989 matches
-
alcătuită din mai multe civilizații virtuale: șerpiliană modificată, viperiană, balauriană, dragoniană, peștiliană, delfiniană, acvilaină, grifoniană, goriliană. Fortuna a declarat că aparține civilizației Goriliene. Fortuna susține că de peste zece ani are comunicare telepatică cu ierarhiile superioare ale civilizației Goriliene, la nivel galactic central care „l-au luat în evidență, au început să-i transmită informații”. Conform acestuia, Traian Băsescu a fost sprijinit de civilizația iguaniferă violet la alegerile prezidențiale din anul 2009. Fortuna a declarat că sfârșitul lumii va veni în anul
Lorin Fortuna () [Corola-website/Science/335018_a_336347]
-
galaxia cea mai apropiată de a noastră — titlu pe care l-a pierdut în 2003, în profitul Galaxiei Pitice din Câinele Mare, odată cu descoperirea acesteia din urmă. Ea se situează pe un amplasament diametral opus față de Sistemul Solar în raport cu Centrul Galactic, ceea ce o face un obiect foarte dificil de observat, deși ocupă o largă regiune a cerului. Ea ar trebui să traverseze discul galactic al Căii Lactee în următorii de ani și va fi cu siguranță absorbită de Galaxia Noastră. Se pare
Galaxia Pitică din Săgetătorul () [Corola-website/Science/337438_a_338767]
-
descoperirea acesteia din urmă. Ea se situează pe un amplasament diametral opus față de Sistemul Solar în raport cu Centrul Galactic, ceea ce o face un obiect foarte dificil de observat, deși ocupă o largă regiune a cerului. Ea ar trebui să traverseze discul galactic al Căii Lactee în următorii de ani și va fi cu siguranță absorbită de Galaxia Noastră. Se pare că ar fi vorba la origine de o "galaxie pitică sferoidă", dar ea a fost, în mod considerabil, "etirată" („întinsă”) de forțele mareice
Galaxia Pitică din Săgetătorul () [Corola-website/Science/337438_a_338767]
-
Opriță considera în 2015 că romanul "Uezen" este una dintre cărțile prin care se deschide calea către o posibilă schimbare de generații în lumea SF-ului românesc contemporan. Referindu-se la conținutul romanului, același critic afirma în 2014 că fresca galactică descrisă în romanul pus sub emblema Uezen este tributară operelor spațiale comune..., soluția de rafinament încercată de Ionuț Caragea presupunând o simbioză a motivelor SF „de consum” cu speculația metafizică în descendență biblică. Criticul mai considera că erudiția în materie
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
fost realizată de Imaginary Forces și de regizorii Michelle Dougherty și Karin Fong. Intro-ul, care conține cântece marinărești specifice acelei perioade, a fost compus de Bear McCreary, compozitor care a lucrat și la "The Walking Dead", dar și la "Battlestar Galactica," acesta conținând chiar și flașneta din acea perioadă"." Pentru cantitatea de detalii adăugate navelor, a fost nevoie de peste 300 de muncitori pentru a construi doar un vas. Primul sezon a primit recenzii mixte spre pozitive din partea criticilor. Pe site-ul
Vele negre (serial) () [Corola-website/Science/334381_a_335710]
-
