56,083 matches
-
autorului. Studiul este atent, nu se mărginește doar la o apariție editorială punctuală, se cercetează critic contextul apariției, ce înseamnă asta pentru autor, în ce relație se află cu alte cărți, cu alte momente, cu fluxul și refluxul literaturii, a genului, a speciei. Analiza este însoțită de ironie, de un zîmbet simpatic în colțul gurii. Plăcerea cititului se duce în plăcerea analizei și a scrisului Taniei Radu și îl contaminează direct pe cititor cu plăcerea receptării, desigur. Tipul de limbaj, relaxat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
în acută suferință. Pe scurt, părțile bune ale părților rele și părțile rele ale celor bune simetric dispuse, dialectic compuse, misterios difuze se leagă atât de strâns între ele, încât a încerca să le separi surpă o unitate sacră, de genul noapte-zi, yang-ying, sânge și apă - etc. Părțile rele ale părților bune fiind mai cunoscute, căci de ele s-a tot vorbit - până la obsesie și, să nu ne ascundem după deget, cu visceral refuz , cele bune trec neobservate încât o împrospătare
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
al dispariției premature a autorității tatălui. De aici dezordinea, haosul și pornirile mistice care-i marchează adolescența. Pentru ca, până la urmă, totul să se sfârșească cu bine - printr-o carieră de filozof-antropolog-scriitor - ca într-un scenariu hollywoodian. Filo scrie manifeste în genul La Familia, se ia de piept cu "copilul de mic burghez", îi scuipă în față amănuntele dure, înduioșătoare sau rizibile ale biografiei sale: "N-am stat cu tăticu� și cu mămica la bloc, fără griji, fără pui, înconjurat de alți
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
cititori de elită. E o problemă de compatibilitate și de receptivitate senzorială, chiar și cînd receptarea pare a fi doar intelectuală. Între poezie și cititorul de poezie se stabilește un fel de comunicare de feromoni. Unii cititori familiarizați cu alte genuri literare fac definitiv alergie la poezie precum ftizicii la polen. Nu știm unde aterizează și încolțesc semințele zburătoare ale emoțiilor pe care le concentrează poezia. Uneori ele călătoresc prin timp și spațiu sfidînd toate tipurile de eroziune, supraviețuind incredibil, pe
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
acest haos, mă întorc la afirmațiile lui Sergiu Nicolaescu privind acest lungmetraj; el susține că e "un film curat, frumos", "o piatră de încercare", ba chiar comentează că "am abordat cu curaj un dialog cu spectatorii puțin mai greu. Acest gen de filme se făceau (eroare gramaticală?! n.a.) în Franța anilor 50'-60'". Aha, deci văd unde bate: la Nouvelle Vague, Cahiers du cinéma și regizorii aferenți: Truffaut, Chabrol, Rohmer, Jacques Rivette, Godard. Doar că elementele comune nu sunt prea numeroase
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
care nu-și scot din cap modelul "statului-părinte"? |sta e electoratul? Dictatorii, escrocii, profitorii nerușinați nu ajung și se mențin la putere doar cu votul ne- și dezinformaților. Destui indivizi despre care e greu să demonstrezi că nu sunt intelectuali, gen Răzvan Theodorescu, intră perfect în categoria sprijinitorilor "democrației". Într-un interviu mustind de vulgaritate, resentiment și rea-credință, mai-marele culturii (și cultelor) naționale oferă un regal de sudalme ca la ușa cortului. Blocat în ura viscerală împotriva Pieții Universității, dl Theodorescu
Democrația ca o mlaștină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12440_a_13765]
-
Caragiale au precedente cu exact aceiași realizatori). Demn de laudă este efortul noilor editori ai lui I. L. Caragiale (Stancu Ilin, Constantin Hârlav, Nicolae Bârna), care au reușit să completeze ediția anterioară Zarifopol-Cioculescu, ducând-o spre perfecțiune. E un model al genului, un exemplu de cum trebuie recunoscut, asimilat și depășit efortul predecesorilor. Pe de altă parte, ediția Arghezi nu-și propune decât o sistematizare a operei și acuratețea restituirii, fără alte ambiții cerute de o ediție cu adevărat critică: recunoscând dificultățile, Mitzura
Opere fundamentale în ediții de referință by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12426_a_13751]
-
lucrarea l-a costat "o muncă încordată de peste zece ani". Altă obiecție spunea că autorul n-a făcut un studiu sistematic și critic. Este aici o confuzie de situare, fiindcă Zanne n-a intenționat un studiu, ci un corpus al genului. I s-a reproșat acestuia, de asemenea, că a rămas la sistemul de clasificare al lui Anton Pann, iarăși o eroare, fiindcă Zanne, în cuvântul către cititori, spusese că a adoptat sistemul lui Le Roux de Lincy, "dar cu oarecari
