2,356 matches
-
limitată de concentrația sa plasmatică. Transportul maxim (Tm) tubular al acesteia atinge 350 mg/min. la bărbat și 310-320 mg/min. la femeie. Eliminarea urinară apare numai în cazul în care glicemia depășește 180 mg%. Dintre ceilalți componenți ai filtratului glomerular, acizii aminați se reabsorb activ în proporție de 98%, acidul uric 77%, ureea 50-60%, în timp ce creatinina nu se reabsoarbe. Bicarbonații și fosfații sunt reabsorbiți în funcție de raportul dintre acizi și baze, în vederea utilizării lor ca principale sisteme tampon. Intensitatea proceselor de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
lor ca principale sisteme tampon. Intensitatea proceselor de reabsorbție din diversele segmente ale tubilor uriniferi, exprimată procentual pentru majoritatea constituenților urinari este rezumată în figura 121. Datorită reabsorbției proximale de peste 80% a apei, sodiului, clorului și altor substanțe din filtratul glomerular, numai 20% din acesta ajunge la nivelul ansei Henle. În timp ce porțiunea sa descendentă este permeabilă pentru apă, ramura ascendentă este total impermeabilă. Aceasta permite în schimb, reabsorbția sodiului și clorului. În comparație cu tubii proximali, la nivelul cărora predomină celulele cilindrice, bogate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la baza probelor funcționale de explorare directă a rinichiului, în timp ce coeficientul de depurație plasmatică a PSP (normal: 60-65%/70 min.) sau diotrastului (42-52 mg/min.) dă indicații asupra excreției tubulare, clearance-ul inulinei (125 ml/min.) permite aprecierea capacității de filtrare glomerulară. Reabsorbția tubulară, pe de altă parte, poate fi evaluată prin determinarea clearance-ului fosfaților (2-5 mg/min.) sau glucozei (270-350 mg/min.). Indicații prețioase asupra irigației renale oferă determinarea fluxului plasmatic cu ajutorul clearance-ului PAH (normal 690 ml/min.). De o mare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sau glucozei (270-350 mg/min.). Indicații prețioase asupra irigației renale oferă determinarea fluxului plasmatic cu ajutorul clearance-ului PAH (normal 690 ml/min.). De o mare utilitate este, de asemenea, proba de diluție și concentrație Volhard, care se adresează capacității de filtrare glomerulară pe de o parte și celei de reabsorbție tubulară pe de alta. La rândul său, nefrograma izotopică permite aprecierea atât a fluxului plasmatic, cât și a secreției tubulare și eliminării urinare. II.5.3. INERVAȚIA RINICHIULUI Inervația rinichilor este predominant
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ascendentă a ansei Henle și ductele colectoare (Jackson, 2004). Sub influența diverselor impulsuri centrale sau periferice, căile eferente simpatice își intensifică secreția bazală continuă de noradrenalină și neuropeptid Y, contribuind la dereglările în sens vasoconstrictor ale fluxului sanguin renal, filtrării glomerulare și transportului tubular de apă și electroliți. La rândul lor, căile aferente renale participă la realizarea reflexelor reno-renale implicate în autoreglarea balansată dintre cei doi rinichi. Noradrenalina eliberată de varicozitățile simpatice acționează local atât în sens constrictor asupra maculei densa
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
deține angiotensina II rezultată din metabolizarea angiotensinogenului plasmatic de către renina renală și enzima de conversie pulmonară. Aceasta participă la reglarea activității cardiovasculare și renale prin mecanisme centrale și periferice complexe atât modulatoare, cât și neuromediatoare. II.5.4. REGLAREA FILTRĂRII GLOMERULARE Rinichiul își reglează activitatea prin mecanisme intrinseci realizate de substanțe vasoactive eliberate de AJG și adaptate la necesitățile variabile ale circulației organismului cu ajutorul mecanismelor extrinseci neuro-hormonale. Controlul extrinsec intervine direct prin fibrele nervoase simpatice și indirect prin intermediul sistemului neurohormonal hipotalamo-hipofizar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin vasoconstricția simpatico-adrenergică realizată. Efectele stimulării simpatice sunt diferite în funcție de intensitatea stimulării. În cazul unor stimuli moderați (1-1,5 Hz) se produce constricția arteriolei eferente și creșterea diurezei, în timp ce excitațiile intense realizează vasoconstricția și a arteriolei aferente și diminuarea filtratului glomerular (Furchgott, 1967). Influențe vegetative simpatice asupra funcțiilor rinchiului produc și diversele reacții reflexe viscero-renale generatoare de efecte vasomotorii locale cu consecințe volemice și osmolare de diferite grade. Experimental excitarea pediculului renal provoacă vasoconstricție și scăderea debitului venos al rinichiului, iar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
