1,318 matches
-
sau mai târziu, evenimentul trebuia oricum să se întâmple! Însăși istoria o cerea! De la tribuna Congresului Partidului Național Republican, președintele formațiunii și totodată premierul în funcție a declarat că vandanii trăiesc pe aceste locuri străbune din vremuri imemoriale, apărându-și glia cu eroismul jertfelor de sânge. De altfel, "Cântecul Vandei", epopeea națională, povestește limpede ce și cum s-a petrecut totul. Iar Sfânta Vanda, zeița tutelară, veghează de milenii asupra preacuvioșilor ei adoratori. Și, a mai spus Raul Prop al V
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
de o parte, populația rămasă acasă a scăzut drastic, practic doar la bătrâni și copii. (Regimul Doctor Alfred Zumba nu permitea decât plecarea acelor cetățeni care lăsau pe loc rude de gradul I. Ca să nu se stingă legătura sacră cu glia strămoșească, lăuda măsura presa vandană, ca să poată menține controlul prin acești "ostatici" asupra celor plecați, țipau organizațiile pentru drepturile omului. Marile Puteri n-au comentat în nici un fel subiectul.) Drept urmare, copiii rămași doar sub autoritatea bătrânilor au devenit tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1957). A fost vicepreședinte (1965-1971) și secretar al comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova și redactor-șef al revistei „Nistru” (1971-1988). A debutat editorial în 1958, cu placheta de versuri Ecoul gliei. Aparent nepretențioasă, poezia de început a lui C. alimenta speranțe serioase, de regăsit ulterior în tendința spre un limbaj metaforic și simbolic bogat, spre interpretare filosofică, spre valorificarea motivelor folclorice autohtone. Dincolo de tributul plătit conjuncturii ideologice și politice, C. a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286224_a_287553]
-
și posibilitățile unei fantezii bogate. Aceleași calități de umorist și satiric își vor pune amprenta și pe piesele de teatru din volumul Șase de dobă (1981). A scris și poezii pentru copii, a făcut traduceri din literatura universală. SCRIERI: Ecoul gliei, Chișinău, 1958; Umbra comorilor, Chișinău, 1967; Șase de dobă, Chișinău, 1981. Repere bibliografice: Mihail Dolgan, Idee și imagine, Chișinău, 1971, 235-249; Ion Ciocanu, Măsura adevărului, Chișinău, 1986, 162-169. I.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286224_a_287553]
-
pentru unele ramuri. Incitantă este viziunea copacului (de la paginile 64-65) cu ramuri-tușe îngroșate îndreptate învolt înspre huma care l-a/ne-a creat, amintindu-ne și de finalul sonetului lui Ion Barbu: „în toamna 145 lui, copacul se-nclină către glie”. Ce e drept, artistul Ionesco ține să precizeze că arborele se simte abandonat. V-amințLți de povestea lui Shel Silverstein? și copacul lui Ionesco, precum copacul din povestirea lui Silverstein par pregătiți „a aștepta de-a pururi” (posibil) întoarcerea ființei
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
din acest univers. și câtă sinceritate-n confesiunea: „dealul mă cheamă, valea mă alungă, / dorul mă roade, spaima mă-nveșmântă” (Capul meu). și dincolo de timp și de spațiu, o dulce înșoptire surâzândă străbate clipa: „Zac îngropat de-atâtea ori cu glia peste mine / și pun vina pe moarte că ea locului măține...” (Capul meu) Apropiați-vă de piatra de mormânt, sigur veți auzi vocea interioară șoptind: „Pretutindeni exiști tu, pământule, / ars de roți, frământat de lumini, / supt de oceane, / dar eu
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
o viață într-o monografie, așa cum s-ar cuveni să fie, a locurilor mele, care într-atâta au fost ale mele, că nu m-am despărțit de ele; oricâte atracții și situații mi s-au intrus, am rămas rob al gliei și ce-i lucru nepotrivit, că și pe această glie, nu-mi dau pace s-o așez unde trebuie și cum trebuie! Dar 320 o să mi rup lanțurile și, cele circa 150 de pagini, cât vor fi necesare celor două
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
fie, a locurilor mele, care într-atâta au fost ale mele, că nu m-am despărțit de ele; oricâte atracții și situații mi s-au intrus, am rămas rob al gliei și ce-i lucru nepotrivit, că și pe această glie, nu-mi dau pace s-o așez unde trebuie și cum trebuie! Dar 320 o să mi rup lanțurile și, cele circa 150 de pagini, cât vor fi necesare celor două sate, Dolhasca și Gulia, le voi avea și apoi vine
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
prea bine niciodată”, spune o voce. „Nici astăzi”, adaugă o alta, „nu mai e mult până departe”. Probabil că darul popoarelor cufundate în monologul fricii e acela de a-și alunga urâtul prin „țâpurituri”. Când sărăcia lucie te leagă de glie, pofta de a uita rămâne singurul portativ al vieții. Lăutarii din vechii București știau să evoce cu prefăcătorie această stare: „Știm, dar ce contează?”. Intuiția deșertăciunii și dezvelirea aparențelor lasă loc pentru o exclamație solomonică: „Vreme este să plângi, vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