O restituire necesară by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/12449_a_13774]
-
un studiu temeinic pe baza micilor prezentări de filme care apar în programele de televiziune și în care poți găsi cele mai mari gogomănii. Iată cîteva din variantele pe care le-a observat Cronicarul, tot citind prezentări în publicațiile de gen, ca să vadă dacă merită să aprindă sau nu televizorul: filmul îți este prezentat de la un capăt la altul, cu introducere, cuprins și, mai ales, deznodămînt, astfel că nu mai merită să-l vezi; îți este povestită prima parte a filmului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12439_a_13764]
-
piese de teatru, ce proză, ce critică scriu la maturitate cei care au debutat ca poeți. Cititorul-poet sfârșește prin a citi până la urmă totul, sumarul întreg al revistei, grijuliu să nu-i scape cumva ceva din ce, sub masca altui gen, s-ar putea ascunde: o învățătură, o experiență, un exercițiu, un antrenament spiritual util, impregnate toate subtil de poezie. Bucuria lui de a afla de la alții, mereu și mereu, că poezia există în toate și peste tot și că poetul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
drogurile devin tot mai mult o stare de fapt, însă în concentrații narative superficiale, oricum nesatisfăcătoare. Ceea ce nu înseamnă însă că romanul lui Dragoș Bucurenci " care a ales ca titlu tocmai denumirea alternativă a ketaminei " ar fi vreo capodoperă a genului. Lucrurile sunt, ca de obicei, amestecate. Chiar dacă despre o carte se scrie de bine, aceasta nu înseamnă neapărat că nivelul ei ar fi și unul foarte ridicat. Să nu ne amăgim: proza bună scrisă în ultimii ani la noi este
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
Pavel Șușară ,,Noi,moderniștii, vrem să ne menținem într-o revoluție continuă...Dacă se întîmplă să ne încătușeze vreo formulă, noi părăsim vechiul gen - codificat - și pornim mai departe,văzînd în artă libertatea deplină, fără reguli stabilite". (De vorbă cu d. Mathis Teutsch, revista Drumuri noi, anul I,nr. 3, 15 martie -15 aprilie 1929, Brașov, interviu de Șt. I. Chendi ) I. Umanism fără
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
unui punct, de la extensia lui în linie prin mecanismul tainic al mișcării, de la structurarea primei imagini și pînă la tentația ei irepresibilă de a se desprinde și de a se înălța și pînă la enunțurile de tip etico-metafizic sau mesianico-social, gen: Arta reprezintă epoca în formă vizibilă; ea transmite cultura vremurilor noastre sau Arta propagă ideologia epocii sau Dominanta culturii este întotdeauna de natură colectivă, sau Arta reprezintă spiritul colectiv în mod individualizat, sau Natura, o creație a naturii - opera de
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
de grup straniu, identitatea, fie ea și tipologică, se resoarbe în serie, iar acel soi de erou impozant și dominator devine, pe nesimțite, simplu ornament într-un amplu proces de multiplicare. Deși variate compozițional și iconografic, aceste lucrări au ca gen proxim o anumită opacitate vizuală, care face inutil orice efort de lectură fluentă, și o migrație a opticului către auditiv, către ordinea sonoră a lumii. Compoziții seriale, ritmice și muzicale, imaginile pe care Mattis Teutsch le experimentează în acest moment
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
la festivaluri internaționale. Ce m-a impresionat la toate aceste figurine a fost expresia generală, necăjită a țăranului român.Nici unul nu zâmbea. Contrastau puternic cu tablourile caricaturale ale altui autor, o colecție de picturi rurale, caricatura figurii blajine a tradiției gen "Păcală în satul lui" sau un Moromete răsturnat unde natura când nu este în armonie cu omul, domină schimbând locul cu acesta la fel cum se dau copiii huța în balansoar: când o parte se ridică, coboară cealaltă și tot
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
de împăratul Qin - numele primei dinastii de împărați - care apoi construiește Marele Zid) suscită atenția celor mai premiați regizori chinezi: Chen Kaige și Zhang Yimou. Filmul primului cineast e Împăratul și asasinul, al doilea este Eroul, co-producție Hong Kong - China. Ca gen, filmul e wu xia, adică inspirat de legende care au ca protagoniști cavaleri (inițial erau asasini plătiți) pentru care primează un cod al onoarei, legende populare în China secolului IX. Coregrafia ca de balet, acrobațiile și artele marțiale nu lipsesc
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
un cod al onoarei, legende populare în China secolului IX. Coregrafia ca de balet, acrobațiile și artele marțiale nu lipsesc din acest hibrid cinematografic, care este de altfel prima tentativă a lui Zhang Yimou de a face un "film de gen" (el fiind până acum cunoscut pentru filme de epocă sau pentru drame realiste). Trama e greu de descifrat, deși începutul e simplu. Împăratul Qin încerca să cucerească celelalte regate și, ca atare, avea mulți asasini pe urme, dintre care cei
