14,807 matches
-
ridice în mîini sprijinindu-se de marginea acestuia, și tot pentru o clipă credem că va reuși, dar o forță invizibilă, obscură o împinge înapoi și ea se lasă copleșită să cadă, un trup inert care adoptă poziția fetusului, cu genunchii strînși la piept și capul ascuns în brațele tăcute ale apei. Scena are o forță de sugestie extraordinară, corpul repliat fetal evocă reveria amniotică, starea de dinainte de memorie, de istorie, dar și posibilitatea de se naște din nou, din jale
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
era zburdalnică, neastâmpărată, voia să știe tot și să plece la vânat oricând și imediat. Altă generație. Ca azi. Toți tinerii vor să circule, să umble, să cutreere lumea. Nu ca altădată. Când Fofo a întâia își culca botul pe genunchiul profesorului, în timp ce conducea mașina, ea privind câmpia săracă, oltenească, pe când moțăia... Să vă spun cum am văzut eu, întâia dată, o prepeliță, vie, cu puzderia ei de puișori. într-un lan de ovăz, la coasă cu Vodă, după cum ziceam mai
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
sîntem nici noi, în atari circumstanțe, despărțiți de întreg, căci îi putem realiza prezența transfiguratoare astfel cum o lentilă ar concentra lumina pînă la aprindere: "duc în brațe cartea/ singurătatea/ lumina ei ca nisipul/ privind în neliniște// mă așez în genunchi/ lipindu-mi obrazul/ de cuvinte/ sărut în gând muritoarea mână/ care a scris nerăsplătită/ singură" (duc în brațe cartea). Sau: "in// veșmânt în iarbă/ păstrînd evlavios/ căldura altui trup// alb in// în tine intru lent/ ca într-o moarte de
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
este că o fac cu întregul corp. Mă ajută în scris enorm faptul că mâna mea participă la migălirea acestor buclișoare." Cronicarul României literare, împărțit între scrisul rotunjit, de inluminură medievală, și senzația de autoritate conferită de laptopul ținut pe genunchi, atent când la prietenii din secolul XXI, când la prietenele din secolul XVIII, nu prea mai știe ce să zică. La ce să renunțe, în ce fel să mixeze uneltele de scris? Când, însă, răsfoind în continuare Dilemateca, întâlnește, în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9764_a_11089]
-
de el, unul din frumoasele ei picioare Îl așeză peste piciorul lui Va și În timp ce săruturile pătimașe se țineau lanț (Va nu Îndrăznea să Încerce unul franțuzesc, așa cum Îl Învățaseră cele două profesoare ale lui!), mâna sa Înainta ușor de la genunchiul sub care găsi un loc delicat și cald, către marginea fustiței deja urcată mai sus din cauza momentului aprins, apoi mâna oarecum experimentată a lui Va Își făcu loc pe sub fustița roșie, rămase copleșit de căldura pielii netede și a formei
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și Îl mângâia Încetișor, o mie de gânduri Îl copleșiseră. Un noian de Întrebări Îi veneau În minte, la multe avea răspunsuri și la multe altele nu găsea. Pe spate Îi curgea sudoare rece, inima o luase la sănătoasa și genunchii Îi tremurau, tocmai lui, vechi jandarm și șef de post: Gata, moare! Ce mă fac, cum să merg la un doctor acum la patru de noapte, și-apoi la ce doctor, cine poate fi de Încredere, toți sunt cu securitatea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
se vorbească s-a rezolvat. Nu peste multe minute, În cameră Își făcu apariția directorul comercial și de protocol al firmei, o femeie până În treizeci de ani, Îmbrăcată Într-un deux pieces gri, un costum cu taior și fustă până la genunchi, elegant și decent. A dat mâna cu Ștefan, arăta siguranță, putere și stăpânire de sine. S-a prezentat simplu: Mă numesc Amina și răspund de comerț și protocol la firma BCD din Tanger. Ștefan a fost surprins de buna cunoștere
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
În interpretare. Rică a ascultat-o și a fost vrăjit de mirajul unor picioare pe care În visele sale le bănuise a fi nemaipomenite dar, a constatat cu bucurie că „Viața bate filmul”! Purta un halat grena care trecea deasupra genunchilor și care avea ca „din Întâmplare” ultimii doi nasturi descheiați lăsând la vedere dar și În Închipuire o fustă roșu-carmin mini, chiar foarte mini, care Îi lăsa pulpele descoperite până cu mult mai sus de genunchii foarte frumoși. Cine a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
