1,313 matches
-
mintea odată eliberată de presiunea unei întrebări chinuitoare, revelația se produce tocmai prin eliminarea acelor văluri de care vorbește Tolstoi, care ascund adâncimile sufletului. Incursiunea mea nu era încheiată, dar se oprise în curgerea ei spre prezent. De ce? Îmi făcusem geamantanul și o luasem încet spre gară. Eram liniștit și încrezător, asemeni copiilor care trăiesc protejați sub lumina soarelui. Cine mă proteja? Nu știam... Am luat trenul, un rapid, și m-am urcat în vagonul restaurant. E atât de plăcut să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cea mai deplină. Cu capetele plecate, călătorii păreau că ascultă glasul vântului, slobozit pe podișurile fără de hotar. Janine constată cu uimire că nu se vedeau aproape deloc bagaje. Când se suiseră în mașină, la capătul liniei ferate, șoferul le urcase geamantanul pe acoperiș, alături de câteva boccele. Înăuntru, în plasele de bagaje, nu zăreai decât bâte noduroase și coșuri. Oamenii aceștia din sud plecau, pare-se, la drum, cu'mâinile goale. Dar iată-l pe șofer întorcându-se, cu același pas sprinten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
-o încetișor dimineața și nu te grăbi prea tare seara, spuse Marcel râzând. Totuși, până la urmă sosi și cafeaua. O sorbiră la repezeală și ieșiră în strada rece și prăfuită. Marcel chemă un arab tânăr să-l ajute la căratul geamantanului, dar, din principiu, făcu întâi prețul. Părerea lui, pe care i-o spunea Janinei a nu știu câta oară, se întemeia pe convingerea greu de înțeles că arabii cer întotdeauna un preț de două ori mai mare ca să fie siguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pară a-i fi văzut, strângându-și în față poalele burnusului. Janine găsea că până și cei îmbrăcați în zdrențe au o înfățișare mândră pe care nu o mai întâlnise la arabii din orașul ei. Se ținea după arabul cu geamantanul, care-i croia drum prin mulțime. Trecură printr-o poartă ce se deschidea într-un fel de împrejmuire făcută din argilă și ajunseră într-o mică piață plantată cu aceiași arbori minerali. În fund, pe latura cea mai mare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pe tejghea și îi salută, mirosul de lână și de mirodenii care plutea în încăpere se făcu simțit îndărătul parfumului de ceai. Marcel rostea cuvintele repede, cu acea voce scăzută pe care o avea ori de câte ori vorbea despre afaceri. Apoi deschise geamantanul, arătă stofele și basmalele, dădu la o parte cântarul și metrul ca să-și poată întinde marfa în fața bătrânului negustor. Își ieșise din fire, ridicase glasul, râdea fără rost, aducea cu o femeie ce vrea să placă dar nu e sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
vinde și celui care cumpără. Bătrânul clătină din cap, trecu tava cu ceai celor doi arabi din spatele lui și spuse numai câteva cuvinte, dar care părură a-l descuraja pe Marcel. El își adună stofele, le băgă la loc în geamantan, ștergându-și fruntea de o sudoare imaginară. Îl strigă pe micul hamal și porniră către arcade. În prima dugheană, deși negustorul luase aceeași înfățișare olimpiană, lucrurile merseră ceva mai bine. - Uite ce mai aere își dau, spuse Marcel, parcă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mai bine să ne înțelegem de-a dreptul cu ei." Se întoarseră în centru pe o altă stradă. Era târziu iar cerul se înseninase aproape cu totul. În piață se opriră. Marcel își freca mulțumit mâinile, privea cu duioșie la geamantanul așezat jos, în fața lor. - Uită-te într-acolo, spuse Janine. Din partea cealaltă a pieței venea către ei un arab slab, vânjos, înfășurat într-un burnus albastru, încălțat cu cizme galbene și moi, cu mănuși în mâini, și purtându-și mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu încetineală o mănușă. "Ăsta se crede general", spuse Marcel, dând din umeri. Da, toți cei de aici aveau aceeași înfățișare mândră, cel din fața lor însă întrecea orice măsură. Toată piața din jur era goală, dar el înainta drept înspre geamantan, fără să-l vadă, fără să-i vadă. Distanța care-i despărțea scădea treptat și arabul aproape ajunsese lângă ei, când Marcel apucă brusc de mânerul valizei, trăgând-o la o parte. Arabul trecu ca și cum n-ar fi băgat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
