1,263 matches
-
hol. în timp ce urcam scările, Georgiana mi-a spus, tot șoptit: — îl ții minte pe Edi, care a fost la mine la ceai, împreună cu Anda? M-a sunat Anda... Georgiana s-a oprit pe trepte, așteptând să ne depășească niște elevi gălăgioși care tăcuseră în mod suspect când trecuseră pe lângă noi, și apoi am continuat să urcăm scările. Georgiana avea o figură gravă și probabil că eu aveam aceeași moacă tâmpită dintotdeauna. — A avut un accident pe munte, în timpul unei excursii. Se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în pat, ostenit, adormind instantaneu. 6. — Cum a fost? îl întrebă Anda, imediat ce rămaseră singuri, în aceeași noapte. Toată ziua se purtase indiferent și aproape rece cu el, ca și cum ar fi venit la mare trasă cu forța irezistibil de alaiul gălăgios pe care, de fapt, ea îl convocase. Flirta în mod evident cu un student blond și mătăhălos de la Regie și părea complet dez interesată de Eduard, care îi așteptase în holul hotelului. îl atinsese în treacăt cu buzele ei cărnoase
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Engels G'deck Ist Erbsen mit Speck Aus der Gulaschkanone.3 Când termină de fredonat, Iuga izbucni într-un plâns cu suspine, atât de sincer și de impresionant, încât nu-l mai putură opri. O ținu, într-un bocet amarnic, gălăgios și îndelungat încât, de după o perdea, unde stătuse ascuns un timp, ieși securistul, pe care goldăneștenii îl cunoșteau din vedere, fiindcă hoinărea, în civil, pe la crâșmele din iarmaroace și printre căruțele țăranilor. Securistul, un oacheș cu ochi albaștri, care vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
purtători de topoare, întră în sălciile cu frunze cenușii, precum pielea de șoarece, și îndată răsunară lovituri în cioate. Iar cei mai mulți împresurară Pepenoaica. Doar Stalin, ocrotire solitară și tardivă, se zbuciuma, lătrând și urlând a turbare, neînțelegând rostul învălmășitei și gălăgioasei mulțimi. Cineva, din rândul maselor, care nu avea nimic de pierdut, îl suprimă cu o dibace lovitură de secure. Sărmanul Stalin abia mai chelălăi, scurt și stins. Pusă pe o năsălie, împletită, pe loc și în grabă, din mlada de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cozorocul caschetei, Marius aruncă o scurtă privire amuzată celor doi și se ferește tocmai la timp de câțiva copii care aproape că dau peste el atunci când ies tropăind veseli dintr-un gang aflat în apropierea unei simigerii. Încep să ridice gălăgioși un zmeu colorat peste acoperișurile caselor. Un câine slab și pipernicit latră subțire, jucăuș, încurcându-se printre picioarele lor. O femeie corpolentă, în halat și papuci, având părul pe bigudiuri acoperit cu un batic în culori țipătoare, ieșită să spele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
murdară și căzută pe alocuri. Ascultă cu urechea lipită de tăblia subțire de lemn, străduindu-se să prindă cel mai mic sunet din interior. Renunță. E imposibil să distingă ceva cu tot zgomotul din jur. Din celelalte camere răzbat voci gălăgioase și râsetele groase ale unor masculi pofticioși. Un patefon răgușit dat la maximum deapănă o romanță melancolică prin vocea catifelată, dar viril convingătoare a lui Cristian Vasile. Undeva, zgomotul ritmic al arcurilor unui pat interferează cu gâfâitul excitat al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
arată de loc crispată, dimpotrivă, afișează indiferența unui om care parcă nici nu se află acolo. La fel de nepăsător, rusul învârte butoiașul, armează, duce revolverul la tâmplă și trage. Arma rămâne mută. Imediat izbucnesc exclamații, strigăte, o agitație frenetică cuprinde mulțimea gălăgioasă. Amatorii de pariuri mizează cu glasuri gâtuite de adrenalină pe cota de supraviețuire a celor care participă la acest joc nebunesc, fluturând în aer bancnote murdare și mototolite. Ce rost are s-o mai lungim atâta? Hai să facem jocul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în cercuri largi, atrași de mirosul morții. Mai grăbite, ciori grase, mari, se plimbă printre cei căzuți înfigându-și hulpav ciocurile dure în carnea încă palpitând, căutând orbitele ochilor. De undeva răzbește o împușcătură și ciorile își iau zborul protestând gălăgios. Fug către cuiburile lor de pe stâncile din jur, croncănind sumbru. Curând vor reveni, încăpățânate, dornice să se înfrupte din rămășițele celor căzuți. Un geamăt prelung atrage atenția lui Marius. E Carol. Încovoiat, palid ca un strigoi, merge împleticit pe coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trăia, mă miram cum de trăia, ca În vremea cînd eram elev În penultima clasă de liceu, ne conduse În bucătărie unde sporovăiam de obicei - nu-și dădea seama că murise de mult, era chiar veselă de oaspeți, vechii oaspeți gălăgioși, de atunci, spunea că s-a săturat de cînd stă singură, că ne așteaptă de mult; trecuseră zece ani de la moartea ei, dar nu se cunoștea. Și Începu să facă plăcinte și ne ospătarăm, luă o tavă, o duse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
