1,386 matches
-
John Fowles, care critica faptul că niciun om de știința britanic nu a denumit vreo specie după ea cât a fost ea în viață. Ca biograf al ei, Shelley Emling, nota că aceasta era în contrast cu unii dintre cei mai proeminenți geologi care s-au folosit de descoperirile ei, cum ar fi Buckland și , care au multiple specii fosile denumite după ei. Singura persoană care a dat numele unei specii după ea în timpul vieții ei a fost naturalistul elvețiano-american Louis Agassiz. La
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
perioadă a eonului Fanerozoic. Sfârșitul Cretacicului înseamnă și sfârșitul a numeroase specii de succes, extincție care a dus la dispariția dinozaurilor non-avieni, a marilor reptile marine, a numeroase nevertebrate. Cretacicul ca perioadă separată a fost definită pentru prima dată de geologul belgian Jean d'Omalius d'Halloy în 1822, după ce a studiat straturile geologice din Europa și pe care l-a numit după straturile extinse de cretă (carbonat de calciu depus de cochiliile nevertebratelor marine). Numele Cretacic derivă din latinescul "creta
Cretacic () [Corola-website/Science/304552_a_305881]
-
au fost înregistrate numai de istoria orală. Una mai mare în 1790 a ucis mai multe persoane, și a lăsat urme de picioare în cenușă a celor uciși de curgerile piroclastice. William Ellis, un englez misionar și etnograf amator și geolog, a publicat prima descriere a Halemaumau așa cum a apărut în 1823. În 1866 Mark Twain, un umorist american, autor satiric, lector și scriitor a urcat până la calderă. El a scris următoarele despre lacul de lavă topită pe care el l-
Craterul Halemaumau () [Corola-website/Science/321541_a_322870]
-
lector și scriitor a urcat până la calderă. El a scris următoarele despre lacul de lavă topită pe care el l-a găsit acolo: Un alt misionar, Titus Coan, a observat și a scris despre erupții în secolul al XIX-lea. Geologul Thomas Jaggar a deschis un observator în 1912, iar zona a devenit parcul "Hawaii Volcanoes National Park" în 1916. Nivelul lacului de lavă a variat peste decenii și uneori a fost de numai 30 de metri sub buza craterului. Acest
Craterul Halemaumau () [Corola-website/Science/321541_a_322870]
-
este o fecioară martiră creștină. Hagiografiile indică originea sfintei din Nicomedia (azi Izmit, Turcia). Ea se numără printre așa-numiții „Paisprezece ajutători” invocați cu precădere în Evul Mediu drept protectori în caz de pericol. Barbara este considerată drept patroana minerilor, geologilor, arhitecților, artileriștilor, prizonierilor etc. Sfânta este sărbătorită de Bisericile Ortodoxe și de Biserica Catolică la data de 4 decembrie. Barbara a trăit în secolul al III-lea în Nicomedia. Datorită frumuseții ei neobișnuite ea a fost ferecată de tatăl ei
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
(n. 20 iulie 1872, Vădeni, Brăila - d. 5 martie 1925, București) a fost un geolog, mineralog și pedolog român, care împreună cu Nicolae Iorga și Vasile Pârvan și-a înscris numele printre fondatorii ""Institutului de Studii Sud Est Europene"" din București. A fost membru corespondent al Academiei Române. Profesorul s-a născut la Vădeni, județul Brăila, ca
Gheorghe Munteanu Murgoci () [Corola-website/Science/298289_a_299618]
-
Institutului de Studii Sud Est Europene"" din București. A fost membru corespondent al Academiei Române. Profesorul s-a născut la Vădeni, județul Brăila, ca fiu al ciobanului Radu Manolache din Murgoci. Numele de Munteanu este dat de învățătorul său, la care geologul adaugă pe cel de Murgoci, după numele unui munte în care tatăl său își ținea turma. Defapt, după propriile relatări, nașterea (înregistrată la Vădeni) ar fi avut loc în căruță, în timpul transhumanței, undeva pe drumul dintre munții Buzăului și bălțile
Gheorghe Munteanu Murgoci () [Corola-website/Science/298289_a_299618]
-
construit cu cel puțin 1000 de ani înaintea druizilor, în anul 2950 î.Hr, ajungând la forma pe care o cunoaștem azi în anul 1600 î.Hr.Cercetările din 2008 indică perioada construcției ca fiind 2400-2200 î.e.n. La 18 decembrie 2011, geologi de la Universitatea din Leicester și Muzeul Național din Țara Galilor au anunțat descoperirea sursei exacte a rocii folosite pentru construcția complexului. Cercetătorii au identificat sursa situată la 70 de metri, în Craig-y-Rhos Felin lângă Pont Saeson în nordul Pembrokeshire (situat la
Stonehenge () [Corola-website/Science/298035_a_299364]
-
carbonatice generate de izvoarele petrifiante de aici sunt fie de travertin fie de tufuri calcaroase: Declararea inițială a rezervației s-a făcut în 1971 în temeiul hotărârii Consiliului Popular Neamț, fundamentarea științifică a deciziei fiind făcută de Prof. Univ. Dr. geolog Grasu Constantin (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași). Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a III-a - zone protejate"). Custodele actual (2012