lui Clarke și o continuare scrisă de Gregory Benford. Continuarea a fost criticată pentru nepotrivirile sale atât cu faptele prezentate în nuvelă, cât și cu cele din roman. Omenirea s-a avântat în spațiu, unde s-a alăturat altor civilizații galactice. Dornice să creeze o minte supremă, nemuritoare, aceste civilizații au dat naștere unui adevărat monstru, pe care cu greu au reușit să-l izoleze în interiorul unei stele neutronice. Temându-se că, odată cu sfârșitul stelei, creația va deveni liberă și va
Orașul și stelele () [Corola-website/Science/331615_a_332944]
-
supremă, nemuritoare, aceste civilizații au dat naștere unui adevărat monstru, pe care cu greu au reușit să-l izoleze în interiorul unei stele neutronice. Temându-se că, odată cu sfârșitul stelei, creația va deveni liberă și va încerca să se răzbune, civilizațiile galactice părăsesc galaxia. Omenirea nu vrea să plece și își abandonează imperiul galactic, retrăgându-se pe Pământ. După un miliard de ani, oceanele planetei au secat, iar Pământul s-a transformat într-un imens deșert, în care au supraviețuit doar două
Orașul și stelele () [Corola-website/Science/331615_a_332944]
-
cu greu au reușit să-l izoleze în interiorul unei stele neutronice. Temându-se că, odată cu sfârșitul stelei, creația va deveni liberă și va încerca să se răzbune, civilizațiile galactice părăsesc galaxia. Omenirea nu vrea să plece și își abandonează imperiul galactic, retrăgându-se pe Pământ. După un miliard de ani, oceanele planetei au secat, iar Pământul s-a transformat într-un imens deșert, în care au supraviețuit doar două orașe. Diaspar este un oraș închis, în care omenirea a atins nemurirea
Orașul și stelele () [Corola-website/Science/331615_a_332944]
-
continuare. La fel ca majoritatea creațiilor SF de început ale lui Banks, "Spectrul lui Phlebas" reprezintă o rescriere a unei cărți mai vechi, după cum a expilcat într-un interviu din 1994: Cultura și Imperiul Idiran poartă un război la scară galactică. Horza, un mercenar capabil să-și schimbe înfățișarea după dorință (un Schimbător), primește de la stăpânii săi Idirani misiunea de a regăsi o Minte a Culturii care s-a refugiat pe Lumea lui Schar. o Planetă a Morții. Planetele de acest
Spectrul lui Phlebas () [Corola-website/Science/331748_a_333077]
-
Coliziunea dintre galaxiile Andromeda și Calea Lactee este o coliziune galactică prezisă să aibă loc în aproximativ 4 miliarde ani între cele mai mari două galaxii din Grupul Local: Calea Lactee (care conține Sistemul nostru Solar și implicit Pământul) și galaxia Andromeda; stelele ce vor fi implicate sunt suficient de îndepărtate una
Coliziunea Andromeda–Calea Lactee () [Corola-website/Science/333684_a_335013]
-
vor ciocni totul va depinde de viteza transversală a Andromedei. Pe baza calculelor actuale se prezice cu o șansă de 50%, că în fuzionarea galaxiilor, Sistemul Solar va fi „aruncat” la o distanță de trei ori mai mare de nucleul galactic decât localizarea sa actuală. Ei prezic, de asemenea, o șansă de 12% ca Sistemul Solar să fie scos din nou formata galaxie, cândva în timpul coliziunii. Un astfel de un eveniment nu ar avea nici un efect negativ asupra sistemului nostru și
Coliziunea Andromeda–Calea Lactee () [Corola-website/Science/333684_a_335013]
-
