1,633 matches
-
mă cheamă Chapel. Profesorul Henry Chapel de la universitatea Oxford. — Ei bine, dacă nu te cheamă Johnny Walker, ce naiba să discut cu tine? Așa că, dispari! Se aude un zgomot înăbușit, făcut de un obiect greu care cade la podea. Apoi un geamăt. — Ajutor! se vaită vocea. Ajută-mă. Am căzut din pat. Îl cheamă Short, este blestematul de reprezentant al guvernului la fața locului și toate celelalte în plus, și dacă vor să-i dea de lucru, ar trebui să-l facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
El a zis: "Ce vezi, Amos?" Eu am răspuns: "Un coș cu poame coapte." Și Domnul mi-a zis: "A venit sfîrșitul poporului Meu Israel; nu-l mai pot ierta. 3. În ziua aceea, cîntecele Templului se vor preface în gemete, zice Domnul Dumnezeu, pretutindeni vor arunca în tăcere o mulțime de trupuri moarte." 4. Ascultați lucrul acesta, voi care mîncați pe cel lipsit, și prăpădiți pe cei nenorociți din țară. 5. Voi, care ziceți: Cînd va trece luna nouă, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
va mai țipa încă-un sărut Pe așternuturi de tafta și de mătase. Și nu vei ști de e sfârșit, ori început... Vor curge armonii și disonanațe, Tornadele se vor îmbrățișa nebune, S-or prăbuși în cratere, distanțe Și printre gemete muri-vor gânduri bune... Nimic nu va mai stinge respirarea Din arborii goliți de-nțelepciune. Și ramuri vor cânta spre cer mirarea Că nebunia nu mai are nici un nume... FLORIN PETRACHE Născut la 25 oct. 1958, loc. Mircea Vodă, jud.
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe cel ce veghează și răspunde, îl va nimici din corturile lui Iacov, și va nimici pe cel ce aduce un dar de mîncare Domnului oștirilor. 13. Iată acum ce mai faceți: Acoperiți cu lacrimi altarul Domnului, cu plînsete și gemete, așa încît El nu mai caută la darurile de mîncare, și nu mai poate primi nimic din mîinile voastre. 14. Și dacă întrebați: "Pentru ce?"... Pentru că Domnul a fost martor între tine și nevasta din tinerețea ta, căreia acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85113_a_85900]
-
pe podea, ibricul mânjit cu zaț de surogat de cafea, paharele cu vin, bolborositul neîncetat al țevilor din baie, prăpăditul de fazan din hol, frigiderul care se zgâlțâia din toate Încheieturile când motorul pornea sau se oprea, ecusonul de plastic, gemetele adânci, lampa cu globul crăpat, durerile Începutului și Împietrirea sfârșitului, chipul căruia nu izbutisem să-i rețin trăsăturile, tristețea citită pe acel chip, borcănașele și tuburile cu pomezi alinătoare, pântecul moale, viu, cald, aspirina cu miros acru și de farmacie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ești acilea! Am venit și io să mă piș! Vezi-ți acolo de treabă și să vă fie de bine!”. Lanterna se stinge și În curtea copleșită de negreala nopții zgomotele Încep din nou să se Împletească: toaca, scârțâitul chingilor, gemetele Înfundate din gulerul tău și clipocitul ce străbate dinspre bețivanul care se ușurează pe zidul bibliotecii. Amintindu-mi toate acestea și Încă altele, stam ca un bou În mijlocul curții, nedumerit și cu sfârșeala din suflet apăsându-mi amarnic plămânii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de la fiul său, tocmai sosise. Am ajuns prea târziu? întrebă el, neliniștit, șchiopătând cât putea de repede. Îl văzu pe Hideyoshi, așezat lângă pat, cu ochii roșii, și trupul rece, fără viață, al lui Hanbei. Kanbei se așeză cu un geamăt adânc, ca și cum i-ar fi fost zdrobite trupul și sufletul. Rămaseră amândoi tăcuți, privind, fără o vorbă, trupul lui Hanbei. În cameră era întuneric ca într-o peșteră, dar nu fu aprinsă nici o lampă. Așternutul alb de sub mort arăta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era prieten devotat de ani de zile. N-avea să refuze cooperarea. Pe Mitsuhide îl furnicau mușchii și sângele. Ba chiar, urechile îi ardeau cu o asemenea intensitate, încât se simțea din nou tânăr. Tengu se răsuci. Mitsuhide scoase un geamăt. — Stăpâne? În camera alăturată, Shoha se ridică puțin, întrebând: — Ce s-a întâmplat, stăpâne? Mitsuhide conștientiză vag întrebarea lui Shoha, dar, intenționat, nu-i răspunse. Shoha adormi repede la loc. Scurta noapte se sfârși curând. La deșteptare, Mitsuhide își luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
