KorAP: Find »[drukola/base=gilbert & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...72 >

1,781 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666

un cuvânt. Dar Rosina îi dădea înainte: — Iar Gilbert Opian s-a grăbit să organizeze un soi de coaliție împotriva ta. Toată lumea e teribil de amuzată. Deci Gilbert era vinovatul. — Și bănuiesc că nu ai habar că Lizzie trăiește cu Gilbert. Surpriză, surpriză! Toată lumea știe. Dar dacă nu te interesează să știi nici cu cine trăiește, înseamnă că nu te interesează îndeajuns încât să te căsătorești cu ea. — N-am de gând să mă căsătoresc cu ea. — Ai spus asta de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
ăsteia, spărgându-mi lucrurile și zgâindu-te la mine prin ferestre. N-am nici o intenție să mă însor sau să mă stabilesc cu vreo femelă. Poți să-mi juri lucrul ăsta? — Nu există nici un fel de aranjament. Lizzie trăiește cu Gilbert. Așa stau lucrurile. Și, bineînțeles, n-am cerut-o niciodată în căsătorie, ăsta-i doar un zvon prostesc. Acum pleacă, sunt sleit de oboseală, și la fel trebuie să fii și tu după acest lung spectacol. S-a ridicat, s-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
joc diferit. Aceasta nu este, în mod necesar, o concluzie tristă, dar trebuie să fim amândoi realiști, mai cu seamă când e în joc și fericirea altei persoane. Am fost foarte mișcat și impresionat de spectacolul relației dintre tine și Gilbert. Este o mare realizare și, firește, trebuie respectată. Ce importanță are în ce raporturi se află oamenii unii față de alții, atâta timp cât se iubesc, și au grijă unul de celălalt și își sunt sinceri unul altuia? Ai avut atâta dreptate când

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
considera vechea noastră prietenie afectuoasă, acum atât de minunat reînviată, drept o răsplată. Nici unul dintre noi nu-și mai dorește - nu-i așa? suferințe și încurcături. Ai perfectă dreptate, îți voi respecta înțelepciunea și dorințele precum și drepturile vechiului meu prieten Gilbert! Așa cum ai spus, e important ca toți trei să ținem unul la celălalt; și haide să încercăm, așa cum ai cerut tu, să ne bucurăm de o afecțiune reciprocă, liberă și lipsită de instinctul posesivității. Așa încât te rog să-mi ierți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Așa încât te rog să-mi ierți prima mea scrisoare nebunească, la care mi-ai răspuns atât de cuminte și de rezonabil, precum și tactica despotică, adoptată de mine la ultima noastră întâlnire. Sunt norocos că am prieteni ca tine și ca Gilbert și intenționez să vă tezaurizez într-un chip sensibil și, vreau să sper, generos. Aștept cu nerăbdare să vă revăd la Londra, unde voi sosi în scurt timp. Vă voi da de veste. Vă rog pe amândoi să acceptați cele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
acum apariția în prag a unei Lizzie înecată de emoții. Îmi măcelărisem toate interesele, și acum, pe strania scenă curată, deschisă, a viitorului, nu rămăsese decât un singur element. Așa încât s-o lăsăm pe Lizzie în depozitarea sigură a lui Gilbert; în clipa de față eram animat de bunăvoință chiar și față de el. Mă întrebam în treacăt dacă această nouă, detașată generozitate nu era un prim simptom al formei umane transformate și purificate pe care reîntoarcerea lui Hartley avea s-o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
rog iartă-mi reacția confuză la minunata ta ofertă. Sunt pajul tău, așa cum am fost o viață, și cum să nu-ți fiu alături dacă, măcar pentru un moment, ai nevoie de mine? Nu i-am spus încă nimic lui Gilbert, și nu știu cum să-i spun. Când o să ne întâlnim, ai să fii tu drăguț să mă ajuți în treaba asta? Nu pot să-l părăsesc pur și simplu. Trebuie să existe o cale de a face lucrul ăsta, fără să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Și dă-mi voie să te văd cât mai curând, am atâtea lucruri să-ți spun! Să vin eu la tine, sau vii tu la Londra? Ce mult aș dori să-ți pot telefona. (Tu nu mă suna, din cauza lui Gilbert.) Apropo, i-am spus lui Gilbert că-ți scriu, pentru că m-a întrebat, și mi-a cerut să te invit să iei masa cu noi lunea viitoare, dacă te vei afla la Londra. Îți transmit invitația, dar îmi imaginez că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
văd cât mai curând, am atâtea lucruri să-ți spun! Să vin eu la tine, sau vii tu la Londra? Ce mult aș dori să-ți pot telefona. (Tu nu mă suna, din cauza lui Gilbert.) Apropo, i-am spus lui Gilbert că-ți scriu, pentru că m-a întrebat, și mi-a cerut să te invit să iei masa cu noi lunea viitoare, dacă te vei afla la Londra. Îți transmit invitația, dar îmi imaginez că în împrejurările actuale n-ai s-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
misivă plină de tâlc, care-mi provoca atât de puțină plăcere. Și, mă rog, ce „ofertă“ presupunea că-i făcusem? Lăsa aproape să se înțeleagă că se străduia să mă îndatoreze. Am luat notă că încă nu-l înștiințase pe Gilbert și că nu dădea semne că l-ar părăsi definitiv. Dar nu simțeam nevoia să reflectez asupra stării de spirit a lui Lizzie, acum nu mai avea nici o importanță. Mi-am iuțit pașii și am ajuns la oficiul poștal puțin