istoriei socialiste nu cunoștea însă pierderi la frecare. Cât privește geografia, totul era „falnic”, „măreț”, „viteaz”. Pruncii câmpiei aveau vise de petroliști sau tractoriști („să facem din tunuri tractoare”). Erau două meserii pentru care trebuia să fii un iubitor de glie (un cuvânt rusesc - glej - de altfel) și un vrednic dușman de clasă al boierilor (întotdeauna mai răi decât, pentru turci, „ghiaurii”). Angelo Mitchievici descrie apoi cu vervă tembelizarea cartelizată, până și ea distribuită în rații, la televizor. Hipnoza catodică era
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dispună liber de bunurile sale. Nu era recrutat în serviciul de oaste, cu excepția Germaniei, unde exista, după cum am văzut, o cavalerie servilă. Nu putea să se miște liber, fiind legat de senior printr-o legătură personală, apoi de pămînt (de "glie") în cazul serbiei autentice (legat de concesionarea unei posesiuni servile), și amenințat în permanență de stăpîn în virtutea dreptului de urmărire. În afara sarcinilor menționate mai sus, seniorul putea, după bunul său plac, să-i impună șerbului munci de tot felul corvezi
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Galia 11, 13, 15,21,28,29,30, 31,32,33, 37,38,39,72, 74,90,92, 101, 104,252 Gautier d'Arras 235 Gelasius II 134 Gengis Han 155, 211 Genseric 18 Ghibelini 34,135,183,198,201 Glie 118 Goți 13, 14, 18,37 Godefioy de Bouillon 171, 172 Gotic 14, 26, 30, 222, 239, 243, 244, 245 Grigore cel Mare 12, 34, 35 Grigore din Tours 37 Grigore II 56 Grigore III 72 Grigore VII 132, 133
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
G. Șt. Cazacu-Delarast sau Șt. Delarast. C. unește o atmosferă a tristeților evanescente și a armoniei muzicale, de sorginte simbolistă, cu poezia satului și, paradoxal, cu aceea a războiului. „Acorduri”, „litanii”, „game stinse” acompaniază dureri înăbușite (credința stinsă, ruperea de glie, trecerea) și pustiul sufletului. Modelul este G. Bacovia, dar influențe vin și din Verlaine ori din Șt. Petică. Sugestive imagini picturale țâșnesc în această poezie care nu poate evita clișeul, dar îl adoptă cu o încredere candidă, el potrivindu-se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286150_a_287479]
-
în curs de apariție, cât și notițe, cronici și rezumate asupra lucrărilor literare apărute”. Chiar dacă nesemnate, „cronichetele” sunt interesante pentru că reflectă peisajul editorial al epocii. În numărul inaugural, de pildă, sunt anunțate romanele Gorila de Liviu Rebreanu, „marele romancier al gliei românești”, și Pânza de păianjen, romanul de debut al Cellei Serghi, considerat „o adevărată revelație în literatura română”. Alte articole popularizează cartea străină, traducerile, colecțiile lansate de editurile Socec-Alcalay, al căror „organ publicitar” nu s-a ridicat, totuși, la prestigiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285936_a_287265]
-
al liceului „Radu Negru” din Făgăraș, unul din liceele de elită din Ardeal, Nicolae Petrașcu dă dovadă la carte de un înverșunat sârg, tăcut dar perseverent ca și tăcerea și perseverența milenară ale românului de a nu se clinti de pe glia sa. Rezultatele excepționale nu-l înfumurează ci l călesc pentru ceea ce avea să urmeze. Ceea ce s-ar putea numi un destin activ face să fie coleg de liceu cu un alt făgărășan, Horia Sima, de care va rămâne legat, cu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de la țară...Puteți spune că am ambiția nemăsurată să aduc în carte toată viața țăranului: munca, iubirile, politica, religia, trecutul, prezentul, viitorul...” (iunie 1886, scrisoare adresată lui J. van Santen Kolff). III. PĂMÂNTUL În mitologie, Pământul are funcție maternă, fiind Glia mamă, esența vieții, putând întruchipa și principiul masculin fecundator-Geb, o divinitate duală care oferă și ia. Pământul devine personaj în ambele opere, fiind perceput diferit. Chiar structura compozițională a romanului Ion a lui Liviu Rebreanu evidențiază rolul pe care îl
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
un soldat al țării mele în tranșeele păcii și care n-a cunoscut încă demobilizarea, eu care am văzut toate țările la ele acasă sau la muncă pentru a ajunge la concluzia că nimic nu poate prețui mai mult ca glia părintească...”. Justificarea acțiunilor diplomatice cât și continuarea misiunii sale se poate observa în special în documentele diplomatice existente pentru perioada 1939-1940: un memoriu adresat regelui Carol al IIlea, la 11 septembrie 1939, în legătură cu necesitatea pregătirii României pentru o nouă conferință
