KorAP: Find »[drukola/base=grație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...318 >

7,948 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

colivie cu bare de fier, destul de meschină pentru dimensiunile mele. Apoi și-a făcut apariția și prințul; trufaș, aprig, mic la statură, cu trăsăturile dure, dar nu nedelicate, în fapt foarte bărbătești. Totuși, neclădit din acel aluat de distincție și grație din care sunt zămisliți cavalerii. Fata s-a năpustit în brațele lui cu toată furia, lăsând la o parte orice pudoare ce ar fi fost demnă de o nefecioară închipuită. Prințul necavaler și vânător de licorni a respins-o cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
erotic. Nu înseamnă asta că natura firii mele este aceea de a fi mereu îndrăgostit? Și că așa am fost și am avut nevoie să fiu întotdeauna? Asta trebuie să fie nevoia mea și starea mea de perpetuă îndrăgostire, de grație, care mă ridică, mă detașează de mine însumi, pentru a mă putea contempla. Și tocmai această nevoie a mea îl ramifică pe El, pentru a putea disputa și a fi martor trăirilor mele. Numai așa ele se vor putea potența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
nevoie a mea îl ramifică pe El, pentru a putea disputa și a fi martor trăirilor mele. Numai așa ele se vor putea potența până la anihilare, negare sau până la dispariția obiectului (dacă el există!) ce a generat această stare de grație. Este interesant că după recunoașterea și înțelegerea acestor deficiențe ale mele, pe care trebuie să le numesc simple metehne ale firii, eu continui să simt și să mă înalț la fel, mereu, absentul de mine, în dialog cu El. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
de sus a terasei. Trebuie să mă opresc, îmi spun, amintindu-mi de sfatul omului cu banderolă din vis. Îmi trag sufletul. Așez caietul în sertar în camera mea și a mamei și mă întorc pe terasă, unde cele trei grații se răsfață cu pepene roșu și creme de castraveți pe care și le întind peste tot, să-și mai hrănească puțin pielea obosită de-atâtea valuri de mare și de sare câte au trecut peste ele. Sunt vesele și surâzătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
mică din colțul careului. Seamănă leit cu florile gigantice din această curte, are gâtul de lebădă ușor cambrat, floarea mică și delicată de un galben auriu. Nu, din florile astea nu pot ieși semințe pe care le vând țigăncile. Câtă grație, dar asta numai pentru cei ce știu s-o privească! exclamă "tata" ce le examina cu același ochi fin cu care privea femeile ca și cum ar fi fost bărbați. Numai înțelepciunea e perfectă precum frumusețea și numai combinația lor te poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
că totul în viață este o problemă de resurse, viața ta însăți este o resursă, de aceea este atât de limitată. Cei mai mulți nu pot înțelege asta. Este ca la loto: doar unul câștigă lozul cel mare, puțini se bucură de grația divină. Oamenii l-au construit pe Dumnezeu cu armata lui de îngeri, dar nu și-au pus întrebarea câte războaie poate duce o dată o armată de îngeri în același timp sau la câți oameni poate Dumnezeu zâmbi deodată. Omul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
ce cântă sau incantează rugăciuni. Meditație și Rugăciune Adesea, meditația și rugăciunea fuzionează imperceptibil. Acest loc pare a fi propice pentru a deprinde înțelesul și distanța dintre ele. Rugăciunea este o construcție formală sau informală, prin care se apelează la grația divină; meditația presupune în plus reflecție la propria ta rugă, pentru că ruga, în fapt, își conține răspunsul, mesajul divin. Meditația urmează cronologic rugăciunii, pentru că a medita înseamnă a ști să-ți asculți răspunsul la propria rugă. Meditația presupune identificarea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
jur și oamenii sunt destinși, fețele lor radiază calm și lumină, cei în cărucior se simt la ei acasă, ei arborează un zâmbet plin de speranță sau resemnare înțeleasă și nerăzvrătită. Dacă unii dintre ei vor fi fost atinși de grația divină și s-au vindecat de la prima vizită, alții persistă în a veni aici cu speranța că data viitoare vor fi mai pregătiți spiritual și vor găsi forța sau calea să se vindece sau să fie vindecați. Ei înțeleg că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
atunci când te referi la un anumit moment bine precizat în timp. Iar cei ce spun n-am fost fericit niciodată, sunt cei pentru care durata clipei este insignifiantă ca să poată fi luată în discuție. Ei speră la o stare de grație de durată, în care să se așeze și să poată medita. Ei scapă deliberat momentul fericirii, îl anulează, sperând la o consistență a sentimentului. Aceștia pierd tocmai esența fericirii, sublimarea ei într-o clipă. De multe ori, prins într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
în care să se așeze și să poată medita. Ei scapă deliberat momentul fericirii, îl anulează, sperând la o consistență a sentimentului. Aceștia pierd tocmai esența fericirii, sublimarea ei într-o clipă. De multe ori, prins într-o stare de grație, deținătorul temporar al fericirii caută s-o prelungească, fără să înțeleagă că reținerea ei nu face decât s-o anuleze, s-o ucidă și s-o dea repede uitării. Fericirea iluminată, de care rareori avem parte, este cea care ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
mai nesemnificative detalii, care, adunate, dau formă fericirii și o prezervă în cele mai vii culori. Este o memorie ce dăinuie și recitirea ei ne conferă o palidă retrăire a actului fericirii... Există o zonă a creierului nostru atinsă de grația divină de care uitarea cu greu se poate atinge. Să slăvim acest spațiu tabu, să-l folosim la maximum de capacitate, de câte ori se ivește ocazia! Se pune întrebarea dacă acest spațiu poate crește și poate fi extins nelimitat. Actul fericirii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

