15,951 matches
-
ia și mingea cu el. Pleacă sectoristul și Roger ne spune că a intrat România în doliu, adică nu se mai joacă fotbal. Mă duc acasă și anunț că România a pățit-o. Fum și un vag miros de mucegai: fumul de la țigări, mirosul de mucegai de la hainele unora dintre musafiri care de-abia ce se întorseseră din închisoare. Toți cei prezenți vorbeau încet, aproape în șoaptă. Pe masă erau pahare cu vin, dar sticlele și sifoanele stăteau ascunse pe dedesubt
Bucureștiul și Medgidia acum 40-50 de ani by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8740_a_10065]
-
de la fulgerul ceresc Și în fonta împovăraților nori Aspru, strunit, prin negură privea La trupul rătăcitului ce se covrigea-n nisip, Greul ochi al Stăpânului - Adonai. Țin minte totul: jelirea râurilor Babilonului Și scârțâitul de care, și hodorogitul cotigelor, Și fumul, izul greu din băcănia tatălui meu - Gutui, halva, usturoi și păpușoi, - Unde eu păzeam de mâinile țăranilor Mucegăite cornuri și pește uscat. Eu, Dovid-Ari ben-Meir - Vinul ce a tot fiert în lung de mii de ani - Mă oprii pe nisipul
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
a atâtor savanți autodeclarați ai criticii, istoriei și teoriei literare (pe axa Mihail Dragomirescu-Adrian Marino), relaxarea lui Alexandru Paleologu are și o nuanță polemică. Ea se potrivește, fără îndoială, structurii culturale și naturii umane a personajului (boier vechi, adevărat, fără fumuri), dar este și o valoare adăugată, un strop de seninătate căutat - și găsit - în literatură și în viață. În ce mă privește, l-am prins pe Al. Paleologu într-o fază nu prea bună, de crepuscul biologic exploatat fără jenă
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
de telegraf ca pe duzi / ignoră semafoarele cu nerușinare / nu-și dorește limuzină și jur / n-a brevetat încă iarba artificială / deși mai știe câte ceva despre păduri. / Statuia din centru a fost schimbată / orașul se leagănă într-un scrânciob de fum / numai această capră încăpățânată / dă lapte și nu se întreabă cum". Există însă în această poezie un vers care, dintr-odată, o orientează, o actualizează: "statuia din centru a fost schimbată". Nu e vorba, prin urmare, doar de o reacție
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
dinaintea mea, vii și în mișcare... Dar serile satului meu, cînd luna se ridica asupra părului și cumpăna fîntînei se părea ca un cocostîrc cu pliscul întins... ce sări sănine! într-amurgul se apropia, cîrdurile aducînd miroasele cîmpurilor cu ele; fumul stuhului se împrăștia în văzduh cu mirosul teilor ce venea de la pădure" (Amintiri). Pregnanța detaliului material și capacitatea de a alcătui din detalii o atmosferă inedită atestă de pe acum virtuțile strict descriptive ale pașoptistului. Starea de spirit proprie și permanentă
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
pana hibernală de idei le supraviețuiesc chefurilor d'antan în doar cîteva rînduri pe-o felicitare. Format mic, unele cît niște cărți de vizită, felicitările interbelice abundă de culori și de acțiune: sănii, jucării, mai rar peisaje, case care scot fum pe hogeacuri, dichis. Departe sînt sclipiciurile lor de paloarea stereotipă a cărților poștale de prin '70-'80, cu o crenguță ninsă și o urare de circumstanță. Departe, însă, și de tabieturile de dinainte de primul război, cu felicitări în tonuri de
Cărțile Anului Nou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8932_a_10257]
-
în faza lui eroică spre-a le prelua, apoi, în felurite forme. Puneți, bunăoară, față-n față Balada morții (foarte cunoscută, și ea) cu Balada Popii din Rudeni: "Colo-n vale, unde drumul/ Taie luminișuri rare,/ Printre plopi se vede fumul/ Hanului din Vadul-Mare.// Calul, vesel, simte locul/ și s-abate scurt din cale, - / C-a-nvățat și dobitocul/ Patima sfinției-sale...// Iar hangița iese-n ușă,/ Bucuroasă de cîștig./ Ochii-i rîd spre căldărușă:/ - Frig, părinte?/ - Strașnic frig!". Comedie cu replici
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
nicidecum spectaculoase,/ situații plutind în ceață,/ oameni tineri care au făcut și care nu mai fac umbră/ pământului,/ mama plivind straturile de ceapă în grădină,/ treierișul la noi în ogradă, cu mașina aceea bizară cu coș/ (pe care ieșea nu fum, ci funingine), caii (unul murg, care acum/ nu mai are un nume, și iapa roșcată, Ema sau Vilma)/ înhămați de bunicul meu Sava la sanie, într-o iarnă/ când a fost adus și aparatul de radio în casă.//(...)// Stau singur
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
