2,144 matches
-
când creșterea excreției urinare de apă și sodiu depășește valorile normale ale diurezei și natriurezei de presiune. Datorită mecanismelor de autoreglare glomerulo-tubulară, variațiile presiunii arteriale cuprinse între 75 și 160 mmHg au un efect minim asupra fluxului sanguin renal, filtrării glomerulare și debitului urinar. La realizarea autoreglării glomerulo-tubulare participă sistemul renină-angiotensină de la nivelul aparatului juxtaglomerular. În cazul tendinței la scădere a presiunii arteriale sistemice, reducerea filtrării glomerulare activează prin intermediul maculei densa secreția de renină de la nivelul aparatului juxtaglomerular renal, formatoare de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
între 75 și 160 mmHg au un efect minim asupra fluxului sanguin renal, filtrării glomerulare și debitului urinar. La realizarea autoreglării glomerulo-tubulare participă sistemul renină-angiotensină de la nivelul aparatului juxtaglomerular. În cazul tendinței la scădere a presiunii arteriale sistemice, reducerea filtrării glomerulare activează prin intermediul maculei densa secreția de renină de la nivelul aparatului juxtaglomerular renal, formatoare de angiotensină II. Sub influența efectelor vasoconstrictoare locale ale angiotensinei se realizează creșterea rezistenței arteriolare eferente și restabilirea presiunii hidrostatice glomerulare și reabsorbția proximală a apei și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a presiunii arteriale sistemice, reducerea filtrării glomerulare activează prin intermediul maculei densa secreția de renină de la nivelul aparatului juxtaglomerular renal, formatoare de angiotensină II. Sub influența efectelor vasoconstrictoare locale ale angiotensinei se realizează creșterea rezistenței arteriolare eferente și restabilirea presiunii hidrostatice glomerulare și reabsorbția proximală a apei și clorurii de sodiu. Mecanismul de feedback al autoreglării presiunii hidrostatice și filtrării glomerulare însoțit de creșterea reabsorbției tubulare proximale de apă și sodiu este schematic reprezentat în figura 122. Determinând retenția de sodiu, creșterea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
formatoare de angiotensină II. Sub influența efectelor vasoconstrictoare locale ale angiotensinei se realizează creșterea rezistenței arteriolare eferente și restabilirea presiunii hidrostatice glomerulare și reabsorbția proximală a apei și clorurii de sodiu. Mecanismul de feedback al autoreglării presiunii hidrostatice și filtrării glomerulare însoțit de creșterea reabsorbției tubulare proximale de apă și sodiu este schematic reprezentat în figura 122. Determinând retenția de sodiu, creșterea formării de angiotensină II contribuie la normalizarea presiunii sanguine și a volumului extracelular ca urmare a amplificării reabsorbției hidro-saline
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a kalicreinei sau a reninei asupra alfa2-globulinei plasmatice vor rezulta cantități mai mari sau mai mici de plasmakinine, respectiv angiotensină, cu acțiuni vasculare antagoniste. Așa se întâmplă în diferite circumstanțe la nivelul rinichiului în vederea menținerii în limite constante a irigației glomerulare. II.5.7. MECANISMELE HORMONALE DE REGLARE A FUNCȚIEI RENALE Intervenția glandelor endocrine în activitatea renală se manifestă îndeosebi asupra mecanismelor prin care rinichiul participă la menținerea balanței hidrosaline corecte a organismului. Acțiunea diferiților hormoni (ADH, Aldo, ANF etc.) se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hipofiză posterioară conținând ADH exercită o acțiune oligurică. Acțiunea antidiuretică a ADH rezultă în urma creșterii reabsorbției de apă în segmentul distal al nefronului (tub distal și tub colector). Este vorba de reabsorbția facultativă, care reprezintă în medie 15% din filtratul glomerular. Deci, ADH intervine în ajustarea cantității de apă care trebuie eliminată din organism. De remarcat că numai la om hormonul antidiuretic (vasopresina) intervine în reabsorbția tubulară de apă, la reptile aceasta influențează filtrarea glomerulară, iar la păsări