2,432 matches
-
ton elegiac. Scrise în manieră clasică, fluide și expresive, stihurile dau glas cu precădere melancoliei, singurătății și dorului de ființa dragă. În perioada primului război mondial S.-G. scrie o înflăcărată poezie patriotică - Ruguri (1918) -, mobilizatoare, de evocare a trecutului glorios și de proslăvire a vitejiei ostașilor „pelerini ai morții”, „sfinții noștri de la Mărășești”. Vibrante acorduri, într-o manieră amintindu-l pe Aron Cotruș, închină munților, naturii în genere, participantă la suferințele oamenilor. Ulterior cultivă lirica erotică axată pe frământările unei
SAN-GIORGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
l-a promovat. Precedată, în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, de periodice ca „Vieața”, „Vatra”, „Povestea vorbei”, „Curierul literar” ș.a., publicația, apărută la 2 decembrie 1901, își propunea să trezească în conștiințe „cea mai adâncă evlavie pentru trecutul glorios al neamului acestuia, pentru faptele nespus de mărețe ale străbunilor [...], cea mai entuziastă iubire pentru patrie [...], pentru frumusețile acestui pământ”. Scriitorii erau îndemnați să „sufle colbul de pe cronici”, spre a face „să renască virtuțile bătrânilor de atunci în sufletele tinerilor
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
Întâmplările prin care trece o divizie alpină în ultimele zile ale războiului prevestesc apropiatele schimbări politice și sociale din România: „Era o zi frumoasă, care grăbea moartea fasciștilor și aducea înaintarea celor care vor binele și fericirea omenirii”. De la fapta glorioasă a unui caporal-erou care capturează singur nouă soldați dușmani, e rănit și apoi decorat cu Ordinul sovietic Krasnaia Zvezda, și până la „bucuria oropsiților” că a fost numit un nou guvern, al „lor”, concluzia nu poate fi decât aceea că „eroi
UBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
versului, mai ales când tonul grav al baladei este înlocuit cu romanța lacrimogenă (Rapsodie albă, Nelimitare). Versurile din Piatră de hotar (1977) cultivă tot registrul patriotic, susținut de clișeele ideologice ale epocii, transpuse în motive poetice: Carpații, ilegalistul, pacea, trecutul glorios, ostașii, cât și poeții „santinele”. Dar V. ține să își identifice ascendența în lirica ardeleană („Poeții ardeleni sunt dascălii mei/ [...] Cântecele lor îmi țin, adesea, dor de-acasă”), câteodată sonurile livrești adăugându-se fibrei sale oltenești. De aici își trag
VASILE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290447_a_291776]
-
cât și antologia Dans l’or du soir (1927), ce reunește poeziile scrise începând din 1917, reflectă un larg repertoriu: lirică de dragoste, meditații asupra sensurilor grave ale vieții și morții, înflăcărate declarații patriotice și evocări ale eroilor și trecutului glorios, cântece închinate codrilor și câmpiilor natale, V. manifestând o accentuată predilecție pentru valorizarea filonului folcloric. Proza, mai puțin semnificativă, se reduce la romanele Amor vincit (1909), scris sub formă epistolară, dezvăluind cu sensibilitate profunzimile sufletului feminin, și Le Sortilège (1911
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
pentru începutul Țării Românești și starea întru care este acum supt domnia grecilor fanarioți, compusă în versuri pentasilabice, cele mai izbutite ale autorului, unde combină motivul fortuna labilis și ideea privind evoluția ciclică a popoarelor. După un memento al trecutului glorios, vorbind de biruințele dacilor asupra romanilor (Z. se situează, ca și Naum Râmniceanu, pe pozițiile dacismului), el revine asupra contemporanilor și îi avertizează pe cei puternici de instabilitatea măririlor, reflectând că toate în lume „nasc, cresc, au moarte”. Providențialist, Z
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