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Am expediat scrisoarea mea către Lizzie și i-am trimis și o telegramă, care suna astfel: „Prima ta idee a fost justă. Așteaptă scrisoarea care s-a încrucișat cu a ta. Sosesc curând Londra, accept încântat masa cu tine și Gilbert. Dragoste, Charles“. Aceasta avea să facă situația destul de clară și, pe de altă parte, avea s-o țină pe Lizzie la Londra. Bineînțeles că nu aveam nici o intenție să iau masa cu ei, și în ultimul moment voi contramanda vizita

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
ardei grași, să-i iau cu mine la Capul Shruff. Și, pentru că veni vorba de mâncare, tocmai mi-am adus aminte că ieri (când am fost la Perry) era tocmai seara în care trebuia să cinez cu Lizzie și cu Gilbert, și am uitat să contramandez vizita. Probabil că și-au pierdut întreaga zi gătind pentru mine. Rațiunile care m-au adus la Londra au fost următoarele: în primul rând, cred, necesitatea unui foarte important interval în problema lui Hartley: un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Era un om tare drăguț. Și generos, îi plăcea să stârnească în tine ceea ce stârnește inteligența în alții. Doamne, pe mine mă inspira. A te îmbăta cu bătrânul Wilfred era ca și cum... drace, cum era? Știai că Lizzie Scherer trăiește cu Gilbert Opian? Cred că-i un lucru frumos din partea amândurora. — Și mie îmi lipsește Wilfred. Da, am auzit despre Lizzie. Unul dintre motivele minore care mă făcuse să-l caut pe Peregrine era acela de a afla dacă într-adevăr circulau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
tip masiv, trupeș, îmbrăcat întotdeauna, chiar și pe vreme caldă, în costume de tweed cu vestă. Poartă un ceas cu lanț. Vorbește cu un ușor accent din Ulsterul lui natal, care dispare însă cu totul pe scenă, spre deosebire de sâsâiala lui Gilbert Opian. E un comic excelent, deși nu la fel de bun ca Wilfred; dar ca Wilfred nu mai poate fi nimeni. Mi-am zis că e timpul să schimbăm subiectul primejdios despre femei. — Ai mai fost în ultima vreme prin Irlanda? Era

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
iar la masă. Nu mă simt prea bine, am spus. — Pot să vorbesc cu tine între patru ochi? — Nu! răspunse din nou Rosina. Charles, vreau să te aud povestindu-i ce mi-ai povestit și mie. Vreau să te aud... — Gilbert e afară? am întrebat-o pe Lizzie. — Nu am condus eu mașina. Foarte bine, dacă n-are de gând să plece... Lizzie, ignorând-o pe Rosina se așeză la masă, în fața mea. Am vrut să-ți mulțumesc pentru buna, generoasa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
amândoi. Îmi pare foarte rău că n-am venit la voi la cină în seara aceea, dar am... — Ai fost foarte bun cu noi amândoi. Dar nu e necesar să fii chiar atât de generos. Eu am fost o proastă. Gilbert nu contează. Nimic altceva nu contează în afara faptului că sunt a ta fără nici un fel de condiție. Nu există nimic de discutat. Pur și simplu sunt a ta, și poți face orice dorești, și nu-mi pasă dacă totul se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
să-mi zdrobești din nou inima, credeam că doresc liniște și-mi imaginam că voi reuși să mă înfrânez, să nu mă azvârl iar în vechea nebunie; dar degeaba, am fugit, am înnebunit din nou. Îmi p\rea rău pentru Gilbert și aveam nevoie de timp ca să născocesc un compromis, dar nu poate exista nici un fel de compromis. Nu-mi pasă de ce se întâmplă sau ce ai de gând să faci cu mine, nu-mi pasă nici dacă o să mi se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
iubit-o cu mulți ani în urmă, îți amintești că ți-am povestit, prima mea iubire. Așa încât nu voi mai putea fi niciodată al tău, micuță Lizzie, și tu nu mai poți fi a mea. Trebuie să te întorci la Gilbert, fă-l fericit, lasă lucrurile să rămână așa cum sunt. Vai te rog să mă crezi și te rog să mă ierți. A fost o greșeală. — O greșeală, repetă Lizzie, uitându-se în jos, la pantofii negri de lac, cu tocuri

