10,651 matches
-
în lentoarea cu care se contractă sau se relaxează un arc, un mecanism de la un boite-a-musique straniu, care coincide cu blocajul și ezitarea din sufletul bietului Hermocrate. Adrian Enescu alcătuiește o lume surprinsă în zarva căutărilor de tot felul, în fuga după găsirea identității, o lume care se încurcă în propriile neputințe, angoase și prejudecăți, o lume în care sonoritățile iubirii se dizolvă, uneori, în pasivități, în încremeniri ale unei statui surprinsă într-o contorsionare imposibilă. Tensiunea și emoția extraordinară din
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
extramuzicale, a conceptului (nu de puține ori invocat pînă la fetișizare). "Verbiage art", "The art as idea". Gheorghe Crăciun spunea undeva că "o civilizație care a pierdut sensul vieții începe să fie tot mai intens obsedată de sensul în sine". Fuga de materie, adică de sunet, către idee, cu alte cuvinte, ancorarea compozitorului în concepția, în mecanismul operei reprezintă dezideratul ireductibil și inconturnabil al conceptualismului. Chiar fără să vrea, conceptualismul muzical identificabil experienței trăită ca exercițiu intelectual, îl include pe cel
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
algoritmul (ca șir predeterminat de operații ale instituirii fluxului sonor). M-am gîndit la aceste accesorii provocat fiind de restituirea, în urmă cu puțin timp, a două opusuri imaginate de compozitorul spaniol, de curînd sexagenar, Javier Darias: El Juego de la Fuga și Prop a Vicmar. Din perspectiva autorului, evident, a fost o experiență obiectivă, o aventură interioară limită, necesară. Aspirația către formalizarea (sechelă a serialismului?) relației text-interpretare, structură-lectură, operă închisă-operă deschisă, competență-performață în actul (jocul) muzical, "grade de gramaticalitate ale partiturii
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
de modele posibile de aleatorism, dispuse mai mult sau mai puțin ierarhic pe linia sporirii indeterminismului, a liberalizării unor indicatori sonori: arbitrarizarea interrelației dintre interpreți și predeterminarea hazardului printr-o jalonare stocastică la nivel micro- și macro-structural (în Juego de la Fuga), făurirea "ad-hoc" a volutelor unor console sugerate de compozitor și angajarea într-un tip superior de formare a unei ambianțe muzicale (în Prop a Vicmar). Dincolo de asumarea acestor "variabile conceptuale", interpretului îi mai este dat să releve variile straturi de
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
un bandit, un hoț, ce trebuie denunțat, pedepsit; iar dacă nu, supus disprețului public. Cei ce trebuie să-și declare azi averile au în sinea lor, o mentalitate de bandiți și de hoți, de infractori neprinși încă. Astfel se explică fuga generală a celor în cauză de adevărul situației lor materiale, financiare. Dacă și premierul rotofei căzut cloșcă pe ouă anii trecuți varsă în contul nevesti-si majoritatea averii, prostindu-ne pe toți. Domnul Sache, marele jurist, gata să atingă suta, contemporan
Șmecheria cu ghivent by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9967_a_11292]
-
în sferă morală) ca informatorii activi să rămână protejați, ascunși opiniei publice, în timp ce informatorii "pasivi", ieșiți din câmpul muncii prin moarte sau prin defecțiune, să fie arătați acuzator cu degetul. Situația lui Ion Caraion este de mult cunoscută, încă de la fuga poetului în Occident, prompt contracarată de către "organele abilitate". Riposta acestora a vizat izolarea lui în cercurile exilaților români, cu acțiuni concertate "pe linia demascării, compromiterii și intimidării sale". Telefoane și mesaje trimise în Elveția ca să-l sperie, să-i bage
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
Pe alocuri filmul împrumuta ceva din stilul unui reality show, insă efectul e pe de-a-ntregul controlat de regizor, care nu caută senzaționalul, ci un anume desen al întîmplărilor generate aleator. Ce este cu adevarat sigur în haosul creat de fugă lui Ceaușescu, cine dirijează spectacolul, ci are ultimul cuvînt? Se poate întîmpla orice, și nici moartea nu este un deznodămînt care să transforme o viață în destin, cum spunea Marlaux. Radu Muntean a pus surdina impulsurilor eroizante care transformă într-
Eroi ai timpului nostru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9975_a_11300]
-
pornind de la Freud, nu poate ajunge decât la visul suprarealist, și nu la matricea, legea, canonul, paradigma visului abstract, inventat și nu transcris? (p. 79) Ea nu-l contrazice nici pe N. Oprea, atunci când acesta observă că Zadarnică e arta fugii glisează dinspre real spre ireal "nu neapărat după precepte onirice" (p. 73). Fiindcă mă refer acum la bibliografia critică (de altfel suficient de întinsă, nu doar în limba română), să notez că în acest volum citatul stăpânește uneori în totul
