1,434 matches
-
dădea și el o binecuvântare asemenea, În afară de rugăciunea ce o făcea mereu pentru acela. Odată a trimis pe ucenicul său, Părintele Trifon, frate Începător pe atunci, la o mănăstire ca să dea lucrul lor de mână, după care să treacă pe la grădinarul mănăstirii, căruia să Îi dea o lingură și să-i ceară o varză. Grădinarul, Însă, deoarece era foarte mânios - se vede că avea ceva pe inimă - Îi aruncă un cotor de varză cu două foi netrebnice și Își continuă treaba
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Odată a trimis pe ucenicul său, Părintele Trifon, frate Începător pe atunci, la o mănăstire ca să dea lucrul lor de mână, după care să treacă pe la grădinarul mănăstirii, căruia să Îi dea o lingură și să-i ceară o varză. Grădinarul, Însă, deoarece era foarte mânios - se vede că avea ceva pe inimă - Îi aruncă un cotor de varză cu două foi netrebnice și Își continuă treaba. Părintele Trifon l-a luat fără să spună ceva și a pornit spre Kapsala
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Delavrancea, Dimitrie Gusti, Alexandru Rosetti, Cezar Petrescu și cu alții. Câțiva săteni spunea că acea clădire ar dăinui de vreo 300 de ani; sincer să fiu, n-aș prea crede. Bănuiesc, și parcul conacului trebuie să fi fost amenajat de grădinari, ca la Miclăușeni sau Văleni. A rămas, zic eu, ca o dovadă vie a celor spuse înainte, un copac. Din aceeași rădăcină i-au crescut două tulpini, unite în mod ciudat la vreun metru înălțime. Nu pot să nu mă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Cea a vieții, poate, căci se trăia din plin în acest loc unde natura se amesteca elegant cu urbanul. Parcul Carol, La Bordei, Ioanid sau micuța Grădină a Icoanei și cizelatul Cișmigiu erau adevărate monumente ale naturii, majoritatea aranjate de grădinari celebri în întreaga Europă, dându-și frâu liber imaginației și aducând stiluri și decorații florale care încântau privirile trecătorilor și îi învăluiau cu aerul proaspăt și parfumat. Zona mlăștinoasă a Herăstrăului este schimbată peste noapte în Parcul Național sau Parcul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un singur lucru, doar două cuvinte. S-a întors. Sâmbătă, 1 noiembrie 9 a f a r ă M-am trezit în camera de oaspeți din cauza zgomotului mașinii care împrăștia frunzele moarte, iar când m-am uitat pe fereastră (camioneta grădinarului din fața intrării mi-a adus aminte că era sâmbăta) m-am simțit pe moment bine, până când mi-am dat seama că eram complet îmbrăcat (nu era un semn bun) și nu-mi aminteam deloc cum adormisem aseară (idem), ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
chiar acolo unde începea pădurea și mi-am amintit că Jayne îi spunea câmpului „plai“, făcându-l să pară mult mai inocent decât îl vedeam eu acum. Zbârnâitul mașinii de frunze continua să se apropie și m-am îndreptat spre grădinar - un tânăr alb cu care nu schimbasem nici un cuvânt până acum. A oprit mașina și a venit în întâmpinarea mea, ferindu-și privirea de strălucirea aspră a luminii. I-am spus că voiam să-i arăt ceva, întinzând mâna spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Am remarcat cât de lent pășeam, așteptându-i răspunsul, picioarele noastre strivind frunzele moarte. - Straniu? întrebă el. Păi domnișoara Dennis se plângea că ceva îi mănâncă plantele și florile. O veveriță și vreo doi șoricei morți - destul de tocați. Cam atât. Grădinarul dădu din umeri. Tonul lui sugera că nimic din toate astea nu era neobișnuit. - Probabil câinele nostru, am răspuns rapid. Bestia aia din verandă. E plin de fițe și cruzime. Grădinarul nu știu cum să răspundă la una ca asta. O pauză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și vreo doi șoricei morți - destul de tocați. Cam atât. Grădinarul dădu din umeri. Tonul lui sugera că nimic din toate astea nu era neobișnuit. - Probabil câinele nostru, am răspuns rapid. Bestia aia din verandă. E plin de fițe și cruzime. Grădinarul nu știu cum să răspundă la una ca asta. O pauză în care zâmbi, zâmbet care se evaporă atunci când își dădu seama că nu glumeam. - De regulă câinii nu prea rod genul de flori pe care le are domnișoara Dennis. Eram la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că nu glumeam. - De regulă câinii nu prea rod genul de flori pe care le are domnișoara Dennis. Eram la periferia curții. - Nu cunoști câinele ăsta, am zis. Nici nu știi de ce e