1,494 matches
-
proeminenți scăldați În șiroaie de lacrimi. După un schimb aprins de cuvinte cu ofițerii de la masă, se lămurește despre ce-i vorba: cei șase negri, aflați toți sub comanda lui, fuseseră tratați de boli venerice și reușiseră cumva să se furișeze din tabără fără a avea certificatul medical În ordine. Acum li se descoperiseră Înșelătoria și vicleșugul cu care Încercaseră să scape și li se refuza dreptul de Îmbarcare și, cu lacrimi și rugăminți, Îndemnați de Încrederea Înduioșătoare ce le-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de lemn de pe poliță - făcea tic-tac, tic-tac, și măsura minutele și, drept să-ți spun, aia a fost cea mai lungă așteptare din viața mea, fiecare minut Îmi părea o oră. A bătut ora zece. Și-atunci am auzit... se furișa pe aleea din spatele casei, apoi am auzit gardul scîrțîind sub fereastră... și-apoi s-a strecurat tiptil și-a-nceput să se tîrască de-a lungul verandei de la ușa sufrageriei. „Doamne!“ - am zis, m-am luminat deodată, am priceput - „au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
încercând să obțină un certificat de admitere la Institutul de emigrare. În această ultimă zi, și această viziune îi fu de ajuns. A trecut timpul legalității. Reperă un punct de cealaltă parte a barierei, în spatele unor valize, îl memoriză, se furișă îndărătul unui camion - și o clipă mai târziu ieși de după valize și se îndreptă spre transportor. Nimeni nu încercă să-l oprească. Nimeni nu-i acordă decât o atenție trecătoare. Faptul că se grăbea de cealaltă parte a barierei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
căpitanul. Presupun că ați venit cu un scop aici. Să pun santinele la ușă? - Nu, zise Gosseyn. Căpitanul îl privi, căscând ochii. - Nu-mi place, zise. Nu e nimeni liber sus, în afară de Prezicătoare. N-ar fi bine dacă s-ar furișa careva și ar urca pentru a închide panourile dintre cele două secțiuni. Gosseyn zâmbi. Celălalt habar nu avea de ceea ce se întâmpla. Nu ăsta era pericolul. - Este un aspect pe care l-am luat în considerare, zise. Trecură prin fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
interioară și o găsi deschisă, spre marea sa surpriză. Această surpriză nu dură mult. Se înarmase cu un instrument pentru desfacerea în-cuietorilor dar era mai bine să nu lase degetele neîndemânatice ale lui Ashargin să se ocupe de asta. Se furișă în interior și închise fără zgomot ușa în urma lui. Cripta, acum familiară, se întindea înainte-i. Tăcere. Ajunse în siguranță înăuntru, se duse la ușa debaralei. Își ținu respirația crăpând ușa pentru a străpunge spațiul umbros: răsuflă ușurat văzând corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
un băiat de doi ani, a fost angajată ca menajeră de un fermier zgîrcit a cărui nevastă murise. Primele săptămîni am fost fericit. Dormeam împreună într-o cameră cu tavan scund, în spatele casei și mîncam singuri. îmi amintesc cum stăteam furișați într-un colț al salonului, în timp ce fermierul și copiii lui luau masa în fața șemineului. Mama îmi cînta încet în ureche: Micuța păsăruică, tra-la-la A făcut un ou la fereastă în pervazu’ la. Pervazu’ la a-nceput a se crăpa, Micuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
baston cu măciulie și porniră spre bal. Afară felinarele erau aprinse, iar tramvaiele zăngăneau și sclipeau. în oraș părea că se derulează o piesă criptică. O bătrînă și un bătrîn se certau în liniște la colțul unei străzi, sub privirile furișate a două fetițe care pîndeau un magazin de fructe iluminat. într-o cameră în care ardea focul, pe care o vedeai prin fereastra de la parter, stătea un bărbat cu un prosop în jurul gîtului, bărbierindu-se probabil. în apropierea școlii intrară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