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
cu fețe palide și mutre chinuite, sau cu bandaje în jurul capului". Lampadarele de cristal fuseseră, așijderi, înlocuite cu lămpi de neon. între cabinete de oftalmologie, ecografie, obstetrică ginecologie, ușile îi joacă o farsă sinistră, față de aceea doar enigmatică din vise. Fuga rămâne singura salvare, după ce, imprudent, eroul deschisese câte o ușă. O fugă cu obstacole, salvatoare însă: "în fine, mă aflam afară, am respirat cu sete, lumina soarelui îmi lua vederea, aveam de ales între grădina Ferekide și bulevardul Woodrow Wilson
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
de cristal fuseseră, așijderi, înlocuite cu lămpi de neon. între cabinete de oftalmologie, ecografie, obstetrică ginecologie, ușile îi joacă o farsă sinistră, față de aceea doar enigmatică din vise. Fuga rămâne singura salvare, după ce, imprudent, eroul deschisese câte o ușă. O fugă cu obstacole, salvatoare însă: "în fine, mă aflam afară, am respirat cu sete, lumina soarelui îmi lua vederea, aveam de ales între grădina Ferekide și bulevardul Woodrow Wilson"... Persecutați de întâmplări ce le amenință integritatea eului, eroii din Plecarea generalului
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
gest, în fiecare gest. Mai complicat și mai nuanțat decît a făcut ea, pînă acum, în colaborările cu actorii. Chipuri albe. Ochi fără expresie. Sau, dimpotrivă... Doar corpul vorbește. Tensiunea lamentației susține dramatismul de pe scenă și emoția mea interioară. O fugă cu variațiuni. Fiecare desenează un soi de fugă, de întrerupere a unui traseu, de abandonare a unui drum și de plecare pe altul. Mai grăbit, mai calm, mai absent, mai preocupat. Sînt trasee separate, individuale, care se intersectează, uneori, căutînd
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
nuanțat decît a făcut ea, pînă acum, în colaborările cu actorii. Chipuri albe. Ochi fără expresie. Sau, dimpotrivă... Doar corpul vorbește. Tensiunea lamentației susține dramatismul de pe scenă și emoția mea interioară. O fugă cu variațiuni. Fiecare desenează un soi de fugă, de întrerupere a unui traseu, de abandonare a unui drum și de plecare pe altul. Mai grăbit, mai calm, mai absent, mai preocupat. Sînt trasee separate, individuale, care se intersectează, uneori, căutînd, parcă, o acțiune comună. Sînt nouă actori. Îmbrăcați
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
acest accident? Fiindcă nu e prima oară cînd un demnitar care calcă legea își bagă apoi picioarele în ea. Un lung șir de precedente l-a îndemnat pe ministrul Transporturilor, Ludovic Orban, să-și încerce și el norocul în arta fugii de la locul faptei și în regia mușamalizării. Răposatul părinte al Constituției, Antonie Iorgovan, a comis un accident de mașină în urmă cu trei ani și n-a pățit nimic. După afacerea cu palinca și caltaboșii, ministrul Remeș a ținut-o
Arta fugii lui Orban by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8950_a_10275]
-
scena națională târgumureșană și tot într-un text scris de DRP (Piticul din grădina de vară), un rol antologic ce rămâne în galeria personajelor sale de neuitat. Un "răcan" slab de minte, un "prost al satului", cu mers poticnit și fugă țopăită, Pasăre, încartiruit într-un conac din Câmpia Dunării, soldat în "detașament de execuție" e încarnat de Fiscuteanu ca un sărman Tom shakesperian, într-o învolburată furtună a istoriei. Cu viclenie aburită el se mișcă, hurducăind găleți de var stins
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
ratat fără aroganța transferării ei într-un subiect de literatură confesivă (cum ar fi acest jurnal)." (p. 71) Ratarea îmbracă forme diverse, una dintre ele fiind lipsa afectivității. Goana după nou, energiile consumate cu discutarea fenomenului politic sunt și o fugă de propria singurătate, o modalitate de a face abstracție de golul din suflet. Scrie Ioan Buduca și tristețea sa are sclipiri de mare scriitor: Atunci nu știam, abia acum știu că niciodată nu voi mai avea norocul sub care eram
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
baștină, vatra nașterii, în care nu se mai poate să stai, acceptând amărăciunea despărțirii, încercările exilului, când, pe deasupra plecarea însăși se consideră o crimă - iată o decizie de cel mai înalt risc. Cu atât mai vârtos când plecarea este o fugă sub nasul unei autorități pentru care vigilența e cuvântul de ordine, iar delațiunea o obligație cetățenească, nerespectarea căreia se pedepsește prin lege. într-o istorie de lacrimi, în puține rânduri au dus-o românii atât de rău încât să-și
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