influențează atât filtrarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reprezintă în medie 15% din filtratul glomerular. Deci, ADH intervine în ajustarea cantității de apă care trebuie eliminată din organism. De remarcat că numai la om hormonul antidiuretic (vasopresina) intervine în reabsorbția tubulară de apă, la reptile aceasta influențează filtrarea glomerulară, iar la păsări influențează atât filtrarea, cât și reabsorbția apei. Mecanismul prin care ADH crește reabsorbția de apă este încă discutat. Unii cercetători susțin ipoteza că ADH ar acționa prin intermediul hialuronidazei. Această enzimă, acționând asupra mucopolizaharidelor structurale, ar determina depolarizarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
roluri s-ar rezuma la: - inhibarea secreției de vasopresină de la nivelul neurohipofizei; - relaxarea musculaturii netede; - inhibarea reabsorbției Na+ și apei la nivelul tubului urinifer; - inhibarea secreției de renină la nivelul aparatului juxtaglomerular renal; - scăderea sintezei de aldosteron de către celulele zonei glomerulare a glandei corticosuprarenale. Prin aceste efecte, peptidele natriuretice realizează o scădere a volumului și presiunii sanguine ca urmare a creșterii diurezei, eliminărilor de sodiu și altor electroliți, precum și a vasodilatației arteriolare. II.5.7.2. Peptidele natriuretice Peptidele natriuretice pot
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
o scădere a volumului și presiunii sanguine ca urmare a creșterii diurezei, eliminărilor de sodiu și altor electroliți, precum și a vasodilatației arteriolare. II.5.7.2. Peptidele natriuretice Peptidele natriuretice pot influența funcția renală atât prin acțiuni la nivelul polului glomerular, cât și al celui tubular al nefronului. Efectele glomerulare se materializează prin creșterea filtrării glomerulare, atât prin creșterea coeficientului de ultrafiltrare la nivelul capilarelor glomerulare, cât și prin modificări adecvate ale rezistenței arteriolelor aferente și eferente. La nivelul polului tubular
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a creșterii diurezei, eliminărilor de sodiu și altor electroliți, precum și a vasodilatației arteriolare. II.5.7.2. Peptidele natriuretice Peptidele natriuretice pot influența funcția renală atât prin acțiuni la nivelul polului glomerular, cât și al celui tubular al nefronului. Efectele glomerulare se materializează prin creșterea filtrării glomerulare, atât prin creșterea coeficientului de ultrafiltrare la nivelul capilarelor glomerulare, cât și prin modificări adecvate ale rezistenței arteriolelor aferente și eferente. La nivelul polului tubular, ANF afectează transporturile transtubulare de apă și electroliți atât
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și altor electroliți, precum și a vasodilatației arteriolare. II.5.7.2. Peptidele natriuretice Peptidele natriuretice pot influența funcția renală atât prin acțiuni la nivelul polului glomerular, cât și al celui tubular al nefronului. Efectele glomerulare se materializează prin creșterea filtrării glomerulare, atât prin creșterea coeficientului de ultrafiltrare la nivelul capilarelor glomerulare, cât și prin modificări adecvate ale rezistenței arteriolelor aferente și eferente. La nivelul polului tubular, ANF afectează transporturile transtubulare de apă și electroliți atât la nivel proximal, cât și în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
2. Peptidele natriuretice Peptidele natriuretice pot influența funcția renală atât prin acțiuni la nivelul polului glomerular, cât și al celui tubular al nefronului. Efectele glomerulare se materializează prin creșterea filtrării glomerulare, atât prin creșterea coeficientului de ultrafiltrare la nivelul capilarelor glomerulare, cât și prin modificări adecvate ale rezistenței arteriolelor aferente și eferente. La nivelul polului tubular, ANF afectează transporturile transtubulare de apă și electroliți atât la nivel proximal, cât și în porțiunea medulară a canalului colector. În condiții bazale, reabsorbția de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acțiunea hormonului