70,946 matches
-
în categoria cutărei practici de transformare - traducerea era pentru mine un exemplu printre altele de transformare - iar în Opera artei - că despre un efect de transcendență. Nu sînt însă calificat să vorbesc despre traducere din diverse motive, dintre care unul fundamental, si anume faptul, că nu am făcut niciodată vreo traducere. Mi-ar fi fost greu să intru în detaliile unei teoretizări. Dar întrebarea dumneavoastră era mai precisă, ce cred eu în calitate de autor tradus. Nu am experiența necesară ca să vă răspund
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
Gheorghe Grigurcu Cunoscut ca un homo religiosus, Adrian Popescu nu se dezice de sine în volumul Fără vîrstă, dar înfățișează derivații ale notei sale fundamentale, nu o dată cu caracter contrapunctic. El oscilează între creștinism și pagînism, cu acea fertila strădanie de a găsi puntea ce le leagă (în cazul ultimului reliefîndu-i o spiritualitate larvara, panică, în concrescenta cu acuitatea simțurilor purificatoare), pe care o întîlnim și
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
față obiectivă a reversibilității, fiind prin definitie omogen și izotrop. Putem oricînd călători în orice direcție dorim, fără ca deplasările noastre să aibă vreun efect la nivelul constituirii spațiului. Nu importă că victimele nostalgiei din secolele trecute tocmai de această libertate fundamentală erau private (prizonierii, mai cu seamă), pentru că aceasta este o libertate metafizica, imposibil de confiscat unui om cu adevarat. Ea poate fi interzisă vremelnic, dar în abstractul ei rămîne pururi valabilă. Însă deși mobilitatea este libertatea prin excelență a făpturii
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
de a surmonta prin mișcare alternativă prezenței nu se confundă, în teorie, cu posibilitatea de a învinge ireversibilul prin durere și întoarcere." Am refăcut acest raționament al filozofului, care e evident atacabil din anumite perspective, pentru că el conține o analogie fundamentală: cea dintre asimetria spațiului (mobilitatea fără ubicuitate) și ireversibilitatea temporală. Echivalenții temporali ai lui "aici" și "acolo" sînt "acum" și "atunci", dar între ultimele două nu e posibilă o oscilație, decît cu o mașină a timpului a la Wells. Or
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
aproximative, Slavici îl întâlnește pe Eminescu într-un moment în care ideile de autoritate intelectuală, protecție, formare deveneau vitale. Tânărul cu o sănătate aproximativa avea nevoie că de aer de un astfel de sprijin. Eminescu îi pune în mână cărțile fundamentale, îi veghează lecturile, îi face program de lucru. E profesorul, e inițiatorul, e maestrul sau spiritual. Eminescu îl învăța limba română, dar și istoria românilor. Îl face luptător al unei cauze: cauza națională. Slavici însuși va încerca să explice rolul
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
viața pierde tot ceea ce așteptăm de la ea în tinerețe, seninătate, siguranța, lejeritate, onoare; destinul însingurării e cel pe care i-l fac cadou semenii; puștiul și peșteră îl așteaptă, să trăiască unde-o vrea." Schopenhauer că educator e un text fundamental pentru cine vrea să înțeleagă opera lui Eminescu, Slavici, Blaga. Lenea și frica, pericolele care îi vânează pe aproape toți oamenii (în viziunea lui Nietzsche) nu-i amăgesc pe ei. Ei trăiesc lecția. Trei mari evenimente, scrie Schopenhauer în 1840
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
nu numai demnității, ci și persoanei mele, mă îmbucura foarte. Eu le primesc pe acestea sub condițiunea că d. voastre, precum până acum, așa și în viitor, veți rămâne credincioși Casei imperiale austriece." Fidelitatea față de împărat ține de o tradiție fundamentală: ieșirea românilor în istorie a fost favorizată de înțelepciunea, de bunăvoință, de înțelegerea împăraților. Marele Conducător, omul care a unit crucea cu sabia (diplomației), a fost mereu alături de Împărat. Memorandum-ul, schițat de Slavici, e un apel la Casa imperiala
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
Marină Constantinescu Orice iubitor de teatru năzuiește la cîteva întîlniri fundamentale pentru receptarea fenomenului, pentru menținerea sau abandonarea unor mituri. O seară cu Royal Theatre din Londra, cu Piccolo Teatro din Milano, cu trupa Comediei Franceze se înscrie în spațiul nobilelor vise. Oricît ai fi de informat, oricîte povești ai fi
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
înfierbîntate: Discuțiile încep, la toată oră din zi și din noapte, cu problemele pe care Europa sau le-a rezolvat cu cîteva sute de ani mai nainte sau le-a lăsat să aștepte o conjunctură nouă. Una din ele este fundamentală: dacă există sau nu Dumnezeu. Zece argumentatori îl afirmă, zece tăgăduindu-l, dar în fiecare rus un fel de Dumnezeu există orișicum, chiar în negațiune totală; rîvna de închinător, absorbit într-o iluzie halucinata. Sau se discută dacă Molière e
