7,086 matches
-
naratologiei românești. * București, 13 mai 1962 Scumpe domnule Vlasiu, Vă sunt dator o explicație la această dublă-inuzitată întârziere, și a scrisorii acesteia de mulțumire și a volumului care o însoțește. În fond, explicația e una singură. Încă înainte de a primi frumosul d[umi]tale Drum spre oameni 2, mă hotărâsem să-ți transmit un buchet de roze pe foaia de gardă a unuia din exemplarele volumului meu Alte mențiuni de istoriografie lit[erară] și folclor 3, fără să bănuiesc că cele
Ion Vlasiu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5739_a_7064]
-
meșteșugul de primăvară al grădinăritului, în București. Se vede că nici vremea de martie nu ține, anul ăsta, cu grădinile, însă, constată amar Andrei Pippidi, nici proprietarii lor nu le mai iubesc. Și sub acest, mărunt aspect, arta, sensibilitatea la frumos ne părăsește habitatul, din ce în ce mai sufocat de betoane. „În jurul nostru crește un oraș străin”. Așa cum grădinile ajung să ne pară demodate, se întâmplă cu case, cu cartiere, cu toată armonia orașului cuprinsă, odinioară, și în câteva zorele care înviorau, dintr-o
Elegie pentru grădini by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3785_a_5110]
-
întoarceți întrebarea sugerând că e posibil ca mie să nu-mi placă locurile din România, în secunda doi reacționez. C.S.: Nu v-am indus lucrul acesta ... D.G.: Nu, nu, nu, așa ați spus! C.S.: (...) V-am întrebat de ce ironizați ceva frumos ... D.G.: Vi s-a părut că ironizez ceva? C.S.: Ați spus că e o varză. D.G.: Vi s-a părut că ironizez Arcul de Triumf sau că ironizez vreo mânăstire importantă din Moldova? C.S.: Ați spus că e varză? Așa
Dana Grecu, la un pas de ceartă cu un lider PC: „Dvs vreți să ne certăm unul cu altul?” by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/34196_a_35521]
-
sclavii și infirmii pot să-ți inspire milă. *** Trăim. Deci ispășim. A iubi pe cineva, în ultimă analiză, înseamnă a te iubi pe tine însuți, oglindit într-însul. Egoismul nu se dă bătut niciodată. *** Nu sînt prea bogat, nici cine știe ce frumos nu sînt, poate că mai am și alte lacune. Pentru două daruri, printre altele, cum e de pildă talentul, îi mulțumesc însă lui Dumnezeu. Îi mulțumesc că mi-a dat ceea ce se cheamă ironia și răutatea. Moartea este o certitudine
Un text necunoscut de la Sașa Pană by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3134_a_4459]
-
principală, mai/ bine mi-ar înfige un pumnal în spate,/ spate cocîrjat de volumul istoriei atmosferei ce o respir... E/ prea serios. Încotro? Că mă distruge destinul./ Poate încep să mă dizolv fizic. «Ninge din mine»... Ninge,/ iată fulgii Binelui, Frumosului și/ Adevărului - pentru cine ninge? Trec pe/ lîngă mine grupuri de oameni în zdrențe, grăbiți și tăcuți,/ cu copii în cîrcă, avînd cu toții ochii larg/ deschiși și privind fix, cu o uitătură demențială, unde se/ duc? Să mă iau după
Etnobotanicele lui LIS by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3141_a_4466]
-
întâi mâna. Atunci la ce-mi folosește creșterea ce mi-au dat, credința ce mi-au săpat în suflet, citirile celor frumoase de care înflăcărați, zguduiți, nu ne săturasem de vorbit ca într-un continuu îndemn? Dacă știau că tot frumosul acela e numai o nălucire, de ce, începând cu cele dintâi povești, au căutat să mă facă după acel tipar? De ce nu m-au lăsat ca pe toată lumea, ca să nu mă simt azi așa stingheră în ea? Să nu fiu biciuitoare
O prozatoare necunoscută – Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3698_a_5023]
-
se tocește, nici un răsunet valoric nu mai poate fi perceput. Tăcerea lumii devine insuportabilă pentru ureche. Sub acest unghi de vedere, putem atribui fiecărui simț o latură a vieții spirituale: auzul e organul sensului în viață (teleologia), gustul e simțul frumosului (estetica), mirosul e flerul adulmecării numenului divin (teologia), tactul e simțul cunoașterii prin contopire (iubirea și mistica), iar văzul răspunde de ierarhia morală (tot ce ține de ținută și atitudine - postúri eminamente etice, din care poți ghici caracterul unui om