antidiuretic. Puterea diuretică a extractelor de hipofiză anterioară rezultă probabil din acțiunea conjugată a mai multor hormoni pe care îi conține. Insulina scade pragul renal de eliminare a glucozei, iar adrenalina în doze mici crește fluxul de filtrare glomerulară, în timp ce în doze mari fluxul scade. II.5.7.3. Parathormonul, prin efectele sale renale, intervine în menținerea echilibrului fosfo-calcic. Administrarea parathormonului la om determină creșterea rapidă a excreției urinare de fosfat, sodiu, potasiu și bicarbonat și scăderea eliminării de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a fost confirmată și de experimentele care au arătat că anuriile sau poliuriile reflexe persistă după extirparea hipofizei, dacă integritatea inervației renale este păstrată. Stimularea directă și reflexă a nervilor renali determină, în cazul fibrelor simpatice, modificări atât ale filtrării glomerulare, cât și ale diurezei, însoțite de hematurie și proteinurie. Scăderea debitului de filtrare și diurezei se datorează vasoconstricției arteriolare și capilare glomerulare, produsă de noradrenalina și renina eliberată de aparatul juxta-glomerular, bogat în filete adrenosimpatice. Excitarea nervoasă prelungită se însoțește
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
este păstrată. Stimularea directă și reflexă a nervilor renali determină, în cazul fibrelor simpatice, modificări atât ale filtrării glomerulare, cât și ale diurezei, însoțite de hematurie și proteinurie. Scăderea debitului de filtrare și diurezei se datorează vasoconstricției arteriolare și capilare glomerulare, produsă de noradrenalina și renina eliberată de aparatul juxta-glomerular, bogat în filete adrenosimpatice. Excitarea nervoasă prelungită se însoțește și de modificări degenerative tubulare, care pot merge până la necroza tubului distal. Denervarea provoacă efecte inverse, reprezentate de poliurie, hiperclorurie și hipoazoturie
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Faptul că rinichiul transplantat răspunde adecvat la diverșii stimuli nervoși și umorali dovedește preponderența reglării endocrine asupra celei nervoase. II.5.8.2. Controlul endocrin al diurezei, contrar celui nervos, se exercită mai mult asupra reabsorbției tubulare decât asupra filtrării glomerulare. El este dominat de intervenția hormonului antidiuretic (ADH), ca principal factor de activare a resorbției de apă la nivelul tubilor distali și de participarea aldosteronului la reabsorbția sodiului și eliminarea potasiului tubular. Hormonul antidiuretic retrohipofizar este octapeptid, secretat de nucleul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
îndepărtarea hipofizei. După izolarea și stabilirea naturii sale polipeptidice de către Du Vigneaud (1954), au urmat cercetări sistematice privind acțiunile fiziologice și farmacologice. S-a precizat printre altele, că în doze fiziologice, arginin-vasopresina izolată din hipofiza de om nu modifică filtratul glomerular, este ușor vasoconstrictoare și exercită o puternică acțiune antidiuretică, ce are drept rezultat concentrarea urinii finale. Secreția sa este controlată de osmolaritatea sângelui și lichidele extracelulare în general. În timp ce hiperosmoza stimulează osmoreceptorii hipotalamici (Verney, 1947) și secreția de ADH, în vederea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
plasma sanguină. Concomitent cu resorbția apei la nivelul tubilor distali și colectori, dependentă de nivelul secreției de ADH, crește reabsorbția tubulară de Na+, aldosteronodependentă. Aldosteronul, ca principal mineralo-corticoid este secretat în cantități infime de aproximativ 150 g/zi de către zona glomerulară a corticosuprarenalei. Concentrația sa plasmatică, deși atinge doar 0,08 g% (de 1000 ori mai mică decât a cortizolului), este suficientă pentru a asigura la om 95% din activitatea mineralocorticoizilor. Cea mai importantă proprietate a aldosteronului este, de departe, activarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
