2,243 matches
-
multă atenție pe toți membrii completului de judecată. ("Domnule, a povestit seara la cafenea eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl, domnule, omul acesta a știut și că subtila domnișoară dr. Brunhilde Lotte Ivanova își tamponează în mod regulat și atât de grațios pleoapele fiindcă mama dânsei avea acest obicei, ca să nu-i zic tic. Uimitor ce surse de documentare are acest Ludovic L.!", și-a mai arătat încă o dată procurorul admirația.) Nefiindu-i permis să arate, față de atâta lume, de ce eminentul procuror
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
de convingător de Seneca, Sfântul Augustin și Borak cel Bătrân. Iar, în finalul strălucitei sale pledoarii cireașa de pe tort -, a întrebat retoric: "Poate fi sancționată subtila domnișoară dr. Brunhilde Lotte Ivanova că își tamponează în mod regulat și atât de grațios pleoapele, fiindcă mama dânsei avea acest obicei, ca să nu-i zic tic?" După o pauză de efect, a răspuns tot el: "Nu. Categoric NU!" Iar după o altă pauză (de și mai mare efect), a întrebat pe un ton cât
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
tot el: "Nu. Categoric NU!" Iar după o altă pauză (de și mai mare efect), a întrebat pe un ton cât se poate de ferm: "Dacă subtila domnișoară dr. Brunhilde Lotte Ivanova, își tamponează în mod regulat și atât de grațios pleoapele fiindcă mama dânsei avea acest obicei, ca să nu-i zic tic și nu poate fi acuzată pentru aceasta, pe cale de consecință, este limpede că nici domnul Wilhelm Grigorovici Spandau nu poate fi acuzat că-și bea în fiecare dimineață
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
însemna o primenire a inspirației. Între anii 1840 și 1862, poetul elaborează un ciclu de Doine (haiducești, țărănești, ostășești ori plecând de la diverse credințe și superstiții). Într-o atmosferă plină de prospețime, împletire de real și fabulos, se desfășoară idile grațioase sau fremătând de un senzualism frust. Personajele descind din basme (strigoi, zburătorul, feți-frumoși), din mituri, din legende istorice, A. fiind unul dintre primii care prelucrează la noi asemenea motive. Vrăji și descântece se torc, într-o ambianță fantasmagorică, dar, pe
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
de diminutive și se răsfață în edulcorări. Unele doine (Sora și hoțul, Doina) îl vor înrâuri pe Eminescu (în Făt-Frumos din tei, Povestea teiului, De-aș avea...). Al doilea ciclu, Lăcrimioare (1845-1847), din volumul Doine și lăcrimioare (1853), cântă amorul grațios, sprințar pentru Elena Negri (Steluța). Liricii de dragoste, plină de efuziuni și alte lejere palpituri, nu-i lipsește sinceritatea, ci fiorul. Ecouri din stihuirile anacreontice, din romanțe, din cântecul de lume sunt perceptibile. Melancoliile, ușoare, trec aproape fără să lase
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
de instinctul parvenirii (Gahița Rozmarinovici, din Iorgu de la Sadagura, Cucoana Chirița). În culori trandafirii sunt proiectați boierii vechi de țară (Boieri și ciocoi), dar și țăranii, zglobii și râzăreți, cărora le cam arde de șotii, atunci când nu se iubesc suav, grațios, ca într-o pastorală. O înduioșătoare, ireală concordie îi ține înfrățiți pe boieri și pe săteni (Nunta țărănească, Cinel-Cinel), toate relele fiind puse pe seama veneticilor, arendași și cămătari. O piesă reprezentativă este Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului (1844
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
sugereze stări de suflet difuze, specific simboliste. Volumul Fantazii dezvăluie o capacitate deosebită de înnoire. Teama „de lume, de moarte și uitare”, distilată acum în retorte mai complicate, se transformă în elegie pură, în reveria unui altundeva și în fantezie grațioasă. Conștient de magia „împărecherilor de slove”, dar și de istoria depusă în ele, A. este recunoscător cuvintelor pentru „credință”, pentru puterea lor de evocare, pentru virtualitățile lor poetice, cauțiune a propriei dăinuiri (Imn). Motivul creației revine, când direct, confesiv, când
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
un gen, atunci „speciile Întrupate de el poartă marca proprie a epocii În care ele trăiesc”2. Exemplele nu prididesc să apară Începând din veacul al XVI-lea, purtând nume dintre cele mai ciudate, greu de tradus. Iată-i pe grațioșii efeminați, favoriții lui Henri al III-lea: les mignons. Delicați, plini de eleganță, gentili, un Epernon (Jean Louis de Nogaret de la Valette, duce d’Epernon) sau amiralul de Joyeuse sau Jacques de Lévis, conte de Livarot, pe care istoriile Îl
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