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
ierarhia morală (tot ce ține de ținută și atitudine - postúri eminamente etice, din care poți ghici caracterul unui om -, poate fi percepute prin văz, nu prin alte simțuri. Caracterul nu se miroase, adevărul nu se gustă, sensul nu se vede, frumosul nu se pipăie). Valoarea cărții lui Ștefan Afloroaiei stă în sugestiile pe care lectura le poate declanșa într-o imaginație cu aplecare spre asociații conceptuale. Din acest motiv, absurdul nu numai că nu e o temă sterilă, dar e chiar
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
acest capitol, cele mai savuroase porțiuni ale cărții fiind cele care cuprind astfel de dezvăluiri din culisele vieții interioare a „personajelor“ sale, deducții rafinate, nu lipsite de simpatie, dar și de ironie binevoitoare, ori chiar, uneori, de obiectivitate mușcătoare. Obsesia frumosului de care se înconjoară regina, altruismul și generozitatea, magnetismul și fascinația pe care le degajă nu exclud însă, cum remarcă autorul, malițiozitatea privirii. Aceasta (ca și Zoe Cămărășescu, care beneficiază și ea de un portret emblematic, cuceritor) e în același
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
peisaj cu contururi abia schițate, dar având o atmosferă aparte și degajând din griurile sale rafinate o gravă melancolie, m-a dus cu gândul, entuziast tânăr ce eram, la pânzele lui Andreescu. Sunt momente când elanul și exaltarea tinereții în fața frumosului ne fac să uităm de rigorile cuviinței, așa că, netulburat de nici o reținere, am întrebat gazda cine pictase acel tablou. Profira Sadoveanu mi-a mărturisit imediat că era pictat de fratele său, Dimitrie, dispărut cu aproape zece ani în urmă. Fascinat
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
Conducere a hotărât excluderea sa din cadrul acestei uniuni de creație. Se știe prea bine care erau "scopurile și sarcinile" ce reveneau artiștilor în acele vremuri. Fiul unei personalități ce se afla în plină glorie era exclus din breasla creatorilor de frumos. I se dădea dreptul de a face o contestație. Opțiune de formă, bineînțeles. N-a făcut această contestație. Poate părea straniu că tocmai fiul lui Sadoveanu era, aidoma altor artiști plastici, exclus din U.A.P. Sadoveanu nu a intervenit cu
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
zâmbet... Pot însă să vă mărturisesc că pe măsură ce-l priveam - descoperind întruna în el, trăsături de penel neașteptate și uimitoare - am avut senzația că am înaintea mea sufletul fratelui meu". Sunt rânduri scrise de Profira Sadoveanu despre acest făuritor de frumos, prizonier al universului sadovenian ce l-a înglobat în lumea sa ca într-un mirific chihlimbar. "Literatura", oricât de mare ar fi harul celui ce evocă un tablou, face numai în parte dreptate unui artist. Poate că într-o bună
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
bucuriile sau tristețile Românilor de pretutindeni. Foile ei, Înlăcrămate de poeți, Înseninate de istețime a povestirilor ori luminate de gândirea și cercetarea Învățatului, s-au Înmulțit cu adunarea anilor și au crescut cu mărirea numărului de făuritori ai binelui și frumosului până au ajuns comoară a Întregii națiuni. CONVORBIRILE LITERARE au vibrat de grijă pentru soarta românească În lunga și glorioasa domnie a Creatorului Independenței României, Regele Carol I, au luat parte la cea dintâi Întregire de țară din 1913, cu
Destinul unei reviste. In: Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