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
din pretinsa lor neutralitate, cusuta cu ață albă și mai trag și acum. Aplauze și ricanări ÎN ULTIMĂ instanță, ce nu-i iartă unii Anei Blandiana este îndîrjirea cu care s-a înrolat în bătălia pentru o serie de revendicări fundamentale. Cînd dezvolta, în luările la cuvînt la congrese, în dialoguri televizate, pledoaria în favoarea adevărului și a echitații - teme care îi insufla o ardoare în inflexiunile vocii - nu toată lumea tresaltă, cuprinsă de aceeasi exaltare. În conversațiile purtate la București cu interlocutori
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
pe tron la 8 iunie 1930 și abdicînd, silit, la 4 septembrie 1940. Autorul consideră că anii treizeci sînt dominați de un complex de trei factori: regele, Gardă de Fier și partidele democratice. Așa este, cu adaosul, cred, a faptului fundamental că regele a revenit în țară, încoronîndu-se, cu ideea fixă a lichidării partidelor și a instaurării unui regim de autoritate personală, pește partide și împotriva lor. Că n-a reușit asta decît în februarie 1938 (cînd în jurul nostru erau țări
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
căsătorie din simplul motiv că o asemenea pecete ar spulberă dulcea suferință a căutării, a rîvnirii la interzis, ar anula mecanismul complicat al desiderium-ului. "A dori", care e esența iubirii, trebuie să rămînă, în tradiția occidentală cel putin, în chip fundamental opus lui "a putea". Poate de aici provine proastă reputație literară a căsătoriei, care dacă nu apare ca destinație dincolo de care eroii dispar, ca final fericit în comedii, cu siguranta e pretext de parodiere, privită fiind cu ochii cinici ai
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
iubire nefericită, disperată, pierdută etc. Rezolvarea morală a unui asemenea impas estetic se află în căsătorie, dar numai în căsătoria definită pe baza premiselor ontologice ale iubirii romantice. Că exercițiu filozofic, o asemenea re-statuare a căsătoriei e spectaculoasă: condiția ei fundamentală este să presupună iubire (deci sînt excluse de la bun început, ca inestetice, căsătoriile din interes, sau strict bazate pe raționament, indiferent ce va fi însemnînd acesta). Dar pentru a-și dovedi superioritatea față de iubirea romantică, căsătoria substituie conceptul de coup
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
și, în cele din urmă, să-i regasești în sălile de spectacol. Fără îndoială că este și o modalitate de a forma gustul, înainte de toate, pentru o generatie tînără care, cu răbdare, poate pași în lumea fascinantă a textelor dramatice fundamentale, a ludicului, a esențelor și aparentelor, o lume care capătă viața, se întrupează din artă actorului. În această ordine de idei am urmărit demersul artistic al Teatrului Național de Televiziune și am observat o îndeplinire doar pe jumătate a frumoaselor
Călcîiul lui Ahile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18120_a_19445]
-
populatie nervoasă că un mușchi". După venirea păsărilor flamengo, care a avut un asemenea efect asupra orașului cam amorțit, se pare, pînă atunci, au apărut și nimfele (vezi și titlul primului capitol " Venea o nimfa pe Bahlui") a caror trăsătură fundamentală ce stîrnea uimirea era aceea că "nu aveau bătături la picioare". Oricum, după ce au fost integrate în viață orașului și prezența lor a devenit normală, "Iașii începeau să se trezească" cu adevarat. Efectele acestei treziri au ajuns și în "atelierul
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
Litere însemnările de curs de pe vremea cînd eram noi studenți în anul întîi. Nici nu mă mai gîndesc că ar putea lua aceste însemnări, la fel de "proaspete", de la părinții lor, în anumite cazuri... Dar, de dragul argumentației, să admitem că există cărți fundamentale, idei esențiale, un anumit "calm al valorilor" (nu mă refer, evident, la Platon, Kant, Shakespeare sau Nietzsche, ci la o categorie mult mai "mundana" și mai apropiată de noi) pe care simplă trecere a vremii, mai cu seamă cînd nu
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
whiggish, adică demersuri reconstitutive supuse integral unei mentalități prezentiste. Dacă în abordările de tip expresivitate involuntara asemenea perspective sînt fertile (cînd nu devin doar facile), în cele istorice ele sînt mai curînd naive și totodată manipulative. Dolezel identifica două presupoziții fundamentale în gîndirea poetica, una ontologica, cealaltă epistemologica. Conform primeia, literatura este "artă limbajului produsă în activitatea creatoare de poiesis". Cea de-a doua premisa ne declară că "poetica este o activitate cognitivă, guvernată de cerințele generale ale investigației științifice". Firește
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