domnișoară! - Îl auzi ca prin miracol, vorbind. Dumneavoastră nu știți ce Înseamnă această singurătate, cînd trebuie să hotărăști, fără nimeni altul asupra dreptului, ca Dumnezeu asupra destinelor omenești. Clasele dumneavoastră de eleve de la liceul de fete sînt colectivități adolescente și gălăgioase, munca dumneavoastră devine astfel o antrenare socială a bucuriei de a exista, În timp ce munca noastră se săvîrșește, privind substanța, numai În singurătate”. Micul pendul din sufragerie, aflat deasupra vitrinei, bătu orele 9 seara, dar afară era Încă lumină. Vocea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
soarele uitat despre care Începu să pomenească cu vioiciune. Fiica Anei - și asta fu salvator - prinse chef nestăvilit de vorbă, Își rostogolea impresiile „Încîntătoare” spunea, cu privire la forfota orașului, fără să știe că totul nu era decît reminiscența unei lumi altădată gălăgioase, vioaie și colorate, drum al vapoarelor spre mare, Întîlnire a felurite neamuri aduse laolaltă de jocul Întîmplării pe căile comerciale ale lumii; ce se vedea acum nu erau decît ultimele tresăriri ale acelei lumi, cu speranța - rămasă În subconștient - a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
am uitat. Trec anii, domnule judecător, (rosti ultimele două cuvinte ca mîngîiere pe o catifea), și n-am uitat. N-am răspuns, nu puteam, nu știam ce să răspund. Între mine și ea stăruia, ca o interdicție, veselia, petrecerea aceea gălăgioasă și becurile orbitor luminoase din noaptea nunții ei. Mai stăruia și zîmbetul, din aceeași noapte, nedeslușit ca și acum sau poate cu o anume deslușire secretă pe care mă făceam a n-o Înțelege. - Dacă atunci, reluă ea, descătușîndu-mi mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Înainte - Îți spun numai ție - locuiesc la Maria di Pietrasanta, În Italia sunt soția unui mic patron care ține acolo un fel de restaurant, cam cum erau birturile la noi, În vremea tinereții noastre, totdeauna plin de clienți veseli și gălăgioși, teribili de vorbăreți, nu departe de carierele de marmură din care se fac aici statuile. E țara tatălui meu, Leonardo Perussi. În somn e simplu... repet: nu e ca altădată, dar pe fond e același lucru, sînt lîngă tine mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
așa cum m-aș fi așteptat, pentru că-l știu gelos, ci dimpotrivă se Înveseli, nu știu ce gîndea că ne Îmbrățișă pe amîndoi și după cîteva clipe se scuză că trebuie să se Întoarcă la birt În care rămăseseră cîțiva din clienții aceia gălăgioși cu sîngele aprins de soarele Mării Ligurice; birtul era pe plajă, Își ceru scuze și dispăru; nu mințea, căci În adevăr În birt gălăgia era În toi, se simțea lipsa patronului. Noi rămaserăm În turn, și, deodată, - de necrezut - contemplarăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
deși îmi erau necunoscute, în timp ce mă uitam la un câine prost și fără stăpân, care nu știa ce să facă, încotro s-o ia și de cine să se atașeze, oprindu-mă să mă uit la un copil tâmp și gălăgios care își chinuia niște părinți tineri, dar profund dezamăgiți de existență, atât de scârbiți chiar încît li se părea inutil să-și corecteze odrasla, în timp ce mă întrebam întîlnind oameni foarte bătrâni dacă e bine să ajungi foarte bătrân și ce-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aprinsei o țigare și rămăsei tăcut vreme îndelungată. Era clar, îmi spuneam, ne vor aduce nu chiar un nou dentist (și încă acesta era bun, nu era neinformat, era familiarizat cu filozofia), ci cine știe ce obscur profesor secundar sau cine știe ce ziarist gălăgios, cum se întîmplase la Litere, unde e drept că titularul, un celebru specialist în cercurile romaniste din străinătate și pe deasupra om de știință agresiv, nu putuse fi gonit, dar îi fusese impus un jurnalist, un puțoi care nu se jena
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aduc în pat în fiecare noapte altă muiere. Ticălosul e legat de viață, nu "și-o trăiește", cum e el ferm încredințat, căci viața înseamnă și moarte, or cu moartea el nu e în regulă, deși o sfidează tot timpul gălăgios și cinic... Se mai spune că adesea ticălosul are somnul adânc și liniștit și că puțin îi pasă de îndrăsnețele lui fărădelegi comise peste zi. Cine n-are conștiință n-are nici turburările ei. N-ași crede! Conștiință are orice
