1,274 matches
-
să fie urmăriți, așa că o conduse pe Claire la mașina lui. Ea întrebă: — Și unde ai vrea să elaborăm strategia? - aluzia ei, ce parodia drăgălășenia lui Loftis. Danny deschise portiera din dreapta și îi veni o idee: să se ducă în ghetoul negrilor, însoțit de coloratura protectoare a companiei unei femei. Trecuseră aproape două săptămâni de când trecuse pe acolo în interes de serviciu, așa că, probabil, nu va fi recunoscut în ipostaza lui nepolițistă. Iar EL apăruse în apropiere de Strip chiar ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
față la Club Zombie, iar Claire îl întrebă: — Ted, de ce te temi? Întrebarea îl surprinse exact când arunca o privire spre talie, acolo unde ar fi trebuit să-și țină arma, cum făcea de obicei când era în misiune în ghetoul cioroilor. Se opri și prinse volanul în mâini. Red Ted, Ted cel Roșu, prietenul negrului asuprit. — Cei de la Teamsters, cred. Am cam ruginit. Claire îi puse mâna pe obraz. — Ești singur, obosit și hăituit. Vrei atât de mult să mulțumești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la marele juriu Sammy Benavides menționase că puto de Chaz plătea pentru sex printr-un „serviciu homosexual de escortă” - o posibilă referire la serviciile lui Felix Gordean, care se servise de victimele George Wiltsie și Augie Duarte. Seara trecută, în ghetoul negrilor, Claire De Haven fusese un pachet de nervi. Asasinul îl luase pe Goines exact din zona aceea, iar la Zombie un dealer de heroină intrase în vorbă cu ea. Femeia îl respinsese, dar anchetatorii marelui juriu știau că fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ei amândoi și de cel mai improbabil prieten bun pe care l-ar fi putut avea un polițist cu grad mare: Buzz Meeks. Mal își șterse ochii. Stivui frumos foile și fotografiile. Văzu pe marginea unui raport despre investigațiile din ghetoul negrilor un scris de femeie, cu hoteluri și cluburi de jazz bifate peste scrisul lui Danny. Vârî pagina respectivă în buzunar, luă întregul dosar și se îndreptă spre ușa de la intrare. În broasca ușii se auzi o cheie. Dar încuietoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
În mormînt remușcarea că nu l-a lăsat pe băiat să Încerce să evadeze. Pentru că, În curînd, tatăl se trezi despărțit de nevastă și de copii. Stărui pe lîngă toți gardienii și slujbașii, ajunse pînă la temutul Sárközi Béla, comandantul ghetoului, plîn gîndu-i se și lui că trebuie să fie o greșeală În ridicarea sa, fiind că, iată, aici sînt documentele, toate pînă la ultimul, cu sigi liul Împăratului Carol de Habsburg și cu semnătura prim-ministrului Tisza al Ungariei, atestînd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dezgustătoare din comunitatea evreiască. Un om cu un rol neînsemnat de jucat, ca atâția indivizi moderni. Ați auzit vreodată de el? Lal nu auzise de el. — Ei, veți auzi puțin. Naziștii l-au făcut Judenältester 1. Orașul a fost Împrejmuit. Ghetoul a devenit lagăr de muncă. Copiii au fost sechestrați și deportați pentru exterminare. Era foamete. Morții erau aduși pe trotuar și zăceau acolo În așteptarea căruței de cadavre. În mijocul a toate acestea, Rumkowski era rege. Își avea propria curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se strâmba întruna izbutise să-și mute simțul dreptății, alimentat de cărți, în teritoriile sigure ale Evului Mediu. Probabil din această cauză prima mea încercare scriitoricească mai amplă s-a putut consuma departe de deportarea evreilor rămași în Danzig din ghetoul Mausegasse în lagărul de concentrare Theresienstadt și făcând abstracție de toate bătăliile verii lui ‘41; în plin secol XIII, urma să fie țesută o urzeală de acțiune cum nu se poate mai îndepărtată realitate. Revista școlară Pune umărul! fusese aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și ștampilate cu TOP-SECRET. Pentru ca, mai târziu, să se știe cine a fost psihanalistul adevărului murdar al societății împărțită în două clase antagoniste: spălătorii și spălații. Acum se impune microbul cu haină pe umăr direcționând bunul mers ai traiului, în ghetourile Brăilei mirosind a transpirație și mici democratici. În spitale sunt câte trei bolnavi într-un pat, din cauza consumului excesiv de democrație, se oferă pâine-hibrid, între gumă și coca cu chintalul, în rafturile magaziilor de alimente tronează preparate: șobolani tocați în mațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
