11,568 matches
-
a căpătat o nouă formă și o altă denumire, și anume, „Ora de cumpănă”. Tremură ’nserarea În amintire Tremură ’nserarea În amintire E singură pădurea. În fiecare frunză e-o chemare. Pe trunchiuri tremură-nserarea, ca o amintire, lăsată pradă furtunilor din noi. Într-un convoi, se prind potecile uitate, izvoarele secate, surâsul tău și cerul prăbușit peste-a extazului Îmbrățișare, Întemnițată toamnă, Între vis și ploi. Ard stelele În noapte. În fiecare poezie, e-o umbră solitară. E-o tresărire
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și respectul, nu le-au cunoscut niciodată. Nici într-o zi nu lipsea cearta din familie. Când se întorcea acasă de la muncă, gospodarul casei mereu își găsea soția amețită, iar datoriile ei de gospodină neîndeplinite. Era atunci când începea o adevărată furtună. După o zi de muncă, când nu găsea nimic făcut, nici spălat, nici măturat, nici bucate gătite, moș Ion începea a arunca prin curte toate oalele și vasele de la bucătărie... Înfuriat cum era, nu se mai putea controla. Începând cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
căreia, pe vârful dealului, se afla biserica satului nostru cu ușile pe care nu le mai deschidea nimeni de mulți ani și care semăna cu acea biserică, pe care Sfântul Grigore Dialogul o compara cu „o luntre veche sfărâmată de furtună, în care intră apa din toate părțile, fiindcă scândurile ei sunt putrede și roase de zilnicele talazuri”. Singură și tristă, învechită de timp, de ploi și ninsori, biserica semăna cu un cerșetor ce nu-și ia ochii lui, rugători și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de la Dumnezeu. Și acum mai țin minte unele fraze din acele rugăciuni: „Dă-ne nouă bunătatea Ta! Adapă pământul nostru cu apă curată spre aducerea de roadă și curățirea văzduhului... și precum i-ai scăpat pe ucenicii Tăi din primejdia furtunii și a înecului, scapă-ne și pre noi din această primejdie...”. Apoi ieșeam toți, cu preotul în frunte, și făceam înconjorul hotarelor satului rugându-ne. Bărbații purtau atributele necesare din biserică: crucile, steagurile, icoane. Mamele își duceau copiii mici în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
era cea mai bună soluție în acel moment, simțeam că trebuia să zic ceva, dar nu găseam niciun cuvânt pentru a-l putea spune. Limba noastră, cea atât de bogată, devenise imediat atât de săracă! Gândurile mele alergau ca o furtună; acasă la copilul meu, la copilul doamnei, care nu mai era... Doream mult s-o întreb despre suferința ei, dar gândul că o voi face să sufere mai mult mă oprea. Să schimb tema discuției; mă temeam să nu se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fete a început să râdă: Aide nu vrea să se mărite cu Gelu". În clipa aceea, Aide a sărit printre bănci, a aruncat o privire ucigașă spre povestitor și a părăsit sala de curs. Profesorul a așteptat să se potolească furtuna și și-a expus cursul ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Dar nu s-a mai plimbat prin sala de curs, cuvintele lui nu mai aveau incandescența știută, fiorul din ideile Profesorului îl luase Aide cu ea. Studenții au
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de revoluționari se revărsau în Piața Gării, gemea piața de lume, se rupeau balcoanele, lumea plângea în hohote, toată piața era în delir. În mijlocul mulțimii, un bărbat a îngenuncheat, după el rânduri, rânduri, ca o holdă pusă la pământ de furtună, s-a făcut o liniște nefirească, umbla printre oameni duhul morții, dar toți erau fericiți, "trebuia să ajungem și la asta", spuneau unii aproape în șoaptă, "era prea multă foame și disperare, trebuia să dăm drumul la porțile temniței, dar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
străbătut pământul, din îndepărtata și marea Indie, flămânzi și goi și însetați, prin pustiurile și pulberile Asiei. Apoi au străbătut codri nesfârșiți, au trecut peste ape repezi și peste marea cea mare. Au fost bătuți de vânturi, înnegriți de praful furtunilor de nisip și loviți de bicele unor aprige ploi, arși de un soare ca un cărbune de foc încins. Au străbătut prin vreme și prin lume până au ajuns aici unde suntem cu toții astăzi, dar nu și-au uitat zestrea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nație pe pământ să-și hrănească focul ce arde în ființa oamenilor săi cu atâtea vise; să le potolească sau să le dea aripi. Ei își oglindesc chipul în lumina lunii și culeg stelele de pe bolta înaltă și când bântuie furtuni, își iau țigăncile, le duc în cort și le pun sub perne stelele adunate în taină, în nopțile de veghe. Și să vă mai spun ceva: pentru țiganii noștri, durerea și lipsa sunt atât de trecătoare că li se par
