2,190 matches
-
fi distribuită marilor biblioteci. Deși, în primul moment, Moses Rosen promisese neamestecul în această chestiune, mai apoi a revenit împotriva lui Eminescu, dar nu a mai avut tăria pentru a influența eliminarea din cultura națională a unei părți din creația gazetarului. S-a întâmplat în același timp ca și poema Doina să fie republicată, după patru decenii de cenzură, atât în volumul jubiliar, Institutul pentru relațiile cu Străinătatea condus de Virgil Cândea realizând republicarea identică a ediției Maiorescu din decembrie 1883
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
același și mereu altul". Peste Moartea civilă a scriitorului se trece relativ în grabă, considerându-se că nu trebuie luate prea în serios ipotezele lansate de câțiva pătimași adulatori, care dau vina pe "masoneria și conjunctura politică europeană", pentru care gazetarul devenise incomod. Mihai Cimpoi rămâne la opinia, devenită de-acum clasică, conform căreia "sunt indiscutabil greșite diagnosticările bolii (lues, alienație mintală, paralizie generală) și a fost contraindicat tratamentul cu mercur". Încadrarea unui scriitor într-un curent, într-o mișcare artistică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
trimite la paradigma postmodernă în educație care "formulează ca obiectiv esențial dezvoltarea integrală a personalității umane". O atenție aparte se acordă Limbii și limbajului, Mihai Cimpoi selectând din vocabularul acestuia o seamă de Expresii celebre, cu care operează în speță gazetarul. Acestora li se adaugă o selecție riguroasă de Proverbe românești (unele luate din manuscrise), ordonate tematic (Văduva, Vremea, Gust etc.) dimpreună cu locuțiuni diverse, zicale și cimilituri. În privința stilului, se precizează:"claritatea de stil corespunde clarității în idei. Stilul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a scrierilor eminesciene. CHESTIUNEA BASARABIEI (Theodor Codreanu) Spirit polemic prin excelență, Theodor Codreanu dezbate chestiunea Basarabiei actuale în contextul istoric al evoluției acesteia, având ca reper de înțelegere pentru destinul respectivei părți a României tocmai publicistica eminesciană, în care viziunea gazetarului ("argumentele minții de laser a lui Eminescu") asupra strategiei politice a puterilor din jur, nu străine de interese locale, dinlăuntrul țării ("vechea maladie a discordiei mioritice"), deslușește rolul strategic, geopolitic, important pe care l-a jucat de-a lungul vremurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
2008), pe parcursul unui pamflet de ample dimensiuni: Basarabia eminesciană (Editura Junimea, Iași, 2013. Colecția Eminesciana, serie nouă, nr. 17 / 79), propunându-și (cu analiza detaliată a jocurilor de culise ale marilor puteri) a pune în evidență calitatea de vizionar a gazetarului, făcând cu evidență demonstrația marii actualități a ideilor vehiculate în gazetăria acestuia, pe care nu puțini o tratează, încă, drept minoră. Așa se face că Theodor Codreanu urmărește spiritul abordării eminesciene a statutului contemporan al provinciei, până în zilele noastre, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
electivă și ereditară, arătând că prima se dovedește a fi pretutindeni matricea dezbinării fraților, care se ridică unii împotriva celorlalți, moștenind, punctează Th. Codreanu, "păcatul fratricidului biblic al lui Cain și Abel". În diagnosticul răului intern, pe care îl comentează gazetarul, se află și neînțelegerile intraetnice românești. O atenție aparte acordă Theodor Codreanu modului în care Eminescu comentează evenimentele ce au premers Războiului de Independență, mai ales înțelegerile de culise ale marilor puteri, în vizorul cărora intra mereu Basarabia. Pericolul cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
din plin de comentariile și documentele din cartea lui Larry L. Watts, Ferește-mă, Doamne, de prieteni, apărută în 2012. Reîntorcându-mă la polemica eminesciană prilejuită de războiul din 1877-78, reiau citatul folosit de Th. Codreanu dintr-un articol al gazetarului de la Timpul: Dar cu ce drept pretinde Rusia bucata noastră de Basarabie, pe care am căpătat-o înapoi, drept din dreptul nostru și pământ din pământul nostru? Pe cuvântul cum că onoarea Rusiei cere ca să se ia o bucată din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ROTICĂ, G. (pseudonim al lui Gavril Rotariu; 1.V.1881, Udești, j. Suceava - 1.VI. 1952, București), poet și gazetar. Este fiul Ilincăi și al lui Lazăr Rotariu, țărani. Urmează liceul la Suceava și Școala Normală la Cernăuți, absolvind în 1902. Activează ca învățător la Câmpulung Moldovenesc. Devine unul din fruntașii luptei pentru regenerarea învățământului și culturii naționale, fiind ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