urmă, Baba a rezistat presiunii și, poate, chiar tentației, de a coborî prea mult sub incidența istoriei, a rezistat cu demnitate, senin și fără eroism de paradă. Cînd se revoltă însă, și nu sînt rare aceste momente, revolta lui este fundamentală. El se manifestă atunci devastator, iar lucrările care dezvăluie acest fapt arată cu totul altfel decît celelalte, atît din punct de vedere narativ, cît și din punct de vedere plastic. Iconografic, scenele de revoltă nu pot fi decît scene de
Corneliu Baba, în absența aniversării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17413_a_18738]
-
autorul lor are aroganța romancierului, captivat de firul propriilor sale idei, preocupat de construcție și de semnificații pînă la a ignora prezența implicită a cititorului, esențială într-o povestire. O chestiune de ton, de inflexiune a stilului, poate. Dar una fundamentală. Aș împărți povestirile incluse în acest volum în cîteva categorii: cea a parabolelor și alegoriilor, din care fac parte "Familia Adam", "Amandine sau cele două grădini" sau "Giulgiurile Veronicăi", cea a anecdotei-pildă, succintă și ironică, precum "Mătușa Crăciun", apoi cea
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
știe, a făcut parte din U. R. S. S., sub numele de Republica Socialistă Sovietică Moldovenească, fiind supusă unui cumplit proces de deznaționalizare, de rusificare forțată. Generația resurecției din Basarabia nu își pune prea multe „probleme moderniste” înainte de 1990, aici problema fundamentală constituind-o lupta pentru salvarea și cultivarea limbii române, pentru păstrarea identității și demnității naționale, pentru supraviețuirea estului românesc dintre Prut și Nistru; în această luptă, în această rezistență antisovietică, dusă de intelectualitatea românească din Basarabia, reperul / idealul, simbolul „arderii
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
de intelectualitatea românească din Basarabia, reperul / idealul, simbolul „arderii totale” pentru cauza națională se înrăzărește prin Eminescu, prin geniul eminescian. De aceea, Grigore Vieru și colegii săi întru aleasă liră, din Basarabia, și-au ales, și-au stabilit între obiectivele fundamentale, arzătoarea, mistuitoarea misiune de a cultiva limba română, de a atinge lamura limbii literare române din poezia eminesciană. Acest deziderat capătă îndorurată expresie lirică și în poezia cu titlul În limba ta de Grigore Vieru: În aceeași limbă / Toată lumea plânge
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
Mai multe referiri la română apar și în articolul despre daco-tracă (Daco-Thracian) - care preferă această ordine a elementelor denumirii compuse -, ca și în cel despre limba români (autor: W. Greller). Folosind un limbaj accesibil și nespecialistilor și oferind o bibliografie fundamentală minimala, articolele enciclopediei par să-și fi propus să se adreseze unui public destul de larg; nu furnizează, deci, o descriere specializată a structurii limbilor (cu particularitățile lor propriu-zis lingvistice - tipologice, gramaticale), chiar nivelul lexical fiind evocat doar pentru a ilustra
Limbile Europei by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/17447_a_18772]
-
al germanei, de asemenea un cunoscător desăvârșit al filozofiei germane, de care a și fost influențat și asupra căreia la rându-i avea să exercite o importanță influență, a inserat an unele dintre textele sale echivalentul german pentru anumite concepte fundamentale ale gândirii sale, dar nu a scris an germană. Dacă vrem să fim riguroși, si o cultură ași păstrează demnitatea prin rigoare, ăntre altele, nu văd de ce am acorda mai multă atenție unei variante Kierkegaard preluată din limba germană decât
Traduttore tradittore ... by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17474_a_18799]
-
Pallady cu Ioana Bătrânu, de exemplu), exaltarea sincroniei în detrimentul diacroniei și, finalmente, integrarea tuturor lucrărilor, prin anularea oricăror specificități rebele, într-o demonstrație unitară. Mai mult decît oricare dintre acțiunile anterioare ale lui Sorin Dumitrescu, acesta expoziție dezvăluie un lucru fundamental: programul spiritual-crestin al Anastasiei este, întîi de toate, o proiecție culturală, o recuperare, un joc rafinat și grav. Dacă mîntuirea așteaptă sau nu la capătul lui, rămîne de văzut. Ceea ce se știe însă sigur este faptul ca întreg instrumentarul de
Transcendentă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17471_a_18796]
-
ceea ce atrăgea după sine pierderea dreptului de a deține un atelier din fondul Uniunii. Iată, așadar, cum o sancțiune administrativă, din fericire nedusa pînă la capăt, viza nu o abatere de ordin administrativ, ci una care ține exclusiv de libertatea fundamentală a expresiei și a opiniei. Un al treilea caz, în care planurile se încurcă iarăși într-un mod inacceptabil, este foarte recent și el se referă la cunoscutul pictor, grafician, scenograf și critic de artă François Pamfil. Pe numele lui
O executie sumarã by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17452_a_18777]