el, încercând să-l salte la loc în șa. Dar Mitsuhide nu mai avea voința să se ridice. Nu făcu decât să clatine din cap. — Ce-ați pățit, stăpâne? Uitând complet de ei înșiși, ceilalți se adunară împrejur, în întuneric. Gemetele de suferință ale lui Mitsuhide și umbrele oamenilor umpleau tot văzduhul. În acele clipe, luna strălucea cu o limpezime deosebită. Deodată, din întunericul plâcului de bambuși se auziră clar pașii și urletele zgomotoase ale hoților. Se pare că ne atacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Din acest motiv, își declarase hotărârea de a rămâne pe Muntele Oiwa și nu părea dispus să se răzgândească sub nici o formă. Ochii lui Katsuie scăpărau de furie. — Nătărăul! răcni el, aproape ca și cum ar fi scuipat sânge; apoi, cu un geamăt greu care-i zgudui întreaga ființă, mormăi: Genba se poartă scandalos. Și, privind în jur, spre locul în care războinicii așteptau în camera alăturată, țipă cu glas ascuțit: — Yaso! Yaso! — Îl căutați pe Toshida Yaso? întrebă Menju Shosuke. — Firește! zbieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Moise, tremurînd, n-a îndrăznit să se uite. 33. Domnul i-a zis: "Scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care stai, este un pămînt sfînt. 34. Am văzut suferința poporului Meu, care este în Egipt, le-am auzit gemetele, și M-am coborît să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimite în Egipt." 35. Pe acest Moise, de care se lepădaseră ei, cînd au zis: Cine te-a pus pe tine stăpînitor și judecător?" Dumnezeu l-a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
de ani, de când l-am împușcat pe Ceaușescu, pentru a deveni realitate mult doritul cuvânt libertate, iată că din nou într-un alt decembrie, urât și friguros, sărac, poate chiar mai sărac de data aceasta, se aude iar ca un geamăt de peste timp, acest cuvânt, atât de îndepărtat de poporul acesta împilat, nu de către străini de aiurea, ci de către proprii lor concetățeni. Adrian Sobaru, electricianul de la TVR, a ales calea sa proprie, pentru a protesta împotriva relelor din zilele noastre, rele
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
din bărbatul prietenos și sclipitor care fusese acum douăzeci de minute. Deci e adevărat, nu-i așa? a întrebat-o Josephine cu infinită compasiune. Neil a făcut tot ceea ce ai scris în chestionar? — Da. Răspunsul semăna mai curând cu un geamăt. — Sunt de acord, a spus Josephine. Și am la mine rapoartele de la poliție și de la spital care confirmă totul. Josephine s-a întors către Neil. —Neil, poate vrei să te uiți peste ele? a spus ea cu amabilitate. Poate vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
beznă. Ulicioarele cotite și murdare înghițite de întuneric. Doar vagi pete gălbui, în depărtare. Orbite bolnave ale orașului bolnav, prăbușit în coșmarele nopții. Liniște. Rareori, se aud pașii santinelelor, cadența lor metalică. Toxinele nopții răzbat, din când în când, în gemetele vreunui bețiv, ca în bolboroseala unui scafandru înfundat în uleiul gros al craterului fără fund. Gemete rebele, haotice, scurtă flamă verzuie, înjurături și alcool. Și iarăși tăcerea tenebroasă și bocancii blindați, lovind ritmic caldarâmul. Întunericul scrâșnește, țâșnesc rafale de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ale orașului bolnav, prăbușit în coșmarele nopții. Liniște. Rareori, se aud pașii santinelelor, cadența lor metalică. Toxinele nopții răzbat, din când în când, în gemetele vreunui bețiv, ca în bolboroseala unui scafandru înfundat în uleiul gros al craterului fără fund. Gemete rebele, haotice, scurtă flamă verzuie, înjurături și alcool. Și iarăși tăcerea tenebroasă și bocancii blindați, lovind ritmic caldarâmul. Întunericul scrâșnește, țâșnesc rafale de lumină. Tablă roți șuruburi lovite, zgomot de start enorm și infirm. Namila se urnește din loc, farurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-i opresc, să-i însoțesc apoi acasă, să fiu seara asta doar al lor, cu ei... să-i pot aduna, unul și încă unul, să transmitem parola la toți: noaptea asta, noaptea noastră! Noaptea noastră, strânși cu toții într-un uriaș geamăt, care devine detunătură, isterie, râs, râsul nostru, hohotul nostru planetar, infinit, pe care nici cerul nu-l poate cuprinde. Solidaritatea noastră umilă, orgolioasă, incurabilă: oameni normali! Atât, doar atât, noblețea ultimilor bolnavi în stare a înregistra dereglajul lumii, ruptura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu se putea roti, paralizase. De frică, de frică să fi înlemnit, poate. Nu mai era aprins decât becul mic, micuț, de la casetofon. În toată casa, doar ochiul roșu al casetofonului. Ușile scârțâiau. Noaptea șuiera lung, între mlaștini și peșteri. Geamătul și șuierele mici, întrerupte n-ar fi trebuit să-l sperie,doar mai exista lumina aceea mică, de la casetofon. Tolea s-ar fi putut roti, nu era nici o primejdie, n-ar fi avut de ce să-i fie frică de Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Cât am dorit întâlnirea...Miracolul, în sfârșit! Plinul senzației, al bucuriei de o clipă, atât. Atât, plinul uitării. “Sotia si iscoada si supraveghetoarea lui Ianuli? Dar el, primejdiosul Ianuli, dar el, eșuatul? Dar tovarășul Ianuli?