31,702 matches
-
patron), Hartin continuă să strângă din nucile pe care le consideră Încă ale sale, iar În sufletul foștilor angajați, acum ștabi aflați la putere, se dă o luptă Între recunoștința față de omul căruia Îi datorează totul și comandamentele noilor conducători; gestul lor de a da În cele din urmă nucile le salvează umanitatea, În ciuda avertismentului de la sfârșit adresat bătrânului, de a nu reveni niciodată acolo, căci nu va fi bine primit. În esență, Cartea șoaptelor depune mărturie despre oameni ce trăiesc
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
Garabet Vosganian. Ea aduce apoi din adâncuri chipurile celor patru magi ce i-au vegheat copilăria (fiecare având propria poveste despre eșec și biruință În confruntarea cu istoria și cu sine Însuși), mirosul melancolic al mirodeniilor și aroma cafelei, nostalgia gesturilor simple ale celor În mijlocul cărora a crescut. Atmosfera din Focșaniul de altădată are ceva din melancolia grea a oricărui târg de demult aflat la Întretăiere de drumuri și de istorii. Copilului viața i se revelează ca o suită nesfârșită de
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
patron), Hartin continuă să strângă din nucile pe care le consideră Încă ale sale, iar În sufletul foștilor angajați, acum ștabi aflați la putere, se dă o luptă Între recunoștința față de omul căruia Îi datorează totul și comandamentele noilor conducători; gestul lor de a da În cele din urmă nucile le salvează umanitatea, În ciuda avertismentului de la sfârșit adresat bătrânului, de a nu reveni niciodată acolo, căci nu va fi bine primit. În esență, Cartea șoaptelor depune mărturie despre oameni ce trăiesc
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
ca singură modalitate de a combate amintirile, Îngropând trecutul și trăind unul prin celalalt. Moartea fiicei mai mari Într-un banal accident de mașină spulberă această legătură, iar viața de familie ia forma unui tipar susținut de rutină și de gesturi care dezindividualizează treptat pentru a tempera durerea. „Acest moment m-a obsedat În toți anii care au trecut de atunci. Și totuși există episoade ale poveștii pe care memoria mea nu mai reușește să le reconstituie. Cele câteva secunde dinainte de
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
să Își găsească locul În această lume, ciudat prin comportamentul În relațiile interfamiliale și mult prea imatur, va determina apariția acestui roman, În care David Vann reface o parte din viața părintelui său spre a-l descoperi dincolo de faptele și gesturile care nu mai pot fi schimbate și spre a se Împăca, eliberator, cu el. E un roman Într-o anumită măsură autobiografic, de fapt, e un roman al realității interioare care are ca punct de plecare realitatea familială a scriitorului
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
să cad În capcana prejudecății, fapt pentru care, Înainte de a pătrunde În universul romanului, mintea mea țesea fir cu fir imaginea morții unei tinere ființe. Depășind primele pagini Însă, mi-am dat seama Însă că nu e vorba despre un gest extrem al unei minți afectate, ci de o Întreagă sumă de motivații, despre percepții individuale, uneori eronate, dar nu mai puțin „reale”, despre o situație complexă, un mediu ostil, despre niște oameni atât de vii, Încât adevărul fictional concur cu
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
niște oameni atât de vii, Încât adevărul fictional concur cu adevărul existential. Încă din prima parte (o suită de amintiri fragmentare ale copilului), tatăl Își arată incapacitatea de a-și autoevalua modul de a fi și de a Înțelege influența gesturilor pe care le face asupra persoanelor din jurul său, dintre care Roy va fi cel mai marcat (fapt tradus În comportamentul copilului prin spargerea felinarelor, intrarea prin efracție În casa vecinilor sau devastarea propriei case). Considerându-se parțial vinovat de gestul
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
gesturilor pe care le face asupra persoanelor din jurul său, dintre care Roy va fi cel mai marcat (fapt tradus În comportamentul copilului prin spargerea felinarelor, intrarea prin efracție În casa vecinilor sau devastarea propriei case). Considerându-se parțial vinovat de gestul tatălui („Poate n-am fost destul de generoși cu tata. La urma urmei, a fi tată e foarte mult.”), autorul nu ezită să prezinte frust acele momente În care, deși iubindu-l, Îl percepea ca pe o povară, un surplus agasant
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