Fărcășanu, în anul 1946, unul din cei mai clocotitori ai comunizării României, practic sub ocupație sovietică. Cartea a apărut în anul 1972 în Marea Britanie, la mai bine de un sfert de veac de la fantastica aventură și întrucât cei mai mulți dintre actanții fugii trăiau mai departe în țară, personajele au fost date cu cheie, anumite locuri de acțiune au fost delocalizate, lectorii naționali ai volumului sunt primii care cunosc identitatea reală a personajelor, prin investigațiile prefațatoarei - Monica Pillat, care și-a făcut o
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
Daniel Cristea-Enache Apare o dublă mișcare în romanele atât de originale scrise de Radu Aldulescu. Una la suprafață, la lumina zilei, pe străzile și șantierele Orașului, în parcurile, cârciumile, boscheții și intersecțiile străbătute în fugă și cu priviri de animale hăituite de două-trei personaje memorabile. Și una retrasă, izolată de tumultul cotidian în câte un spațiu echivalent cu o vizuină, în care protagonistul se ascunde de toți ceilalți pentru a-i descoperi în kilogramele lui
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
ordonez la infinit ruinele, lanurile de blocuri și casele, așezările scurse ca o lavă întărită și prăfuită peste marginile Platformei Industriale, străzile transformându-se în șosele și parcurile transformându-se în păduri, lacurile și grădinile și terenurile virane." (pp. 70-71). Fuga eroului prin lumea de deasupra e, desigur, mult mai spectaculoasă. Dar ea își caută și își câștigă sensul prin combustia scriitorului, prin explorarea de către acesta a istoriei ce i-a fost dată. Și în fața căreia nu-și descoperă "dovleacul de
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
-ne să tresărim. Nu cumva se referă și la mine? se întreabă cititorul speriat, îngrozit că, nolens-volens, va aluneca - a alunecat deja - într-una sau alta din categoriile penibile. Sunt atât de multe, și nu se vede nici un culoar de fugă: "regret domnișoarelor, domnișorilor, doamnelor, domnilor, profesorilor, profesioniștilor, kritikușilor, universitarilor, poeților, reprezentanților de generații sau simple trene, recitatorilor, juraților, clasificatorilor, uscaților, exterminatorilor, regret/ dar eu am/ altă părere despre poem..." (p. 159). și chiar dacă am scăpa, în primă instanță, autoarea ne-
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
sunt decît cauzele accidentale ale unei morți care lucrează în mine de la un bun început. Moartea este posibilitatea mea supremă și viitorul meu cel mai sigur. Sunt sigur că voi muri, atîta doar că nu știu cînd. Din acest motiv, fuga de gîndul morții este o constantă a psihologiei contemporane. Din nefericire, această eschivă psihică nu poate să desființeze intimitatea neiertătoare ce mă leagă de moarte. Poate în schimb să-mi păstreze echilibrul interior și calmul. Așa se face că, în
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
cărora li se dedică această rubrică, și un bust. Nu-i greu să-l recunoști, deși o anume grabă, de care pomeneam, nu-l desprinde, nici măcar în programele universitare, de scurta, dar atît de însemnata lui epocă, trecută, totuși, în fugă, între valul vechi și valul nou. Despre Anton Pann vorbesc, cel a cărui tresărire de cărturărească vanitate le-o prezintă părintele Oltean oaspeților lui: a cerut să se treacă numele său în coada ctitorilor școlii celei vechi, de la biserică. I
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]
-
în izolarea unor smîrcuri din Cîmpia Dunării. Un loc unde - am aflat deja, în '65, cînd apăreau prima dată aceste nuvele - timpul e, de felu-i, răbdător cu oamenii care sînt, însă, la Bănulescu, suspicioși și cu dor de ducă. Că fuga lor se-mpiedică într-o lărgime fără repere, nu mai trebuie spus. Iarna bărbaților atîrnă de multe ceasuri, bijuterii de veston, ceasuri ale morților, ceasuri ale iubirii. Ceasuri din pași, din bătrîneți amînate și din obsesiva privire peste zare. Spre
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
situări istorice pentru care, în alte ocazii, pledează atât de convingător. Critica creatoare a lui Nicolae Manolescu și a altor comentatori din generația '60 a apărut într-o perioadă sufocată de directivele criticii "științifice", realist-socialiste. Subiectivitatea garanta îndepărtarea de schemă, fuga din tiparul și tipicul "obsedantului deceniu". Înainte deci de a fi o extensie a personalității criticului tânăr, ea funcționa ca o metodă de apărare împotriva toxinelor ideologice. Cum ar fi arătat această critică dacă s-ar fi născut într-un
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
hermeneutic. Simbolic. Eu îl citesc, nu înțeleg nimic: vine Valentin Silvestru și-mi explică: aici e mit, aici e Graal, aici e Păcală în Graal, aici e Sfinxul mioritic, și Meșterul Manole care e Siegfried. (...) D. R. a descoperit, în fugă, marile mituri, le plasează la întîmplare, cu efecte, el scrie, scrie, nu are nici frînă, nici sită". Fie că ne convine, fie că nu, Ion D. Sîrbu trebuie văzut și ca un punct de reper al revizuirilor.
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]