grena care trecea deasupra genunchilor și care avea ca „din Întâmplare” ultimii doi nasturi descheiați lăsând la vedere dar și În Închipuire o fustă roșu-carmin mini, chiar foarte mini, care Îi lăsa pulpele descoperite până cu mult mai sus de genunchii foarte frumoși. Cine a spus că În anii ’70 nu se purta minijup?! În timp ce privea pedalele, băiatul se cutremură la fiecare mișcare a celor două picioare. Fu pus să Încerce noua piesă simplă, nu prea reuși iar fata comandă: Te
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
intimă, s-a apropiat de Rică, tot numai o apă fierbinte, i-a așezat o mână pe după gât, apoi pe cealaltă, a Încercat să-l tragă spre ea dar deja gura fierbinte a băiatului Își căuta perechea iar unul dintre genunchii săi pătrunsese Între cele două pulpe calde, fata Îi prinse mâna și o conduse către cel mai minunat loc, se sărutară cu frenezie, se dezbrăcară reciproc și precipitat, fata arătă către dormitor, Rică o luă În brațe și cu o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ochii Încet Încet, Ștefan Girovescu i-a sărutat mâna dreaptă și a rostit cu lacrimi mari În ochi și cu vocea unui om care, puternic surescitat, dorea să mulțumească deopotrivă Domnului din ceruri și omului de pe pământ: Vă mulțumesc În genunchi pentru marea minune făcută pentru mine, m-ați Înviat din morți, vă mulțumesc, vă mulțumesc! Doamne care știu că mă iubești și că m-ai iubit din totdeauna, te rog dă-mi puterea să finalizez biserica din Girov, ca un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mi-ai da un creion și o bucată de hârtie, ți-aș face planul casei și al grădinii. N-am, răspunse Janvier. Nu te mai osteni. E casa ta. Nu a mea. Tuși din nou, sprijinindu-și mâinile osoase pe genunchi. Parcă încheia o discuție cu o persoană pentru care nu putea să facă nimic. Absolut nimic. Chavel se depărtă. Se apropie de Pierre și se opri: Poți să-mi spui cât e ceasul? întrebă el. —Douăsprezece fără cinci. De undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
el, i-o pus mâna pe umăr și, privind în ochii lui, i-o spus: „Băiete! Te-ai născut fără noroc!... Să știi că... că Liuba ta o...o murit! O murit, băiete!” Lui nenea Jănel i s-o înmuiat genunchii, gata să cadă...Doctorița i-o dat o cană cu apă și i-o vorbit îndelung... „Să știi tu că Liuba o murit la datorie. La căpătâiul soldaților bolnavi de tifus...Si ea o murit tot de tifus izantematic... acolo
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
luminițele erau tot acolo și tot așa se legănau... „Măi, să știi că acela îi dracul! Numai dracu’ are ochii de foc.” La un asemenea gând, am uitat de ciubote cu totul. Si unde au început să-mi tremure întâi genunchii, apoi mâinile, și până la urmă și dinții...Norocul meu că mi-o trecut prin cap să mă cobor, că, cine mai știe?...Cădeam din gura podului și mai dădeam foc casei... Iți rupeai gâtul,Pâcule. Asta pățeai - l-a luat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
încep să frec locul cu mâncărimea...Da’ când îi să dai de belea...Dai și gata. Tocmai când am terminat treaba și voiam să întind piciorul, nu știu cum l-am ghiontit pe tont - că altfel nu i-oi putea spune - cu genunchiul...Doamne! Când o sărit odată drept în picioare în vârful patului și poc cu creștetul taman în bagdadie...Să fi auzit cum striga ca un apucat: „Cutremur! Cutremur!”... „Măi omule, liniștește-te, că nu-i nici un cutremur”... „Cum nu-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
țineam să nu izbucnesc în râs. El de colo... „Eu îs amețit de cap și tu stai lungită în așternut ca mireasa în noaptea nunții.” „Nu-i nici un cutremur, omule! Eu mă scărpinam și te-am atins din greșeală cu genunchiul.” „Da’ unde te scărpinai tu de dai cu piciorul ca calul la stănoagă?” „Ei! Unde mă scărpinam? Mă scărpinam și eu ca fiemeia care nu poate dormi”... „Si de ce nu poți dormi?” „Iaca nu pot dormi și pace!...Cum să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
