3,912 matches
-
în cadrul speciei din care face parte, rolul său nu poate fi altul decât acela pe care observația atentă il conferă, de a prelua moștenirea ascendenților și a o transmite urmașilor. Ceea ce preia și transmite în fapt este zestrea genetică (ceea ce genetica avea să demonstreze cu prisosință mai târziu) care, în același timp, îi și configurează structura pentru îndeplinirea acestei finalități. Prin urmare evoluția și organizația sunt inconștiente pentru ființă, iar scopul ei este complet ignorat, conchide Paulescu. Ceea ce zigotul conține - in
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ființă, iar scopul ei este complet ignorat, conchide Paulescu. Ceea ce zigotul conține - in potenția - este în fapt codul genetic, structurat în gene alele (perechi), la rândul lor organizate în cromozomi, caracteristici ca număr și structură fiecărei specii, aspecte pe care genetica avea să le demonstreze cu prisosință mai târziu, confirmând de fapt ceea ce Paulescu deducea prin observație. Trebuie făcută precizarea că genetica abia se structura ca știință în vremea lui Paulescu. Această știință nouă, cu rădăcini adânci în istoria medicinii și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
gene alele (perechi), la rândul lor organizate în cromozomi, caracteristici ca număr și structură fiecărei specii, aspecte pe care genetica avea să le demonstreze cu prisosință mai târziu, confirmând de fapt ceea ce Paulescu deducea prin observație. Trebuie făcută precizarea că genetica abia se structura ca știință în vremea lui Paulescu. Această știință nouă, cu rădăcini adânci în istoria medicinii și biologiei în general, a dus la aprofundarea bazelor eredității și nu a făcut altceva decât să confirme și să precizeze tehnic
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Numai că această adaptare continuă s-a realizat doar în cadrul strict al speciei și nicidecum ca posibilitate de transformare a speciilor cum susțin darwiniștii, speculând pe seama variabilității. Două impedimente majore s-au opus transformismului darwinist din punctul de vedere al geneticii. I. Cu toate cunoștințele acumulate până în prezent și cu toate posibilitățile tehnice actuale viața nu a putut fi reprodusă în laborator decât pornind tot de la viață, adică de la cele mai simple structuri (gameții) care posedă în formulă înjumătățită (haploidă) întregul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
fi reprodusă în laborator decât pornind tot de la viață, adică de la cele mai simple structuri (gameții) care posedă în formulă înjumătățită (haploidă) întregul arsenal informațional al speciei și numai al speciei căreia-i aparține. II. Cu toate posibilitățile pe care genetica le oferă pentru aprofundarea științei despre viață, ea nu a reușit să obiectiveze transformarea speciilor, ci doar evoluția în cadrul speciei. Și aceasta pentru simplul motiv că însăși natura ridică bariere de netrecut în calea încrucișării între specii, iar dacă accidental
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
mai complexe; mai mult, ar fi asigurat transformarea speciilor din una în alta pe întreaga scară a lumii viețuitoare. Ceea ce este foarte interesant - și Paulescu releva cu convingere la nivelul cunoștințelor timpului său - este faptul că achizițiile moderne, îndeosebi în genetică, nu i-au limitat cu nimic argumentația, ci din contra, fiecare pas în aprofundarea acestei științe a adus noi argumente în favoarea ideii de finalitate. Variabilitatea, de exemplu, a fost concepută în timpul lui Darwin ca posibilitatea prin care orice caracter poate
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în timpul lui Darwin ca posibilitatea prin care orice caracter poate fi modificat în mod nedeterminat și nelimitat sub influența factorilor de mediu. Aceste modificări acumulânduse în timp ar conduce la apariția de noi specii prin transmiterea noilor caractere la urmași. Genetica a demonstrat însă că, în cadrul variabilității operează două procese majore: recombinarea genetică și mutațiile. Recombinarea genetică nu este altceva decât reasortarea și redistribuția materialului genetic cuprins în două entități genetice diferite (gameții), proces general în natură și care duce la
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
selecția acelor indivizi capabili să se adapteze și să procreeze în defavoarea celor mai puțin capabili pentru adaptare și actul reproducerii. În plus selecția operează numai asupra fenotipului și nu asupra genotipului, pe ansamblul genelor și nu pe o genă anume. Genetica a demonstrat că variabilitatea există "in potentia” dar exprimarea unui caracter sau altul este în funcție de condițiile de mediu la care individul trebuie să se adapteze. Variabilitatea nu poate afecta caracterele specifice speciei ci numai pe cele nespecifice, iar transmiterea prin
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
stabilizatoare - ce constă în eliminarea ambelor extreme deviante; - disruptivă - mai degrabă în sensul eliminării caracterelor dobândite prin mutații sau recombinări decât favorizarea transmiterii lor. Intuiția lui Paulescu a fost una de geniu referitor la acest aspect, cu mult înainte ca genetica să precizeze cele de mai sus. El afirma că dacă variabilitatea atinge caracterele specifice speciei aceasta dispare prin reducerea fecundității, prin urmare lupta pentru viață și selecția naturală combat variabilitatea în ideea înlăturării cauzelor de degradare și degenerare a speciilor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