chiar au fost (...) Nu știu cât am cântat astfel, dar știu precis că nu voiam să se termine niciodată și că totuși (...) s-a terminat. Tata a aplaudat (...) un sunet neplăcut pentru că era ascuțit și tare.” Dorința de a găsi o „rezolvare” gestului tatălui de a se sinucide e vizibilă odată cu pătrunderea imaginară a celor doi În cabana de pe Insula Sukkuan, În mijlocul naturii sălbatice, singura capabilă să explice atracția dintotdeauna a tatălui față de „spiritul de frontieră”, dar și incapacitatea acestuia de a se
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
să luăm o pauză”) Îl vor pune față În față pe Jim cu sine: „De fapt, nu sunt Întreg la cap. Am nevoie de o lume Însuflețită și care să se raporteze la mine”, dar nu Îl va salva, căci gestul de a se sinucide al copilului Îl surprinde mai mult decât pe cititorul care nu a avut timp să realizeze ficțiunea În care a pătruns odată cu „Insula Sukkan”. Incapacitatea de a accepta realitatea, dorința de a păstra intact cadavrului fiului
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
duminică după-amiază se află În contrast cu mizeria morală a unei societăți care ascunde o mare minciună, aceea a unei vieți indecente. Lewis Înțelege acest lucru și este exilat treptat, obligat să se Închidă În sine, să-și consume propria neputință În gesturi violente mai Întâi de răceala și duritatea tatălui, apoi de superficialitatea mamei vitrege, de răutatea vecinilor, de lipsa de Înțelegere a celorlalți, deoarece el spune și arată adevărul. Prin tot ceea ce face protagonistul incendierea unei biserici, bețiile crunte, fuga alături de
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]
-
și nu aș fi avut altă ocupație decât aceea de a sta Într-un copac toată ziua, așteptând eventuala salvare. Și nici atunci, probabil. Dar Jones reușește să Îndepărteze măștile, să dezvăluie ceea ce se ascunde dincolo de zâmbetele de conveniență și gesturile contrafăcute. Decadența unei societăți, mascată prin jazz și prin sherry aromat, este tema generală a romanului. Dincolo de eleganța pe care societatea engleză a anilor `50 dorea să o afișeze se află o minciună cruntă. O familie unită, cu o situație
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]
-
pe parcurs de mesajul subtil pe care l-ai introdus și care probabil, i-a schimbat felul de a gândi și a vedea lucrurile. Consider că reușita acestei cărți vine din faptul că fiecare personaj e conturat doar din câteva gesturi, din care se desprind totuși trăsături semnificative. Din câte am observat, un lucru esențial legat de biografia și scrisul tău se referă la margine, iar marginea te definește Într-o mare măsură. Te-ai născut la marginea dintre două lumi
ALECART, nr. 11 by Larisa Danilov () [Corola-journal/Science/91729_a_92890]
-
ori pe parcursul spectacolului, În special În primele două acte, interpreții nu au reușit să rezoneze cu sentimentele și atitudinile personajelor. Mi-aș fi dorit ca soliștii să nu fie doar cântăreți de operă, ci să devină actori, astfel Încât comportamentul și gesturile lor să se Întrepătrundă cu muzica și libretul pe care lau interpretat. Din punct de vedere vocal, mulți dintre soliștii din distribuție au strălucit, În special Valentin Marele În rolul lui Amonasro, Octavian Vlaicu de la Opera Națională Timișoara În rolul
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
forme pe care le Îmbracă iubirea, despre răni și mutilări interioare. O piesă despre Artă și despre confruntarea acesteia cu Moartea, despre raportul fragil dintre imagine și ceea ce se află În spatele acesteia, despre reflectările multiple ale realității interioare În formă, gest, cuvânt, despre Încercarea disperată de a surprinde (Încremeni) Într-o formă un suflet, o existență În fapt. Despre Încercarea de a te salva ca artist sau ca femeie sau ca soție - ca om. Despre eșecul de a putea surprinde/trăi
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
frumusețea Ei, o necunoscută care acceptă să-i pozeze și care ajunge să descopere că ea nu este ea, ci doar o umbră, o reflexie a Lui ce rămâne imprimată În cele 30 000 de fotografii care-i eternizează fiecare gest și sentiment, tot ce au reușit să trăiască În cele câteva luni furate morții. Și alături de el și Ea, o altă ea, reflexie la rândul ei a unei alte forme de iubire. Între tinerețe și voință. Lumină și paloare. Nesiguranță
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
reușitelor și minusurilor acestui spectacol. Pe retină rămân imagini de o extraordinară fluiditate și frumusețe: cordonul negru al rochiei desprins de mișcarea bruscă a mâinii lui În căutarea adevărului de dincolo, broșa albă refăcând o altă rochie sfâșiată, oboseala din gesturile soției când Își eliberează părul și odată cu el suferința unei frângeri, imaginea finală a celor două, fiecare purtând pe chip și În suflet propria singurătate și la mijloc singurătatea lui, redată de trupul negru, ușor gârbovit, prins În căruciorul prea
