20,979 matches
-
știu să fi scris mare lucru. Ca secretar general de redacție, Mircea Grigorescu făcea de toate. Era absolut neobosit. Ținea rubrici întregi, săptămînal (el a reintrodus în presa postbelică rubrica de bridge), sau completa paginile acolo unde lenea colaboratorilor lăsa goluri. Nu conta subiectul. Putea improviza despre orice. Se așeza la mașina lui de scris, tipul acela vechi, de ebonită neagră, cu clape zgomotoase și mari, și, în cîteva minute, scotea fila înnegrită. George Macovescu spunea că Mircea Grigorescu s-ar
Mircea Grigorescu (1908-1976) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16402_a_17727]
-
de profund cît criticul omonim. Secretul, acest veritabil blestem al cunoașterii: Nimic nu este mai învăluit în farmec și blestem decît secretul" (Kierkegaard). * Să scrii fără plăcere, stăpînit doar de simțămîntul chinuitor al nonexpresiei. Din teama de tăcere și de gol. * Peisaj geologic: anorganicul convertit în minunăție, neviata degajîndu-si mirajul pentru a distra viața. * Orice dorința e o violență aplicată existenței. De aceea budismul etc.... * Dirijat de Imposibil că de un extaz. * Nici o tristețe nu are credit fără un sacrificiu care
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
legendă despre un sfînt care, nevoit a alege unul din cele șapte păcate capitale, l-a ales pe cel ce i s-a părut cel mai inofensiv, beția, sub efectul căreia le-a săvîrșit pe toate celelalte. * Lingușirea acoperă un gol afectiv. Cine nu iubește este nevoit să învețe să lingușească" (Goethe). * Lupta cu suferință e o formă a luptei cu tine însuți. * Imaginea bolii e mult mai puțin limpede decît cea a sănătății. Poate din pricina că sănătatea e unică, iar
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
formă a verbului grecesc pedevo, care semnifica la început a educa, a învăța. Ies astfel la suprafață efectele secundare ale educației și anume mijloacele ei dure! Învățarea de minte! * Virtutea stilistică a omisiunii: Proust elogia la Flaubert mai cu seamă golurile discursului său, capacitatea de-a povesti prin aluzie, "în absență". * Mentalitatea "antimetodologică" a lui Flaubert: "Pe mine nu mă preocupă detaliul tehnic, informația locală, în fine, aspectul istoric și precis al lucrurilor. Eu caut mai presus de toate frumusețea, pe
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
Gheorghe Grigurcu * Spontaneitatea ideilor provine dintr-o senzație de gol, de absență a formei în care se ivesc. Din care pricină ni se năzare că germenele lor e chiar Neantul: "Există zile cu idei. În acele zile, ideile se nasc brusc din cele mai mici ocazii, adică din nimic" (Valéry
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
demersul eseistic este în primul rînd desfășurare a unei căutări, parcurgere a unui proces"), dar și prezența dimensiunii paradigmatice ("eseul ridică și el serii de semne în picioare, dar axele echivalențelor îi sînt programatic imperfecte, incomplete"), sistematica jocului digresiunilor, valorificarea golurilor, a echivocului, a nesemnificativului. Absența unui centru al textului, dar și existența unui principiu de coerență dat de procesul de reflecție, care impune o limită cvasi-autonomiei părților. Asumarea subiectivității și a demersurilor care nu duc la clarificarea temei eseului (într-
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
numele prin vacarmul motoarelor... Era o poetă tînără, foarte la modă, care făcea furori. Dacă aș fi fost vreun bîrfitor, un rău de gură, așa aș fi făcut: "A, cutare, aia..." - așa și pe dincolo, cum se bîrfește. Clătinîndu-mă din cauza golurilor de aer, eram la zece mii de metri, am răspuns imediat, - cum să nu, o cunosc bine, e o fată minunată și o poetă de viitor!... Ce-nseamnă să-ți vezi de treabă și să vorbești frumos de toată lumea! Navigantul m-
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
din secolul al șaptesprezecelea privite în desenele, picturile epocii sau după literatura vremii. Aceeași pustietate a spațiului citadin mai ales lipsit de vehiculele inventate abia spre sfîrșitul sec. XIX; aceeași distanță fizică între oameni, mult mai rari; aceeași senzație de "gol istoric" pricinuită de absența civilizației tehnice moderne. Cum va fi văzut, așa dar, acest obsedant finiș al secolului XX la isprăvirea căruia gîfîim cu toții? Cel mai hazliu lucru, probabil, ar fi ca niște cronicari glumeți ai veacului următor să spună
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
numele unor mari artiști ce au poposit la Ploiești și au lucrat minunat acolo să fi animat cumva ambițiile și tenacitatea actualei trupe și a directorului său. Nu s-a dat încă marea lovitură. Ea nu poate veni însă pe gol și din senin. Terenul de aceea se pregătește strategic. Oferta repertorială a marcat ieșirea din șablon, dintr-o prăfuială amorțită. Trupa a fost provocată să lucreze efectiv cu mulți regizori invitați, cu stiluri și cote foarte diferite, în ritmuri diferite