capabil. - Chiar...așa? l-am auzit pe grădinar murmurând. - Am găsit ceva straniu pe câmp astă-noapte. Am pășit peste o lespede joasă de beton și acum ne aflam acolo unde fusese piatra de mormânt și unde cineva săpase o groapă (scenariul meu cel mai opimist). I-am arătat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și unde cineva săpase o groapă (scenariul meu cel mai opimist). I-am arătat brazda neagră și cleioasă pe care alunecasem și care acum se întindea din locul unde fusese piatra până aproape de lespedea de beton, unde se sfârșea brusc. Grădinarul lăsă jos mașina de frunze și își scoase șapca, ștergându-și sudoarea de pe frunte. Coama neagră de pământ lucea în soarele dimineții - acoperită de o pojghiță mai uscată, dar brazda încă nu se uscase în întregime. - Ce-i asta? întrebă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o expresie de regulă asociată cu vederea unor mortăciuni. - Asta mă întrebam și eu. - Pare, ăă, noroi. - Nu-i noroi. E o scurgere. - E ce? - Scurgere. E o scurgere lipicioasă. Mi-am dat seama că repetasem cuvântul de trei ori. Grădinarul se strâmbă. Îngenunchind, murmură câteva supoziții inaudibile. M-am uitat din nou la îngrijitor, care tocmai punea cioara într-o găleată albă de plastic. Un vânt călduț vălurea apa din bazin, iar norii albi treceau grăbiți pe cer, acoperind soarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mă doară pieptul. - Am alunecat pe chestia asta azi-noapte, am zis în cele din urmă, apoi am adăugat, înainte de a mă putea controla: Ce a făcut-o? - Ce a făcut-o? întrebă el. Păi e un fel de mâzgă lipicioasă. Grădinarul făcu o pauză. Aș zice că e de melc, o râmă sau o grămadă de chestii de-astea or fi făcut-o... dar e mult prea mult pentru o... râmă. Făcu altă pauză. Plus că n-am prea avut probleme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o râmă sau o grămadă de chestii de-astea or fi făcut-o... dar e mult prea mult pentru o... râmă. Făcu altă pauză. Plus că n-am prea avut probleme cu melcii pe-aici. Stăteam acolo, zgâindu-mă la grădinar. - Prea mare pentru o râmă, hm? am oftat eu. Asta chiar îi pune capac. Foarte încurajator. Grădinarul se ridică în picioare, privirea fiindu-i acaparată de brazdă, nedumerit. - Și miroase ciudat... - Poți să mă scapi de ea? am întrebat, întrerupându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mult pentru o... râmă. Făcu altă pauză. Plus că n-am prea avut probleme cu melcii pe-aici. Stăteam acolo, zgâindu-mă la grădinar. - Prea mare pentru o râmă, hm? am oftat eu. Asta chiar îi pune capac. Foarte încurajator. Grădinarul se ridică în picioare, privirea fiindu-i acaparată de brazdă, nedumerit. - Și miroase ciudat... - Poți să mă scapi de ea? am întrebat, întrerupându-l. - E foarte ciudat... mormăi el, ca și tine, mă înștiință expresia feței lui. Poate e câinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a ridicat încet capul, apoi a căscat în direcția noastră. Părea să mai caște o dată, în schimb și-a întins capul înainte, odihnindu-se leneș pe verandă, cu limba atârnându-i din gură. - E cam, hm...bipolar, i-am spus grădinarului. - Da, parcă ar avea o problemă...cumva, murmură grădinarul. N-am zis nimic. - O să ud locul ăsta cu furtunul... și să sperăm că nu se va mai întâmpla. (Ba da, am auzit șoapta pădurii.) Cam la atât s-a rezumat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
noastră. Părea să mai caște o dată, în schimb și-a întins capul înainte, odihnindu-se leneș pe verandă, cu limba atârnându-i din gură. - E cam, hm...bipolar, i-am spus grădinarului. - Da, parcă ar avea o problemă...cumva, murmură grădinarul. N-am zis nimic. - O să ud locul ăsta cu furtunul... și să sperăm că nu se va mai întâmpla. (Ba da, am auzit șoapta pădurii.) Cam la atât s-a rezumat conversația noastră. Nu mai avea cum să ducă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