a și lucrat), iar din 1918 devine unul dintre principalii colaboratori ai gazetei „Glasul Bucovinei”, al cărei redactor va fi după 1929. În 1940 se refugiază din nou la București, dar iese din viața publică din cauza sănătății. A fost un gazetar de marcă, fiind cunoscut în special datorită campaniilor sale pentru intrarea României în război (în 1915-1916), iar după Unire pentru reintegrarea Bucovinei în sistemul administrativ și cultural românesc, ceea ce a determinat și alegerea sa ca președinte al Sindicatului Ziariștilor din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
Minulescu, Iuliu Săvescu și ștefan Petică, șt. O. Iosif și Emil Gârleanu, Macedonski și Arghezi, Dobrogeanu Gherea și Ilarie Chendi, M. Sadoveanu și Panait Istrati, N. Davidescu și M. Săulescu, Emanoil Bucuța și atâția alții, fără a mai pomeni de gazetari, toți certați cu școala și cultura oficială și de aceea, poate, deveniți apți pentru ziaristică, care cere Înainte de toate ușurință și mobilitate. și mai aveam un profesor la Sf. Sava care ne-a Învățat un lucru care iarăși nu se
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
director, apariția Noii Reviste Române și din care lipsea, nici de sămânță măcar, vreun critic literar, vreun prozator sau poet, vreun profesionist sau simplu obișnuit al scrisului curent de revistă, care nu e nici al savan tului și nici al gazetarului, ci al eseistului. Dar penuria de material de oarecare interes pentru cititori (marea suferință de totdeauna a revistelor românești, care, toate, se iluzionează ușor asupra interesului pentru citit al publicului nostru) avea să se simtă după primele zeci de nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
său, nepotrivit lumii noastre și conveniențelor ei [...]. Singur Nae Davidescu, poetul ciclic din Cântecul Omului, vastă antrepriză versificatorie În felul [a]celora ale clasicilor Întârziați sau preromanticilor pe care nu-i mai citește nimeni de mult, eseist, nuvelist, romancier și gazetar, de toate și fără ră su net prea simpatic printre cititori - singur, prin urmare, scriitorul multiplu N. Davidescu, după lectura numai a câteva pagini [memorialistice] ale mele, a adormit. Dar nu pentru atâta lucru i-aș purta pică vechiului meu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fie dublat de un escroc? Despre comportările lui Adrian Maniu pe vremea nemților am aflat Întâmplător din Gazeta ilustrată, editată de coman datura de pe atunci, și În care l-am văzut pe prietenul nostru fotografiat dimpreună cu un grup de gazetari, scrii tori și pictori români, având În mijlocul lor câțiva ofițeri nemți din autoritatea ocupantă. Iar alături de Adrian Maniu - care, după război, avea să scrie Cartea Țării și Lângă pământ, cu destinația să fie ales membru corespondent al Academiei Române - sta În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o necesară convalescență, și-a intrat în obișnuitul zilelor de trudă... Amintirea celor care l-au asistat sau cunoscut la muncă în acele zile relevă trăsături ale portretului de medic devotat datoriei, medicului unicat, exemplar în tot ce făcea. Scriitorii, gazetarii și cunoscuții, Adrian Maniu, Dinu Pilat, V. Carionopol, Romulus Dianu, Tudor Teodorescu-Braniște, Pan Vizirescu, Zaharia Stancu, Ovid Papadima, dar și alții, au văzut în Vasile Voiculescu, medicul de la Bârlad, un om excepțional, un excelent diagnostician, un internist pe măsură. Dintre
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
rugăciune, se numesc: Sandu Tudor, pseudonimul lui Alexandru Teodorescu din București, fost pe rând marinar, aviator, ziarist, călugăr, autor al singurului volum de versuri de inspirație mistică, cu titlul Comornic (1925); Alexandru Codin Mironescu, profesor universitar de chimie, scriitor și gazetar, autorul studiului Limitele cunoașterii științifice (1943); Paul Sterian, om de cultură și tehnocrat, Paul Constantinescu, cel care a compus „Imn al Rugăciunii lui Iisus”, Ion Marin Sadoveanu, arhitectul Constantin Jora, profesorul Alexandru Elian, filosoful și profesorul Anton Dumitriu, părintele Dumitru
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
bibliotecar la Biblioteca Patriarhiei, el va fi vizitat aproape zilnic de Vasile Voiculescu sau îl va vizita el însuși în locuința din strada dr. Staicovici nr.34, însoțit uneori și de părintele său spiritual, Părintele Daniel, fost Sandu Tudor. Poet, gazetar, pamfletar, teolog, călugăr, preot, duhovnic, isihast și martir, părintele și creatorul „Rugului Aprins”, apare incomod și surprinzător mai în toate deciziile lui - inclusiv aceea de a-și fi vândut întreaga avere înainte de a se călugări. Ca și atunci când, înainte de a
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Mari, un articol despre profesorul Ion Petrovici, a cărui prezență în închisoarea de la Aiud „dă sensul tragic al epocii noastre”, Nicolae Iorga, Un singuratec, C. Stere, Parodia lui Dorian Gray. N.D. Cocea, Poezie și politică. Octavian Goga. Timbrul inconfundabil al gazetarului de la „Curentul” se regăsește mai ales în cronica literară, gen practicat vreme de câteva decenii. Verbul acid al lui Pamfil Șeicaru vizează acum, „la zece ani de când asupra țării s-a așezat stăpânirea haină a străinului”, concesiile făcute regimului comunist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286125_a_287454]