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
e aici, și... — Atunci am să-ți spun bun rămas. — Lizzie, iubito, nu pleca în felul ăsta, o să rămânem prieteni, nu-i așa, după cum mi-ai cerut în prima ta scrisoare, o să vin să vă văd, pe tine și pe Gilbert... Nu cred că voi mai rămâne cu Gilbert. Lucrurile nu mai pot fi cum au fost. Îmi pare rău. La revedere. — Lizzie, strânge-mi mâna o clipă. Îmi dădu o mână inertă. Era umedă, nereceptivă, micuță, și nu am putut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
bun rămas. — Lizzie, iubito, nu pleca în felul ăsta, o să rămânem prieteni, nu-i așa, după cum mi-ai cerut în prima ta scrisoare, o să vin să vă văd, pe tine și pe Gilbert... Nu cred că voi mai rămâne cu Gilbert. Lucrurile nu mai pot fi cum au fost. Îmi pare rău. La revedere. — Lizzie, strânge-mi mâna o clipă. Îmi dădu o mână inertă. Era umedă, nereceptivă, micuță, și nu am putut prelungi gestul într-o îmbrățișare. Și-a retras

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
E caraghios, spuse Lizzie, vorbind aproape printre lacrimile care-i curgeau liniștit, e caraghios. Întregul drum de la Londra până aici, și e o distanță atât de mare - am închiriat o mașină, n-am vrut s-o folosesc pe a lui Gilbert - și tot drumul am purtat o minunată conversație de dragoste cu tine. Ah, dacă n-ar fi fost drumul ăsta lung! Totul atinse paroxismul, era ca o apoteoză, mă gândeam cât de surprins și de încântat ai să fii când

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Nu duceam lipsă de resurse. Voi aștepta. Și cu această hotărâre, m-am cufundat într-un soi de pace sinistră și stânjenitoare. Puțin mai târziu, adică o zi sau două mai târziu în condiția mea de sursis, își făcu apariția Gilbert Opian, ca o vedenie pe jumătate așteptată. De ce oare n-am fost surprins când un timid și scurt sunet de clopot, pe la jumătatea dimineții, mi-a revelat un Gilbert nervos, surâzător, și, în spatele lui, la capătul digului, mașina-i galbenă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
două mai târziu în condiția mea de sursis, își făcu apariția Gilbert Opian, ca o vedenie pe jumătate așteptată. De ce oare n-am fost surprins când un timid și scurt sunet de clopot, pe la jumătatea dimineții, mi-a revelat un Gilbert nervos, surâzător, și, în spatele lui, la capătul digului, mașina-i galbenă? În chip ciudat, ticluisem un soi de plan care includea pe cineva ca Gilbert și, fără îndoială, avea să-și găsească locul potrivit. În sfârșit, soarta colabora cu mine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
când un timid și scurt sunet de clopot, pe la jumătatea dimineții, mi-a revelat un Gilbert nervos, surâzător, și, în spatele lui, la capătul digului, mașina-i galbenă? În chip ciudat, ticluisem un soi de plan care includea pe cineva ca Gilbert și, fără îndoială, avea să-și găsească locul potrivit. În sfârșit, soarta colabora cu mine. „Lizzie!“ „Nu“. Cu atât mai bine. Continua să plouă. Am arborat o mină de surpriză și iritare. Atunci ce vrei? — Pot să intru, rege al

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
să-mi ofer întreaga zi, în mod regulat, mese și gustări. În cămăruța roșie ardea un foc trosnitor, punându-i în lumină, prin ușa deschisă, contururile labile, și aruncând o strălucire pâlpâitoare în bucătăria cu perdele de ploaie pe geamuri. Gilbert era ud leoarcă. — Ei? — Dragul meu, Lizzie m-a părăsit. — Și? — Și am hotărât să vin aici, pur și simplu am simțit nevoia. Voiam să-ți povestesc despre Lizzie, și, nu știu de ce, am simțit că trebuie să vin. E

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]