7,117 matches
-
30 vin oaspeții. Lumea scrie bilețele cu nume de morți și de vii, apoi le înghesuie sub mâna ei dreaptă. Eu îi scriu că o iubesc, că mâine, negreșit, vin să-i dau "bună dimineața", că noaptea o privesc prin gaura cheii. Paracliserul încuie la 12 și mai deschide la 22, apoi la 4; este menajerul nostru prostuț: mâine scutură covoarele, ieri a șters praful, păienjenii, duminică, după sfânta leturghie, a umplut candelele cu ulei (fitilul arde după cum înclină privirea). Paracliserul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mă? Tovarășul maior Marcu îți zboară creierii, de nu-mi spui și nu o să fii primul! Tovarășe maior, părinte stareț, pe la două fără un sfert, cuviosul Petru a intrat în biserică. Iartă-mă, părinte, că am tras cu ochiul pe gaura cheii. A intrat în biserică, a aprins candelele, a pregătit rânduiala Utreniei, s-a rugat în fața Fecioarei. Eu știu că până la înălțare nu se cade să îngenunchem, dar mi-am zis în sinea mea: "Poate este bolnav săracul." Așa face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
după tovarășa) versuri. Pe lozinci se crăcea libertatea. La ferestre, după perdele, impotenții frecau vrejul de elemenții caloriferelor erau calzi. Cei cu sânge în organ strigau cât îi țineau bojogii: "Jos sus! Jos sus cortina!" Spectatorii, de sub plapumă, priveau prin gaura cheii, prin intestinele târgului, prin nori, cerul. Atunci, ca și acum, nu mai avea nimic de pierdut, pentru că nu știi ce anume se poate pierde, când te găsești singur. Libertatea, un strop de ploaie limpede într-un ocean de furtună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bine, fără iroseală, va fi foamete mare, foamete..." și s-a dus. Până la cimitir, a pășit în urma căruței. În biserică i-a sărutat craniul rece, mâinile. (Tătuța mirosea a pământ cu o săptămână înainte să moară.) Groapa era ca o gaură în cer. A sărutat craniul, apoi a vrut să spună și el ceva sau poate că a spus, nu-și mai amintește. La un moment dat, sute de ochii s-au oprit dojenitori asupra-i. A spus, apoi a tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de emigranți Începînd cu anul 1712. Iar În mișcare nu s-au pus numai spre a-și cinsti vechea zicală: „Șvabul Își așază pruncul pe sită și-i dorește să nu moară pînă nu va vedea tot atîtea țări cîte găuri sînt În ciur.“ Au luat drumul străinătății deoarece În acele vremuri țăranul german era iobag, nu avea dreptul de a se căsători fără aprobarea stăpînului și fără a deține o casă. I se propunea acum șansa de a se răscumpăra
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Lui Dumnezeu. Bine, dar dacă El L-ar fi rugat pe Dumnezeu să-i ierte oameni, Tata Lui nu L-ar fi ascultat?! De ce a mai fost nevoie să moară ?! Vezi, tu, puștiule, dac-ai să dai tu acuma o gaură în barca asta și ne scufundam, tu poți să-mi ceri iertare, eu pot să te iert cât vrei, dar barca trebuie reparată cumva, ca să ajungem la mal. Și am să acopăr eu, cu trupul meu, gaura mare pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
tu acuma o gaură în barca asta și ne scufundam, tu poți să-mi ceri iertare, eu pot să te iert cât vrei, dar barca trebuie reparată cumva, ca să ajungem la mal. Și am să acopăr eu, cu trupul meu, gaura mare pe care ai făcut-o tu. Dacă nu fac asta, eu te iert, sar în apă și înot până la mal, dar tu, care nu ai atâta putere ca mine, te îneci deși te-am iertat. Dacă acopăr cu trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe care ai făcut-o tu. Dacă nu fac asta, eu te iert, sar în apă și înot până la mal, dar tu, care nu ai atâta putere ca mine, te îneci deși te-am iertat. Dacă acopăr cu trupul meu gaura din barcă, eu sufăr, poate chiar am să mor, fiindcă efortul e mare, dar tu trăiești și ajungi la mal. Și știi de ce aș face asta ?! Fiindcă te iubesc ca pe copilul meu, chiar mai mult decât pe mine însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
profesor. Cu pas rar, purtând oboseala pe umeri ca pe un pietroi, Gruia a pornit spre casă. Gândul Îi fugea mereu la Tudorel. Îi plăcea felul cum Îl privea atunci când Îi vorbea. Era tot numai ochi, iar când zâmbea avea găuri În obraji. Semăna ruptă bucățică cu Maria. El o tachina: „Uite-o pe mami În miniatură”. Când a ajuns acasă, Maria l-a luat În primire În felul ei: ― Ce primesc eu În schimbul unei scrisori care a sosit de la... ― De la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