luă și-i vîrî într-un buzunar al hainei lui. Thaw se ridică și-și trase haina. Ea îl conduse pînă jos. El o luă încet pe străduțe dosnice, spre casa lui Drummond, deschise ușa cu lacătul spart și se furișă într-o încăpere care dădea în hol. Lumina, reflectată a unui felinar de stradă dezvăluia privirii un fotoliu din imitație de piele, cu bibelouri de porțelan pe el. Le dădu la o parte și se așeză cu coatele pe genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mă zgârie, o dată a încercat să-mi scoată ochii cu multă și feroce dragoste. Urma un câmp, mă oprea lumina orizontului prea brusc, strângeam pleoapele, era o pajiște verde, câțiva stejari se înălțau, răzleți, își făceau semne de la distanță, se furișaseră din pădure; pe sub ei mișunau ierburile, umblau și ele, schimbându-și locurile într-o alunecare aproape imperceptibilă, pâlcuri întregi, se vizitau, poate făceau dragoste, cele mai multe sunau ca niște fire de sârmă, povesteau întâmplări dintr-o lume cumplit de vie, mi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de hipnotizatorul Alain Zuili, va încerca să doarmă 129 de ore. În timpul somnului ea va fi hrănită cu suc de portocale amestecat cu diverse alte substanțe nutritive. 6. O senzație de panică surdă, ca atunci când asiști la o înmormântare, își furișa în mine ecourile echivoce. Iar printre ele glasul lui Petru, subțire, plângăreț, tremurător, suna ca un flaut trist. Odată cu venirea lui apăruse un blocaj, din ce în ce mai sever. Exprimându-l cam brutal și admițând câteva excepții, l-aș putea defini ca pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
înecau toată întinderea de prunduri. Atunci, stăteam în moară ca într-o arcă mirosind a făină. Câteodată, noaptea, nenea Vitu pescuia cu un trident, în iaz, la lumina făcliei. Când apele se retrăgeau, soseau căruțele la măcinat. În urma lor se furișau iepurii, ciuguleau boabele căzute din saci. Poate mi se părea, dar eu, care știam să opresc ploile când deveneau plictisitoare, îi vedeam aievea, mă și jucam cu ei... A doua ipostază mă transporta, cam pe la șase ani, pe strada Doamnei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
clasă de școlari îmbătrâniți subit. În vagon domnea o stranie tăcere. Nu vorbea nimeni, toți își fereau privirile. Din prima clipă mi-am dat seama că acolo se petrecea ceva neobișnuit. Puținii pasageri care îndrăzneau să coboare la stații se furișau spre ieșire ca spre poarta unui cimitir. Nou-veniții intrau imediat în joc : se așezau cuminți pe scaunele libere și tăceau. Pluteau peste ei o atmosferă de respectuoasă mâhnire, o dezolare calmă și istovită. Mă oprisem la capătul din urmă al
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
încercând să obțină un certificat de admitere la Institutul de emigrare. În această ultimă zi, și această viziune îi fu de ajuns. A trecut timpul legalității. Reperă un punct de cealaltă parte a barierei, în spatele unor valize, îl memoriză, se furișă îndărătul unui camion - și o clipă mai târziu ieși de după valize și se îndreptă spre transportor. Nimeni nu încercă să-l oprească. Nimeni nu-i acordă decât o atenție trecătoare. Faptul că se grăbea de cealaltă parte a barierei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
căpitanul. Presupun că ați venit cu un scop aici. Să pun santinele la ușă? - Nu, zise Gosseyn. Căpitanul îl privi, căscând ochii. - Nu-mi place, zise. Nu e nimeni liber sus, în afară de Prezicătoare. N-ar fi bine dacă s-ar furișa careva și ar urca pentru a închide panourile dintre cele două secțiuni. Gosseyn zâmbi. Celălalt habar nu avea de ceea ce se întâmpla. Nu ăsta era pericolul. - Este un aspect pe care l-am luat în considerare, zise. Trecură prin fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
interioară și o găsi deschisă, spre marea sa surpriză. Această surpriză nu dură mult. Se înarmase cu un instrument pentru desfacerea în-cuietorilor dar era mai bine să nu lase degetele neîndemânatice ale lui Ashargin să se ocupe de asta. Se furișă în interior și închise fără zgomot ușa în urma lui. Cripta, acum familiară, se întindea înainte-i. Tăcere. Ajunse în siguranță înăuntru, se duse la ușa debaralei. Își ținu respirația crăpând ușa pentru a străpunge spațiul umbros: răsuflă ușurat văzând corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
lui negri și rotunzi ardea o dorință aprigă. Perii de pe urechi începură să vibreze, semnalându-i o cantitate de id atât de mare, încât foamea lui deveni insuportabilă. Soarele, trandafiriu acum, urcase mult pe cerul de purpură, în vreme ce Corl se furișa înapoia unor stânci și privea, din umbra lor, ruinele orașului de la poale. În ciuda dimensiunilor ei uriașe, nava argintie părea minusculă pe fundalul acestor ruine. Dar avea atâta viață și atâta dinamism în ea, încât, într-o clipită, ajunse să domine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