apartament. O descuraja gândul că trebuie să se întoarcă la hotel, în camera înghețată. Deodată își aminti că patronul o sfătuise să se urce pe terasa fortului, de unde se vedea deșertul. Îi spuse asta lui Marcel, adăugând că pot lăsa geamantanul la hotel. Dar Marcel era obosit, voia să doarmă puțin înainte de cină. - Te rog, spuse Janine. El o privi, dintr-o dată atent. - Bine, draga mea, îi spuse. Îl așteptă în fața hotelului, în stradă. Mulțimea înveșmântată în alb era tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
acoperi și fereastra și vagonul și trenul... 7 Aleea de fagi din Parva, dreaptă și îngrijită, de la gară până-n mijlocul orășelului, părea noaptea un tunel nesfârșit. Pașii lui Apostol Bologa scrâșneau harnic pe prundișul umed, încît Petre, împovărat cu două geamantane, de-abia se ținea după dânsul, gâfâind din greu. Piața pătrată era pustie, toate casele dormeau... O luară pe strada principală, în sus, și nici pe acolo nu întîlniră țipenie de om. ― Am ajuns la domnu' avocat Domșa, de-acu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că buzele zâmbitoare îi tremură; mâna era însă rece. Apoi Bologa trecu înainte, repede, să nu facă vreo prostie dacă nu se va grăbi. În ulicioara gării, întoarse capul. Fata se ciorovăia cu ordonanța, cerîndu-i să ducă și ea un geamantan, iar Petre refuza cu mândrie, explicîndu-i că n-are nevoie de ajutorul nimănui și că de altminteri bagajele sunt mai ușoare fiindcă domnul locotenent a lăsat acasă multe mărunțișuri nefolositoare la război. Apostol nu se putu stăpâni să nu se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
teribilă bursă. În orice victorie, cel puțin câteva procente sunt conjuncturale. Mă tem că indicatoarele istoriei vor marca în curând speranța zero. Fascismul și comunismul - două uriașe convulsii ale istoriei contemporane. E bine ca surprizele istoriei să le aștepți cu geamantanul pregătit. Dialog româno-rus în Basarabia : „Eu rusește nu știu, dar vaca nu ți-o dau.” Încercăm să ne legitimăm cu ruinele altor vremuri. Creativitatea oamenilor e uneori stimulată de provocările istoriei. Poți înfiera indivizi, nu popoare. Istoria mai pune accentele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sunt strânse în brațe de istorie până la sufocare. Cinci secole s-au străduit turcii și tătarii să ne explice cam cum va arăta venirea comuniștilor. Puțini dintre diplomații lumii prind trenul istoriei. Ne-am obișnuit să așteptăm surprizele istoriei cu geamantanul pregătit. Comunismul consacrase regula celor trei F : frică, frig și foame. Oamenii scuipă și fac pipi pe învățăturile istoriei. Pe soclurile istoriei se mai cațără unii prin efracție, ori prin uzurpare. Istoria a fost întotdeauna provocată. De sabie, de cruce
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
își scosese din șifonier costumul cel bun de croială nemțească, primul și singurul costum de haine pe care-l avusese până atunci, pantofii negri cu talpa groasă, cămașa bleumarin cu gulerul bine scrobit și cravata elegantă, cu dungi albastre. În geamantanul ieftin, cumpărat cu o zi înainte de la unul dintre negustorii de pe Lăpușneanu își adunase tot avutul: o cămașă, două batiste, briciul, câteva caiete din timpul școlii, multe cărți, un stilou, pălăria primită-n dar de ziua lui de la colegii de
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
erau plecați în drumeție la prima casă memorială din România, organizată ca muzeu, Bojdeuca lui Creangă din țicău, îl conduse la cabinetul directorului. Profesorul remarcase, de cum îl văzuse pe bărbatul chel, cu cizme în picioare, că avea în mână un geamantan gol, după cât de ușor îl purta. Aflându- i numele de la elevul de serviciu, deduse că era expeditorul telegramei de săptămâna trecută. Îi strânse mâna după ce-l măsură cu privirea, îi arătă un scaun, apoi ieși din birou, nu pentru că ar
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
suflet, care nu mai avea taine pentru el. Străzile bătrâne îi păreau mai largi, oamenii mai binevoitori, tramvaiele electrice mai puțin zgomotoase. A doua zi, după ce colindă din nou Iașul pe jos, cumpără de la un negustor din strada Lăpușneanu, un geamantan mare. II. În curte, cineva trebăluia în fața bucătăriei de vară, aproape de beci. Mama! Sub influența primului imbold, vru s-o strige, dar renunță. Deschise încetișor poarta, însă o închise imediat. Un câine negru și lățos, voinic, spulberă surpriza pe care
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
