1,501 matches
-
fără să vadă vreo urmă a Mariei, avu În mod frapant senzația unei absențe intense. Brusc văzu niște plete ivindu-se nu departe de el, agăță la nimereală ce izbuti să prindă și tînăra femeie ieși la suprafață alături de el, gîfÎind. Ușurarea pe care o simți fu atît de mare Încît polițistul se pomeni, tocmai el, necredinciosul, mulțumindu-i lui Dumnezeu. Înotară pînă ce simțiră iarăși solul sub picioare și, de Îndată ce se văzură În afara valurilor, se prăbușiră istoviți pe stînci. Fersen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Christian o avusese În minte corespundea Întocmai realității. Numai că el nu avea cum să afle că În vesela rumoare care se Înstăpîni după plecarea În cursă, ușa cafenelei fu dată de perete de către o femeie despletită, care dădu năvală, gîfÎind, În bar. Cu un aer rătăcit, Îi privi pe bărbații care-și zbierau entuziasmul și cu un singur strigăt aspru le curmă brusc bucuria: - Ty Kern! La Ty Kern sîngele curge pe un alt menhir! Sub primele raze ale soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care sporea. Foșnete furișe. Pași rapizi. Respirația cuiva? Părăsi poteca, o tăie de-a curmezișul landei, Începu să alerge, indiferentă la ramurile care Îi biciuiau obrazul. Pașii se auzeau mereu, se apropiau, avea impresia unei suflări calde În ceafă. Ajunse gîfÎind la malul estuarului. Vederea Zodiacului ancorat la pontonul unui mic golf o liniști. Lungi și mai mult pasul, desprinse rapid capătul frînghiei, Îl aruncă În barcă și sări la bord. Se năpusti spre motorul de cincizeci de cai-putere, trase ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
i le linse cu lăcomie. Christiane scoase un geamăt. Preț de o clipă, Bruno revăzu vulva slabă și zbârcită a mamei lui; apoi amintirea se șterse, continuă să-i maseze clitorisul din ce În ce mai repede, lingându-i buzele cu limbi afectuoase. Christiane gâfâia tot mai tare, pântecul i se acoperea cu pete roșii. Vulva era umedă și sărată, cu un gust agreabil. Bruno făcu o scurtă pauză, Îi vârî un deget În anus, un altul În vagin, apoi, cu mișcări rapide, Începu iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
văzut în viața mea. Și pare să fi avut o mică dificultate în a se încheia la nasturii jachetei. În cele din urmă reușește să bage ultimul nasture în gaură și se dă înapoi pentru a se privi în oglindă, gâfâind ușor. Acum pare că nu-și mai poate mișca deloc brațele. Ce zici ? îi spune lui Eddie. Da, foarte frumos, zice el, uitându-se încruntat la Harta rutieră a Marii Britanii, 1994. Care o fi ? A347 ? Sau A367 ? — Îhm... cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
altceva aș mai putea face. — Ne-am descurcat destul de bine. Privirea i se fixează asupra celorlalte cuști de zmeură. Mai avem ceva de cules... — Ba nu, mă trezesc rostind. Nu mai avem. Rămân acolo în arșiță și pe pământul prăfos, gâfâind și simțind că mă doare tot corpul. Și, exact în clipa în care simt că explodez, el înaintează spre mine și gura lui coboară spre sfârcul meu, și aproape că leșin. Și de data asta nu se mai îndepărtează de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de afacerea familiei, cumperi o seră în apropiere... practic, încă te mai ții de poalele mamei tale. Așa că, înainte să-mi ții mie predici despre cum să-mi trăiesc viața, încearcă să ți-o trăiești pe-a ta, OK ? Tac, gâfâind, și văd că Nathaniel arată ca și cum i-aș fi tras o palmă. Instantaneu îmi vine să-mi mușc limba. — N-am.. vrut... murmur. Fac câțiva pași și simt că mai am puțin și-mi dau lacrimile. Nu așa trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în apropiere, și el ridică ochii mirat de la paharele pe care tocmai le adună. Trebuie să vorbesc cu Nathaniel. E aici ? — Aici ? Eamonn pare că a rămas fără grai. Tocmai l-ai ratat. A plecat deja. — A plecat ? Mă opresc gâfâind. Unde ? — Să vadă ferma aia pe care vrea s-o cumpere. A plecat acum puțin timp cu mașina. Ferma din Bingley ? Înghit în sec ușurată, încă respirând greu. Crezi că ai putea să mă repezi până acolo ? Trebuie să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
