dăm seama că tot ceea ce ele exprimă programatic - apetența pentru o poezie de tip biografic, aspirația de a încheia un nou pact cu realul, exaltarea (micro)realismului ș.a.m.d. -, la o eventuală confruntare cu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
prin vârstă și an al debutului scriitorul ar părea să-i aparțină. Nu vom enumera aici, din nou, argumentele care vin în sprijinul acestei afirmații; ne vom mulțumi doar să menționăm împrejurarea că scriitorul și-a construit opera - în plină frenezie a resurecției lirismului - pe un model preponderent epic351. Nu este greu de remarcat faptul că majoritatea textelor sale au ca punct de plecare un pretext narativ, dezvoltându-se apoi fie ca mici „povești în versuri”, fie ca „scene” desprinse dintr-
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]