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fără cuvinte ocrotire. Rafira ca intrată în transă, neizbutind să-și ducă la îndeplinire această pornire sufletească, pe care nici ea și nici ai ei nu și-o puteau explica, se prăbuși pe un scaun ca un arbore doborât de furtună, cu toate nădejdile spulberate. Începu să plângă în hohote. Lisandru veni lângă ea căutând s-o liniștească. - De ce plângi? De ce? - Lisandre, acesta este băiatul nostru! Tu înțelegi, e băiatul nostru! - Și Vișinel? - Ce e cu Vișinel? - Vișinel al cui este
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
unor păsări ale întunericului. Le urmări mental zborul, trimițându-le spre ținuturi pustiite pentru a se pierde în neant. Nu voia cu nici un chip ca acestea să-și facă cuib în șatra sa. Se simțea ca un copac doborât de furtuni nelegiuite și neașteptate. Nu bănuise niciodată că se pot aduna atâtea neliniști și tristeți în ființa sa. Câte lacrimi au vărsat țiganii în lungul drum prin hățișurile lumii, nimeni nu știe. Cuvintele bunicului său, rostite înainte de a se muta pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de fiecare dată, furișat după perdeaua geamului de la bucătărie, neînchipuit de trist că va trebui să nu o mai văd un timp. Există În ființa ei un amestec de ceva liniștit și exploziv, de simplu și complicat, de senin și furtună. Există În ființa ei ceva de icoană obrăznicuță, care-o prinde așa de bine! Mă amuză o idee trăsnită, pe care am găsit-o În eseul lui Valeriu despre La Commune de Paris. El susține, În maniera sa pur subiectivă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îi plăcea de el. În întâlnirile lor sporadice, acesta îi întărise convingerea că dispune de capacitatea de a conduce ambarcațiunea conviețuirii în doi și că are înțelepciunea de a înfrunta intemperiile pe orice mare, oricât ar fi aceasta bântuită de furtuni. I se părea chiar că pe orizontul ființei sale se deschisese o fereastră prin care putea să-l vadă pe Alex așa cum era el cu adevărat, cu toate înzestrările lui. își imagina că într-o zi, relațiile lor ar putea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Imediat cum ușa se închise în urma Olgăi, Alex avu senzația că se sufocă, că e prea puțin aer în apartamentul său și deschise o fereastră. După câteva clipe, o închise zorit. Privind de la înălțimea camerei sale în stradă, văzu cum furtuna învârtejea tot ce întâlnea în drumul ei. Copacii își roteau coroanele în ritmul unui dans haotic, ploaia lovea furioasă tot ce întâlnea în cale, determinându-i pe cei aflați încă pe străzile orașului să-și grăbească pașii spre casă. I
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
domnișoara Dragomir, și nu Olga, lucrurile erau mai mult decât clare. Se hotărî totuși să răspundă, folosind un ton persiflant: - Nu prea pare a fi bună, domnule inginer Georgescu, s-ar putea să plouă și chiar să vină și vreo furtună! Căutând a-și motiva spusele, se uită spre cer, îngemănându-și gândurile cu norii cenușii prevestitori de vreme rea. Alex dădu să mai urce câteva treapte pentru a intra în clădirea poștei. Olga însă îi bară voit drumul forțându-l
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
s-a părut. — Stai să ascultăm. Cum rămaseră înlemniți în vegetație, din depărtare izbucni un urlet. Aripile imense apărură de după rafalele de ploaie. Penele impermeabile băteau aerul, răcorind fața lui Emil. Daniel se culcă la pământ, însă Emil rămase în furtuna de sub aripile ce-i trecură exact deasupra capului. Apoi i se făcu frig. Jungla cu toată vegetația ei părea un beci întunecat în care cei doi se învârteau în cerc, iar păsările colorau cerul cu penele. — Hai să mergem. Daniel
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ceva lipsea. Petrecerea timpului pe vas nu mai avea nici un farmec și tot ce își doreau era să atingă din nou pământul, să apară un port. Experiențele au început să se succeadă din ce în ce mai repede. După plăcere și plictiseală, a urmat furtuna. Era prima lor furtună pe mare. Vasul se balansa în stânga și-n dreapta, ridicând prora peste valuri uriașe în urma cărora pupa cădea peste golul rămas. Cerul întunecat îi alungase pe toți turiștii în cabine. Primiseră prosoape în plus și fuseseră
