1,521 matches
-
în imediată apropiere, adie o boare firavă de vânt răcoritor. Întâmpinată cu mare bucurie de mulțimea invitaților după căldura teribilă de peste zi, ea aduce bucurie frunților îmbrobonate. Odată cu timidul firicel de vânt, imensa grădină multicoloră în mijlocul căreia se celebrează căsătoria furișează spre cei de față miresme aproape imperceptibile de încântătoare parfumuri. Undeva, în depărtare, se aude clinchetul cristalin al unor râsete de copii. Sub îndemnul preotului, mirele se apleacă sub Sfânta Evanghelie: "Mărit să fii mire ca Avraam, binecuvântat să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
centrul obiectivului prinde ceva mișcare, chiar lângă biserica masivă ce se detașează ca o uriașă pată neagră în fulguiala deasă. Cu patul bine sprijinit în umăr, continuă să urmărească cu luneta armei cele trei siluete abia sesizabile care se mișcă furișat printre dărâmături. Ajuns aproape de stadiul perfid când extenuarea poate să devină mai puternică decât conștientizarea pericolelor, sublocotenentul Darie Novăceanu pășește cu greutate printre dărâmături, mânat doar de un singur gând să-și îndeplinească misiunea încredințată ca apoi să se întindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
repede în buzunarul pantalonilor. O mică recompensă pentru curajul tău. Copilul nu înțelege ce i se spune, dar zâmbește la auzul vocii prietenoase. Novăceanu îi ciufulește ușor părul, apoi explică prin semne preotului că trebuie să plece. În timp ce sublocotenentul se furișează afară, părintele face semnul binecuvântării. Deus tibi benedicas, miles 114! Ziua se îndreaptă către asfințit, dar rugurile incendiilor întârzie noaptea. Acalmia suspectă, întreruptă doar de acel bombardament, continuă. Puținul timp petrecut pe front îl învățase pe tânărul ofițer că astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dracului războiul! De ce să ne omorâm unul pe altul?" adversarul ce va face? Habar nu are și nici nu vrea să riște. Ca umile personaje ale acestei nebunii colective, sunt condamnați să se vâneze în continuare ca niște animale. Se furișează atent pe lângă ziduri până în apropierea casei unde localizase lunetistul. Oboseala este uitată, rămâne instinctul vânătorului. Nu se grăbește, orice greșeală poate să-i fie fatală. Sub pașii precauți, zăpada trosnește scurt, tainic. Pătrunde în curte printr-o spărtură a gardului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
uniformă germană. În fața lor se profilează o umbră. Unul dintre soldați îndreaptă țeava armei către ea: Nu trageți băieți, se aude glasul șoptit al Americanului. Nu vă mai recunoașteți prietenii? Unul după altul, soldații continuă cu pași grăbiți să se furișeze către ținta misiunii lor. Străduindu-se să facă cât mai puțin zgomot, își presează echipamentul pe corp. Acolo, în spatele zidului întunecat al trunchiurilor groase, se ascunde bateria. Locotenentul ridică brusc pumnul sus, semn de oprire. La nici câțiva metri depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
abandonat-o, pare în perfectă stare. Dă ordin lui Bocioagă, transmisionistul, să cheme pe cei de la întreținere să vadă ce-i cu ea. Odată cu amurgul, își face apariția un grup de mecanici sub comanda sublocotenentului Răducu. Nu peste mult timp, furișată pe potecile înghețate, noaptea inundă munții cu mantia ei rece. Nicky duce o sticlă de rom găsit într-o cazemată celor care se chinuie să repare mașina blindată, mânjiți de unsoare până mai sus de coate. Stă în preajma lor cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în odaie, patul pe care dormise, scrinul unde-și ținuse pânzele subțiri și oglinda care-i reflectase capul, și pieptul, și brațele, și zâmbetul din dimineața de altădată. Când am ieșit în cerdac, prin draperiile grele de pe deal s-a furișat o rază, răspândind peste plai un abur de aur, ca atunci pe Ceahlău. Dar în curând raza se stinse în negurile tomnatice de pe înălțimi. TESTAMENT Viața românească trece de azi înainte sub conducerea unei generații mai tinere. Tinerii sunt mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mine și nu i-am pus mâna în piept?"), în vreme ce și ultimele imagini ale cărții se întunecă definitiv, părăsite de lumina stinsului amor, un semn suprimat al transcendenței: "Cînd am ieșit în cerdac, prin draperiile grele de pe deal s-a furișat o rază, răspândind peste ploi un abur de aur, ca atunci pe Ceahlău. Dar în curând raza se stinse în negurile tomnatice de pe înălțimi". Dialogul se încheie în monolog, peisajul se instalează în ochiul privitorului pentru a-l suplini în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Focul lăuntric Elena Marin Alexe La flacăra focului lăuntric, degetele prind să se dezghețe încet și sigur. Unul câte unul, furișându-se printre gânduri ce ard, ademenesc raze de lumină, le trec prin lacrima sufletului, dăruindu-le slovei întru aducere aminte. Doamne, câte raze au fost furate și focul încă mai arde, degetele ademenesc, lacrimile nu s-au uscat, iar slova