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
căruciorul prea mare pentru puținătatea timpului rămas. Subtilul joc al dublului imperfect: Ea (femeia tânără, frumusețea, misterul, viața care va continua cu multitudinea ei de posibilități) și ea (soția, stabilitatea și Îndârjirea, forma definitivă a vieții cuprinse Între limitele existenței), gesturile În oglindă, cu sugestia transformării Ei În ea și a ei În Ea (nu poți să nu te Întrebi: Oare ce va alege el? Dar oare mai are Timp să aleagă, mai Trebuie să aleagă?) și apoi egalizarea: Ea (indiferent
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
față de tradiția Părinților, alții În schimb erau mai deschiși noului. Din același izvor s-au născut o mulțime de pâraie, dar se căuta - prin intermediul confruntării părerilor și al dialogului - adoptarea unei poziții comune. Se manifesta diversitatea Întru comuniunea exprimată prin gestul Întinderii mâinii. În plus, pentru cei din antichitate și, prin urmare, și pentru creștini, transmiterea prin viu grai era de mare Însemnătate. Un artist arborigen australian, Wandjuk Marika, a scris relativ la tradiția orală a neamului său: „Noi nu am avut
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
îngroapă clasele mărginașe în uitare, dar și Europa și întreaga lume cuprinsă în febra globalizării. Jaffe încă mai crede în revoluție și în puterea scriitorului de a influența cursul istoriei. De aceea alege transgresiunea, deviația, invizibilul devenit vizibil într-un gest de opoziție absurdă. În Revoiutionary Brain, pare obsedat de liste, scoțând în evidență faptul că multe vieți ome- nesti, anihilate de ritmul aberant al societății de consum, devin doar o mică notă pe marginea istoriei, consemnata în revistele de scandal
ALECART, nr. 11 by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Science/91729_a_92900]
-
în amănunt fiecare repetiție, fiecare spectacol, fiecare concert. Poposit în cel mai important teatru liric al Europei, Ionel Perlea nu a uitat că este român și grija în promovarea cântăreților Tomel Spătaru, Petre Munteanu, Lucia Bercescu, s-a dovedit un gest singular, egalat peste decenii la Opera de Stat din Viena doar de Ioan Holender. Este adevărat că nu i-a fost ușor dirijorului să-i susțină pe compatrioții săi, fiindcă și-a găsit „năpasta” în dirijorul de duzină, Constantin Țurcanu
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
ultima lucrare verdiană.<footnote Idem, Budden, Julian - Puccini, Oxford,2002, p.100 footnote> Pentru a-l promova pe G. Puccini, Riccordi încearcă chiar să lege opera Manon Lescaut de Falstaff, impunând teatrelor europene să monteze împreună cele două opere italiene, gest care, nu întotdeauna i-a fost favorabil lui G. Puccini. De exemplu, în 1894, Londra, a primit cu entuziasm lucrarea verdiană dar a fost nemulțumită de cea pucciniană pe care a fost obligată să o preia la insistența editorului.<footnote
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
italiene. Este testamentul unui creator de geniu, cu o creație imensă întinsă pe o jumătate de secol, puternic și conștient ancorat în pamântul solid al tradiției unui popor care a creat teatrul muzical. Cu ultimul său opus, Puccini face același gest ca și marele său predecesor pe care îl recunoaște din nou ca maestru și la al cărui model se întoarce. După experiența americană, după Fata vestului sălbatec și operele din Triptic - printre ele Gianni Schicchi, singura sa partitură comică -sfidând
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
nu mi-a antrenat imaginația. Cred că scopul acestui personaj translucid este doar acela de a reflecta trăsăturile celorlalte personaje, asupra cărora se pune accentul, adică se insistă a fi conturate. Așadar, este evident că, prin monotonia reacțiilor și a gesturilor sale, personajul Alexei nu mi-a captat atenția.
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
părinți, izbutind să-l convingă de guvernatorul Bucovinei, generalul Corneliu Calotescu, să intervină pe lângă șeful statului român, mareșalul Ion Antonescu, în vederea obținerii deciziei ca 20.000 (douăzeci de mii!) de evrei să fie lăsați la casele lor din Cernăuți. Prin gestul său temerar - menționează cu toată claritatea Maria Toacă -, a dovedit lumii că, în orice împrejurări, există o alegere, că Dumnezeu întotdeauna îi dă omului șansa de nu se transforma în fiară”. Comemorarea universitarului Grigore Bostan - care ,,a cules comori folclorice
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]