trebuie să fie așa, toate coordonatele legii progresului impun...” Proiecțiile noului director sunt atotcuprinzătoare: „activitatea provinciei se va bucura Îndeosebi de Încordata noastră atențiune...”, revista urmând a se „pune În serviciul idealului moral al aristocrației cuge tătoare și creatoare de frumos și bine...”, „epurație În simțire, cugetare și faptă”, iar „directivelor adverse le vom opune o luptă cavalerească, de idei și principii...” Tranșantă este decizia noului director: Revista va „refuza ospitalitatea” polemicilor personale, conchizând: „În numele Bucovinei, cu nădejdea În sprijinul spiritual
Destinul unei reviste. In: Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
de pierzători. În asemenea jupuiți ceva a fost de la bun început întocmit anapoda: temperamentul, sensibilitatea sau pur și simplu viziunea asupra vieții. Că tocmai în acești perdanți limba ajunge să capete virtuți literare este un amănunt care ține de geneza frumosului: dacă nu suferi nu scrii, și fără fermenții chinului nici un om nu ajunge să se exprime mai aparte. În cazul Mihaelei Stănișor, suferința apare pe linia unei predispoziții ancestrale, la capătul unei încrucișări nedeslușite de impulsuri obscure. Cînd în două
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
de marmură din Carrara și asculta în tăcere, spunea că ascultă șoaptele marmorei! Și altele și altele, lucruri despre care am vorbit în scrierile mele. Din păcate din cele vechi nu mai am exemplare în plus, doar dintr-una: Logica frumosului 5, apărută în 1946, mai am și am să-ți dau un exemplar din ea împreună cu cea despre tragicii greci. Iar acum, fiindcă anunți și al treilea volum, mă gândesc că poate ar fi bine, nu știu dacă aveai de
Liviu Rusu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4750_a_6075]
-
București, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1957, 507 pagini + 8 foi cu planșe. (Drum spre oameni). 4. Liviu Rusu - Essai sur la création artistique. Contribution à une esthétique dynamique. Paris, Alcan, 1935, 463 pages. 5. Liviu Rusu - Logica frumosului. Cluj, Editura Universității Regele Ferdinand I, 1946, 171 pagini. 6. Ion Minulescu a îndeplinit în perioada 1922-1940 funcțiile de inspector și director general în Ministerul Cultelor și Artelor. 7. Alexandru Ceușianu (1898-1970), poet, dramaturg și prozator. A publicat - Epistola albă
Liviu Rusu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4750_a_6075]
-
pentru „viață", „bine", „frumos". Paradoxal, în umbra fiecărui gest al meu (căruia eu îi dau viață) stă tentația fie de a nu da viață, fie de a nu face binele, fie de a nu lucra (sub o formă sau alta) frumosul. Toate acestea sunt echivalentul morții. Inacțiunea, indiferența, pasivismul, impostura (ș.a.) sunt expresii ale unei morți atitudinale, gestuale, psihologice. Preluate din comunism (alții să facă, alții să-mi dea, alții să umble pentru..., alții să se implice, alții să negocieze, alții
EXCLUSIV. Semnalele care arată că o persoană va omorî oameni sau se va sinucide. Ce se întâmplă în prezent în România by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33592_a_34917]
-
cel literar, conotativ. De unde, atenția multiplă acordată celui din urmă. Oamenii de știință pozitivă au obiceiul de a considera că se află în posesia exclusivă a exactității, de vreme ce ținta lor e adevărul. Literatura n-ar pretinde exactitate, ținta ei fiind frumosul. E o idee greșită. Fie și admițând că exactitatea ar putea fi, la rigoare, definită în mai multe feluri, poezia își are acordurile ei fine, șurubăria ei precisă, mecanismele ei delicate. Rareori într-un poem poți schimba un vers sau
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3027_a_4352]
-
Dvs știți altă miză mare a acestei campanii decât dacă ia PNL-ul douăzeci (n.r. 20% la alegerile europarlamentare) sau nu, dacă rămâne Antonescu sau nu, dacă se întoarce PNL-ul în USL sau nu, cum cred unii? Uite ce frumos! Am dat culoare acestei campanii".