stimulează aferențele vagale spre nucleul tractusului solitar, centrii vasomotori și complexul hipotalamo-retrohipofizar secretor de hormon antidiuretic (ADH). Reducerea eliberării de ADH și a descărcărilor eferente simpatice însoțite de scăderea secreției de renină determină creșterea fluxului sanguin renal și ritmul filtrării glomerulare urmate de hipersecreția apei și NaCl, contribuind la restabilirea volemiei normale. Invers, reducerea volumului de sânge produsă de hemoragie, crește secreția de ADH și activitatea simpatică eferentă și reduce excreția de apă și NaCl, prevenind accentuarea hipovolemiei. O serie de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prefrontale și a formațiunilor subcorticale implicate în descărcările hormonale hipotalamo-hipofizare și simpatico-adrenergice periferice influențează în mod indirect activitatea homeostazică a rinichilor. Un loc aparte revine reflexelor reno-renale care asigură activitatea balansată a celor doi rinichi, realizând reacții controlaterale ale filtrării glomerulare în cazul creșterii exagerate a ratei ipsilaterale. Informațiile baroreceptoare plecate de la rinichiul ipsilateral determină prin intermediul centrilor de integrare bulbară inhibarea descărcărilor simpatice eferente la rinichiul controlateral, realizând creșterea controlaterală a fluxului sanguin și a filtrării glomerulare de partea respectivă și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reacții controlaterale ale filtrării glomerulare în cazul creșterii exagerate a ratei ipsilaterale. Informațiile baroreceptoare plecate de la rinichiul ipsilateral determină prin intermediul centrilor de integrare bulbară inhibarea descărcărilor simpatice eferente la rinichiul controlateral, realizând creșterea controlaterală a fluxului sanguin și a filtrării glomerulare de partea respectivă și restabilirea fluxului normal. Studiile histochimice moderne au identificat terminații nervoase la nivelul vaselor renale nu numai adrenergice, ci și colinergice, a căror densitate este mai redusă. Prin intermediul acetilcolinei, parasimpaticul ar produce arterio-dilatație și creșterea diurezei. Controlul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
REGLAREA REABSORBȚIEI TUBULARE Capacitatea tubulilor renali de a crește rata reabsorbției ca răspuns la creșterea încărcării tubulare asigură echilibrul glomerulo-tubular. Acesta constă în creșterea proporțională a ratei totale de reabsorbție cu încărcarea tubulară în vederea evitării dezechilibrelor create de variațiile filtrării glomerulare. Prevenind supraîncărcarea segmentelor tubulare distale când rata filtrării glomerulare crește, echilibrul glomerulo-tubular acționează ca o a doua linie de apărare ce tamponează efectele variațiilor spontane ale fluxului lichidian asupra debitului urinar. Cei doi factori determinanți ai procesului de reabsorbție în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rata reabsorbției ca răspuns la creșterea încărcării tubulare asigură echilibrul glomerulo-tubular. Acesta constă în creșterea proporțională a ratei totale de reabsorbție cu încărcarea tubulară în vederea evitării dezechilibrelor create de variațiile filtrării glomerulare. Prevenind supraîncărcarea segmentelor tubulare distale când rata filtrării glomerulare crește, echilibrul glomerulo-tubular acționează ca o a doua linie de apărare ce tamponează efectele variațiilor spontane ale fluxului lichidian asupra debitului urinar. Cei doi factori determinanți ai procesului de reabsorbție în capilarele peritubulare sunt reprezentați de presiunile hidrostatică și coloid-osmotică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Creșterea concentrației proteinelor plasmatice la nivelul circulației sistemice determină valori mai mari ale presiunii coloid-osmotice în capilarele peritubulare însoțită de creșterea ratei reabsorbției. Pe de altă parte, creșterea fracției de filtrare conduce la mărirea cantității de plasmă filtrată la nivel glomerular. În general, creșterea fracției de filtrare determină creșterea ratei de reabsorbție în capilarele peritubulare. Variațiile forțelor care acționează în interiorul capilarelor peritubulare influențează substanțial spațiul interstițial renal peritubular. Scăderea forței de reabsorbție prin membranele capilarelor peritubulare de exemplu, conduce la diminuarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