scapă domeniului material, iar viața, indiferent de forma sub care se manifestă, nu este efectul întâmplării și nici măcar a cauzelor eficiente. Autorul nu poate fi decât cauza primară către care conduce tot cea ce știința vieții (cu ultima ei achiziție - genetica) a putut demonstra până în prezent. Iar această cauză primară este una de esență imaterială, ce nu poate fi văzută ci doar imaginată, ce nu poate fi atinsă ci doar intuită, ce nu poate fi percepută ci doar revelată. Este ceea ce
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
curente filosofice cu pretenția de a acoperi vasta problematică a vieții și originii ei, au stârnit suficiente controverse în epocă și i-au cauzat numeroase neplăceri. Atitudinea lui însă a rămas intransigentă și neschimbată, iar timpul și evoluția științelor, îndeosebi genetica, avea să demonstreze că a avut dreptate (vezi Paulescu și finalitatea în biologie). Aplicând metoda experimentală și plecând de la postulatul că știința este cunoaștere prin cauze, ajunge la concluzia că finalitatea morfologică și fiziologică este caracterul distinctiv a lumii viețuitoare
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
doar fenotipul, prin exprimarea unor gene mutante, sau existente deja în structura genetică și nicidecum genotipul, a cărui modificare se reflectă negativ asupra fecundității individului în cauză, urmarea fiind dispariția speciei. Așadar, departe de a tranșa problema în favoarea transformismului darwinist, genetica a demonstrat dimpotrivă fixitatea și imutabilitatea speciilor, ceea ce de fapt a anticipat și demonstrat Paulescu. Bazat pe argumentația științifică susținută de faptele de observație, aplicând logica științifică și rigorile metodei experimentale, Paulescu a cerut efectiv excluderea din știință a doctrinei
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pentru că viața la scara animală superioară este de neconceput fără existența etapelor intermediare. Dar această evoluție privește viața în ansamblul ei, fără ca ea să depășească cadrul strict al speciei care este imuabilă și imutabilă, așa cum o demonstrează faptele de observație, genetica și logica științifică. Ceea ce se reproșează tendențios creaționismului științific ar fi, în opinia lui Raven și Johnson, următoarele: - Nu ar fi susținut de nici-o observație empirică. Ori creaționismul demonstrează clar că lumea viețuitoare, indiferent la ce nivel de dezvoltare s-
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Dumitru D. Brănișteanu este un ghid de dignostic și tratament hormonal. Nu este vorba de un ghid simplificat, ci de unul care prezintă progresele medicinei translaționale în acest domeniu de mare interes practic. Sunt abordate și probleme complexe legate de genetica și biochimia receptorilor și a mecanismelor postreceptor, de utilizarea ca medicamente a hormonilor produși de ingineria genetică în deficitele secretorii sau în sindroamele de rezistență la nivel de receptori care determină diverse tipuri de nanisme. Revenind la caracterul de mare
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
va evidenția fie lipsa totală a unuia dintre cei doi cromozomi X, fie modificări caracteristice (de exemplu, izocromozom X) . Anomalia de kariotip se poate observa fie în toți nucleii, fie într-un procentaj oarecare dintre nucleii celulelor analizate (mozaicisme) . Tiparea genetică pentru suspiciunea de sindrom Turner este necesară la toate fetele cu talie excepțional de mică la care deficitul de GH nu a putut fi dovedit sau la toate fetele cu pubertate întârziată din cauza insuficienței gonadice primare, care au un nivel
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
unor metode precum microarray-ul și, mai ales, analiza datelor cu ajutorul metodelor informatice moderne, a dus la apariția genomicii și a bioinformaticii care în prezent, constituie unele dintre cele mai fertile câmpuri de cercetare. După publicarea unei monografii de referință despre genetica sistemului nervos (L. Gavrilă -Neurogenetica. Psihogenetica. Genetica psihiatrică - Ed. Economică, 2005), Lucian Gavrilă revine în actualitate cu această nouă lucrare, destinată unor domenii de maxim interes: bazele genetice ale imunologiei, cu referire particulară la imunologia de transplant și bazele genetice
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