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
000 de ani, este clasificat ca “vulcan adormit”, iar vulcanul care nu a erupt de peste 25.000 de mii de ani poate fi considerat “vulcan stins”. Un caz similar este și al vulcanului "La Palma", care a intrat în atentia geologilor la jumătatea secolului trecut. Datele colectate arată că următoarea erupție va provoca prăbușirea în ocean a unei mase de roci de 500 km³, cântărind 500 de miliarde de tone. Erupția va putea fi urmată de un tsunami gigantic. Potrivit lui Bill
Krakatau () [Corola-website/Science/299244_a_300573]
-
că al doilea munte al lumii poate fi urcat pe creasta sa nord-estică. Această părere a fost o invitație pentru alți îndrăzneți. După cel de-Al Doilea Război Mondial se reiau tentativele de cucerire a lui K2. În 1953 profesorul geolog Ardito Desio întreprinde o călătorie preliminară în regiunea Baltoro. La Rawalpindi el se întâlnește cu membrii expediției americane condusă de dr. Charles Huston, care încerca să cucerească al doilea munte al lumii. El a putut culege, prin viu grai, amănunte
K2 () [Corola-website/Science/306575_a_307904]
-
cobora sub 23 de ani și nu depășea 47 de ani. Dintre aceștia, după multe verificări sunt reținuți pentru expediția pe K2 11 alpiniști. Din grupul condus de Ardito Desio, pe lângă alpiniști, mai faceau parte un topograf, un antropolog, un geolog, un medic și un operator de film. Între 5 și 20 aprilie 1954 s-a efectuat drumul dintre Italia și Pakistan. Între 18 și 27 aprilie bagajele și membrii expediției au fost transportați pe calea aerului de la Rawalpindi la Skardu
K2 () [Corola-website/Science/306575_a_307904]
-
de costume Georgeta Solomon, monteuza Adina Georgescu-Obrocea și compozitorul Răzvan Cernat. Regizor secund a fost Nicu Gheorghe. Au fost folosiți pe post de consilieri prof. dr. Ion Ardeleanu (consilier istoric), col. Leonida Loghin (consilier militar) și ing. Iulian Balaban (consilier geolog). Filmul a fost realizat pe pelicule prelucrate în Studioul de Producție Cinematografică București. Filmul " Liniștea din adîncuri" a fost vizionat de 1.015.280 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de
Liniștea din adîncuri () [Corola-website/Science/327738_a_329067]
-
Canada. Deși scopul principal al grupului de la Marea Ross a fost să plaseze posturi de aprovizionare, planul lui Shackleton prevedea ca o echipă de cercetători să facă studii biologice, meteorologice și magnetice în regiune. Șeful echipei era Alexander Stevens, un geolog scoțian și fost student la teologie. John Cope, un absolvent al Cambridgeului de 21 de ani, era biologul echipei; un așa-zis student la medicină, mai târziu devenind chirurgul grupului. Alți doi oameni de știință au fost numiți în Australia
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
(n. 29 iunie 1902, Giurgiu, județul Vlașca - d. 26 noiembrie 1983) a fost un inginer și geolog român, profesor universitar și unul dintre întemeietorii cercetării geofizice din România. A absolvit în 1925 - după studii strălucite - Secția de Mine a Școlii Politehnice din București, fiind angajat în același an ca inginer în secția de prospecțiuni a Institutului Geologic
Toma Petre Ghițulescu () [Corola-website/Science/326171_a_327500]
-
Prahova. Prof. Ing. a participat, în 1933, la o „masă rotundă” organizată de societatea minieră „Concordia”, ce a avut loc la Roșia Montană, pentru a se analiza oportunitatea exploatării în carieră a zăcământului aurifer Cetate. Opiniile au fost împărțite. Marele geolog Justin Andrei a declarat "„România, ca țară care-și periclitează o regiune pentru un pumn de dolari, ar da un semnal de slăbiciune”". La urmă a luat cuvântul Toma Petre Ghițulescu, primul profesor universitar de geofizică la Politehnica din București
Toma Petre Ghițulescu () [Corola-website/Science/326171_a_327500]
-
conflictele, ignoranța sau dorința. După ce fiecare culege datele aferente domeniului său, cei patru oameni se adună pentru a discuta situația lithienilor. Chimistul Michelis este deschis față de lithieni, ale căror limbă și obiceiuri le-a învățat într-o oarecare măsură. Nici geologul Agronski nu consideră planeta periculoasă, iar fizicianul Cleaver dorește ca resursele planetei să fie exploatate de oameni, independent de voința indigenilor, deoarece poate furniza materie primă pentru armele nucleare. Dar biologul Ramon Ruiz-Sanchez, Ecleziast Regular al Companiei lui Isus, vrea
Un caz de conștiință () [Corola-website/Science/324389_a_325718]
-