au înființat în 2005 o nouă companie, The Spaceship Company (TSC), care va fabrica aeronavele suborbitale SpaceShipTwo, o versiune evoluată a navei care a câștigat Premiul Ansari. De asemenea, au pus bazele primei linii aeriene pentru zboruri comerciale suborbitale, Virgin Galactic. În concurs a fost înscrisă și echipa Asociației Române pentru Cosmonautică și Aeronautică (ARCA), cu rachetele Demonstrator 2, Demonstrator 2B care au reușit zboruri de succes la altitudini mai mici. Succesul și popularitatea acestui concurs a dus la inițierea în
Ansari X Prize () [Corola-website/Science/333315_a_334644]
-
Orcus este lată și proeminentă (12%), la fel ca în cazul lui Charon, Quaoar, Haumea și sateliții planetelor gigant. Pe de altă parte, gheața cristalină de pe suprafața obiectelor transneptuniene ar trebui să se amorfizeze complet sub acțiunea radiației solare și galactice într-o perioadă de aproximativ 10 milioane de ani. Unele calcule indică spre criovulcanism ca potențial mecanism de reînnoire a suprafeței, posibil pentru obiecte transneptuniene mai mari de 1000km. Orcus ar fi putut avea episoade de criovulcanism în trecut, ceea ce
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
decât ca o încercare serioasă de comunicare cu viața extraterestră. Sondele Voyager 1 și 2 sunt în acest moment cele mai îndepărtate obiecte făcute de mâna omului. Voyager 1 a pătruns în spațiul interstelar — regiunea dintre stele ocupată de plasma galactică. Ca și sondele predecesoare, Pioneer 10 și 11, care purtau doar o simplă placă, ambele sonde Voyager au fost lansate de NASA cu un mesaj la bord — un fel de „capsulă a timpului”, intenționată a spune extratereștrilor povestea oamenilor Pământului
Discul de Aur de pe Voyager () [Corola-website/Science/332224_a_333553]
-
forțelor mareice cauzate de corpul ceresc în jurul căruia orbitează, aceste forțe depășind coeziunea internă a satelitului. Își trage numele de la cel al astronomului și matematicianului francez Édouard Roche care a teoretizat-o primul. Limita Roche posedă un analog în domeniul galactic: raza mareică. Calculul limitei Roche este în esență o problemă complexă, întrucât depinde de structura internă a satelitului. Totuși, se pot face aproximări. Istoric, Roche considerase distanța la care două sfere nedeformabile de rază r și de masă m, în
Limită Roche () [Corola-website/Science/337598_a_338927]
-
reprezentantul cel mai luminos al unuia din aceste două subgrupuri, denumit subgrupul Maffei. Deși este comparabilă cu Galaxia Andromeda și situată la o distanță mai mare, dar comparabilă, Maffei 2 este extrem de dificil de observat: situată aproape exact în planul galactic (latitudine galactică de -0,3°), ea este supusă unei extincții considerabile, conferindu-i o magnitudine aparentă foarte ridicată, de ordinul lui 16, ceea ce explică descoperirea sa târzie (1968) pentru o galaxie de această mărime și la aceată distanță.
Maffei 2 () [Corola-website/Science/337616_a_338945]
-
mai luminos al unuia din aceste două subgrupuri, denumit subgrupul Maffei. Deși este comparabilă cu Galaxia Andromeda și situată la o distanță mai mare, dar comparabilă, Maffei 2 este extrem de dificil de observat: situată aproape exact în planul galactic (latitudine galactică de -0,3°), ea este supusă unei extincții considerabile, conferindu-i o magnitudine aparentă foarte ridicată, de ordinul lui 16, ceea ce explică descoperirea sa târzie (1968) pentru o galaxie de această mărime și la aceată distanță.
