1,628 matches
-
să fiți liniștiți. Veți zbura spre tavan. Scaunele cu tot cu ocupanți au început să se ridice plutind ușor spre tavan. Acum veți coborî pe podea. V-a plăcut. Da?Sunt convins. Acum atracția serii, spuse magicianul dispărând. În ritmul unui marș funebru pe scenă a intrat un dric care nu era tras s-au împins de cineva, era mișcat pur și simplu de forțe invizibile. Pe dric un sicriu. În sicriu Valentin Dogan, mai bătrân cu șaizeci de ani, mort. Dricul se
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
asupra persoanelor aflate în deplasare, alimentelor, mijloacelor de transport, mărfurilor, corespondenței. Populația Timișoarei a trăit aproape trei luni de groază, claustrată în case, viața orașului fiind moartă, pe străzi circulând numai carele mortuare și auzindu-se peste tot doar dangătul funebru al clopotelor de la biserici. În lupta aprigă dată împotriva holerei s-a distins corpul sanitar al Spitalului civil, unde au fost internați majoritatea celor atinși de boală; dintre medici s-au remarcat: Vasile Baich, Ferdinand Virag, Franz Reichard, Franz Gnädiger
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
rustice, acolo, în raiul copilăriei mele, în ambianța sfậntă a dealurilor împădurite. Cred că, dacă m-aș fi privit atunci în oglindă, aș fi citit pe chipu-mi strivitoarea și infinita luciditate a disperării... Eram singură, singură, ca o torță funebră și un fel de paralizie a sensibilității începea să mă cuprindă încet-încet. Mi se părea că răspậndeam în jur tente de o gravitate melancolică, uitậnd că tot ce nu e cu putință omului e cu putință lui Dumnezeu. N-am
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
și-l duce, jertfa zeilor fierbinte. Și în râsuri nesfârșite, artificia de glume, În vorbiri spirituale, observații învățate, 195Despre-a artei culinare mari mistere-ntunecate, În divină nepăsare, ei stau jertfa s-o consume. Vai! de ce nu ține nimeni o orație funebră Și nu-ntoană-un "De profundis " pentru soarta-i mucenică! Peste-a raclei porțelane nici o lacrimă nu pică. 200Inima zeilor lumei, de ingrată, e celebră. Ori n-au fost eroi în lume, înțelepți și virtuoși - Uni-n lupte pentru bine a lor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cei care se cațără pe scara socială vor să pară că doar urcă. Poeții nu sunt ținuți în cantonamente. Deși nu s - ar putea spune că sunt mai cuminți decât sportivii. Minciuna pare înscrisă în codul genetic al omului. Discursurile funebre sunt o dovadă că îi lingușim și pe cei morți. Întotdeauna vor exista corbi cu alergie la zăpadă. S - au schimbat radical mentalitățile fetelor. Nu și ale mamelor. Sirenele jubilează. Nu mai există nici un Ulise care să le reziste. De când
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de chemare. Orice artă speră într-o moarte cu rest. Orice boală poate fi o presemnalizare a ... finalului. Gandhi era împotriva spitalelor. Pentru că "ele amână doar plata unor datorii". Luptă unii împotriva morții ascunzând cadavre. Până acum, firmele de pompe funebre nu au cunoscut nici un gol de producție. Ducem în mormânt mai ales tainele căderii, nu pe cele ale izbânzii. Dispariția vieții de pe pământ s-ar putea să fie doar o chestiune de detaliu. În țările sărace, se practică, la scară
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
coasa este și simbolul regenerării. Când îți moare un copil, puțin din tine mai rămâne deasupra mormântului. Ultima operă a lui Socrate a constat în sfidarea morții. Sinuciderile sunt, de regulă, pedepse pentru cei care rămân. Imaculat, ca în discursurile funebre. Trăiește intens! Să nu mai găsească moartea nimic viu în tine!. Aparent, moartea e singură. Are însă o sumedenie de colaboratori. Moartea lasă văduve o sumedenie de speranțe. Moartea are proporții catastrofale. Pentru că fiecare individ este un univers. Cerul nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Marcus Tullius, Despre divinație, traducere de Gabriela Haja și Mihaela Paraschiv, studiu introductiv și note de Mihaela Paraschiv, Iași, Ed. Polirom, 1998. CIORAN, Emil, Singurătate și destin, București, Ed. Humanitas, 1991. CIUBOTARU, Ion H., Marea trecere. Repere etnologice în ceremonialul funebru din Moldova, București, Ed. "Grai și suflet. Cultura națională", 1999. CIUBOTARU, Silvia, Nunta în Moldova, Iași, Ed. Universității "Al.I. Cuza", 2000. CIUBOTARU, Ion H., Catolicii din Moldova. Universul culturii populare, vol. II, Iași, Ed. Presa Bună, 2002. CLASTRE, Pierre
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