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
o nețărmurită dragoste de muzică; arăta un necondiționat respect muzicienilor, publicului. Datele talentului, ale științei profesionale de care dispuneau maeștrii Comissiona și Brediceanu au împodobit realmente lumea muzicii. Plecarea lor lasă tristețe în lumea melomanilor, în lumea muzicienilor, lasă un gol în lumea cea mare a muzicii. Au fost spirite luminate de o generoasă comunicare. Au pornit și s-au format ca muzicieni, ca intelectuali, în contextul fertil al culturii noastre, în anii '40 ai secolului trecut. Experiența lor artistică și
Destine paralele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11846_a_13171]
-
ca formă: proliferant, productiv, propice. Se poate constata și o obositoare prezență a adjectivului prolific în limbajul sportiv, mai ales în cronicile meciurilor; termenul pare a fi devenit calificativul perfect pentru fotbaliști: "cel mai prolific marcator al albilor, cu 11 goluri" (sport.rol.ro, martie 2005), "cel mai prolific marcator al lui Gaz Metan în ultimele două sezoane" (Evenimentul zilei = EZ 16.08.2004), "A.M., atacant prolific" (EZ, 19.12 2002) etc. Trecerea semantică de la creație la înscrierea golurilor e relativ
Prolific by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11887_a_13212]
-
cu 11 goluri" (sport.rol.ro, martie 2005), "cel mai prolific marcator al lui Gaz Metan în ultimele două sezoane" (Evenimentul zilei = EZ 16.08.2004), "A.M., atacant prolific" (EZ, 19.12 2002) etc. Trecerea semantică de la creație la înscrierea golurilor e relativ ușor de explicat, dar mărturisesc că mă obișnuiesc mai greu cu asimilarea pe care o presupune (operele artistice fiind produse în timp, în principiu cu mai multă greutate). "itatea" nu e însă legată doar de goluri; din alte
Prolific by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11887_a_13212]
-
la înscrierea golurilor e relativ ușor de explicat, dar mărturisesc că mă obișnuiesc mai greu cu asimilarea pe care o presupune (operele artistice fiind produse în timp, în principiu cu mai multă greutate). "itatea" nu e însă legată doar de goluri; din alte exemple sportive - "Schumi a devenit cel mai prolific pilot de Formula 1" (netsport.ro); "este cel mai prolific tenisman roman după Ilie Năstase" (netsport.ro) - înțelegem că sensul atribuit adjectivului este unul de apreciere a activității: "productiv, activ
Prolific by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11887_a_13212]
-
nu-l vom ști niciodată" (O după-amiază în europa după ploaie). Precum într-un soi de tandră profanare, autorul celebrează ceea ce nu s-ar fi cuvenit celebrat: "viața volatilă clandestină/ în obscuritatea cinematografelor/ în sălile astmatice ale/ bibliotecilor publice/ în golul de beton al stadionului" (ibidem). Sub pana lui C. Abăluță, detaliile se dilată enorm, imprevizibil, pînă la a exercita o insidioasă, lentă teroare: "îmi dau seama/ crăpăturile lentilei ochelarilor/ sînt drumuri lungi pe care nu le pot învinge/ într-o
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
piele. Își înghite textele din tinerețe, apoi pe cele din ce în ce mai tîrzii, pe măsură ce nu mai corespund, înghite "hapuri" edulcorate, însă cu gust de stricnină, dar supraviețuiește. Între inadaptatul interbelic, solitar și estet, și perfect adaptatul vremurilor noi nu se întinde vreun gol istoric. Sînt oameni care se pricep s-o ia de la capăt. "Oamenii începutului de drum". Nu cei de care vorbeau, prin anii '30, vestitorii "noului Adam", ci produsele (de serie) ale "creațiunii" de după martie �45. Despre ei, despre intelectualii care
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
cultura română, de-a lungul vremii și acum, fără acești plămâni prin care să respire, să ființeze - micile reviste literare? Sutele de cărți valoroase care se tipăresc anual la noi n-ar fi cumva ca un clopot care răsună în gol, fără ecourile, fără oglinzile critice, fără comentariile aplicate (și de un limbaj specializat, anevoios de urmărit și de aceea disprețuit de cititorii profani), fără dezbaterile pe care le stârnesc în aceste reviste? Atâtea dintre ideile înnoitoare care există în eseurile
Revistele literare by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/11966_a_13291]
-
la poeții lamentoși! - ci dintr-o permanentă ebuliție a eului căutător și iubitor de lumină. De certitudini, prin urmare, de acele puncte de sprijin existențiale în ceea ce el numește stații în străbaterea pustiului dintre cuvinte, smălțuit cu florile negative ale golului! Acel aur care "răsare/ lin de necuprins/" este al alchimiștilor, apoteoza luminii este identificabilă iluminării cunoașterii, între efemer și etern, între semeni părăsiți de vremuri și fugitive semnale de mântuire. Poate însă am greși pedalând adânc pe latura filosofică a