55 de ani de la moartea lui Constant Tonegaru, luna aceasta se rotunjesc alți 90 de la nașterea colegului de generație (pierdută? uitată?) Dimitrie Stelaru. De profesie "nomad cronic" și poet prin vocație declamată cu nemodestie: Îmi plîngă vestalele negre / Trecerea prin fumul șerpilor lumii - / Mai curat decît lacrima / Să mă adun în etern", "îngerul vagabond" Stelaru se remarcă printr-un nonconformism structural atît în viață, cît și în cuvîntul scris. Se naște la 8 martie 1917, în Segarcea din Vale, jud. Teleorman
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
Era soare. Sufletul mi s-a dus în ea. Niciodată n-o să plutească lira stelelor în mări ca ochii mei în ochii ei... Ea vorbea de corăbii cu pînzele aurii, insule neieșite din prunduri vreodată erau sînii ei. Pletele unduiau fum de veșnicie. Ardea tot". Viața și opera lui Dimitrie Stelaru se amestecă în-tr-una și aceeași legendă. Și pare greu pentru indiferent cine, critic ori cititor, să se țină de urma hoinarului, mai ales că el singur lansează interdicții categorice: "Să
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
gravitează în jurul unor probleme de fond, de ideologie, aproape fiecare personaj are mica sa istorie tragică dezvoltată în jurul unei morți infantile. Excelentă apariția lui Jaspers, parcă dintr-o altă lume, din acea americană și idilică baby boom generation, unde un fum te făcea să urci foarte sus. Spre deosebire de Julian, el pare, ca și Theo, să-și fi abandonat activismul, din care avem o ilustrare în afișele de pe pereți. Retras în propria utopia alimentată cu halucinogene, Jasper reprezintă poate nostalgia după o
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
să preexiste impulsului. Altminteri, rezultă doar poeme onorabile ca acesta: "dacă mai poți - când stă să ți se-nfunde -/ rostește lucruri simple & profunde/iar dacă nu - și poate-așa-i mai bine -/ rămâi tăcut & scufundat în sine"(Inscripție caligrafiată în fumul unei țigări L&M albastru). Când din urmă îl pândește, însă, ceea ce muzicienii numesc flow, un ritm fără adresant și fără destinatar, Nimigean îl preia și-l preschimbă excelent: "când mă uit afară văd/ piața nicolina/ când întorc privirile/ o
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
într-un spectacol al femeii care sare din dric, trimite săruturi și se-nclină în fața publicului. Ritualul funebru se îneacă într-o etalare de prețiozități: "în coșciug pe drumul spre bizanțuri/ Perne moi și mîinile subțiri/ Crizanteme roz și trandafiri/ Fumul de tămîie legănat sub lanțuri.// Preoții-ngînau cîntări de morți/ Căutînd prin cărți să mai citească/ Mîinile cu degete de iască/ Nu știam prin fum cum să le port" (Cîntec de mort). De la extemporalul extincției poetul trece la caligrafia galantă: "Ce
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
prețiozități: "în coșciug pe drumul spre bizanțuri/ Perne moi și mîinile subțiri/ Crizanteme roz și trandafiri/ Fumul de tămîie legănat sub lanțuri.// Preoții-ngînau cîntări de morți/ Căutînd prin cărți să mai citească/ Mîinile cu degete de iască/ Nu știam prin fum cum să le port" (Cîntec de mort). De la extemporalul extincției poetul trece la caligrafia galantă: "Ce frumoase mîini ai, Doamnă, ce frumoase mîini/ Și subțiri, și lungi, legănătoare/ Pe sub ele răsuflarea mea/ Ca lumina printre trestioare.// Ce frumoase mîini ai
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
postcomuniste a fost prioritar - s-a concretizat în două interviuri publicate în ziarul "România liberă" (la pagina externă). Am reținut, între altele, că interlocutorul nostru de peste Ocean avea/are o privire lucidă asupra evoluției țării noastre ("revoluția" trecuse ca un fum înecăcios, prin care nu deslușeai decât victime, călăii dispăruseră precum târâtoarele prin frunzișul fetid și umed), către capitalism, către democrație veritabilă, nu trucată. Și, dincolo de pesimismul pe termen scurt, credea că spiritul critic românesc, pe care îl descoperise citind, mai
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
de toate văzătorului Călinescu. De pildă, aceasta, despre sfîrșit: "În muzică și în orice artă meșteșugul cel mai mare stă în crescendo și descrescendo, și mai ales în cel din urmă. Ultima frunză care cade din-tr-un pom, ultimul fir de fum care se exală dintr-un colosal tăciune sînt mai impresionante decît scuturarea pomului și incendiul." O lume înțeleasă în mare, și veșnic disprețuită în nuanță, își ia, în vreo cinci sute de pagini, revanșa. Esența acestei viețuiri amatoare de bucurii
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
pe cap/ uneori îmi șterg ochii/ ce femeie rezistă unui bărbat care plânge?// acasă/ la filme despre moarte/ despre viață/ eu plâng și fut" (Cinema la mine-acasă). În altele însă (N-a fost război, Ne-am întors, Cele cinci simțuri, Fum), imaginile sunt realmente frumoase, făcând uitată rețeta prin valoarea estetică adăugată. Iată și acest Bocet, poate cel mai bun poem din volum: "o femeie adună frunzele căzute/ în curtea dintre blocuri/ cu o mătură de nuiele/ știu asta fără să