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
net superior ca scenariu și ca relatare formală a poveștii... Două sunt inovațiile narative din Tigru și dragon: prima - dacă e să-l credem pe regizor - constă în plasarea luptelor într-un context dramatic, fapt neobișnuit pentru filmografia chineză de gen (da, și acest film ține tot de wu xia). Iar contextul amintește de vechea schemă a tragediei - două forțe, ambele legitime în existența lor, se înfruntă. A doua inovație e accentul feminist al filmului, în centrul poveștii aflându-se trei
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
împăratul Chinei purtând o perucă afro și înzestrându-și curtenii cu serviete și cu pantofi ortopedici a căror modă o prevestește... Altă etichetă decât parodie universală nu pot găsi pentru acest film, tocmai pentru că ia în răspăr o varietate de genuri. Dar să începem cu începutul... Tânărul împărat (Chang Chen, banditul din Tigru și dragon) și sora sa (Faye Wong) vor să scape de tirania mamei lor și să cunoască viața din afara Orașului Interzis; ea reușește să evadeze, se deghizează în
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
se dau trei versiuni ale aceluiași eveniment după trei surse diferite. Scenariul, de un umor sec, redundant în inepția sa voluntară, e contraponderea banalităților vândute îndeobște ca "filozofie chineză" de către lung metrajele cu arte marțiale. Filmul își bate joc de genul kung fu inventând nume de tehnici de luptă aberante (tehnica "Ochilor luptători": "te uiți la adversar până se înmoaie și lasă garda jos"), de Tigru și dragon (lupta prin copaci e compensată prin tehnica "săritului pe iarbă" înaltă de 2
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
este aceeași comunistă fanatică, dispusă în orice moment să-și impună ideile cu indiferent ce argumente, inclusiv cu cele ale feminității, de departe cele mai eficiente: "...Adrian mi-a plăcut ceva mai mult, a fost mult mai potolit, spunînd același gen de fraze ("sînt orbit de tine, înnebunit"), dar pe un ton mult mai convingător, mai firesc - drept care am început să-l cred. Vrea "să-l mîntuiť și eu n-am nimic contra, cu condiția ca el să mă ajute, devenind
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
vorbește despre posibila surpriză neplăcută ce-o vor avea puro-pesedeii în noiembrie, poetul pare să intuiască mai mult decât spun deocamdată ultramanipulatele sondaje de opinie. Nu marea siguranță de sine, ci disperarea îi împinge pe pesedei la presiuni prostești, de genul celor făcute asupra trustului Ringier, patronul Evenimentului zilei , singurul ziar fățiș anti-PSD de pe scena presei scrise dâmbovițene. După cum merg lucrurile, e posibil ca echipei lui Cornel Nistorescu să-i fie pusă botnița. Ba chiar ca editorialistul en-titre să fie dat
Tâlhăria de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12482_a_13807]
-
Poe), filmul polițist a fost primul care a trecut în postmodernism: nu doar că s-a integrat cu brio în cultura de masă și a constituit o mină de aur pentru studiouri, dar a și adunat atâtea elemente din alte genuri încât a ajuns la o implozie conceptuală� Se poate imagina azi un film polițist fără secvențe de acțiune? Sau fără componenta erotică? Sau fără elemente de thriller? Cu greu, iar rezultatul ar fi un eșec de box-office. Dar, mai degrabă
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
The Shadow Dancer, ale cărei filmări au început în 2004. Oricum, această inversare a rolurilor nu face din film o capodoperă (pe DVD există comentariul regizorului Brad Mirman care recunoaște multe din greșelile comise), dar măcar aduce ceva nou în genul policier. Din punctul de vedere al figurii detectivului, lung metrajul polițist SF Eu, robotul este incredibil de desuet. În primul rând, protagonistul Del Spooner (Will Smith) e chiar detectiv, cu acte-n regulă, înrolat în poliție. Iar ambițiile lui depășesc
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
genericul se derulează, se aude balada "Que sera, sera" care joacă un rol cheie în filmul din 1956 al cineastului britanic, Omul care știa prea mult. Dar Campion se joacă într-atât cu regulile filmului polițist încât de-abia recunoști genul. Ea propune o triadă de detectivi ale căror raționamente progresează separat: polițiștii Malloy (Mark Ruffalo) și Rodriguez (Nick Damici) investighează uciderea unei fete; părți din corpul ei sunt găsite în grădina lui Frannie Avery (Meg Ryan), care fusese în același
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]