Maffei 2 () [Corola-website/Science/337616_a_338945]
-
În 1926 a întreprins o expediție în Java , pentru a consemna Constelațiile Sudului. El a fost, de asemenea, interesat de istoria astronomiei. Cartea sa, "O Istorie a Astronomiei", este considerată o referință standard asupra acestui subiect. Activitatea sa în structura galactică, astrofizică și istoria astronomiei a fost de renume internațional și a dus la câștigarea unui grad onorific de la Universitatea Harvard în 1936, precum și Medalia de Aur a Royal Astronomical Society în 1951. Craterul Pannekoek pe Lună și asteroidul sunt numite
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
lui Hills. este una dintre teoriile astronomice cele mai verosimile, întrucât au fost reperate deja corpuri într-un număr mare. Este mult mai dens, dar mai puțin vast decât Norul lui Oort. Interacțiunile gravitaționale ale stelelor apropiate și efectele mareei galactice au dat cometelor din Norul lui Oort orbite circulare, ceea ce nu e cazul pentru cometele din Norul lui Hills. Între 1932 și 1981, astronomii credeau că nu ar exista decât un singur nor, Norul lui Oort, teoretizat de Ernst Öpik
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
masa totală a cometelor din nor ar avea o orbită cu o semiaxă majoră de 10 ua, deci mult mai aproape de Soare decât distanța minimă a Norului lui Oort. În plus, influența stelelor din vecinătate cât și aceea a „Mareei galactice” ar fi trebuit să golească Norul lui Oort, expulzând cometele în afara sau înăuntrul Sistemului Solar. Și-a axat atunci studiile asupra posibilității prezenței unui alt nor, mai mic, mai masiv și mai aproape de Soare, care ar reaproviziona norul exterior cu
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
la Observatorul Lowell. Slipher a folosit spectroscopia pentru a investiga perioadele de rotație a planetelor și compoziția atmosferelor planetare. În 1912, el a fost primul care a observat deplasarea de linii spectrale a galaxiilor, făcându-l descoperitorul deplasării spre roșu galactice. În 1914, Slipher a făcut de asemenea prima descoperire a rotației galaxiilor spirale. El a descoperit în 1929. El a fost responsabil pentru angajarea lui Clyde Tombaugh și a supravegheat activitatea care a dus la descoperirea lui Pluto în 1930
Vesto Slipher () [Corola-website/Science/337291_a_338620]
-
descoperirea deplasării spre roșu a galaxiilor; aceste măsurători și semnificația lor au fost înțelese înainte de 1917 de către James Edward Keeler (Lick & Allegheny), Vesto Melvin Slipher (Lowell), și William Wallace Campbell (Lick) la alte observatoare. Combinând propriile lor măsurători de distanțe galactice cu măsurătorile deplasărilor spre roșu asociate cu galaxiile, ale lui , Hubble și descoperit o proporționalitate brută a distanțelor obiectelor cu deplasările lor spre roșu. Această corelație deplasare spre roșu - distanță, în prezent numită legea lui Hubble, a fost formulată de către
Vesto Slipher () [Corola-website/Science/337291_a_338620]
-
(în engleză: " Caniș Major Dwarf Galaxy" (CMa Dwarf) sau "Caniș Major Overdensity" (CMa Overdensity)) este o galaxie situată în constelația Câinele Mare. La ora actuală, este cea mai apropiată galaxie de Calea Lactee cunoscută. "" este situată la doar de Centrul Galactic și la vreo de Sistemul nostru Solar, mai aproape decât Galaxia Pitica Eliptica din Săgetătorul, care deținea mai înainte acest record. Ea conține circa un miliard de stele, adică echivalentul a 1 % din Calea Lactee, sub o formă mai degrabă eliptica
Galaxia Pitică din Câinele Mare () [Corola-website/Science/337369_a_338698]
-
, cunoscut și sub numele de Curentul Unicornului, Supradensitatea Unicornului (') și Structura Stelară a Anticentrului Galactic ('), este un lung și complex filament de stele care înconjoară Calea Lactee. Descoperit în 2002, "" are circa (a.l.) lungime și conține circa 100 de milioane de mase solare (formula 1). Înconjoară Centrul Galactic la o distanță de circa 16,5 ± 1
Inelul Unicornului () [Corola-website/Science/337370_a_338699]
-
Unicornului, Supradensitatea Unicornului (') și Structura Stelară a Anticentrului Galactic ('), este un lung și complex filament de stele care înconjoară Calea Lactee. Descoperit în 2002, "" are circa (a.l.) lungime și conține circa 100 de milioane de mase solare (formula 1). Înconjoară Centrul Galactic la o distanță de circa 16,5 ± 1,5 kpc (∼53 800 a.l.) Inelul Unicornului a fost descoperit în 2002 prin observațiile făcute în programul "Sloan Digital Sky Survey". Diverse ipoteze încearcă să stabilească originea Inelului Unicornului. Potrivit acestor
Inelul Unicornului () [Corola-website/Science/337370_a_338699]