când creșterea excreției urinare de apă și sodiu depășește valorile normale ale diurezei și natriurezei de presiune. Datorită mecanismelor de autoreglare glomerulo-tubulară, variațiile presiunii arteriale cuprinse între 75 și 160 mmHg au un efect minim asupra fluxului sanguin renal, filtrării glomerulare și debitului urinar. La realizarea autoreglării glomerulo-tubulare participă sistemul renină-angiotensină de la nivelul aparatului juxtaglomerular. În cazul tendinței la scădere a presiunii arteriale sistemice, reducerea filtrării glomerulare activează prin intermediul maculei densa secreția de renină de la nivelul aparatului juxtaglomerular renal, formatoare de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
între 75 și 160 mmHg au un efect minim asupra fluxului sanguin renal, filtrării glomerulare și debitului urinar. La realizarea autoreglării glomerulo-tubulare participă sistemul renină-angiotensină de la nivelul aparatului juxtaglomerular. În cazul tendinței la scădere a presiunii arteriale sistemice, reducerea filtrării glomerulare activează prin intermediul maculei densa secreția de renină de la nivelul aparatului juxtaglomerular renal, formatoare de angiotensină II. Sub influența efectelor vasoconstrictoare locale ale angiotensinei se realizează creșterea rezistenței arteriolare eferente și restabilirea presiunii hidrostatice glomerulare și reabsorbția proximală a apei și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a presiunii arteriale sistemice, reducerea filtrării glomerulare activează prin intermediul maculei densa secreția de renină de la nivelul aparatului juxtaglomerular renal, formatoare de angiotensină II. Sub influența efectelor vasoconstrictoare locale ale angiotensinei se realizează creșterea rezistenței arteriolare eferente și restabilirea presiunii hidrostatice glomerulare și reabsorbția proximală a apei și clorurii de sodiu. Mecanismul de feedback al autoreglării presiunii hidrostatice și filtrării glomerulare însoțit de creșterea reabsorbției tubulare proximale de apă și sodiu este schematic reprezentat în figura 122. Determinând retenția de sodiu, creșterea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
formatoare de angiotensină II. Sub influența efectelor vasoconstrictoare locale ale angiotensinei se realizează creșterea rezistenței arteriolare eferente și restabilirea presiunii hidrostatice glomerulare și reabsorbția proximală a apei și clorurii de sodiu. Mecanismul de feedback al autoreglării presiunii hidrostatice și filtrării glomerulare însoțit de creșterea reabsorbției tubulare proximale de apă și sodiu este schematic reprezentat în figura 122. Determinând retenția de sodiu, creșterea formării de angiotensină II contribuie la normalizarea presiunii sanguine și a volumului extracelular ca urmare a amplificării reabsorbției hidro-saline
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a kalicreinei sau a reninei asupra alfa2-globulinei plasmatice vor rezulta cantități mai mari sau mai mici de plasmakinine, respectiv angiotensină, cu acțiuni vasculare antagoniste. Așa se întâmplă în diferite circumstanțe la nivelul rinichiului în vederea menținerii în limite constante a irigației glomerulare. II.5.7. MECANISMELE HORMONALE DE REGLARE A FUNCȚIEI RENALE Intervenția glandelor endocrine în activitatea renală se manifestă îndeosebi asupra mecanismelor prin care rinichiul participă la menținerea balanței hidrosaline corecte a organismului. Acțiunea diferiților hormoni (ADH, Aldo, ANF etc.) se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hipofiză posterioară conținând ADH exercită o acțiune oligurică. Acțiunea antidiuretică a ADH rezultă în urma creșterii reabsorbției de apă în segmentul distal al nefronului (tub distal și tub colector). Este vorba de reabsorbția facultativă, care reprezintă în medie 15% din filtratul glomerular. Deci, ADH intervine