circulația cerebrală sau intracerebro-ventricular; aria postrema bulbară, mezencefalul și hipotalamusul sunt considerate zone ale acțiunii presoare centrale determinate de peptid prin activarea unui mecanism adrenergic. În cadrul acțiunii vasoconstrictoare generalizate, angiotensina intervine și în autoreglarea fluxului sanguin renal și a filtrării glomerulare în limitele variației valorilor presiunii arteriale cuprinse între 80 și 200 mmHg. În cazul în care SRA circulant are o activitate exagerată, ca urmare a ischemiei cronice a parenchimului renal, este posibilă apariția hipertensiunii. b) Prin acțiune directă asupra zonei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
menținere atât a echilibrului ionic neuronal, prin activarea ATP-azei membranare, cât și a balanței hidroelectrolitice generale, prin acțiunile ADH eliberatoare și dipsogene, acționând conjugat cu sistemul renină-angiotensină periferic (fig. 151). Ambele sisteme se completează reciproc prin intermediul verigilor reno-corticosuprarenale (modularea filtrării glomerulare și secreției de aldosteron) și hipotalamo-hipofizare (eliberarea de ADH și ingestia de apă), ducând la creșterea cantității de lichide din organism prin retenție de sodiu, apă și aport hidric. În timp ce SRA cerebral inițiază setea hiperosmotică, SRA de origine periferică favorizează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de sânge, care sunt bine reprezentate. Arteriolele pătrund în insulă în zonele unde celulele periferice (A, C, D) lipsesc. În insulele mai mari, arteriolele se desfac în câteva ramuri mici care șerpuiesc prin insulă, realizând o structură vasculară de tip glomerular. Din rețeaua capilară, sângele este colectat în venule, care drenează apoi către vena pancreatică, și ulterior în vena portă. Deși s-a descris o influență paracrină între celulele învecinate din insulă, precum și o influență „endocrină” (în funcție de poziția celulelor în sistemul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
este meningiomul ! 2. CREȘTEREA STROMALĂ La tumorile cerebrale sunt cunoscute două tipuri de evoluție: 2.1. Proliferarea vasculară, care are patru forme: 2.1.1. axială 2.1.2. pericelulară (dendritică și tortuoasă) 2.1.3. retiformă 2.1.4. glomerulară (constatat la periferia zonelor de necroză din glioblastoamele multiforme și din astrocitoame malignizate). 2.2. Proliferarea conjunctiv fibrilară a stromei colagene și/sau reticulinice care are, la rândul său, următoarele subtipuri morfologice: 2.2.1. perivascular 2.2.2. alveolar
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
juxtaglomerular 194 24.5. Tubul urinifer 195 24.5.1. Tubul contort proximal 195 24.5.2. Ansa Henle 195 24.5.3. Tubul contort distal 196 24.5.4. Tubul colector 196 25. Formarea urinii 197 25.1. Filtrarea glomerulară 197 25.2. Reabsorbția tubulară 201 25.2.1. Reabsorbția în tubul contort proximal 202 25.2.2. Reabsorbția apei și solviților la nivelul ansei Henle 206 25.2.3. Fenomenul de multiplicare contracurent 207 25.2.4. Reabsorbția în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
Plasma va fi bogată în acei acizi biliari a căror extracție hepatică este mică. Extracția hepatică fracționată rămâne constantă în timpul perioadelor interdigestive și în cursul perioadelor digestive. O cantitate foarte mică de acizi biliari nelegați de albumină intră în filtratul glomerular; cu toate acestea acizii biliari conjugați sunt absorbiți activ la nivel tubular renal astfel încât pierderea urinară de acizi biliari este neglijabilă. 4.3.4. Evacuarea bilei în duoden Aproximativ 1 litru de bilă produsă zilnic de către ficat intră în canalul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
este reglarea excreției renale de apă, prin fenomenul de diureză presională (asociat obligatoriu, în condiții fiziologice, cu natriureză presională). 13.3.1. Importanța aportului și eliminării de apă și sodiu Emisia zilnică de urină (diureza) depinde de rata de filtrare glomerulară și de cea de reabsorbție tubulară a apei, ambele fiind influențate de presiunea arterială. In mod normal curba funcției renale arată (fig. 46), în funcție de presiunea arterială medie, un debit de urină finală nul la ~50 mm Hg, diureză normală la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]