lăptos Mereu ne mișcăm: când în sus, când în jos Sus, chirurgii cos morții cu ață, Jos, noi le punem cearșaful pe față. Rude fierbinți, contra cost, ne-nsoțesc. La morți luăm ortul, viii plătesc! Viața ne este o stare de grație! Un joc cu potul numit satisfacție! Guvernanții sortiți mereu să se schimbe Hoitul pe la noi în curând o să-și plimbe. Când sănătatea pe chip le plesnește Boala îi săpă adânc, voinicește. Cu mâna întinsă și la vii și la morți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
rând. Nu-i ușor să trăiești, e greu să aștepți Când viața ți-o-mparți mereu cu cei drepți. Ca noi să trăim, vă rugăm să veniți! Vă promitem o moarte frumoasă, să știți! Viața ne este o stare de grație, Un joc, cu potul, numit satisfacție! Virusul-spion care-și strigase spaima în eter, în momentul acordurilor finale din simfonia vieții doftoroaiei Eliza Gabrovescu (în timp ce pe țânțarul care-o injectase cu boala Rash îl durea drept în trompă), trimise aceste cântece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
la oraș, fiindcă după 1000 de ani, în sfârșit, dispăruse radioul cu tranzistor ținut sub braț, cu sonorul dat la maxim, cu cântece populare zi și noapte și pe străzi și în cutia de pantofi, apartamentul de bloc, acum apărând grație contrabandei, MP3, MP4, pe care vechile obiceiuri se păstrează se ascultă tot muzică populară pentru a nu se uita obârșia. Și fiindcă Poporul Român este un neam de onaniști, se expuneau, pe reviste, pe ecranele TV, în presa scrisă, prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
partitura liniștii cu notele pure ale zorilor învăluind spațiul de jos și de sus. Au mai venit și orele, fiecare cu particularitatea sa, atât prin vibrații, cât și prin culoarea fiecăreia, monotonia trecerii secundelor devenind de o tulburătoare varietate tonală, grației în Si a secundelor, minutelor cadențate până când balonul umflat cu aer cald de atâtea guri ale orelor pocni simfonic. Notele, țipând, fugeau, se mișcau aleatoriu, secundele în Si, note-secunde se uscau, pe măsură ce se apropiau de soare, în cele din urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723

un colț al holului. Dacă ar fi după mine, n-aș mai pleca nicăieri, nu se poate pînă la urmă abține Sena să spună ce are pe suflet. Ar fi trebuit să-ți dai seama Geniule, că există momente de grație în viața fiecărui individ care își pun amprenta decisiv în formarea personalității, se gîndește domnul Președinte, simțind în mușchi un tonus tineresc, începînd să numere rîndurile de faianță de pe pereți, urmărind atent linia subțire a rosturilor, unu, doi, trei, patru

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
note mari. Ce-am avut și ce-am pierdut, începe Roja să-și aducă aminte, trei bucățici care mai de care, nu mai știau cum să vă facă pe plac, dom’ Șef, îi taie vorba Gulie, să vă intre în grații, să nu vă supere, n-ați știut să aveți grijă de ele, ăsta e adevărul spus acuma la rece, după ce s-a evaporat totul. I-auzi, se trezește Roja, de unde și pînă unde faci tu comparații între mine și Petrică