duc cu mașina În oraș. Viermi. Nici nu suport să mă gândesc la așa ceva. Gândurile Îmi sunt Întrerupte de un mesaj de la Ray, În care-mi spune că se duce până la apartamente. Colin Moss a urcat Într-acolo cărând un geamantan mare, așa că băieții din brigada antidrog s-au dus cu câinii care detectează drogurile și se distrează grozav cu Moss, Richards și Allan. Străzile-s cam nasoale și tremur la volan, făcându-mi griji c-o să pierd toată acțiunea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
smuls-o din mână... mi-a arătat o urmă de dinte de pe un deget. George era În camera de zi și a intrat n bucătărie... ar fi trebuit să stea totimpu cu iel... n-a respectat procedura. — Ce era În geamantanul lui Moss? Nu putem să-i ardem cu asta? — Un rahat de budincă de Crăciun. Nici măcar nu m-am deranjat s-o confisc ca s-o duc la laborator pentru analize. Puțoiu ăla deștept l-a sunat imediat pe Donaldson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
un posibil nebun periculos: (Ușa se deschide brusc; intră Profesorul) PROFESORUL: Mă scuzați, mai e un loc liber? (Locatarul și Prietenul se privesc nedumeriți) LOCATARUL: Mă rog, poftiți. PROFESORUL: Imediat, să-mi aduc bagajul. Iese și se întoarce cu un geamantan enorm.) Merg și eu cu dumneavoastră. PRIETENUL (încurcat): Noi nu mergem nicăieri... LOCATARUL (Îl trage de mânecă, îi șoptește): Cine știe cine e. Nu te aventura în declarații. (Tare.) Mergem și noi încotro merge toată lumea.87 Aplatizarea și masificarea nu mai apar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să se poarte urât cu el doar pentru că avea o problemă cu ideea de a-l lăsa să intre în apartamentul ei. Descuie ușa de la bloc împingându-și valiza mică (dar burdușită) înăuntru. Ar fi trebuit să-ți iei un geamantan mai mare, observă el. — Încerc să iau cât mai puține bagaje, îi spuse ea apăsând pe butonul liftului. Dar n-am putut să nu cumpăr chestii. Când intrară, închise ochii strâns și îi deschise repede. Neil, care o văzuse, zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fi aruncat pe scări, tot ar fi fost o călătorie epuizantă. Ăăă, probabil. —Bine atunci. Eu am plecat. Își luă valiza mică. Ne vedem la birou. —Exact, ne vedem la birou. Apartamentul părea foarte tăcut după ce plecă el. Își târî geamantanul până în dormitor și îl deschise pe podea. Se uită cu tristețe la pantofii violeți. Piciorul ei umflat nici n-ar fi încăput în pantof acum, așa că nu mai puteau să candideze la titlul de încălțăminte trăsnet pentru nunta lui Aidan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
renaștere iar în mine încolțesc semințele vieții 22 aprilie 2011 Dincolo de granițe deunăzi am vorbit preț de câteva minute cu un prieten (a divorțat de curând) spunea că s-a plictisit de iubire îl cita pe topârceanu mi-am luat geamantanul am plecat cucoana s-a uitat lung în urma mea vă dați seama pentru mine a fost un șoc dacă și iubirea induce plictiseală la un moment dat atunci ne putem face bagajele pentru a emigra dincolo de granițele sufletelor totuși am
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
numără printre acele orașe din care pleci înainte de a le cunoaște, dar după ce le iubești. moartea miturilor? Prima parte a tinereții mele a fost frustrată de contactul cu marea. Dar într-o bună zi m-am hotărât. Mi-am făcut geamantanul, m-am dus la gară și mi-am luat bilet până la Costinești. Acolo am descoperit că nimic nu exaltă mai mult dragostea mea de viață ca nisipul fierbinte. Stau și aici trântit pe nisip, numărând ceasurile care ne mai despart
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
aeroportul din Curaçao, escala la Miami a fost ceva ca un vis nedeslușit. Singura dovadă că într-adevăr avusese loc — ochelarii Gucci de 200$ pe care Adriana insistase că Emmy trebuie să-i cumpere de la duty-free shop — tocmai se evaporase. Geamantanul lui Emmy dispăruse și el, dar pastiluțele pe care Adriana insistase ca ea și Leigh să le încerce își făceau efectul magic: geamantan, ochelari, orice, nici că-i mai păsa. În soarele puternic de după-amiază, fetele stăteau prăbușite lângă geamantanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
200$ pe care Adriana insistase că Emmy trebuie să-i cumpere de la duty-free shop — tocmai se evaporase. Geamantanul lui Emmy dispăruse și el, dar pastiluțele pe care Adriana insistase ca ea și Leigh să le încerce își făceau efectul magic: geamantan, ochelari, orice, nici că-i mai păsa. În soarele puternic de după-amiază, fetele stăteau prăbușite lângă geamantanele Adrianei și al lui Leigh — care, printr-un miracol, nu dispăruseră și erau intacte. Unde suntem iar? întrebă Leigh trăgând în zadar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]