analiza datelor cu ajutorul metodelor informatice moderne, a dus la apariția genomicii și a bioinformaticii care în prezent, constituie unele dintre cele mai fertile câmpuri de cercetare. După publicarea unei monografii de referință despre genetica sistemului nervos (L. Gavrilă -Neurogenetica. Psihogenetica. Genetica psihiatrică - Ed. Economică, 2005), Lucian Gavrilă revine în actualitate cu această nouă lucrare, destinată unor domenii de maxim interes: bazele genetice ale imunologiei, cu referire particulară la imunologia de transplant și bazele genetice ale cancerului, teribila maladie grevată încă de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Astfel, unele asemenea „gene” codifică pentru regiunea variabilă (V) a catenei imunoglobulinice, pe când, altele asemenea „gene” codifică pentru regiunea constantă a uneia și aceleiași catenei polipeptidice imunoglobulinice. În cazul sistemului imunitar se înregistrează astfel un caz excepțional, violare a paradigmei geneticii moleculare care are formularea: „o genă - o catenă polipeptidică”, aplicându-se mai curând formularea „două gene» - o catenă polipeptidică”. Pentru a nu se crea confuzie, s-a convenit că în analiza organizării informației genetice pentru sinteza imunoglobulinelor să se folosească
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
grafic în figura 6.7. Aceasta este transcrisă într-un ARNm care codifică o catenă grea IgM. După schimbarea clasei unitatea V-D-J este reunită cu un nou segment genic pentru catena grea (în cazul de față Cγ2b). Toate Capitolul 7 GENETICA EVOLUTIVĂ A IMUNOGLOBULINELOR ȘI A COMPLEMENTULUI 7.1. INTRODUCERE Evoluția unui sistem de imunitate adaptativă este o caracteristică a vertebratelor. Caracteristicile răspunsului imun adaptativ sunt specificitatea, amplificarea și memoria. Imunoglobulinele mamiferelor sunt printre cele mai studiate proteine, cele mai puține
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Proporția catenelor k/λ în moleculele de anticorpi de la specia umană este de 7/3. Determinismul genetic al regiunilor constante, dar nu și cel al regiunilor variabile ale catenelor H și L poate fi explicat pe baza principiilor fundamentale ale Geneticii. Variabilitatea secvenței de aminoacizi a regiunii variabile poate fi explicată numai admițând că fiecare individ uman este purtătorul unui număr mare de clone de celule B, fiecare producând o imunoglobulină cu o regiune variabilă diferită. Pe această bază s-a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sunt consecința mutațiilor punctiforme din secvența ADN ce codifică pentru catenele γ, adică din cistronii catenelor γ. Recombinările intracistronice care apar prin crossing-over sunt evenimente rare, dar în absența lor, cartarea markerilor prin metode genetice este imposibilă. În termeni de Genetică clasică, orice unitate care nu este supusă evenimentelor de recombinare internă reprezintă un locus genic, iar markerii genetici din cadrul locusului genic se numesc alele. În termeni moleculari, aceasta nu este o definiție satisfăcătoare, deoarece pot să apară recombinări în cadrul unuia
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celulare. În cele mai multe cazuri, evenimentele mutaționale ajustează potrivirea spațială dintre anticorp și antigen. Rareori, schimbările de aminoacizi cauzate de mutațiile somatice se acumulează în regiunile RDC ale anticorpului și modifică specificitatea situsului de legare format de aceste secvențe. Capitolul 8 GENETICA ȘI GENOMICA COMPLEXULUI MAJOR DE HISTOCOMPATIBILITATE 8.1. INTRODUCERE Existența complexului major de histocompatibilitate (CMH) a fost descoperită în urma practicării transplantului (grefei) de țesuturi și organe. Există două categorii de grefe: autogrefa și alogrefa. Autogrefa se realizează prin transplant tegumentar
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
o variabilitate polialelică. S-a identificat astfel o clasă de antigene leucocitare umane care au fost analizate și descifrate ca structură și funcție, și care sunt reprezentate de moleculele CMH. Aceasta a fost una dintre marile izbânzi ale Imunologiei și Geneticii medicale moderne, cu impact major în medicina umană. Multe dintre descoperirile realizate în acest domeniu au primit consacrare prin atribuirea Premiului Nobel unora dintre cercetătorii consacrați studiului acestei probleme. Pentru introducerea ordinii în descrierea cestor molecule CMH s-a utilizat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
transcripție a cADN, adică a variantelor revers-transcrise ale genelor CMH. Clonarea acestora și amplificarea lor prin PCR au oferit posibilitatea obținerii unei cantități mari de ADN deținător de informație ereditară specifică CMH. Pe de altă parte, au fost introduse metodele geneticii „reverse”, putându-se deduce secvența de nucleotide a genelor CMH, pe baza corespondențelor de codificare a aminoacizilor în cadrul codului genetic universal. Aplicarea tehnicii „chromosome walking” a permis disecția moleculară a segmentului cromozomal din cromozomul 6 uman, în care sunt localizate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
modele animale pentru studierea DZ1 (exemplu, șoarecii NOD, șoarecii transgenici, șobolanii BBDP);- analiza indivizilor care au aberații cromozomale și afecțiuni autoimune;- compararea caracteristicilor bolii la gemenii monozigotici și dizigotici (studii de gemelologie) pentru a estima rolul factorilor genetici și non genetici în etiologia bolii. Studiile realizate pe gemenii monozigotici au demonstrat că valoarea concordanței este cuprinsă între 5% (în cazul sclerozei multiple) și 30% (în cazul T1DM). Dacă boala este determinată doar de factori genetici, atunci concordanța este de 100%. Având
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]