a scrie nu pentru el, ci pentru o mulțime generoasă”. Autorul volumului La Poésie commune, tălmăcit de Sașa Pană cu titlul Poezia de toate zilele, nu ezită să-și renege propria artă poetică: „Nu, nu vreau să scriu un poem glorios./ Nu, nu un cântec plin de istețime și despre care/Cunoscătorii să exclame: O ce rime, ce formă făr’de greș!// N-am ce face/Cu podoabele voastre și cu jocurile voastre lingvistice”; „N-aș mai găsi nici o bucurie să
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
istoric la români de un atât de drastic „clișeu ideologizant”, ca și de altele de sorginte „marxist-leninistă”, mai ales de acelea contravenind „comunismului național” și „protocronismului cultural” <ref id="13">13 V., pentru critica fenomenului „protocronist”, Alexandra Tomiță, O istorie „glorioasă”. Dosarul protocronismului românesc, București, 2007. </ref>, s-a făcut treptat, până spre 1989. Dar și degajate de „teza caracterului definit reacționar al regimului monarhic”, referințele asupra constituirii și, În genere, a istoriei Regatului au avut de suportat până la evenimentele din
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
Învățători după recomandările venite de la revizoratul școlar. Cu această ocazie, elevii, Îmbrăcați În haine de sărbătoare, participau la oficierea Sfintei liturghii și la Te Deum-ul organizat În incinta bisericii, Încheiat cu intonarea Imnului regal și a altor cântece: Mulți ani glorioși trăiască, Trăiască Regele. Învățătorul ținea o cuvântare despre Întreita semnificație a zilei, insistând pe faptele deosebite ale regelui Carol I, prelegerea terminându-se cu urările de sănătate și fericire aduse Maiestății Sale, reginei și principelui moștenitor. După o scurtă pauză
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
Orizont”, „Steaua”, „Tribuna” ș.a. În 1970 și în 1974 i s-a acordat Premiul Asociației Scriitorilor din Iași. Poemele de început ale lui S. sunt puternic marcate de ideologia vremii. Aproape fiecare pagină din Arcade peste anotimp conține trimiteri la „glorioasele realizări” ale omului de tip nou. Cartea e plină de „eroi”, („primul constructor”, „excavatoristul”, „Ilici”). Poetul crede că e un mesager al poporului, iar versul său ar fi ecoul uralelor străzii. Declamator și cu un oportunism la vedere, autorul identifică
STURZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
lungul întregii vieți, obsesia etică era continuată și, foarte probabil, se acutiza. Totul se datora rafinării străvechii credințe a elinilor: posibilitatea de a recâștiga imortalitatea pierdută a androgynos („omul desăvârșit”). Altădată athanasia putea fi recucerită prin eroizare; eroul care pierea glorios în luptă devenea nemuritor și fericit, rămânând în memoria urmașilor; chiar și învingătorul olimpic avea parte de eroizare. În elenism s-a cristalizat credința în posibilitatea recuceririi athanasiei prin cultură. Paideia era așadar o soteriologie. Eroizarea prin educație și cultură
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
școlii antice în aceste vremuri tulburi? S-a modificat el sub presiunile barbare? Am anticipat deja răspunsuri la aceste întrebări prezentând școala gramaticului și școala retorului. Gramatica a continuat să fie disciplina fundamentală. Casiodor și Ennodius o considerau „baza literaturii, glorioasa mamă a elocinței”, „doica celorlalte arte”. Manualul de bază folosit în școli era acela al lui Donatus - în fond, un tratat complet, dar greoi. Dar el era adecvat pentru scopul urmărit. Gramatica trebuia să conducă spre „arta de a vorbi
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Zori sau în Limba iubirei și Raiana (1892), Pontice (1898), împovărate de stângăcii și de sărăcie imaginativă, îi imită palid pe Mihai Eminescu, Al. Vlahuță și pe George Coșbuc. Când invocă trecutul macedoromânilor, cu viziunea ridicării lor la o viață glorioasă, versificările capătă o oarecare substanță. De altfel, în periodice, ca și în volumul Lilice de la Pind (1897), dă poezii în dialectul aromân, însoțite de transpunerea lor în cel dacoromân. Paginile de proză, incluse în culegerea Dragomir. Medgeea. Baba Sanda. La
VULCAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290663_a_291992]
-
Suchianu, Despre înot. Adrian Costea este autorul unui roman inspirat din viața aviatorilor (Camaradul invizibil). Programul periodicului se schimbă brusc începând cu 1944: din octombrie, pe prima pagină se imprimă secera și ciocanul, înmulțindu-se articolele despre Uniunea Sovietică și „glorioasa” ei armată. Prin schimbarea formatului, R. se adaptează „dificultăților” și mai cu seamă noilor imperative ideologice. Promovează, prin urmare, „reportaje scoase din lupta popoarelor pentru libertate”, iar din țară se aleg „aspecte încă inedite și de multe ori dureroase prin
REALITATEA ILUSTRATA (SAU LUCRURILE ASA CUM LE VEDEM CU OCHII). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289157_a_290486]
-
anume aer prețios, accentul de cruzime, evocând parcă oximoronice asocieri în genul lui Gellu Naum, este rarisim (,,prin carnea frunzei umblă fierăstraie”). E preferat, vizibil, refugiul într-o spunere mai dispersată, în pliuri relativizante, catifelând, încețoșând peisajul și obscurizând imaginea: „Glorioase trec păsările spre vărării./ Un ochi de aur bântuie apele serii./ Ce naufragiu? - îngerii noștri târziu/ Se războiesc, presărând pe cărare cenușă.” De regulă, impulsul de dezvăluire confesivă va fi captat laconic, în notații succint rezumative, și astfel obligat a
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
actualitate, o revenire la modalitățile de încifrare practicate anterior sau, pur și simplu, atașamentul dramaturgului față de această formulă. În ultimele creații, de pildă în Grup de orbi într-o sală de cinema în așteptarea unei capodopere de arhivă din epoca glorioasă a filmului mut (2000), în legătură cu care cititorul este avertizat că „această piesă nu este o piesă... dar poate fi!”, își face loc îndoiala asupra literaturii înseși, incapabilă să mai răspundă întrebărilor contemporaneității. SCRIERI: Teama de păsări, București, 1968; Autostop, București
NAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
Traian în Dacia, București, 1860; Memoriu. Descrierea s. monastiri, București, 1861; Tudor Vladimirescu. Mișcarea de la 1821, București, 1862; Jidovul cămătar. Moldova și Bucovina, București, 1863; Catastrofa întâmplată boiărilor în muntele Găvanul - 1821, București, 1864; Flori de Moldo-România, București, 1864; Epoca glorioasă a lui Mihai Viteazul, București, 1867; Revoluțiunea română din anul 1848. Mușătoiul, București, 1868; Citera în Carpați, București, 1870; Matei Vodă la monastirea Sadova, București, 1870; Un funcționar sinucis. Fratele și sora, București, 1873; Baia de Aramă. Lucifer. Câteva poezii alese, București
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
A scris, cu un evident talent portretistic, prefețe, biografii, necrologuri despre Dimitrie Cantemir, Antioh Cantemir, Daniil Scavinski, Al. Hrisoverghi, Al. Donici. În ceea ce privește teatrul, îl asemăna cu o oglindă în care cată să se reflecte atât moravurile sociale, cât și faptele glorioase de odinioară. Criteriul său fiind acela al verosimilității, cere ca o piesă să fie elegantă, nu trivială, comică, nu bufonă, tragică, însă nu sângeroasă. A realizat, din necesități de repertoriu, prelucrări și traduceri. Doi țărani și cinci cârlani (1849), probabil
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