trebuie să aștepți ceva până vine trenul, adaugă. Peronul doi. — Mersi. Îmi ridic valiza și mă îndrept spre pasarelă. Îl aud pe Dominic grăbindu-se după mine cu cameramanul. — Se pare că Samantha a luat-o complet razna, spune Dominic gâfâind în microfon. Tensiunea situației a dat-o complet peste cap. Cine știe ce altă mișcare pripită va face în continuare ? Ăsta chiar vrea să m-arunc în fața trenului, așa-i ? O să-l ignor pur și simplu. Rămân hotărâtă pe peron, ferindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vor Începe această nouă politică internă chiar cu mine. Sau poate vor zice „Dragă Emma, te-am ales special pe tine...“ — Emma ! Mă uit În jur și o văd pe Katie, prietena mea de la personal, urcînd treptele În urma mea și gîfÎind ușor. Părul roșu și cîrlionțat Îi stă În toate direcțiile și are un pantof În mînă. Ce naiba s-a Întîmplat ? zic cînd ajunge sus. — Nenorocitul ăsta de pantof, spune Katie necăjită. Acum cîteva zile l-am luat de la reparat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
am unde să mă ascund ! Fără să mai stau pe gînduri, o zbughesc spre ușile de sticlă, le deschid și ies În fugă din clădire. Cobor În viteză scările, fug cam o sută de metri pe stradă și mă opresc, gîfÎind. Lucrurile nu merg bine deloc. Rămîn cîteva clipe pe trotuar, În lumina soarelui de dimineață, Încercînd să estimez cam cît o să mai rămînă În hol, după care mă apropii cu prudență de ușile de sticlă. Schimb tactica. Am să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
găsesc pe Lissy În genunchi În sufragerie, ajutînd-o pe Jemina să intre În cea mai strîmtă rochie neagră de piele de căprioară pe care am văzut-o vreodată. — Uau ! spun, lăsîndu-mi geanta jos. Cum poate să fie ! — Așa ! spune Lissy gîfÎind și se așază pe călcîie. Fermoarul e Închis. Poți să respiri ? Jemima nu-și clintește nici un mușchi. Lissy și cu mine ne uităm una la alta. — Jemima ! spune Lissy alarmată. Poți să respiri ? — Oarecum, spune aceasta Într-un final. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Probabil e nevoie de un cod special ! Începem să palpăm frenetic ușa, În căutarea unui buton de oprire. Nu văd nici un buton și nici un Întrerupător sau ceva de genul ăsta... Zgomotul se oprește brusc și ne privim una pe alta, gîfÎind ușor. Adevărul e, spune Lissy după o pauză lungă. Adevărul e că s-ar putea să fi fost alarma unei mașini de afară. — A, zic. A, da. Poate că da. Lissy pune din nou mîna pe ușă, cu ușoară teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
acasă. Prea tîrziu, spune Lissy și se strîmbă. M-a văzut. Interfonul sună din nou și ne privim una pe alta neajutorate. — OK, zic În cele din urmă. Mă duc jos. Shit shit shit... O zbughesc jos și deschid ușa, gîfÎind. Iar În prag, În fața mea, se află Connor, care are pe chip aceeași expresie de martir pe care a avut-o și la birou. — Bună, zice. Uite lucrurile de care-ți spuneam. M-am gîndit că poate ai nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
caută Înfrigurate nasturii de la cămașă. Gura lui Îmi atinge sfîrcul și rămîn fără aer În clipa În care mă trage jos, pe covorul scăldat În soare. O, Doamne, ce repede se desfășoară totul ! Îmi rupe bikinii. MÎinile lui... degetele lui... gîfÎi Înnebunită... Totul se Întîmplă atît de rapid, Încît nici nu mai am timp să-mi dau seama ce fac. E cu totul altfel decît cu Connor. Nu se compară cu nimic din... Acum un minut eram lîngă ușă, complet Îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
goi pușcă. Ea și tipul sînt Încolăciți În cea mai ciudată poziție pe care am văzut-o vreodată, În viața mea... ea stă cu picioarele În aer, picioarele lui sînt răsucite În jurul ei și amîndoi sînt roșii ca racul și gîfÎie din greu. — Scuzați-mă ! mă bîlbîi. Doamne, vă rog să mă scuzați. — Emma, stai ! o aud pe Lissy că strigă și fug ca speriată de bombe În camera mea, trîntesc ușa și mă arunc pe pat. Îmi bate inima să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