iarna ceea grea, am fost tocmiți să cântăm la o cumătrie în satul de pste pădure. Doar eu eram mai bătrân printre ceilalți muzicanți. Cobzarul - un copchil. Oleacă mai copți erau cel de la țambal și celălalt viorist. Omătul ajungea până la genunchi și era un ger de îți îngheța răsuflarea...Am pornit așa, către seară. Drumul era greu, nu șagă. Mergeam fără nici un spor. Când am intrat în pădure, era deja în amurg și cât am înotat noi prin nămeți s-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
s-ar fi oprit din povestire. Tineți-vă bine, copii! Plutonul de execuție era format numai din trandafiri roșii ca focul! Sedeau cu ochii înfipți în mine, gata să mă spargă, nu alta! Ia spune drept, Pâcule, nu ți-au tremurat genunchii? Să nu spui „nu”,că nu te cred - l-a ischitit moș Dumitru. Cine ar spune că nu-i este frică în asemenea momente acela minte, oameni buni - a răspuns cu diplomație Pâcu. Așa parcă mai vii de-acasă, Pâcule
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de pe scaun. „N-am dormit, domn’ doftor. De când mi-o murit fimeia, n-am închis măcar ochii. Da’ ce s-o întâmplat și unde-i acuma?” „Acuma doarme dusă.” Surcică abia mai sufla. Până la urmă s-o ridicat într-un genunchi, și-o făcut o cruce mare și o întrebat: „Cum doarme, domn’ doftor, dacă îi moartă?” Pâcule, iar ai început să te învârți în jurul cozii. Măi omule, fimeia ceea a lui Surcică o murit ori nu? Cum să se lupte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Esmé. Prima oară când Roman trage aer în piept, clarvăzătoarea profită de momentul de liniște ca să-și decarteze prezicerea: — Tu ai venit la timp: o să mori poimâine. Ai timp să te pregătești. Roman se oprește brusc din cântat. Cade în genunchi, își împreunează mâinile la piept și începe să plângă. Se șterge cu dosul palmei la ochi și la nas. Ține mâna mai mult la nas și miroase cu atenție, după care începe să-și lingă dosul palmei. Toți îl privesc
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
amețit de șoc, fără să-și dea seama cum de-a scăpat cu viață, chinezul își scoate pancarta de la gât, o aruncă peste ce-a rămas din capul lui Kiril și o ia la fugă printre blocuri. Roman cade în genunchi. Își împreunează mâinile la piept și începe să plângă. Se șterge cu dosul palmei la ochi, dar dosul palmei rămâne uscat, semn că Mathieu l-a bănuit de pomană că ar fi băut în timpul serviciului. — Boje moi, spune Roman în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în juvelnicul gol. Mă lași acasă? — Unde vrei tu. Încep să-și strângă lansetele. E ora 13.02. Roman stă pe scară, chircit, cu creștetul capului lipit de chepeng. Lumânarea de abia mai pâlpâie. Apa îi ajunge la piept. Pe genunchii ridicați la gură, are o ladă de vodcă. Ține câte o sticlă în fiecare mână. Bea din amândouă deodată. Vorbește în rusă: — N-am să mor înecat. Mă auzi, hoașca dracului? N-am să mor cum vrei tu! Aruncă sticlele
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
L’Anjou Libre. Lui Gérard nu-i vine să creadă că fata după care a suspinat tot liceul îl vizitează cu noaptea în cap. — Liliane, ce surpriză! Ia loc. Ce-ai pățit la picior? — Un accident stupid, mi-am scrântit genunchiul, îi explică ea, după care se așază. — La săritura în lungime? nu se poate abține Gérard să-și amintească de o anumită confidență făcută de Richard, fostul lor coleg, în timpul unei ore de religie. Liliane îl privește într-o dungă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
descheie la haină și își scoate cravata. Liliane, care s-a abțiguit bine, îi ia cravata și și-o leagă în jurul frunții, ca la petrecerile din nebunii ani ’30. Lionel se descalță. Își scoate ciorapii și își suflecă pantalonii până la genunchi. Ia frapiera, o pune sub masă și varsă în ea restul din sticla de șampanie. I se adresează lui Robert: — Să ne mai aducă o sticlă de șampanie, dar să fie tot Moet, că nu-mi place să le amestec
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
deja drepturile de autor. Din ce credeți că mi-am cumpărat rulota asta? — Interesant. Dar cred că telespectatorii noștri ar fi mult mai interesați să afle dacă vă mențineți prezicerea pentru Lionel Frunza. Lionel dă sonorul la maximum. Cade în genunchi și își face trei cruci mari. Esmé mângâie, absentă, globul de cristal și scarpină țeasta piticului. Spune: — Noi nu menținem, noi nu retractăm. Noi spunem exact ce-o să se întâmple. Și așa, trebuie să vă spun că lui Lionel i-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]