“ Nu-l auzise, surdina de gemete nu o atingea, zeii o protejau de un astfel de bruiaj mizer. Sublimă, perfectă, surdă la asemenea scâncete. Surdă, surdă ca o ridiche! Adormitul zâmbise, vinovat de meschina comparație. Bucuros, totuși, că nu fusese auzit. Emilia surâdea, în continuare. Chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o emisie de aer în registru bas, ieșită din beregata unui individ suferind de arsuri stomacale în stadiu terminal. Tom a tăiat contactul și a încercat din nou, dar a doua rotire a cheii nu a mai produs decât un geamăt stins. A treia a produs o tăcere. Simfonia se terminase, iar Oldsmobilul meu otrăvit era în stop cardiac. Cred că nu mai avem benzină, a zis Tom. Era singura concluzie logică, dar, când m-am aplecat spre stânga și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
timp foarte îndelungat. O aud strecurându-se în pat lângă el și aud tot ce se petrece după aceea. Sexul e o treabă atât de stranie și de neglijentă, ce rost are să încerc să-mi amintesc fiecare sorbitură și fiecare geamăt care urmează? Tom și Honey merită să se bucure de intimitate și, de aceea, am să îmi închei aici prezentarea activităților nocturne. Și dacă sunt cititori care obiectează, am să îi rog să închidă ochii și să-și folosească imaginația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
strâns în brațe, bătându-l ușurel pe spate. Lasă, nu-ți face griji, i-a spus ea. O să fie bine. Dar nu a fost bine; nu a fost deloc bine. Imediat ce ea a rostit aceste cuvinte, Harry a scos un geamăt prelung și stins, apoi Nancy i-a simțit trupul înmuindu-se lângă al ei. A încercat să îl susțină, dar era prea greu pentru ea și, încetul cu încetul, s-au lăsat amândoi la pământ. Și așa, Harry Brightman, odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Este împăcarea, pacea, îndepărtarea de lumea materială. E o înălțime pe care nu trebuie să o urci pentru a o atinge. E atunci când aluatul pasiunii e gata să se coacă, atunci când șuierul ascuțit al vântului de munte face loc unui geamăt stins, iar pâraiele învolburate se strâng, alcătuind un lac liniștit. Într-o seară, ne plimbăm după ce am luat cina la un restaurant. Deodată se aude gălăgie. La câteva străzi mai încolo, pe o străduță laterală, cineva strigă după ajutor. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
oale cu otravă amestecată cu supă de ginseng și țestoasă înăbușită la aburi. 14 Ea citește în Literatura poporului eseul lui Fairlynn despre turul ei prin Orașul Interzis, avându-l ca ghid pe Mao. Mărețul nostru Salvator stătea lângă mine. Geamătul neconsolat al vântului peste Lacul Zhong-nan-hai devenea din ce în ce mai puternic. El îmi arătă spre barca-dragon antică, pe jumătate scufundată, a cărei coadă ieșea în afară ca un monstru. Am discutat despre istoria răscoalelor țărănești. El a explicat eroismul. Sunt sigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lăsăm baltă. Mâncăm și, după aceea, la desert, am ceva bun pentru tine, a adăugat ea trăgând cu un deget de betelia pantalonilor, astfel încât să lase să se întrevadă partea de sus a chiloțeilor cei noi. James a scos un geamăt grav și s-a repezit către Julia. A prins-o de talie și a tras-o către el. — Nu mai am răbdare până la desert. Vreau să te am pe post de aperitiv. Și chiar acolo, pe masa din bucătărie, James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
vă puteți furișa la un hotel din apropiere. Nick e liniștit fiindcă, în caz că intervine vreo problemă, e aproape, Jenny simte că e dorită, iar voi doi puteți să savurați o noapte de amor neîntrerupt, fără să vă faceți griji că gemetele voastre de plăcere o s-o trezească pe Milly, a încheiat Fiona lăsându-se pe spătarul scaunului, de parcă tocmai ar fi anunțat c-a găsit leacul pentru răceală. Sunt un adevărat geniu! Susan a izbucnit în râs. —Ei, nu știu ce să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]