-
MICHĂILESCU, Ștefan C. (1846, București - 2.VI.1899, București) gazetar. Și-a făcut studiile la Gimnaziul „Matei Basarab” și la Liceul „Sf. Sava” din București. Din 1864 este student la Facultatea de Științe a Universității din București, după absolvirea căreia e numit profesor de științe fizico-naturale la Gimnaziul „Gh. Lazăr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288100_a_289429]
-
determinismului lui H. Taine. Era un bun cunoscător al mișcării filosofice și științifice europene, pasionat de fiecare nouă descoperire, pe care urmărea să o integreze într-o explicație materialistă a fenomenelor naturii. S-a sinucis la începutul verii anului 1899. Gazetar talentat, M. s-a impus în publicistica de la sfârșitul secolului al XIX-lea prin cunoștințe variate și spirit de observație, prin arta de a expune limpede și accesibil complicate probleme de fizică, mecanică, științe naturale sau psihologie. A fondat, împreună cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288100_a_289429]
-
Ștefan cel Mare“. Când vorbește de partidele noastre democratice, parcă auzi chiar glasul lui Eminescu: „partidul pașoptist, mason, democrat și universalist al lui Ion Brătianu și C.A. Rosetti, partidul liberal (roșu)“, zice el, evocându-i pe contemporanii detestați de gazetarul de altădată de la Timpul, tunând și fulgerând, ca și cum ar fi vorba de propriul său contemporan, împotriva marelui pașoptist: „C.A. Rosetti, mason și semidoct inspirat“ - fiindcă statul născut din ideile pașoptiștilor îi pare „prematur și pernicios“, calificându-l drept „statul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
vechi și manuscrise pe care Eminescu le propune pentru cumpărare Bibliotecii Centrale din Iași, la 6 martie 1875. Erau consemnate pe această listă romane populare, traduceri vechi românești, vieți de sfinți, apocrife, apocalipse, datini bătrânești. Iată însă ce scria însuși gazetarul Eminescu într-un articol din "Timpul": "Dar o adevărată literatură trainică, care să ne placă nouă, și să fie originală și pentru alții, nu se poate întemeia decât pe graiul viu al poporului nostru propriu, pe tradițiile, obiceiurile și istoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Mihai Eminescu, Iași, Editura Junimea, 1984, p. 71-72. Maiorescu, Titu. Jurnal și epistolar, Vol. 6, București, Editura Minerva, 1986, p. 361-362. Noica, Constantin. Cuvânt împreună despre rostirea românească, București, Editura Eminescu, 1987, p. 6-65. Oprea, Al. În căutarea lui Eminescu gazetarul, București, Editura Minerva, 1983, p. 320-324. Papu, Edgar, Poezia lui Eminescu, Iași, Editura Junimea, 1979, p. 186-208. Perpessicius, Eminesciana, Iași, Editura Junimea. 1983, p. 390-398. Rusu, Liviu, Eminescu și Schopenhauer, București, E.P.L., 1965, p. 52-71. Slavici, Ioan, Amintiri, București, Editura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
tinerilor, printre ei și eu pe atunci, secretul scrisului într-o sincronizare expresă cu literatura de calitate. Ce păcat că nu a lăsat nici o carte pentru urmași sau poate nu știu eu? Așa îl păstrez în memorie pe Valer Mitru, gazetar de spiță veche, generos cu alții, risipitor cu el însuși, romantic, cu o mustoasă ironie la adresa lumii de lângă el și de aiurea, dispus să evadeze din prezentul impus de destin, grijuliu însă până la epuizare cu ziaristica culturală. Îmi place să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sunt împotriva lui, iar publicarea recentă a scrisorilor către Boicescu dă apă la moară versiunii incriminatorii). În acel timp au fost numiți, din afara „carierei”, în posturi de miniștri plenipotențiari, o mulțime de inși reputați ca serioși, de regulă economiști sau gazetari, câțiva realmente inteligenți, dar de departe inapți de comparație cu Mateiu Caragiale chiar din punctul de vedere strict profesional al diplomației. Evident, sorții nu au îngăduit verificarea acestei aserțiuni, o dau ca o convingere personală. Interesant e că, dacă eroilor
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Secției Militare ARLUS”. Nu se face nici o mențiune în ce privește colectivul redacțional. Dintr-un articol de bilanț datorat lui Octavian Linaru (probabil secretar de redacție) la împlinirea unui an de la apariție, rezultă că până la acea dată „au scris pagini de literatură gazetarii Ion Caraion, Geo Dumitrescu, George Lesnea, Monica Dan, Laurențiu Fulga, Mihnea Gheorghiu, Mihail Cosma, Marin Sârbulescu, Marin Preda, Eugen Schileru și alții”. Editorialul primului număr, Către ostași, cuprinde reflecții și aprecieri politice privind semnificația actului de la 23 august 1944, sfârșitul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290506_a_291835]