visez pe tine, cum cari În spinare de dimineață și până când noaptea se prăbușește ca plumbul peste oraș, munți de gunoaie din ghetou spre o groapă uriașă, săpată anume ca să Înghită În imensitatea ei toată această materie În descompunere. Locuitorii ghetoului te batjocuresc arătându-te cu degetul și Îndemnându-și copiii să arunce cu pietre În tine. Gunoaiele sunt tot ce au mai de preț și nu se Împacă cu dispariția lor, nu vor să le fie luate. Au muncit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
arunce cu pietre În tine. Gunoaiele sunt tot ce au mai de preț și nu se Împacă cu dispariția lor, nu vor să le fie luate. Au muncit din greu ca să le Înalțe deasupra pă mântului, să inunde cu ele ghetoul, să le miroasă ca pe niște crini imperiali, să meargă prin ele ca printr-o iarbă proaspătă. Ghetoul strălucește acum de curățenie și tu Îmi spui că Îl vei numi de-acum Înainte, ,,A doua Islandă,,, după numele țării Îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dispariția lor, nu vor să le fie luate. Au muncit din greu ca să le Înalțe deasupra pă mântului, să inunde cu ele ghetoul, să le miroasă ca pe niște crini imperiali, să meargă prin ele ca printr-o iarbă proaspătă. Ghetoul strălucește acum de curățenie și tu Îmi spui că Îl vei numi de-acum Înainte, ,,A doua Islandă,,, după numele țării Îndepărtate pe care au ,,colonizat-o,,cerșetorii noștri.... Au izbutit! O trudă lungă, nesfârșită, dar a meritat! Și uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
același sânge: sângele glorioșilor noștri cloșarzi. Iar tu, Sisif jerpelit, vei jeli gunoaiele, și Îți vei da seama că fără ele, viața ta nu reprezintă nimic. Te vei trezi Într-o dimineață și vei vedea că sunt tot acolo, În ghetoul tău iubit, ocrotite de lege, ca niște copaci seculari.,, Al doilea vis al lui Antoniu ,,Dimineațile Înzăpezite de iarnă, aveau conținutul borcanului imens În care Încăpea toată făina din prăvălia lui Toader. De câte ori proprietarul vâra mâna În borcan și lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un timp În mizeria acestei lumi. S-a desprins cu greu de gura metroului În care trăiește pe viu aproape zilnic batjocura sau mila, compasiunea sau indiferența semenilor. Mult mai În vârstă ca el, și mai neputincios, Kawabata cerșește prin preajma ghetoului și Antoniu Îl menajează, și nu-i impune norme ,,de lucru,,, dimpotrivă Îl cruță pe cât poate cerșind și pentru el. Se gândește la pensionarul palid, la scuipatul lui și la cupele buldozerelor ce amenință să radă ghetoul cu smuciturile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Kawabata cerșește prin preajma ghetoului și Antoniu Îl menajează, și nu-i impune norme ,,de lucru,,, dimpotrivă Îl cruță pe cât poate cerșind și pentru el. Se gândește la pensionarul palid, la scuipatul lui și la cupele buldozerelor ce amenință să radă ghetoul cu smuciturile lor cumplite. Trece de Bulevardul Eroilor, aproape pustiu astăzi și simte cum foamea cumplită Îi arde stomacul. Vâră mâna În sacoșa neagră de cârpă de care nu se desparte niciodată când cerșește și ciupește coaja lucioasă a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care le-a udat până și sufletele și cu un noroi clisos format În jurul maghernițelor ca un aluat proaspăt frământat. Șobolani morți, cu burțile umflate de apă concurează În mirosurile pestilențiale cu maldărele de gunoaie. La singura cișmea din mijlocul ghetoului, care a fost Învelită iarna În câteva straturi de paie ca să nu Înghețe, apa curge amestecată cu particule de rugină, dar locuitorii s-au obișnuit cu ea. O mai fierb când au posibilitatea, o mai lasă să se limpezească, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Într-o engleză corectă, că statul face efort să integreze acești oameni În societate, dar ei fug de civilizație, le place mocirla. De aceea e foarte bine ca străinii să mai salveze din copii ăștia, Înfiindu-i. Pe locuitorii acestor ghetouri nu-i putem civiliza cu forța. Una din americance, isterizată și speriată de ceea ce văzuse a Început să strige: ,,Aut Europa, aut Europa,,. Au plecat În mare grabă Îngroziți de spectacolul din ghetou, de copiii murdari și palizi, de femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