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pe vas nu mai avea nici un farmec și tot ce își doreau era să atingă din nou pământul, să apară un port. Experiențele au început să se succeadă din ce în ce mai repede. După plăcere și plictiseală, a urmat furtuna. Era prima lor furtună pe mare. Vasul se balansa în stânga și-n dreapta, ridicând prora peste valuri uriașe în urma cărora pupa cădea peste golul rămas. Cerul întunecat îi alungase pe toți turiștii în cabine. Primiseră prosoape în plus și fuseseră rugați să nu iasă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fuseseră strânse, iar televiziunea cu circuit închis nu mai funcționa. Majoritatea călătorilor zăceau în cabine, doborâți de răul de mare, care îi făcuse să treacă peste limita indiferenței, dincolo, spre teama unei posibile catastrofe marine. A doua zi spre prânz furtuna încetă, frica de moarte se pierdu într-un somn profund. După câteva ore se treziră în zgomotele făcute de stewarzii care așezau la loc pe punte șezlongurile numai ca să dea o notă de normalitate. Nimeni nu mai ieși să facă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
somn profund. După câteva ore se treziră în zgomotele făcute de stewarzii care așezau la loc pe punte șezlongurile numai ca să dea o notă de normalitate. Nimeni nu mai ieși să facă plajă în toate zilele care au urmat. După furtună au fost puși să experimenteze navigarea fără nici o direcție. Știau că în a șaptea zi vor acosta în primul port, dar se pare că furtuna le deviase traiectoria. Așteptau să fie găsită o soluție. Părea imposibil ca tehnica modernă să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
normalitate. Nimeni nu mai ieși să facă plajă în toate zilele care au urmat. După furtună au fost puși să experimenteze navigarea fără nici o direcție. Știau că în a șaptea zi vor acosta în primul port, dar se pare că furtuna le deviase traiectoria. Așteptau să fie găsită o soluție. Părea imposibil ca tehnica modernă să nu îi ajute în nici un fel și să fie astfel puși în situația să se declare naufragiați. Stăteau cât era ziua de lungă cu privirile
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să iasă zilnic să cutreiere orașul, politicoși și amabili, căutând mănuși, becuri incandescente și albume de artă. Acasă erau atenți unul cu altul, iar eu credeam că între ei era altceva decât ura, o obișnuință blazată în chiar mijlocul unei furtuni pătimașe. Speram să mă fi înșelat liniștea sau vreun cuvânt cu o intonație străină, sau poate că Emil fusese aruncat în brațele rutinei, iar Laura nu putea ieși din starea de nepăsare, de început de toamnă murdară care creștea între
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fir de adevăr și lumină. Ina, în naivitatea ei, era convinsă că Olga se împăcase cu situația creată și că nimic nu le ar putea tulbura bunele relații restabilite între timp. Este un lucru verificat de viață că, întotdeauna înaintea furtunii, se remarcă o liniște suspectă. Când Ina îi mărturisi că este gravidă, că în curând va fi mamă și că Alex era în culmea fericirii, cupa cu răutăți ascunse vederii, în care turnase acumulările adunate în timp, se încărcă până la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
știința conducerii, de a se socoti egal cu toți colaboratorii săi, de a le acorda încredere, stimă și afecțiune, toate adunate sub umbrela unei prietenii nedisimulate. Pentru Olga însă, nu colegii de serviciu se aflau pe mările ei tulburate de furtuni, ci Ina. Starea de bine, aparentă, nu putea dura la infinit. Olga ajunsese în stadiul când nu mai era capabilă să-și ascundă ochii, deși se străduia să mascheze un suflet îngropat într-o vinovăție greu de ispășit. Frica de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
bănuia că sunt încă grozăvii pe care nu le trăise. În stările ei euforice, nu știa că fericirea putea fi oricând umbrită, pentru că în afară de zilele în care soarele strălucește cu toată puterea, pot apărea și zile înnorate, cu ploi și furtuni, care răscolesc nu numai natura, ci și suflete aflate mereu sub zodia imprevizibilului. Alex renunțase la apartamentul de serviciu oferit de șantier și de câtva timp, locuia împreună cu Ina în casa părinților ei. Mai în glumă, mai înadins, Alex spunea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]