Tăriceanu plănuiește decapitarea PNL. Ce spune Antonescu by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/30311_a_31636]
-
al unor idei actuale (a se vedea, de exemplu, Rhétorique de la poésie, publicată în 1976 de Grupul M de la Liège), așa cum și pentru autorul acestor rânduri a constituit un punct de plecare. Alți autori i-au reproșat că nu definește frumosul (Ion Maxim, în Orizont, 12. III. 1976, p. 3) sau i-au contestat noutatea, prin trimitere la antichitate și la Renaștere. De fapt, este vorba de o linie de gândire care desigur își are rădăcinile într-un trecut îndepărtat, dar
Centenar Pius Servien by Solomon Marcus () [Corola-journal/Imaginative/14905_a_16230]
-
toate, (i)realitatea imediată a picturii lui Val Gheorghiu, de curînd reîntors din Bermude. Și toți revendicînd cea mai frumoasă temă literară: însăși marginalitatea lor, fecundă, aducătoare, iată, de noroc. Și mai era ceva, acolo: farmecul, pur și simplu. Categoria frumosului, atît de disputată de filosofi și esteticieni, a creat o alta, în literatură, pe care criticii literari au semnalat-o, în secolul XIX, la "veselul" Alecsandri și la "tristul" Eminescu, dar despre care nici filosofii, nici esteticienii și, cu atît
Cică niște marginali... by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15024_a_16349]
-
literari au semnalat-o, în secolul XIX, la "veselul" Alecsandri și la "tristul" Eminescu, dar despre care nici filosofii, nici esteticienii și, cu atît mai puțin, teoreticienii discursului literar n-au produs vreun studiu "canonic": farmecul. Farmecul (re)iese din frumos, dar se adresează mult mai mult omenescului (categoriile estetice, și "frumosul" printre ele, sînt oarecum neutre, abstracte, îl activează, făcînd sufletul și percepția să penduleze între extreme: farmecul poate ucide, creează victime și călăi, sau poate înălța. Poate că acesta
Cică niște marginali... by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15024_a_16349]
-
la "tristul" Eminescu, dar despre care nici filosofii, nici esteticienii și, cu atît mai puțin, teoreticienii discursului literar n-au produs vreun studiu "canonic": farmecul. Farmecul (re)iese din frumos, dar se adresează mult mai mult omenescului (categoriile estetice, și "frumosul" printre ele, sînt oarecum neutre, abstracte, îl activează, făcînd sufletul și percepția să penduleze între extreme: farmecul poate ucide, creează victime și călăi, sau poate înălța. Poate că acesta va fi fiind sensul farmecului de la inventarea sa în literatura română
Cică niște marginali... by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15024_a_16349]
-
angelic Uneori - când mijesc zorii - ies în stradă cu un craniu de sfânt în mâini și strada se umple de mireasmă Monstrul Sacru În memoria Tatălui Gherasim E prima oară când văd de aproape un fluture atât de mare de frumos de fragil cu aripile ca două enorme pleoape lăsate ușor peste ochii dorminzi de copil E un fluture de noapte - mi-am spus - nopți la rând a zburat spre lumina aprinsă departe în gol a străbătut imperii de întuneric s-
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]