Focul l?untric by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83326_a_84651]
-
într-o clipită, a sărit la gâtul lui Blegu. Dar acesta s-a ferit. Apoi a fost rândul lui Tarzan să se ferească. Cu o fentă moștenită probabil de la strămoșii lui sălbatici, a scăpat de colții lui Blegu, s-a furișat sub el și l-a prins de beregată; era aruncat de ici colo, bușit în toate părțile, dar n-a descleștat fălcile. După vreo cinci minute, Blegu s-a lăsat binișor la pământ, a mai mișcat de vreo două ori
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lângă mine se auzeau țârâind greierii. Tata a sprijinit bastonul de gard, așa de aproape de mine încât puteam să-l ating cu mâna, s-a aplecat spre stâlpul porții pe care intrasem noi, a moșmolit ceva acolo, apoi s-a furișat vizavi și iarăși s-a aplecat. Pe urmă a venit în mijlocul străzii și, cântând în gura mare, s-a întors de unde venisem noi, împleticindu-se. N-a durat mult și l-am văzut pe tata fugind înapoi, iar în spatele lui
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
câte un ochi, alții au rămas ciungi de vreun picior sau o mână. Parcă-l aud și acum pe tata bombănind: - Camfura mă-ti de copchil, las' că te prind eu, și-ți dau eu bombe și grenade. Eu mă furișam în stejarul meu secular și stăteam pitit acolo până-i trecea mânia. Unii or spune: „Ce tot îndrugă ăsta despre ce a fost atunci, parcă noi nu știm!?” Ăți fi știut unii, cei de seama mea, care mai trăiesc, dar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
putea beneficia de aceste bunătăți și doream să împărțim cu ei ce aveam, dar nu primeau nimic, cu toate că le curgea gura apă după ele, sau ni se părea nouă. Doar un caporal, am aflat mai târziu că-l chema Olteanu, furișându-și privirea în lături de parcă se temea de ceva, s-a aplecat puțin spre mine și mi-a șoptit: - Mai păstrează și pentru tren! Frați, surori, mame și tați, prieteni și bunici, verișori și nepoți se aflau dincolo de poartă și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
este plin de buruieni și că ar cam fi cazul să lăsăm la Iași unele maniere și să intrăm în hora aceasta mare unde se nivelează atitudini și educații primite în familie, cu grosolănii și bădărănii ce începeau să se furișeze ca niște șerpi în noi. Acasă, când hălăduiam prim împrejurimile orașului la furat struguri, mere, pere, cu ștrengăriile noastre, eram regi, și conți, și duci, iar acum se terminaseră toate și încă nu știam nimic din ceea ce ne aștepta. Îl
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cinci am făcut pe mine. Aș fi putut țâșni să mă eliberez, dar fiindcă n-am vrut să pierd nici măcar un minut din poveste, am stat nemișcată și-am mustit în tăcere, până când pe ecran a scris sfârșit. Am ieșit furișat din sală și m-am prelins pe lângă Gostat, Librăria noastră, Carne, Cofetăria Pionierul, Elementară 15, biserică, Loto, Metalochimice, cu ochii-n pământ. Când am ajuns în colțul lui Ion Vasi, lângă fântână, am revăzut într-o clipă, străluminată, tot filmul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Sentimentele de vinovăție ale Desdemonei se amplificau În timpul zilei, când stătea pe punte, Întrebându-se dacă nu cumva ea și Lefty erau vinovați pentru toate; dar când venea noaptea se simțea singură și voia să scape din cabină, așa că se furișa Înapoi În barca de salvare, la proaspătul ei soț. Luna lor de miere se desfășură invers. În loc să se cunoască mai bine, să se familiarizeze cu preferințele și antipatiile fiecăruia, cu locurile În care se gâdilă, cu atingerile ce Îi irirtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În care cădeau victimele acestuia. Rușinată de excitarea ei, nu se trădă prin nimic. Stinse veioza. Îi spuse soțului ei noapte bună. Căscă (un gest teatral, la rândul lui) și se Întoarse cu spinarea la Lefty. Iar acesta i se furișă pe