absolut stupefiată, aproape dînd peste o femeie cu un cărucior de cumpărături. Ai intrat În viața mea. Mi-ai băgat În cap ideea că toată povestea asta de dragoste e adevărată. M-ai făcut să mă Îndră... Mă opresc brusc, gîfÎind ușor. Mi-ai zis că ești absorbit de mine ! M-ai făcut... să-mi pese de tine... iar eu am crezut fiecare cuvințel al tău ! Începe să-mi tremure glasul, trădîndu-mi emoția. Am crezut tot ce mi-ai spus, Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a terminat. CÎnd intru În bucătărie a doua zi dimineață să-mi fac un ceai, sînt extrem de hotărîtă. Din clipa asta, n-am să mă mai gîndesc la Jack. Finito. Fin. The end. — OK. Am trei teorii. Lissy vine aproape gîfÎind În ușa bucătăriei, În pijamale și cu blocnotesul În mînă. — Poftim ? Ridic ochii absentă. — În legătură cu marele secret al lui Jack. Am trei teorii. — Doar trei ? spune Jemima, care apare În urma ei În halatul ei alb, cu agenduța Smythson la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ce ești... Fac mari eforturi să nu izbucnesc În plîns. Lissy... ce mai pot să fac acum ? Ce ? — Du-te, spune și mă privește neliniștită. Încă mai poți să-l prinzi. Du-te. Mă năpustesc pe ușă, apoi În curte, gîfÎind, cu plămînii arzîndu-mi. CÎnd ajung la șosea mă uit Înnebunită În stînga și-n dreapta. Apoi Îl văd, un pic mai departe. — Jack, stai. Merge cu pași mari, cu mobilul la ureche și, În clipa În care Îmi aude vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În loc de răspuns, se auzi un fel de bufnet Înfundat, urmat de un icnet precum un hohot Înăbușit de râs. - Ce faci acolo, măi Buze, măi? Nu vii? Nici un răspuns. Preț de câteva clipe nu se auziră decât strigătele din sat. Gâfâind, păzitorul Începu să mă izbească cu pumnii În țeastă. - Na, porc și șobolan, na și na! Hai Încoa’, măi Buze! În clipa aceea, de la intrare se ridică un horcăit prelung și gros. Am tresărit. - Buze! strigă cel de lângă mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de pământ descoperit, cam de lungimea unui stat de om - era singurul loc În care puteam fi văzuți de urmăritori, Înainte să pătrundem În ascunzișul mărăcinișului des. - Mare noroc mai avem că ți-ai frânt pășitorul, măi Enkim, oftă Runa, gâfâind, și ne oprirăm În capătul viroagei. Eram lac de sudoare, amândoi. Runa s-a trântit pe pământ ca să-și recapete răsuflarea, iar eu mi-am acoperit creștetul cu frunziș și am scos capul numai puțin, cât să-i văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
efortului lor va rămâne, pe tot parcursul piesei, invizibil. GRUBI: Pfff... N-o să iasă... BRUNO: Taci! GRUBI: S-a-ncurcat de tot. N-o să iasă. BRUNO: N-are-a face. (Pauză; lucru intens; se aud sunetele și scrâșnetele ustensilelor.) BRUNO: Trage! GRUBI (Gâfâind.): Nu pot. BRUNO: Trage! Trage de țeastă! Uiii... GRUBI: Vrei să scuipi sânge? BRUNO: Acum! Acum! Rupe! GRUBI: Na! BRUNO: Ține-o! Izbește! Izbește! GRUBI: Na! Na! Na! Fir-ar a dracului! Mi se-ntorc mațele. BRUNO: Taci! Trage-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
început.) BRUNO: Pfff... Nu cred să mai iasă. GRUBI (Tenace.): Taci! Trebuie să iasă. (Pauză; lucru intens; clinchetul ustensilelor.) BRUNO: S-a-ntunecat... S-a-ncurcat... Asta nu-și mai revine... S-a gâtuit aseară, pe-ntuneric... GRUBI: Trage! BRUNO (Gâfâind.): Nu pot. S-a-ncurcat. Tu nu vezi c-a tăcut de tot? GRUBI: Trage! Trage de încheietură, fir-ar să fie de încheietură! BRUNO: Vrei să-ncep să scuip sânge? GRUBI: E-te-te! Acum! Rupe! BRUNO: Na! (Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-i atenția.) MAJORDOMUL: Am ajuns, domnule, să ne odihnim puțin. (Se așează pe scaune; își fac vânt cu pălăriile.) VIZITATORUL: Tocmai aici? Nu mă așteptam. MAJORDOMUL: Aici, domnule, aici. Vedeți, uneori nu depinde de noi. Unde se nimerește, acolo... Înțelegeți? (Gâfâie, își șterge sudoarea.) VIZITATORUL: Și ce-ar putea să-nsemne asta? MAJORDOMUL: Vă explic numaidecât. În primul rând (Se ridică.) v-aș ruga să urmăriți poziția gropii. Are una dintre cele mai interesante poziții, dacă îmi dați voie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu eforturi supraomenești, BRUNO este scos din groapă; cei patru se prăbușesc pe marginea gropii, ceva mai departe de punctul primejdiei; jumătatea de jos a lui BRUNO este zdrențuită și arsă; personajele se reculeg ca după o mare aventură; unii gâfâie, alții își șterg sudoarea; unul își masează mușchii gâtului, altul își reface hainele răvășite; un timp rămân tăcuți, evitând să se privească unii pe alții ori să-și spună ceva; după ce se mai liniștesc încep să se apropie din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]