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trenul cobora cu viteză podișul nostru transilvan, sânt oameni serioși, ce-ai crezut? Așa era! Când unul vroia să spună o anecdotă, nu întrerupea pe un altul, iar dacă cineva era vesel, nu ținea cu tot dinadinsul să-și exprime gălăgios starea aceasta de spirit, era atent să vadă dacă lumea e dispusă să-l asculte, în lipsa unuia mai inteligent. Și era o plăcere să descoperi apoi că era realmente vesel și avea un humor modest (care face totdeauna plăcere) și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cunoștințele vagi de gramatică, nici atât. Așa se face că, la a noua, predam ceea ce trebuia făcut la a unsprezecea și vice-versa (treaba a mers un trimestru, până m-am trezit cu-o inspecție pe cap). În plus, câteva din pramatiile gălăgioase îmi puneau întrebări-încuietoare, luate de prin Hristea și Ciompec, la care trebuia să caut răspunsul acasă și să-l aduc data viitoare. Cu fiecare ocazie când mă încurcam, clasa trepida de fericire. Se zâmbea feroce, cum numai copiii se pricep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de orientare a știrii în sensul dorit de inițiatori. Astfel, seara a fost "una de pomină", despre care "a doua zi, pe holurile complexului toată lumea vorbea", Monica Macovei "a fost luată de val", s-a manifestat într-un mod "destul de gălăgios", iar chelnerii spuneau că este "beată cui". Chiar și citarea declarației contrare a Monicăi Macovei este orientată printr-o introducere care re-atestă existența ca fapt a evenimentului: "ministrul justiției a negat informațiile referitoare la noaptea de pomină pe care ar
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
și Dumnezeu îi iubește pe oamenii ca tine! — Și Dumnezeu iubește asemenea oameni, reluă fraza funcționarul. — Iar tu, scârța-scârța, hai cu mine, îi spuse Rogojin lui Lebedev. Coborâră toți din vagon. Lebedev sfârșise prin a-și atinge scopul. Curând, ceata gălăgioasă se îndepărtă, îndreptându-se spre Voznesenski Prospekt. Prințul trebuia să pornească spre strada Liteinaia. Era frig și umezeală. Interesându-se la trecători și aflând că avea de străbătut vreo trei verste, se hotărî să ia o birjă. IItc "II" Generalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
început; așa o să-i spun și ei. Nu ești deloc în apele tale, Lev Nikolaici! IVtc "IV" Apropiindu-se de casă împreună cu Rogojin, prințul observă, cu mare uimire, că pe terasa lui, bine luminată, se adunase o mulțime de oameni gălăgioși. Vesela adunare râdea, vocifera; se pare că polemicile se purtau chiar cu strigăte; de la prima privire, se putea bănui că era vorba de distracția cea mai plăcută. Și, într-adevăr, urcând pe terasă, el văzu că toți beau, și beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de genul acesta, o persoană obișnuită își petrece mai mult de jumătate din viața adultă la locul de muncă. îhh! Imaginează-ți cum e să-ți petreci acea jumătate din viață avînd drept șef un manipulator ignorant, josnic, nepoliticos, egoist, gălăgios, nesuferit, iritant, incompetent, incoerent, penibil, pus pe harță, plin de sine, nehotărît, mizerabil, urît mirositor, meschin, sexist, laș, răzbunător, nerecunoscător, vulgar, care își asumă meritele altora. Iar acestea sînt de fapt părțile lui bune. îhh! îhh! în caz că ești unul din
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
confirma previziunile sale de salvare prin renaștere națională în fața monstrului sovietic comunist (v. Destinul culturii românești, 1953). Bineînțeles că vechii ideologi cominterniști au simțit imediat primejdiile potențiale din teoria profesorului Papu și au întreținut cu mare abilitate o adversitate destul de gălăgioasă între diverse grupări rivale din viața literară. N-a fost prea greu să-i asmuți pe scriitori împotriva specificului național, deoarece acesta devenea vulnerabil prin grandomania lui Nicolae Ceaușescu, în pornirea lui de a se înscrie într-o tradiție domnitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
kynică a postmodernismului. Respingând discursul tot mai obscen al ultimilor postmoderniști, Stoiciu îi recuză, în deja citatul interviu din revista Feed back: "M-am despărțit de <<fracturiștii>> bucureșteni, de <<golăneala>> lor afișată". Despărțirea lui Liviu Ioan Stoiciu e și de gălăgioasa modă a "demitizărilor" valorilor naționale. Iată cum evocă o expoziție bucureșteană deschisă în zilele Crăciunu-lui 2004: "o expoziție <<de artă>> de o rară impostură, plină de falusuri în formă de cruce, cu sodomizarea lui Ștefan cel Mare și Sfânt și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]