la spate. Opriți puțin acțiunea. Uite o noapte Însemnată pentru toți cei implicați (inclusiv pentru mine). Aș vrea să consemnez pozițiile (Lefty pe-o parte, Lina culcată) și Împrejurările (amnistia nopții) și cauza directă (o piesă despre un monstru hibrid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Împrejurările (amnistia nopții) și cauza directă (o piesă despre un monstru hibrid). Se presupune că părinții le transmit copiilor trăsături fizice, dar părerea mea este că sunt transmise și multe alte lucruri: teme, scenarii, chiar destine. N-aveam să mă furișez și eu spre o fată, prefăcându-mă că dorm? Și n-avea să fie și atunci implicată o piesă și cineva care murea pe scenă? Lăsând la o parte chestiunile acestea genealogice, mă Întorc la aspectele biologice. Ca studentele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
formă de copii care nu se mai opreau din sângerat sau care erau acoperiți cu blană. Monstrul lui Zizmo era cel bine cunoscut, cu ochi verzui. Îl privea din bezna râului când aștepta pe mal o livrare de alcool. Se furișa de pe marginea drumului ca să-l Înfrunte prin parbrizul Packardului. Se răsucea În pat, de pe-o parte pe alta, când ajungea acasă Înainte de răsăritul soarelui: un monstru cu ochii verzi, Întins În pat alături de soția lui tânără și enigmatică. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
are coșuri, dar se crede buricul pământului. De unde atâta tupeu? ― Bine, răspunse ea În cele din urmă. ― O.K., spuse Milton. Re diez. Ascultă. În acea primă zi au fost genunchii lui Tessie. În duminica următoare Milton i s-a furișat pe la spate și a cântat la clarinet proptit În ceafa lui Tessie. Sunetul era Înăbușit. Fetei i s-au ridicat câteva șuvițe de la suflu. Tessie a țipat, dar nu prea tare. ― Îhâm, stai că vezi tu, Îi spuse Milton, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca niciodată spinările late ale polițiștilor de la tejghea. I-am auzit cum glumeau cu tatăl meu. ― Auzi, Milt, ar fi cazul să pui În meniu niște hrană pentru suflet. ― Crezi tu? zise tatăl meu, jovial. Poate niște verzituri? M-am furișat afară ca să-l caut pe Marius. Era la locul lui obișnuit, dar stătea pe scaun, nu În picioare, și citea o carte. ― Am examen mâine, Îmi spuse. Trebuie să Învăț. ― Eu sunt În clasa a doua, i-am spus. ― Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un regim de filme cu Hercule. În acea clipă m-am hotărât să-l găsesc pe tata, să-l salvez, dacă era nevoie, sau cel puțin să-i spun să vină acasă. Făcându-mi cruce În stil ortodox, m-am furișat În jos pe scările de la pod, Închizând ușa după mine. La mine În dormitor mi-am pus bascheții În picioare și șapca de aviator Amelia Earhart pe cap. Fără să trezesc pe nimeni, am ieșit pe ușa principală, am alergat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
monede, apoi se duse și veni cu țigările. ― N-ai și niște chibrituri? Milton le băgă și pe acestea prin deschizătură. În timp ce făcea asta, revoltele, nervii lui făcuți ferfeniță, mirosul de foc din aer, obrăznicia acestui bărbat, Morrison, care se furișase printre gloanțele trăgătorilor pentru un pachet de țigări, toate deveniră prea mult pentru Milton. Dintr-o dată, fluturând din mâini și indicând tot ce Îl Înconjura, țipă prin ușă: ― Care-i problema voastră, oameni buni? Morrison se gândi doar o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trăgători. Dar e ușor de Înțeles de ce i-a denumit poliția lunetiști. E ușor de Înțeles de ce primarul Jerome Cavanaugh i-a denumit lunetiști, ca și guvernatorul George Romney. Prin definiție, un lunetist, acționează singur. Un lunetist e laș: se furișează și omoară de la distanță, nevăzut. Era convenabil să le spună țintași, pentru că dacă nu erau lunetiști, atunci ce erau? Guvernatorul n-a spus-o; ziarele n-au spus-o; cărțile de istorie Încă n-o spun, Însă eu, care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
revoltele au fost cel mai bun lucru care ni s-a Întâmplat vreodată. Peste noapte am trecut de la statutul de familie care se chinuie cu disperare să rămână În clasa mijlocie la cel de familie cu speranțe de a se furișa În aristocrație sau cel puțin la nivelul superior al clasei de mijloc. Banii de asigurare nu s-au ridicat chiar la suma pe care o anticipase Milton. Două dintre companii au refuzat să plătească Întreaga sumă, invocând dubla indemnizație. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]