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
întinde un hău amețitor, ca un vis urît, și autoarea se simte pentru o clipă copila inocentă care în anii '30 încerca să își imagineze cum va arăta lumea în anul 2000. Companionii de drum dispar unul după altul, iar golurile lăsate de ei în viața autoarei nu mai pot fi umplute. Faptele multora dintre ei i-au marcat viața, chiar dacă timpul și depărtarea au făcut ca imaginea unor chipuri să devină voalată. Este și cazul lui Ovid S. Crohmălniceanu, la
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
ci și al valorizării lor morale. Lirismul de acest tip reconstitutiv e totodată unul critic. Bacovia ne-a dovedit în magnifica-i paradigmă că "omul concret" nu e nici un ins primitiv, nici unul abulic, ci o conștiință acută, care-și umple golul existențial cu materia "(i)realității imediate", ca și cu cea a unor atitudini. Vocea prin care se rostesc atitudinile sale o constituie ironia. însăși insolitarea banalului, promovarea anodinului în sfera imaginarului ar putea fi socotite o ironie, cu atît mai
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
libret. Charlotte e la bal? Și tînărul care o însoțește? O înaripează? Cine este acest Werther, străin de locuri? Actul al doilea. E toamnă. Copacul e îngălbenit. Și trist. Charlotte stă la o masă cu Albert. Sînt căsătoriți. Privesc în gol, minute în șir. Schimbă banalități. O atitudine nu chiar necunoscută. O căsătorie fără flamă, burgheză. Copacul imens al lui Peter Pabst, tulburător ca imagine și nu numai, preia în montarea lui Andrei Șerban funcția romantică din text, care este menținută
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
Căci memoria are spații goale sau întunecate, pe care scriitorul le sugerează în metafore realizate pe baza amintirilor concrete din copilărie: memoria este o "mină ascunsă în creierul nostru", asemenea minei de cărbuni explorate de copilul Julio și camarazii lui. Golurile memoriei sînt și fotografiile care lipsesc din album, care au murit și ele, precum copacii putreziți transformați de-a lungul a milioane de ani în cărbunele din mina de sub pămînt; sau ecranul negru, cînd se întrerupea filmul din pricina vreunei defecțiuni
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
la subsioară. Sacralizarea ei patetică ("Fața Valiei e o închegare sacră", p. 184) ține de recuzita unei speranțe a mântuirii. Dar, pendulând între extreme, fantezia lui Ragaiac se încinge pornind de la elementele concrete dezvăluite de Iliad: imaginează desmierdări, "pipăie în gol aeriene forme", inventează conversații și gesturi de familiaritate: "Seara, imaginile sunt extrem de lascive; scoaterea treptată și divină a piciorului din teaca lungă a ciorapului, băile părului, încălzitul la gura sobei, oboselile dulci ale iubirilor momentan săturate, o grămadă de familiarități
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
ROCHIE PE MALUL APEI, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1395 din 26 octombrie 2014. Ieri, te-am văzut despletita, umblai în neștire pe malul apei ce te dorea În ochii mari îți tremurau luminile nopții și-n suflet golul unei vieți deșarte când te-ai pierdut frumoaso în lumea cea de ape Străino, tu... ți-am găsit rochia și te-am plâns îți redau liniștea și poemul acesta ca loc de veci... Citește mai mult Ieri, te-am văzutdespletita
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
ți-am găsit rochia și te-am plâns îți redau liniștea și poemul acesta ca loc de veci... Citește mai mult Ieri, te-am văzutdespletita, umblai în neștirepe malul apei ce te doreaîn ochii mari îți tremurau luminile nopțiiși-n suflet golul unei vieți deșartecând te-ai pierdut frumoasoîn lumea cea de apeStrăino, tu...ți-am găsit rochiași te-am plânsîți redau linișteași poemul acestaca loc de veci...... Abonare la articolele scrise de marius horvath
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
turbulențele internetiste, reușește, în era computerelor, o poezie de întâmpinare a internauților. Este o poezie structurată muzical iar accentele, uneori metalice, fac din implicarea lirică un sens metafizic, aforistic: “Viața=arta de a tatua/ suflete,/fără ace.” sau ”privim în gol/cum după gard/ toți copiii sunt îmbrăcați/ în culoarea viitorului,/ așteptându-ne naivi/să le pictăm prezentul.” (Culori) Linia continuă are o mare încărcătură reflexivă în tinereasca ei contemplare și abordarea laconică aduce definiții cu iz filozofic, tematic. Tudor preia
PREFAŢĂ- TUDOR A. URSENTE, FĂRĂ HASHTAG de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382679_a_384008]