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
32). Dar raportarea la opera literară finită, nu la scris, suferă de inadecvare: "Poezia onirică a lui Leonid Dimov se datorează conectării inspirației literare la Ťcutia neagrăť a imaginarului subconștient. Făpturile, decorurile, întâmplările halucinate din poemele sale reproduc siluetele de fum ale fantasmelor care îi bântuiau nu doar somnul de noapte, ci fuseseră ajutate să iasă în plină lumină a zilei, printr-o aromire a conștiinței diurne" (pp. 65-66). Această "explicație" are, mai întâi, un indice de generalitate care ne face
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
9 Dezamăgire / 11 Încă... / 13 Constatări... / 14 Mințim... / 15 Suspin tomnatic / 16 Reamintire / 18 Rătăcit / 19 Solitar / 20 Învălmășit / 21 Te(oretic)...vreau! / 22 Îndepărtat / 23 "Rămas bun!" / 24 II. Negru în alb / 25 Absurd de ambiguu / 27 Decor de fum / 29 Nevăzut / 30 ...de Noi / 32 Evadez! / 34 Albastru / 35 III. Inocent / 37 Ești aici / 39 Regăsit / 41 Fără sprijin / 42 Frumos și efemer / 43 Căldura iernii / 44 A divinității... / 45 I Aripi topite Pământean alambicat Iar coșmar... Cât de
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
importante se creează mai puțin pentru suflet. Eu la fel ca voi sunt același: Nu am nimic bun, nu am nimic rău. Diferența între oameni o aduce iubirea de semeni Nu ignoranța și complexitatea lucrurilor în care trăim. Decor de fum Unde crezi că îți va fi gândul Când totul nu se va mai auzi? Neliniștea sufletului inapt Va fi călăuzind o negură lungă? E o lacrimă ce mulți o-mpart Iar zâmbetul păstrat nu-l lasă. O făclie agitată și
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
unor acțiuni mai mult sau mai puțin violente, metafore ale stării de ebrietate: lovit, atins, ciupit, abțiguit - pînă la rupt de beat sau împușcat în aripă. Eufemismele ironice prezintă amețealea băuturii ca pe o ușoară voalare a imaginii - atingere a fumului, a apei (sfințite), a aburului: tămîiat, afumat, aghesmuit, aburit, brumat. Seria pare logică, chiar dacă cuvintele pot avea evoluții semantice diferite, după cum se pornește de la băutură (aghiasma fiind o metaforă ironică pentru băutura alcoolică) sau de la efectele ei, de la percepțiile incerte
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
adună ciorchine suprapuse / pe la-ncheieturi./ Prunii sînt vineți din pricina alcoolului/ stors din piatră seacă./ Oglinzile-n pereți / prind rădăcini de putregai / și noaptea-nădușe copiii-n așternuturi, / vocile se confundă cu biciul, / mîinile cu seceta. / Părul femeilor e-o patrie de fum / sub care jarul ochilor mocnește ,/ în cuiburile clopotelor babele clocesc / ninsorile ce o să vină,/ păsările se umflă noaptea-n cuiburi / și cînd răsare luna cu ghearele prin nori / plesnesc de nenoroc, / drumurile cu măsele hîrbuite / macină pașii călătorilor" (}inut).Un
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
aducînd o consolare care nu va dura, ține la valorile poeziei: "Vis alb voiu fi în somnul tău topit.../ Dar azi, cât încă nu m'ai cotropit,/ Ești noaptea scurtă din solstițiul verii." Aleg, iarăși, (aproape) un creion, Trup de fum - subsumat dedicației către Busuioceanu: "Dintr'o pânză străvezie/ De păianjen vreau să-ți fac/ Un aerian hamac,/ Plutitoare să te ție/ Între vârfuri de copac.// Somn în leagăn să-ți prelingă/ Greierușii câmpenești,/ Praf de lună să te ningă,/ Mâna
O dedicație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8974_a_10299]
-
vârfuri de copac.// Somn în leagăn să-ți prelingă/ Greierușii câmpenești,/ Praf de lună să te ningă,/ Mâna mea să nu te-atingă/ Să nu mi te veștejești.// Către tine doar să suie/ Gândul vis și gândul viu,/ Trup de fum trandafiriu,/ Între ce e și ce nu e/ Că te am - atât să știu." În rest, simple versificări în cuprinsul cărora prietenia, care le-a prilejuit, revine des. "Pasăre tainică, pasăre albă", ca în dedicația către Tudor Vianu. Un asemenea
O dedicație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8974_a_10299]
-
aflăm în plin proces de înlocuire a practicilor tradiționale cu modelele "evropenești", când marea politichie - strategie a românului "simpatriot" consta în a fi "cu curu în două luntri". Într-o lume în care canoanele strămoșilor opun rezistență tinerilor întorși "cu fumuri de prin străinătăți", iar "bărbatului îi e dat să umble și dacă poarta-i deschisă să și intre" (p. 127), iar "muierea trebuie să fie muiere, supusă și credincioasă", doi tineri cu sânge albastru au curajul de a nu mai
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]