plictis, tinerii bărbați din lumea bună mai descoperă ceva. Fără să uite de gomă și morgă, fără să renunțe la pronunțiile afectate, un Lord Barrymore, Lord Selton sau Sir John Lade găsesc de cuviință că poți face senzație și călărind grațios un cal de curse sau conducând cu mână sigură atelaje. Așadar, o adevărată artă de a fi bărbat altfel. Să nu uităm că acest gen de pasiune are antecesori iluștri, Începând cu Alcibiade. Și, chiar În epoca despre care vorbim
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
exaltă corpul tânăr. O face Însă, de cele mai multe ori, cu o senzualitate „rece”. Acest corp pacificând contrarii, armonizând masculinul și femininul, este echivalentul operei de artă sublime, al frumuseții În stare pură. Un ideal de perfecțiune pe care Îl Întrupează grațioșii efebi, androgini simbolici. Ei devin În realitate, dar mai ales ca produse ale imaginarului, unele dintre cele mai intense obsesii ale multor autori de care ne ocupăm. Așa pot fi interpretate relațiile pedofile sau iubirile invertite ale dandy-lor scriitori și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
publicului larg le-am recompus pe scurt biografiile. O paradă strălucitoare, chiar dacă eroismul celor care defilează pare straniu. Care să fie victoria lor? Ei nu au câștigat niciodată vreun mare, sângeros război, ci doar, din când În când, bătălii subtile, grațioase, cu ceea ce era mediocru, banal, conformist și vulgar În lumea lor. Să-i trecem așadar pe sub acest mic arc de triumf. De patru ori Btc "De patru ori B" Pură coincidență, patronimele celor mai importanți dandy ai lumii (prin cât
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dincolo de Închipuire. Chiar dacă un dandy autentic nu urmărește asemenea efecte. Barbey d’Aurevilly tc "Barbey d’Aurevilly " Jules Amédée Barbey d’Aurevilly (1808-1889) e, cum s-a văzut deja, primul „dandylog de serviciu”, care - de ce? - se dezice printr-o minciună grațioasă de dandysm Încă de la Începutul cărții despre Brummell. Cu toate acestea, el merită câteva paragrafe bune În catalogul nostru. O dată, pentru că s-a dovedit a fi Întâiul expert În materie de dandysm. Apoi, pentru că, fascinat de umbra celui mai mare
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Pimodan, unde Își amenajează interiorul după toate legile dandysmului: mobile de lux, obiecte de preț, veșminte scumpe. Afișează mereu o alură de artist „șic”, cum Își Înnoadă neglijent cravata neagră, lăsată să cadă peste vesta puțin descheiată, cum Își scoate grațios mănușile roz ori bej sau cum Își oglindește chipul În luciul de mare efect al pantofilor. Dar se Înconjoară nu de „lume bună”, ci de tineri scriitori și artiști, cei mai mulți marginali, săraci - boema de geniu a Franței. E În această
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
veritabilă creație, mult prea fragil și dispers, inapt pentru o mobilizare masivă, „În forță”, el se refugiază În simulacrul vieții. „Se silește să devină Brummell din neputința de a fi Napoleon”, s-a afirmat cu maliție de atâtea ori despre grațiosul elegant. Dar de ce să nu dăm credit și altor două puncte de vedere, care denunță cele de mai sus drept o prejudecată? De ce să considerăm (pe urmele sociopsihologilor) egolatria pusă În scenă În numele unui „misticism estetic” doar ca o formă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sustrag, păstrează distanța, afișează dispreț, timizii se trădează până la urmă: sunt jenați, ezitanți, neîndemânatici, uneori vehemenți. Într-un salon riști să-i vezi Împiedicându-se de mobile, doborând bibelouri, vaze. Niciodată un dandy nu va gafa. El face un slalom grațios și sigur printre mobile și obiecte. Toate gesturile lui degajă siguranță de sine. Un al doilea mod de a produce efect asupra celorlalți prin postùrile propriului corp e dat de gesturile excentrice ale dandy-lor, puse În scenă cu aceeași siguranță
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și i-o oferă, ca el să ducă totul până la capăt. Nu e decât o suprafață fragilă și transparentă, și totuși, el nu face nimic. Nu pune nici măcar vârful degetului, care, atingând-o, ar rupe-o. Lauzun devine cel mai grațios, cel mai profund și mai agasant Tartuffe al respectului din câți au fost vreodată. Conduita acestui bărbat e o capodoperă. Poți extrage din ea maxime generale și axiome pentru a te face iubit de prințese. Dar cine mai are acum
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
politica, cu obiceiurile efemere, cu noile cuvinte; uneori, i se Întâmplă să le și creeze; În sfârșit, În casa lui totul are un aspect de confortabilism precis. Într-un anumit fel, el este metodistul eleganței și Înaintează o dată cu secolul. Nici grațios, nici respingător, nu veți auzi niciodată din gura lui un cuvânt nepotrivit, după cum nu Îi scapă nici un gest de prost gust... Să nu mai continuăm descrierea; omul acesta are grația suficientă. Nu l-am cunoscut oare cu toții pe acest egoist
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