țin Într-o cutie și o să-ți citesc mai departe din ,,Psalmi,,. -Privește cerul Kawabata, uite, s-a umplut de cocori !. O muzică țigănească, și țipetele unor copii care se joacă, se aud cu mici Întreruperi dinspre zona centrală a ghetoului. Antoniu Își dă seama că, la trei luni de la aderarea țării la Uniunea Europeană, glodul și miazmele , sunt neclintite, și nimeni nu se interesează de ele, iar puținele ziare din care citește când se postează la gura metroului, Îl fac să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu tot. Suntem pregătiți pentru bunăstare? Ne amăgim? Am adus pâine și parizer. Am adus și câteva propoziții memorabile. Ți le spun când Îți faci siesta. Știi tu broască râioasă câte tone de detergenți ar trebui să consume Europa pentru ghetoul nostru? Vreo zece. Le-ar Înghiți disperații ăștia, crezând că e lapte praf. Ar muri fericiți,,. Așa cum zace cu mâinile pe piept și cu ochii Întredeschiși, cu barba crescută În dezordine, Kawabata pare o operă de artă, o pictură făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
atâta de ceva vreme, s-a Îndepărtat În ultimul timp de gândurile lui. I se pare o prostie să-i schimbe cineva viața. Nu vrea. Nici Plăcințica nu vrea asta. Nici Ben nu vrea și nici chiar ceilalți locuitori ai ghetoului, pentru care libertatea mizeriei a devenit un viciu, ca băutura de exemplu și o consumă zilnic În porții egale, gândindu-se că, oricum e mai bine să fii un paria, să te naști direct pe pământ, să mănânci de prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
stare de bine, seninătate, lumină și o Încredere totală În cei cu care intra În contact. Antoniu era convins că Plăcințica suferea de această stranie boală, fără leac și fără dimensiunea realului. A venit În chip firesc, ca locuitoare a ghetoului, convinsă că nu i se poate Întâmpla nimic rău. Antoniu suferea foarte mult că nu-l mai are lângă el pe Kawabata și toată duioșia de care mai era În stare, se revărsa În acele momente asupra acestui lujer vagabond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cum Îi pasă mortului de fluctuațiile valutare. Nu te iubesc. ,, -Fantezie și talent, nu glumă!. Ascultă Antoniu, ai publicat cumva vreo carte? Antoniu neagă, dând din cap, apoi iese din Încăpere cu un vas În mână, Îndreptându-se spre cișmeaua ghetoului, izvorul la care s-au Îngrămădit femei cu plozi dezbrăcați, bărbați cu figuri de tuberculoși, bătrâne, gâfâind de efort, o ceată sumbră de dezmoșteniți care caută În deșertul ăsta al mizeriei, o oază care să le astâmpere măcar setea. ,, Profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-ți mai poți controla amărâta de viață, dar mai există liberul arbitru care ești tu, și atunci nu mai poți Învinovăți pe nimeni și trăiești cum te-ai programat: scormonind prin gunoaie sau Întinzând mâna. Fiecare din cei ce populează ghetoul are povestea lui pe care semenii se prefac că n-o aud. O farfurie cu sarmale, o sticlă de bere sau câteva haine primite de pomană, nu pot Înlocui frumusețea și intimitatea misterioasă a unui cămin. Dar eu am renunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și eu câte ceva, Încrezător În povestea cu Uniunea Europeană, ai apărut tu. Mă gândeam În naivitatea mea de cerșetor, că voi putea să scriu și să public o carte care nu-mi dă pace de ani de zile, că noi, locuitorii ghetoului vom fi mutați Într-un loc civilizat și nu vom mai fi nevoiți să cerșim. Deși, dacă stau bine și mă gândesc, mă sperie schimbările. Dacă tot mi-am ratat viața, măcar să fiu consecvent până la capăt. Să nu mai schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
săgeți În mâna unui viteaz, așa sunt fiii tinereții. Ferice de omul care și-a umplut tolba cu ele; lor nu le va fi rușine când vor vorbi cu vrășmașii la poartă. Ă Psalmul 127ă Din blocul hâd aflat În mijlocul ghetoului, mirosurile pestilențiale ies În valuri, Împreună cu strigăte, Înjurături și plânsete. Nimic din ce se Întâmplă Între pereții de ciment scorojiți, nici un gest, nici măcar o fărâmă de trăire nu se fac decât sub semnul cruntei mizerii, a sărăciei care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gri, scămoșată, Îi zboară cât colo, lăsându-i scăfârlia goală. O culege de pe jos și și-o Îndeasă din nou pe cap. Un cerșetor printre atâția alții, de care e plin orașul. Pornește abătut spre ,,strada,, Păpădiei numărul 8, din ghetoul care l-a adoptat. Așa cum apăruse În viața lui, Plăcințica a dispărut Într-o dimineață de august, golindu-l de viață și retezându-i orice speranță că mai poate schimba ceva În existența lui. Plăcințica era Întruchiparea seninătății și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]