greșit cu locația Grădinii în sine). Cât despre așezarea în emisfera vestică, unii Sfinți ai Zilelor din Urmă presupun că separația continentelor nu s-a produs după Potop și că această abordare ar fi consistentă cu forma super-continentului Pangea. În timp ce geologii consideră că separația continentelor s-a produs în perioada Cretacică, unii sfinți ai zilelor din urmă și alți Creștini indică către relatarea Genezei care afirmă că Pământul nu era "divizat" în zilele lui Peleg. În notele de subsol din ""Perla
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
de petrol) contin astfel resturi fosilifere. Fragmente de roci ce conțin resturi fosilifere, precum și roci specifice rezervației, se pot admira în cadrul Colecției de Paleontologie a Muzeului de Științele Naturii din Suceava. În preioada 1960—1963 un elev (Brustur Titus, astăzi geolog) al Liceului teoretic din Gura-Humorului dislocând mai multe plăci de șist în partea de vest a stâncii, a descoperit pe unele impresiunile unor pești preistorici. Ulterior în partea de sus, a descoperit amprenta completă a unuia lung de aproximativ 1
Piatra Pinului și Piatra Șoimului () [Corola-website/Science/327231_a_328560]
-
ul este un mineral specific al acestei familii mari de materiale oxide și hihroxide este CaTiO fiind prima oara descris în 1830 de către geologul Gustav Roșe. Denumirea de "perovskit" a fost dată după numele faimosului mineralog rus, contele Lev Aleksevici von Perovski. Mineralul este un oxid de calciu și titan, el ar cristaliza din punct de vedere teoretic în sistemul cubic. În structura perovskitului
Perovskit () [Corola-website/Science/307027_a_308356]
-
anii 40' harta cronologică a erelor geologice începe să se contureze, astfel că, în 1841, John Phillips definește 3 mari astfel de perioade, caracterizate printr-o faună specifică: Aceasta imagine istorică a vietii, progresistă dealtfel, este acceptată chiar și de geologi englezi conservatori ca: Adam Sedgwick și William Buckland. Însă aceștia, asemeni lui Cuvier, au explicat această evoluție prin existența unor cataclisme care au condus la dispariția pe scară largă a speciilor, urmate de noi perioade de creație. Mai mult, mergând
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
Sedgwick și William Buckland. Însă aceștia, asemeni lui Cuvier, au explicat această evoluție prin existența unor cataclisme care au condus la dispariția pe scară largă a speciilor, urmate de noi perioade de creație. Mai mult, mergând pe linia teologiei naturale, geologii conservatori menționați au făcut apel și la teme potopului biblic. În perioada 1830 - 1833, Charles Lyell publică o lucrare în trei volume, "Principles of Geology", prin care, bazându-se pe concepțiile lui Hutton, promovează doctrina uniformitarianismului. Astfel susține că aspectul
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
lumii fizice) își menținea puterea de influență. Astfel în cartea teologului William Paley, apărută în 1802, argumentul teleologic, cu celebra sa "analogie a cesornicarului", se constituia ca o replică la ideile transmutaționiste ale lui Erasmus Darwin. Influențați de teologia naturală, geologi ca Buckland, Sedgwick atacau conceptele evoluționiste ale lui Lamarck, Grant sau lucrarea "Vestigii ale istoriei naturale a creației". Chiar și geologul Charles Lyell, deși se opunea creaționismului, în lucrarea sa "Principiile geologiei" (1830 - 1833), susținea imutabilitatea speciilor și critica teoriile
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
analogie a cesornicarului", se constituia ca o replică la ideile transmutaționiste ale lui Erasmus Darwin. Influențați de teologia naturală, geologi ca Buckland, Sedgwick atacau conceptele evoluționiste ale lui Lamarck, Grant sau lucrarea "Vestigii ale istoriei naturale a creației". Chiar și geologul Charles Lyell, deși se opunea creaționismului, în lucrarea sa "Principiile geologiei" (1830 - 1833), susținea imutabilitatea speciilor și critica teoriile lui Lamarck privind evoluția. Idealiști ca Louis Agassiz și Richard Owen credeau că fiecare specie era neschimbabilă și în mod aprioric
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
Termenul, de origine engleză, a fost folosit pentru prima dată în Dakota de Sud (Statele Unite), unde acest relief este bine dezvoltat. Formațiunea s-a format prin eroziunea produsă de un torent în depozitele sedimentare de vârstă miocen inferioară (după unii geologi, oligocenă) constituite cu precădere din alternanțe de argile roșii cu gresii cenușii și roșii, ce se dezagregă ușor în nisipuri. Apar, de asemenea, intercalații de microconglomerate, care în urma spălării liantului argilos se transformă în pietrișuri și argile, ce se acumulează
Râpa Roșie () [Corola-website/Science/309505_a_310834]