Demiterea ministrului român de externe Nicolae Titulescu (29 august 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1605_a_3118]
-
creatului. Descoperirea originii pre-creatoare se însoțește cu dorința dezidentificării și a cufundării în somnul firii materne de dinaintea trezirii la ființă: "alege-ți/ Pat neted în plocadul de ierburi și pământ", "pături moi de puf", "mă tolănii în voie pe caldul gliei sân"16. Decreație în mers, în sensul invers oricărei faceri, care - în chiar proximitatea misterului originar - aruncă peste ochi un alt văl ("Dar peste ochi și cuget căzu o deasă sită"), nouă opreliște înaintea vederii: Când, pâcla de gânduri și
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
chip/ Și față povestesc și ochii animalelor,/ Primejdia și slava sunt pe chip"78. "Icoană țin" cu toatele, căci în rama invizibilului excesul slavei se oferă privirii, saturând-o extatic, dilatând-o în hiperbola nemaivăzutului: "Semințe străvezii cât munții cresc/ În glii de limpede lumină/ Nu se mai poate tăinui nimic/ Căci totul e o taină în lumină"79. Acesta e chipul iconic pus în lumină: o taină în lumină, vizibil al inaparentului care se arată, iese la vedere în ipostaza unei
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
revelator calea către posibilul pre-ființial al increatului, pragul inaparent al unui veșnic (re)început. 16 Așa cum întâlnim și în poemul Dionisiacă, unde actul de desființare implică pierderea - vitală, regeneratoare - în informul orgiastic al elementarului: "Zdrobiți centura ființei, topiți-vă cu glia;/ Iar peste lutul umed și trupul vostru frânt,/ Enorm și furtunatec să freamăte Orgia!". 17 Căci, scrie Adonis (Ali Ahmad Saïd Esber), "transparența este și ea un văl" (La pierre chante, în Célébrations, Éditions La Différence, Paris, 2005), pentru că " Lumina
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
închise, de tipul bolsonurilor, de natură tectonică și modelate în condiții de climă aridă. Altitudinea medie scade de la 1300m în nord la 300-400m în sud, unde relieful este de tip deșertic, chiar cu mici câmpuri de dune spre zona Mojave, Glia, Death Valley. Podișul Colorado (în bazinul râului cu același nume) este un masiv median (un fragment din platforma nord-americană), format din baza cristalină (șisturi cristaline cu intruziuni granitice) și acoperișul sedimentar (format din gresii, calcare și conglomerate paleozoice, mezozoice și
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
și de enkyklios paideia elenistică. Ce altceva vizează curricula „transdisciplinare”, „holiste”, „integrate”, „totale” etc. dacă nu idealul Kalokagathiei și al „omului desăvârșit” sub porunca socratică meléte thanatou? Este curios că gândirea postmodernă nu și-a „înfipt” rădăcinile în această rodnică glie din care s-a zămislit întreaga civilizație euroatlantică. Probabil că au existat două cauze. Prima a fost raționalismul funciar al vechilor eleni, repudiat de gândirea postmodernă. Apoi, aspirația acestora către erudiție, care, odată cu multiplicarea explozivă a cunoașterii în secolul XX
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
câțiva ani. „Mulți români, cum este și fata aceasta care tocmai a trecut cu bărbatul ei găsit în țări străine, găsesc alinare aici, la Sfânta, la proble mele lor legate de dor și de depărtare. Sfânta, ea ține legătura cu glia ! Multe dintre minunile săvârșite aici au în centru oameni emigrați. Îi cheamă Sfânta Parascheva tocmai din străinătate. Un muncitor român din Cipru, subțirel, slăbuț, vine aici și-mi spune că pe el l-a scăpat cu viață Sfânta. A avut
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
liberi să se ducă unde doresc, de câte ori doresc, economia ar fi cu adevărat muncitorească, nu impusă, ca la noi, de sus, ci să reflecte nevoile reale ale omului, nimeni nu ar mai emigra legal sau ilegal. Românul e legat de glia lui, de locul în care s-a născut și unde au trăit moșii și strămoșii lui. Cei ce doresc să-și părăsească țara o fac din disperare, nemaiputând suporta viața internă. Și au dreptate. Dacă s-ar duce o politică
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vor să se despartă fiindcă nu mai pot trăi altfel. De aici tragedia vieții lor când prin mișcarea cadrelor cad mai jos de privilegiile castei. După toate aceste scurte istorisiri, să nu ne mirăm că românul, atât de statornic de glia lui strămoșească, fapt ce i-a permis să-și mențină ginta, sub regimul ăsta s-a dezmeticit și își ia lumea în cap ducându-se să trăiască aiurea, mai liber și mai bine, dar înstrăinat de ce i-a fost mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]