locul ăsta cu furtunul... și să sperăm că nu se va mai întâmpla. (Ba da, am auzit șoapta pădurii.) Cam la atât s-a rezumat conversația noastră. Nu mai avea cum să ducă la altceva așa că l-am lăsat pe grădinar și când mă întorceam spre casă am auzit voci venind din partea casei noastre care dădea spre aceea a familiei Allen. M-am îndreptat într-acolo. Când am dat colțul, Jayne stătea de vorbă cu constructorul, Omar (avusesem recent discuții aprinse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ochii. Cine-ncalecă magarul, să-i sufere și năravul. Sabia de aur taie mai bine decât cea de fier. Bogatul greșește și saracul cere iertăciune. Leoaica numai un puiu face, dar bun. Spărie lupul cu pielea oii. Vinzi castraveți la grădinar. Obrazul subțire cu cheltuială se ține. [PRIN TRANSILVANIA ȘI BASARABIA]* D-na Ciordaș Vioara din Bihor. Beiuș. Amos Borlan Beiuș Cornel Pop. Vasile Sala Vazcău Horșa, senator. Sever Andru. Petre Dejeu profesor Gavril Petri notar Sâg (Sălaj) Marcian Caluțiu prefect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Staroste de Cotnar. 9. Marele vistiernic. BOIERIILE DE AL DOILEA RANG 1. Marele stolnic. La mese domnești stă în caftan împodobit cu ornamente în unde, un fel de stofă cu galon. Încins cu brâu de matasă roșie. De el țin grădinarii, pescarii și toate bălțile Prutului și Nistrului. 2. Mare comis. De el țin caii domnești cu slujitorii lor, fânul și grăunțele. 3. Mare medelnicer: stă și el la mesele mari îmbrăcat într-un costum la fel cu stolnicul. Are subt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și ciumpăvirilor. Înflorește în fiecare primăvară, slăvind astfel pe Dumnezeu. Dar floarea aceea a primitivității nu-i ultimul său scop, pentrucă acest pom sălbatic printr-a doua creație care este tot în ordinea minunilor divine, are încă un destin. Marele grădinar îl eliberează complect, pune un foarfece inteligent și taie mlăzile de prisos. Pe cea mai viguroasă mlădiță, pune la vremea potrivită, printr-o operație delicată, câțiva muguri nobili. Și în curând destinul se va împlini. Și vom asista la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
chestia artei pentru artă, au umplut bibliotecile cu mii și mii de volume, s-au străduit chinuindu-se și asudând, încât au realizat infernul pe pământ pentru existența lor fragilă și trecătoare. Iago, lui Roderigo: Corpul mi-e grădină; voința grădinar. Orgoliosul e un nou Prometeu, în înțelesul că e vultur care-și roade singur măruntaiele. Altădată stilul suferea de groază de cuvântul propriu. Astăzi e principiu artistic în literatură. Cezar și primejdia sunt doi lei gemeni dintre care Cezar s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
al României sudice, unde se aflau valahi ciobani, seniori slavi în vecinătatea marei civilizații venețiene. Insula Locrim în fața cetății Lapad colț și golf unde am văzut pe Bonar, bătrân de la granița româno-ungară. se află aici de vreo 35 de ani, grădinar, cultivator de flori. Femeile musulmane care nu vor să intre în mănăstiri sau în localuri (farmacii) unde se află semnul crucii. În Bosnia ne-am oprit să vorbim cu un musulman (slav). Femeia n-a stat; s-a dus tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în fața boierilor. Gesturile au un caracter fast, sunt o împărțire mistică a manei: „Dete sânge locului/ Și mana pământului,/ Dete păr la trăistari,/ Pelea la tăbăcari,/ Carnea la măcelari,/ Oasăle la fluierari,/ Mațăle la strunari,/ Unghele la păhărari,/ Bălegar la grădinari./ El nimica nu-ș luară/ Luă limba ș-un rărunchi/ În basma lenvăluiară” (Costache-Negri - Galați). Diferența între cerb și ciută este cea dintre animalul ghid și animalul belșug. Sacrificarea cerbului denotă simbioza eroină - vânat, în timp ce împărțirea ciutei construiește o „societate”, nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Surănești jud.Vaslui. Gh. Racoviță îi tatăl lui Emil Racoviță [74] care a fost la polul sud în 1898-1899. Dar Gh. Racoviță îngrijea și de moșia Lucsiței Paladi din Baea. Ileanei Lateș îi spuneau oamenii Grădinărița, că bărbatul ei era grădinar de flori. A avut un ficior pe care l-a chemat Vasile Tasu [75]. Vasile Tasu a învățat la școala primară din Baea la învățătorul Petru Cucescu în bancă cu Vasile Gh. Popescu, care a fost f. multi ani casierul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Dar cine nu-i știe poeziile? Pe mine mama m-a învățat...!" (Normal, poanta fusese bine regizată de câțiva prieteni! Mi-am imaginat contrarierea celui vizat de "poanta" prietenilor!). Meseria de critic (de poezie) seamănă puțin, totuși, cu cea a grădinarului. Nu poate învăța floarea să crească, asta e treaba ei, dar o poate scoate din bălării. Nu am schimbat mai mult de douăzeci de cuvinte "pe viu" cu Al. Cistelecan în viața asta... Am comunicat doar prin "mailuri", pe chestiuni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]