n-o lăsăm la jumătate, ci venim și cu argumentația necesară. ― Furat de imaginea momentului revederii celor doi cercetași, am pierdut - pentru o clipă - din vedere faptul că dumneavoastră nu admiteți Într-o frază decât semnele de punctuație și nu „găuri negre” În hăul cărora se pierde adevărul... La auzul acestei fraze, profesorul s-a oprit, și, cu ochi adumbrit, a recitat: „Căci unde ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște, Și vremea-ncearcă În zadar Din goluri a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de răchită împletită, la o ceașcă de cafea împreună cu nevasta sa și-i explica țiganului Cenac, omul de serviciu al școlii, negru ca un harap și veșnic zâmbitor, cum să stârpească șoarecii din sălile de clasă, turnându-le motorină în găurile din dușumele. A, ia uite cine a venit! Poftiți, poftiți! Cu ce ocazie pe-aici, domnule Stelică?... îl întâmpină directorul surprins și, sfârșind discuția despre combaterea rozătoarelor, se grăbi să-l expedieze pe Cenac la treburile lui. Închipuindu-și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dreptate, admise Stelian, oprindu-se câteva clipe din scris și măsurându-l pe gestionar cu privirea. Dar cu gestiunea ce-i facem?... Vezi? Asta-i chestiunea!... Domnu șef... Domnu Stelică... Lăsați-o dracului de chestiune..., că nu s-o face gaură-n cer, grăi cu o mutră spășită gestionarul. Domn șef... Domnu Stelică..., repetă lucrătorul din comerțul socialist, apăsând pe cuvinte, hai mai da-ți-o dracului..., că oameni suntem cu toții!... N-are partidu și guvernu grijă de noi, ăștia amărâții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
portiță de scăpare. În cele din urmă, când inventarul fu isprăvit, lui Stelian îi veni să se ia cu mâinile de cap. O asemenea situație încă nu-i mai fusese dat sa vadă. În gestiunea lui Ghiță Marangoci era o gaură atât de mare, încât se năștea în mod firesc întrebarea cum de reușise acest om să fure atât de mult într-un timp atât de scurt și nimeni să nu se sesizeze. Era aproape seară și prin ferestrele cooperativei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
transformare în rumeguș degajă un ușor miros de os ars. Freză rugoasă ! cere sec vocea profesorului, comandă inutilă, căci în mâna care îl servește, scula care urmează să degajeze bordul inferior al sinusului lateral este deja în așteptare. După lărgirea găurii, operație care pare de rutină, privirea profesorului se concentrează în binocularul microscopului. Fascicolul cu minuscule fire invizibile ochiului liber, fascicolul prin care circulă comenzile vitale date de complexa unitate centrală a organismului uman are sub microscop aparența unui odgon format
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în lumi diferite ? Să încercăm să Îl descoperim împreună, fiule, spune într-un târziu profesorul, convins că se adresează doar propriei conștiințe. Nu este nimic de descoperit. Uimitoarea replică coherentă iese dintr-o gură lipsită total de dinți, ca o gaură neagră din care un adevăr incontestabil iese la suprafață. Adevărul necunoscutului care trăiește în altă lume ca a noastră. Dintr-un hău al clădirii sumbre, care adăpostește mizeriile celor uitați de noi, cei care ne credem normali, se aude un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Trei militari cu puștile îndreptate spre oaspeții noștri au umplut, fără să știu cum și când, mica încăpere, însoțindu-și atitudinea războinică cu țipete și înjurături. Libertatea fugarilor a fost să fie scurtă. Tânărul a dat să se îndrepte spre gaura care fusese ușa și țevile a două puști s-au îndreptat și mai amenințătoare spre el. Iuliana, mama lui Vasili, s-a grăbit să îl protejeze cu trupul ei. Două gloanțe s-au grăbit și ele să sloboadă moartea. Nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pentru care a stăruit ca deadea Kiprianov de la Climăuți să facă povestire despre împricinarea sa în daravela cu terenul de la Ruina Siretelui. Pentru început trebe să vă spun, măi cinstiți gospodari, că la lipovenii noștri cuvântul copcă nu înseamnă numai gaura ceea în gheața râului ori a iazului, ci și săpătură, îndeletnicire cu săpăturile. Înțelesul aista al cuvântului l-au împrumutat de la noi și mai toți românii, leșii, maloroșii și șfabii care fac asemenea lucrări în folos personal ori pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lăsat-o moștenire lui Băbălean de la Bobeica pe care-l înștiințez eu cu buciumul cel nou. De peste munți se auzea un vuiet înspăimântător. Orătăniile, animalele de casă și jivinele se agitau ca niciodată și căutau cotloane, locuri ferite, adăposturi și gaură de șarpe în așteptarea monstrului aducător de moarte. Oamenii își făceau semnul crucii și îngenuncheau în fața icoanelor din casa cea mare, implorând izbăvirea cerească. Deodată, în plină zi, soarele a dispărut de pe cer și s-a făcut un întuneric de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mutat, milimetru cu milimetru, sub geanta primului devotat. Lumânările aprinse își făceau treaba. Pitu, drăcosul Pitu, a prins mișcarea și jubila. Băieții cu periile, praful și filmătoarea tot mai munceau; ca și roboțelul. Deodată, unul dintre pălărioși țipă ca din gaură de șarpe: "Foc! Foc! Foc! Geanta cu documente!"... Devotatul sare ca din pușcă și aruncă geanta fumegândă... Toți rămân încremeniți, în afară de el: "Tu ai făcut asta, tu-ți Dumnezeii..." Se uită la mine. Eu mă uit la nea Onuț, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
eu și versul: "Nu-i altceva decât obsesia noastră biblică, deșertăciunea deșertăciunilor..." Altfel, toate-s vechi și nouă toate. A. 21 Zi-i, bă, care-i treaba cu manifestele?... Credeai că scapi de mine, chiar și-n Ferentari? Și-n gaură de șarpe te găsesc. Burtă Multă își scosese șapca, o așezase pe biroul directorului, ca pe un trofeu, și o mângâia din când în când, de parcă aceasta era un animal de companie. Avea oarece probleme cu scaunul. Directorul școlii era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Într adevăr, locul era abject, scârbavnic și de nesuportat: printre smocuri de paie răzlețe vedeam rozătoarele agitate, pe care le hărțuiam, cum aleargă, se zbat, unele mor, altele, mai L 68 Rareș Tiron abile, scapă și apucă să intre în găuri, unde de bună seamă că se simțeau în siguranță încă. Niciodată n-am agreat nici meseria de deratizator, nici pe cei cu care am fost nevoit să conlucrez câtă vreme am practicat-o. Astfel, dorind să mă îndepărtez de compania
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în mulțime, trăiesc la întâmplare, îmbătrânesc pe nesimțite, la timpul cuvenit mor și nimeni nu va ști vreodată că au existat pe pământ. Cei puternici dintotdeauna au ieșit la lumină și s-au făcut cunoscuți, cei fricoși au stat în găuri! Însă deloc lucrurile nu se opresc aici, pentru că pe aceștia îi va pârjoli mereu invidia și se vor ivi cutezători dintre ei, care îi vor acuza neclintit și fără cruțare pe cei dintâi că au îngenuncheat în fața compromisurilor mârșave, că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu gândul de a fi deschisă, ci doar cu gândul de a lumina locul, și atât. Această cameră, despre care vorbesc, era despărțită de locul de așteptare al oamenilor printr-un perete de sticlă, în centrul căruia era decupată o gaură potrivit de mare - pe acolo încăpea mâna ce făcea schimbul de bani și de hârțoage dintre funcționar și cetățeni. Și iac-așa, acest mare perete de sticlă mi-a Istorisiri nesănătoase fericirii 119 dat mie voie să privesc ce-i
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
învelit cu un cearșaf și, după ce s-a așezat vasul cu lapte fierbinte în direcția gurii la o distanță de două zeci de centimetri, s-a așezat repede o pătură ca să nu iasă aburi. Doctorul a observat operația printr-o gaură făcută în cearșaf. După zece minute de la începerea observării, șarpele a ieșit afară din stomacul soldatului, căzând în vasul cu lapte fierbinte și astfel soldatul a scăpat cu viață. După această întâmplare directorul spitalului de la Făgăraș s-a deplasat la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
clasice ale Ființei puteau fi contestate făcându-se referire la dualismul, caducitatea, decadența, abandonul și nimicnicia existenței umane. Jean-Paul Sartre, care înțelegea (propriul) existențialism ca pe un umanism, nu a descris oare omul ca pe un trou d'être, o gaură a ființei care trebuie să se proiecteze de la sine? Iar Nietzsche nu a insistat asupra suspiciunii, bănuielii, neîncrederii în tot ceea ce există și este necesar să fie bun și adevărat, îndeosebi față de orice formă de metafizică? Crize existențiale M-am
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]