Îndrepte sociologia. Nu este deci cazul să scriem cuvinte de adio despre tradiția de la Chicago. Doar despre moarte se scriu elegii” (Abbott, 1999, 222). Într-adevăr, stilul ar putea fi o dezamăgire pentru cei obișnuiți cu tratări melancolice, lacrimogene sau glorioase ale unor fenomene ce se apropie de mituri. Poate chiar statutul de insider chicagoan este de vină, dar Abbott propune o abordare eseistică firească a celor o sută de ani de sociologie. Viziunea personală - adesea critică - și rigoarea științifică a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de nivelul lor, de la școli profesionale la universități - acuză un nivel scăzut al locurilor de muncă, Însoțit, În mod evident, de o rată crescută a șomajului. „Relativa stagnare a structurii locurilor de muncă care a urmat celor treizeci de ani glorioși (caracterizați de un excedent de locuri pe piața muncii - n.n.) riscă să compromită cariera viitoare a tinerilor” (Galland, 1997). Luând În calcul mai multe ipoteze de creștere a locurilor de muncă de categorie medie și superioară, Chauvel (1998) realizează o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
doar un grup artistic sau o școală literară, ci un fel de generație biologică, națională, diferită de cele dinainte nu numai artistic, ci și ca mod de viață, de percepere a realității. Nu întâmplător această generație a purtat o vreme gloriosul titlu (firește, atribuit ei, inițial, cu un sens peiorativ) de «generația în blugi», definindu-se prin acest obiect vestimentar o întreagă brave new world. Optzecismul pare a fi, într-adevăr, ’68-ul întârziat al românilor, momentul în care, la fel
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
ne reamintește toate diferențele dintre școala de iarnă a comunismului ceaușist și școala de vară a socialismului glasnost. Pentru societatea civilă, sarcina supremă a anilor ’90 fusese lupta împotriva regimului de restaurație plantat de Ion Iliescu. Am trăit un deceniu glorios în eșecuri. Ideea de consens și reconciliere națională a fost compromisă prin refuzul efectelor purgative ale confesiunii publice. După 2000, tema lustrației a revenit acut, deși numai mutațiile politice din 2004 au permis clarificarea raportului liderilor de opinie democrată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
90, prioritatea convingerilor politice a declinat mereu această prioritate a ordinului etic față de orice epistemologie alternativă. Aspiram mai ușor, din convingere sau printr-o suită de convergențe, la titlul de „golan” mai degrabă decât la cel de „academician” - ambele revendicate glorios de Eugène Ionesco. Discuțiile avute la Asociația Foștilor Deținuți Politici au însemnat mai mult decât comentariile de manual la autori precum Eminescu, Caragiale sau Eliade. Numai agonisind porțiuni suficiente de luciditate poți sfida cultura democratică a mediocrității. Modelul rezistenței prin
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
casa părintească din ținutul bucolic al Vrancei. Meri înfloriți primăvara, gutui amare de toamnă, mirosul de mărar sau ceapă din grădină, culesul strugurilor în vii - chiar acesta a fost paradisul multor adolescenți, în vecinătatea căruia edificiile cetății socialiste se înălțau glorios, după legile îngrămădelii și ale pungășiei de stat. Foarte inspirat, Ioan Stanomir își introduce câteva subcapitole prin citate din directivele Partidului. Cutezătorii erau îndemnați să emuleze în proiectele tehno-științei socialiste, păstorită public de Alexandru Mironov. Orele de informare politică instigau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care Biserica le considera urme ale unei descoperiri dumnezeiești, iar nu surse documentare pentru epoci ascunse în nisipul uitării. Lumea romană târzie a avut o pleiadă de cronografi talentați. Meseria lor depășește rareori competența arhivisticii. Chemați să asigure o posteritate glorioasă bazileului sau teologilor implicați în disputele dogmatice ale Bisericii, cronicari romani precum Socrate, Sozomenos, Evagrie sau Filostorgius erau departe de scrupulele științifice de astăzi și complet imuni față de dilemele metodologice ale istoricului modern. Unii critici contemporani cred că fac excepție
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]