în ajustarea cantității de apă care trebuie eliminată din organism. De remarcat că numai la om hormonul antidiuretic (vasopresina) intervine în reabsorbția tubulară de apă, la reptile aceasta influențează filtrarea glomerulară, iar la păsări influențează atât filtrarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reprezintă în medie 15% din filtratul glomerular. Deci, ADH intervine în ajustarea cantității de apă care trebuie eliminată din organism. De remarcat că numai la om hormonul antidiuretic (vasopresina) intervine în reabsorbția tubulară de apă, la reptile aceasta influențează filtrarea glomerulară, iar la păsări influențează atât filtrarea, cât și reabsorbția apei. Mecanismul prin care ADH crește reabsorbția de apă este încă discutat. Unii cercetători susțin ipoteza că ADH ar acționa prin intermediul hialuronidazei. Această enzimă, acționând asupra mucopolizaharidelor structurale, ar determina depolarizarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
roluri s-ar rezuma la: - inhibarea secreției de vasopresină de la nivelul neurohipofizei; - relaxarea musculaturii netede; - inhibarea reabsorbției Na+ și apei la nivelul tubului urinifer; - inhibarea secreției de renină la nivelul aparatului juxtaglomerular renal; - scăderea sintezei de aldosteron de către celulele zonei glomerulare a glandei corticosuprarenale. Prin aceste efecte, peptidele natriuretice realizează o scădere a volumului și presiunii sanguine ca urmare a creșterii diurezei, eliminărilor de sodiu și altor electroliți, precum și a vasodilatației arteriolare. II.5.7.2. Peptidele natriuretice Peptidele natriuretice pot
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
o scădere a volumului și presiunii sanguine ca urmare a creșterii diurezei, eliminărilor de sodiu și altor electroliți, precum și a vasodilatației arteriolare. II.5.7.2. Peptidele natriuretice Peptidele natriuretice pot influența funcția renală atât prin acțiuni la nivelul polului glomerular, cât și al celui tubular al nefronului. Efectele glomerulare se materializează prin creșterea filtrării glomerulare, atât prin creșterea coeficientului de ultrafiltrare la nivelul capilarelor glomerulare, cât și prin modificări adecvate ale rezistenței arteriolelor aferente și eferente. La nivelul polului tubular
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a creșterii diurezei, eliminărilor de sodiu și altor electroliți, precum și a vasodilatației arteriolare. II.5.7.2. Peptidele natriuretice Peptidele natriuretice pot influența funcția renală atât prin acțiuni la nivelul polului glomerular, cât și al celui tubular al nefronului. Efectele glomerulare se materializează prin creșterea filtrării glomerulare, atât prin creșterea coeficientului de ultrafiltrare la nivelul capilarelor glomerulare, cât și prin modificări adecvate ale rezistenței arteriolelor aferente și eferente. La nivelul polului tubular, ANF afectează transporturile transtubulare de apă și electroliți atât
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și altor electroliți, precum și a vasodilatației arteriolare. II.5.7.2. Peptidele natriuretice Peptidele natriuretice pot influența funcția renală atât prin acțiuni la nivelul polului glomerular, cât și al celui tubular al nefronului. Efectele glomerulare se materializează prin creșterea filtrării glomerulare, atât prin creșterea coeficientului de ultrafiltrare la nivelul capilarelor glomerulare, cât și prin modificări adecvate ale rezistenței arteriolelor aferente și eferente. La nivelul polului tubular, ANF afectează transporturile transtubulare de apă și electroliți atât la nivel proximal, cât și în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
2. Peptidele natriuretice Peptidele natriuretice pot influența funcția renală atât prin acțiuni la nivelul polului glomerular, cât și al celui tubular al nefronului. Efectele glomerulare se materializează prin creșterea filtrării glomerulare, atât prin creșterea coeficientului de ultrafiltrare la nivelul capilarelor glomerulare, cât și prin modificări adecvate ale rezistenței arteriolelor aferente și eferente. La nivelul polului tubular, ANF afectează transporturile transtubulare de apă și electroliți atât la nivel proximal, cât și în porțiunea medulară a canalului colector. În condiții bazale, reabsorbția de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]