română, ed. cit.; Nicolae Cartojan, Cărțile populare în literatura românească, ed. cit.; Traian Herseni, "Individ și societate în satul Fundul Moldovei", în Arhiva pentru Știință și Reformă Socială, 1932, nr. 1-4; Ion H. Ciubotaru, Marea trecere. Repere etnologice în ceremonialul funebru din Moldova, București, Ed. "Grai și suflet. Cultura națională", 1999; Gheorghe Pavelescu, Cercetări asupra magiei la românii din Munții Apuseni, București, 1945; Gh. Teodorescu-Kirileanu, "Credinți populare în cărți bisericești", în Șezătoarea, nr. 6-7, 1899; Damian Stănoiu, Necazurile părintelui Ghedeon, București
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
fond, ideologia în spatele unei imagini cu mult mai grăitoare decât orice explicație sau descriere referențială. Astfel, imaginea șocantă a efectelor războiului este construită de pe poziția celui care incriminează vărsarea de sânge printr-o construcție eidetică neverosimilă, în care nu dimensiunea funebră impresionează, ci grotescul ei: "O mare metropolă valsată de bagheta lui Strauss în mijlocul unui imperiu și aplaudată ca o baletistă nu-și mai poate usca pantofii și ciorapii de sânge. Ea dansează încă, dar după un ritm halucinat: în vârtejul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
infantile de agresivite, expresiile, deși traduc intenția vexatorie a enunțiatorului, sfârșesc prin a stârni râsul, prin imaginea anormală în care sunt "surprinși" împricinații. 4. Umorul negru. Se observă, la Arghezi, o predispoziție (înrudită, evident, cu sarcasmul și grotescul) pentru gluma funebră, care proiectează obiectul în spațiul rizibil al "morților vii". Morții, în sine, ca eveniment tragic, nu i s-ar putea atribui note comice, decât în împrejurări extrem de bizare, cum ar fi, de pildă, circumstanțele ilare ale producerii ei, însă umorul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a fi înțeleasă, va fi oare constrânsă să revină de la faptele de limbaj la faptele de imagine și deci la hoitul omenesc? În limbaj liturgic, "reprezentarea" desemnează "un sicriu gol peste care se întinde o pânză mortuară pentru o ceremonie funebră". De adăugat definiția din Littré: "În Evul Mediu, figură mulată și pictată care, la funeralii, îl reprezenta pe defunct". Avem aici una dintre primele accepții ale termenului. Iar arta aceasta de a ne folosi cât mai mult de morți în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cutuma franceză a "reprezentării" reia o tradiție romană. În Roma imperială, după Antonin cel Pios, funus imaginarium consecratio sau apoteoza postumă a împăratului decedat dublează înhumarea rămășițelor fizice prin incinerarea cu mare pompă a dublului său, așezat pe un pat funebru și care a trăit șapte zile de agonie, înconjurat de doctori și bocitoare. Imaginea nu este o imitație, iar funeraliile acestea nu-s o ficțiune: manechinul defunctului este cadavrul (încât un sclav este postat lângă manechinul lui Pertinax ca să alunge
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pietrificată decât "arta templelor". Ce-i mai puțin festiv, mai puțin spilcuit decât zborul păsărilor multicolore, dansatoarele și flautiștii din mormintele etrusce de la Tarquinia? Mai erotic decât frizele de deasupra paturilor funerare romane? Cine-a spus că tărâmul umbrelor e funebru? Cine n-a văzut în Cetatea morților din Cairo băiețandrii ce râd și se joacă printre morminte cu mingea? Banchetele cele mai vesele au loc după înmormântări, așa cum Carnavalul este chiar înainte de Postul Mare. Da, imaginea se cufundă în tragic
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
teatrul teatrului, filmul filmului, dansul dansului, publicitatea publicității etc., începe cu un zâmbet și sfârșește într-o grimasă. Imaginea este viață, deci naivitate. Prea multă ironie poate s-o ucidă. Narcis este o ființă a crepusculului, iar narcisismul, un viciu funebru. Prea multă punere în abis te face să te prăbușești în el. "Sunteți doar primul în decrepitudinea artei dumneavoastră", i se adresa Baudelaire lui Manet. În pictura modernă, autoreferința se intensifică odată cu autorul Olympiei, chiar dacă, în ciuda frumoasei butade a lui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
prădând, simțindu-se cu nimic mai vinovați decât niște vânători. Au fost, în acei ani atât de grei, și destule vrajbe. În Odiseea se găsește, fugar, amintirea uneia faimoase, dintre Ahile și Odiseu, care a avut loc la un ospăț funebru. Cei doi s-au înfruntat cumplit, fiecare, potrivit unei tradiții nemenționate în poemele homerice, susținându-și părerea, unul, Ahile, că Troia trebuie cucerită prin luptă, celălalt - prin viclenie. Iliada este poemul care dovedește că Ahile greșea. Într-adevăr, în Iliada