este afectuoasă și veselă: iată de ce o vom iubi necondiționat. O vom socoti un etalon și Îi vom Închina un adevărat cult. Această persoană are grația divină și concomitentă. Charles Nodier a știut să personifice această ființă ideală În Ondet, grațioasa figură pe care magia penelului a lăsat-o Întreagă. Dar Însemnările nu spun mare lucru: trebuie să-l ascultăm pe Nodier povestind el Însuși unele detalii care țin prea mult de viața privată pentru a putea fi scrise și de-
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
irezistibilă putere de seducție! Sprâncenele au o linie pură, alungită, frumos arcuită, și acoperă pleoapele orientale, calde, viu colorate; ochii, migdalați, negri, adânci, arzând de o flacără neasemuită, mângâietori și imperioși, Îmbrățișează, Întreabă și reflectă tot ceea ce Îi Înconjoară; nasul, grațios, ironic, proiectat Înainte, Îți aduce Îndată În minte celebra frază a poetului: Sufletul meu plutește pe parfumuri așa cum sufletul celorlalți oameni plutește pe muzică! Gura are forma arcuită și de acum subțiată de spirit, dar, pe acea vreme, ea mai
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Wilde strălucește mai mult În anticamera culturii decât În saloanele de onoare, ca „victimă a puritanismului victorian”, ca „personaj tragic”, ca „sodomit”, ca „damnat” și „vicios”. Mult mai rar și oarecum din Întâmplare e prezentat ca autor al unei splendide, grațioase, irezistibil de inteligente opere literare. Max Beerbohm, admirator de tinerețe al lui Wilde, iar mai târziu vehement contestatar, reprezintă diferența specifică relevantă față de cel pe care-l numea „Divinitatea”: În timp ce Învățăcelul celebra În primele sale eseuri machiajul, Wilde celebra masca
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
-l unei poetici indefinite, amestec de romantism, realism și estetism eclectic, cu pretenție de doctrină morală, În cadrul căruia frumusețea nivelează cu o forță irezistibilă disparitățile existenței. „Amoralismul” lui Wilde, ca și cel al Întregii generații „decadente”, nu e decât jocul grațios, ușor iresponsabil, al artistului care se visează, pentru o clipă, sustras presiunii timpului și existenței. Respingând urâtul, Wilde respinge orice formă de artă incapabilă să-și ducă până la ultimele consecințe premisele: „Aversiunea secolului al nouăsprezecelea față de Realism este furia lui
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
peste un trecut „obsedant”: „Vină iertarea”. O vină tragică în sensul poeților damnați, dar cu o conotație de milă creștinească. C. nu este o intimistă; ea cultivă uneori o poezie oraculară, cu dactili agresivi. Alteori preferă imaginile agreste, într-un grațios „joc secund”. Lirica sa este totuși de factură tradiționalistă, o viziune a lumii structurată în linia lui Pillat și Fundoianu (ciclul 10 sonete la Posada). „Nevrozele” au evoluat însă spre un onirism terapeutic (Hipertiroidiană). În 1998 apare un volum neobișnuit
CORNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286427_a_287756]
-
al „rădăcinilor” tracice. Se disting pregnant câteva dominante tematice și stilistice: prelucrarea filonului popular (motivul șarpelui, motivul fântânii, tipar prozodic simplificat, limbaj arhaizant - în Prânz românesc, Poem traco-dacic, Doină, Motiv străvechi de haiducie), înclinația spre jocul verbal, senin ori grav (grațiosul dans verbal Balet aerian, muzicala Impresie de răsărit), lirismul suav al poeziilor de dragoste, tendința spre simplificare și abstractizare a limbajului mai ales în poemele filosofice (Ascensiune în munți), dedublarea eului poetic (Arlechin). Originală este Cavalcada gerului ( După un motiv
COSTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
în drum”. Poeta se desparte astfel, simultan, atât de direcția lirică reprezentată în generația anterioară de Constanța Buzea, cât și de cea pe care o ilustrase Marin Sorescu. Versurile ei își taie un făgaș nou, personal, cu accente corosive și grațioase în același timp („Te uit solemn - / și cade-o ploaie de lemn”), care îmbracă înclinațiile naturiste și bucolice ale tinereții într-o reflexivitate inteligentă, cărturărească. Cu volumul din 1980, Duminica absentă, se experimentează un plonjeu brusc în optzecism, care nu
CRACIUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286465_a_287794]
-
Liturghierul din 1610 și un Apostol (din același an, actualmente conservat la Viena și provenit din fondul fostei Biblioteci Imperiale), alt Tetraevangheliar, datat 1614, Liturghierul și Psaltirea din 1616 etc. Atingeri cu tradiția orală, embleme ale iconografiei populare, o intertextualitate grațioasă (comună cu a zugravilor de biserici, în frescele faimoase ale vremii) pun în valoare fin comunicarea. Rafinat colorist, interpret delicat al literaturii creștine, tălmăcind, în registre poetice, lumea smerită în duh, între real și fictiv, ancestral și exotic, potrivind inspirat
CRIMCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]