reacționa prompt la primejdii. Era un semn rău. Corl aștepta până ce individul dispăru după un colț, apoi ieși la vedere și începu să alerge, mai repede decât ar fi putut să alerge un om. Știa precis ce avea de făcut. Furișându-se ca o fantomă pe o stradă lăturalnică, dincolo de un grup de clădiri, trecu în viteză de primul colț și se pomeni într-un spațiu deschis, unde se târî de-a bușilea în penumbra dintre clădire și un morman de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
sta ca o porumbiță pe toiagu-nverzit al lui Zarathustra. O văzuse mereu ca pe Farah ori ca pe o pisică de jad răsfățându-se pe o consolă de aur. O crezuse nemuritoare. Când venea de la școală, alerga să i se furișeze în pat, să-i miroasă pernele și să tragă pe nări parfumul dulceag, care îi stăruia între haine. Nu îl mângâia decât rar sau atunci cel puțin nu-și mai amintea. Avea degete lungi și osoase, îmbăiate în mosc. Uneori
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
malarie, însă pe Zohreh și pe fata ei nu le-a mai văzut niciodată. Dacă fericirea avea un gust, atunci Omar îl aflase în înduioșările lui Nooshin pentru lucruri neînsemnate. Lucra toată ziua, pe rupte, la trust și seara se furișau la cinematograful „Taaz“, să se țină de mână pe întuneric. Într-o noapte, a iubit-o pe un vas ancorat, după ce i-a mituit pe pescari, și apoi au așteptat răsăritul. Prin ea, s-a întors la o bucurie pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
BRAȚELOR! Simbol al forței și al puterii, alături de mâini și umeri, brațul trimite la activitate, la eficacitate, dar și la impulsiune, echilibru, distribuire. A merge încet sau repede, cu pași mici sau mari, depinde de personalitate (o persoană care se furișează este nehotărâtă). În gestică, brațele atârnând presupun o atitudine neutră, cele ridicate arată triumful, desfacerea brațelor invită la îmbrățișare, iar aplauzele simbolizează o îmbrățișare scurtă și acustică (palmele înainte pot să însemne rugăminte). Brațele ridicate semnifică chemarea harului, o stare
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
la punct mama. Era una dintre ultimele dăți când s-a mai târât ca să mâncăm împreună. Tata n-a zis nimic. Mi-a aruncat o privire ucigașă, atât. Nu mult după asta am avut prilejul să mă răzbun. M-am furișat noaptea sub scara camerei de serviciu cu o pisică în brațe, iar când tata s-a strecurat în cămăruța unde dormea Luchi, am strâns pisica de coadă, silind-o să miaune. M-am apropiat, chinuind biata pisică și chiar am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-și înfigă, spre groaza spectatorilor, colții în dresor. Dar de fiecare dată se auzea un nou pocnet de bici și animalele redeveneau supuse și ascultătoare, făcîndu-și cumințite numărul. În mintea mea a încolțit în seara aceea o idee: să mă furișez într-o noapte în circ, după terminarea spectacolului, și să eliberez animalele din cuști. Tot mai des mă așezam la spărtura din gard prin care se vedea bine cortul circului. Așteptam să se potolească toate zgomotele, să se stingă luminile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
unde veneau clienții și să caște gura la ce auzea. Uneori se juca ridicând fustele uneia din multele sale mame adoptive. Celelalte râdeau atunci de se prăpădeau: "Vai, ce drăgălaș e!". Apoi Dominic trecuse la fapte și mai îndrăznețe. Se furișa pe urma prostituatelor care își conduceau clienții în camere și se uita prin gaura cheii. Când a fost prins, s-a trezit mutat la poartă. Din ziua aceea, singura profesie pe care a practicat-o a fost aceea de portar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu-l țin minte decât din fotografii; avea o mustață lungă și blondă, era un bărbat frumos și înalt, care își bomba pieptul când stătea pe scaun. Fugisem de lumea care jelea, nu-mi plăcea să văd lacrimi și mă furișasem în grădină. Printre merii și prunii de-acolo moartea nu mai exista; în schimb, totul se scălda într-o lumină aurie și caldă care mă uimea și mă făcea fericit. Din această fericire m-a smuls mama; m-a târât
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
când m-am întors la azil în zori. Mai aveam doar o oboseală mahmură și o senzație rea, grețoasă, de umilință nedigerată. Am făcut o baie în mare, ca să-mi revin. Apa rece m-a mai înviorat. Apoi m-am furișat pe coridorul pustiu încă, spre camera mea. Dar la colțul coridorului, m-am ciocnit de Laura. Părea nedormită și m-a mușcat șarpele de inimă. ― De unde vii? am întrebat-o înșfăcînd-o de mână. În ochii ei oblici și migdalați s-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]