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cu Hera), Zeus îi primește ruga, înclinându-și capul în semn de fermă hotărâre. Iar după ce Ahile află de la Antiloh că Patrocles e mort, scoate un strigăt cumplit, pe care îl aude Tetis în adâncul mării și dă glas tânguirii funebre, însoțită în jale de toate Nereidele, care își bat pieptul în marea peșteră plină de lumină. Tetis le spune 75 durerea ei, că l-a născut pe cel mai slăvit dintre eroi și l-a crescut ca pe un arbore
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cursul căreia Ahile invocă, tânguindu-se, sufletul lui Patrocles, până răsare steaua dimineții. Cenușa e pusă în urnă și urna așezată în mormântul înălțat atunci. Când vor să se împrăștie, Ahile îi reține și le propune să participe la jocurile funebre în cinstea lui Patrocles (întreceri de care, pugilat, luptă corp la corp, alergări, aruncări cu discul, trageri la țintă cu arcul). După fiecare întrecere, Ahile oferă numeroase premii de mare preț. După jocuri se lasă noaptea. Ahile nu poate să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ieșit din valuri cu un țipăt care i-a înspăimântat și s-ar fi împrăștiat cu toții dacă nu i-ar fi liniștit Nestor. Tetis și nereidele, plângând și scoțând țipete de jale, i-au îmbrăcat trupul în veșminte divine. Cântecul funebru a fost cântat de Muze. A fost plâns, de oameni și zeițe, 17 zile și 17 nopți. Într-a optsprezecea a fost ars pe rug, 102 împreună cu jertfe, miere și miresme. În jurul lor, războinicii înălțau zarva armelor. Cenușa i-a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
prădând, simțindu-se cu nimic mai vinovați decât niște vânători. Au fost, în acei ani atât de grei, și destule vrajbe. În Odiseea se găsește, fugar, amintirea uneia faimoase, dintre Ahile și Odiseu, care a avut loc la un ospăț funebru. Cei doi s-au înfruntat cumplit, fiecare, potrivit unei tradiții nemenționate în poemele homerice, susținându-și părerea, unul, Ahile, că Troia trebuie cucerită prin luptă, celălalt - prin viclenie. Iliada este poemul care dovedește că Ahile greșea. Într-adevăr, în Iliada
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cu Hera), Zeus îi primește ruga, înclinându-și capul în semn de fermă hotărâre. Iar după ce Ahile află de la Antiloh că Patrocles e mort, scoate un strigăt cumplit, pe care îl aude Tetis în adâncul mării și dă glas tânguirii funebre, însoțită în jale de toate Nereidele, care își bat pieptul în marea peșteră plină de lumină. Tetis le spune durerea ei, că l-a născut pe cel mai slăvit dintre eroi și l-a crescut ca pe un arbore tânăr
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cursul căreia Ahile invocă, tânguindu-se, sufletul lui Patrocles, până răsare steaua dimineții. Cenușa e pusă în urnă și urna așezată în mormântul înălțat atunci. Când vor să se împrăștie, Ahile îi reține și le propune să participe la jocurile funebre în cinstea lui Patrocles (întreceri de care, pugilat, luptă corp la corp, alergări, aruncări cu discul, trageri la țintă cu arcul). După fiecare întrecere, Ahile oferă numeroase premii de mare preț. După jocuri se lasă noaptea. Ahile nu poate să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ieșit din valuri cu un țipăt care i-a înspăimântat și s-ar fi împrăștiat cu toții dacă nu i-ar fi liniștit Nestor. Tetis și nereidele, plângând și scoțând țipete de jale, i-au îmbrăcat trupul în veșminte divine. Cântecul funebru a fost cântat de Muze. A fost plâns, de oameni și zeițe, 17 zile și 17 nopți. Într-a optsprezecea a fost ars pe rug, împreună cu jertfe, miere și miresme. În jurul lor, războinicii înălțau zarva armelor. Cenușa i-a fost
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Thomas Tallis, iar Elgar termină Concertul de vioară în si minor, Op. 61. În ziua de 6 mai, în palatul regal Buckingham, moare neașteptat și prematur regele Eduard, după o domnie de 9 ani, 3 luni și 14 zile. Carul funebru, drapat în purpuriu (Eduard nu suporta negrul: îl văzuse prea mult la mama lui), este urmat, înaintea șefilor de stat, ambasadorilor, generalilor și membrilor familiei, de calul defunctului și de cîinele lui favorit, Cezar, purtat în lesă de un valet
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
merge de la încoronarea lui Eduard VII pînă la încoronarea reginei Elisabeta II din 1953) și Family Album (1960). Cu trecerea timpului, asperitățile familiale s-au mai tocit, iar tensiunile s-au relaxat. Eduard, fără Wallis, va face parte din cortegiul funebru la înmormîntarea regelui George VI, dar nu va fi invitat la dejunul oficial (masa de parastas, funeral lunch). În 1965, ducele și ducesa de Windsor au făcut o călătorie la Londra, cu care ocazie s-au întîlnit la reședința lor
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]