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
ăla de cinci kilograme pe care îl învîrtea deasupra capului ca pe un fulg. În două ore tot ce mai rămăsese în picioare era doar hornul sobei căruia din cauza nostalgiei nu se putea hotărî nicicum să-i aplice lovitura de grație, asta-i treaba voastră ne-a zis, eu n-o pot face, lichidați-l voi, și s-a așezat la o parte pe o grămăjoară de cioburi și așchii ca să-și tragă sufletul. Mare prostie că ai lăsat să-ți

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
apariția pe strada sa, patrulînd ziua cu viteza melcului sau stînd parcat pe trotuarul opus după ce se lăsa întunericul. Simțise imediat că undeva în spatele cortinei se dă o bătălie mare pentru a i obține serviciile, pentru a-i intra în grații, pentru a-l face să se hotărască. Știuse Roja să citească printre rînduri? își dăduse seama ce se petrece în jurul casei sale, intuise toate jocurile de culise? Din primele clipe, își dăduse seama că, deși Roja își ratase cariera militară

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
cordonului. — Să-i ia dracu’ pe toți, spune Tîrnăcop, haideți dom’ Șef, luați și dumneavoastră loc cu noi la masă, îi face semn să se așeze pe un scaun rămas liber. N-au știut băiețașii cum să-i intre în grații, uite că și de data asta au luat-o pe coajă, spune Gulie gîndindu-se la organizația Frontul Civic, la revista 22, și Grupul pentru Dialog Social. Luați și voi ca foști securiști oscioarele astea, le-a spus Broscoiul intelectualilor, se

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958

fremătau ades și din care sforăiau arar, stârnind praful șoselei. Cu regretul că, deocamdată, nu se poate, Va se limita să urmărească atent ritmul picioarelor suple și puternice și În mod special ... cozile. Ah, cozile! Lungi, bogate și cu câtă grație se mișcau În ritmul trapului mărunt... O nouă hurducătură Îl făcu să ridice capul din iarba cosită În acea dimineață și așezată tacticos de „moș Mihai” - așa cum Îi va spune multă vreme de acum În coșul căruței, prilej cu care

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
cutremurare de final, fata a rămas așa un timp, apoi s-a Întors supărată către Va și văzându-l Înlemnit și incapabil de a-și explica despre ce este vorba și de ce miracolul a fost Înlocuit cu pierderea stării de grație, Întrebându-se În gând „ce a fost asta și ce va urma!”, fata a rostit Împăciuitoare: Hai, lasă, nu-i nimica, Îmi Închipuiam eu că nu știi, am mai pățit de câteva ori! Inteligentule te coci tare greu! Nu trebuie

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

asistăm la seducerea unei femei. Ca să nu mai vorbim de faptul că există riscul ca femeia adorată de poet să fie o cunoscătoare de literatură, exigentă, iar atunci el chiar că nu mai are nici o șansă să-i intre în grații. Mult mai înțelept ar fi ca Petre Berea să-și încerce norocul dăruindu-i iubitei o carte de versuri de Emil Brumaru. DacA bun-gust nu e... „Dragostea acestei nopți se curse vijelios, parcă la întrecere cu muritul clipelor sub apoteoza

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
e că ne-a făcut-o. Dacă ne ambiționăm să parcurgem cartea cu atenție de la prima la ultima pagină, ne trezim la sfârșit vlăguiți și cu părul alb, ca după ani mulți de temniță. Roxana Gabriela Braniște îl imită fără grație pe Ion Barbu, preluând unele sugestii și din „limba poezească“ a lui Nichita Stănescu. Rezultă o păsărească pe care nu o putem considera nici măcar un joc de-a poezia: „M-a rele ochii ierbii. / Soarele negru în interiorul pietrei / conjugă în

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
nu e, nimic nu e. În centrul romanului se află o tânără țărancă, Silvia, soțul ei, Costa, și cei cinci copii ai lor. Duc toți o viață aspră, pe care însă romanciera o înfățișează ca pe un balet plin de grație. Când apare câte un conflict (un copil de-al lor este bătut de copilul altora, un alt copil de-al lor sparge din greșeală, cu praștia, geamul uneia vecine și aceasta face scandal etc.), Silvia îl rezolvă pe loc, cu

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]