7,204 matches
-
o eroare de nereparat cu un patriot cu evidente semne de loialitate, În Însăși ființa sa, față de „Marele Stat Ungar“. Pesemne că au Întrebat mai sus, au dat telefoane, au bătut telegraful, s-au consultat. Probabil că, În tensiunea și graba lor de a Îndeplini norma de deportați strict supervizată și accelerată de la Budapesta de Însuși Adolf Eichmann, șefii le-au trîn tit vreun „descurcați-vă!“ atît de cunoscut de toate nea mu rile din această parte de lume, chiar dacă de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
prispa acelei case, erau să mă doboare lacrimile la dispariția bolții de viță ce mă ocrotea În umbra ei și mă apăra de toamna de dincolo. Căci Într-adevăr, Într-un octombrie, În lipsa frunzelor late și dese, culese În mare grabă odată cu strugurii, cerul dă duse pe neașteptate peste mine și mă făcuse să mă refugiez de ruși nea plînsului În prima Încăpere la Îndemînă, tindă Îi spu neam noi, lip sită de ferestre. M-am apărat trăgînd zăvorul. Noroc că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lui noiembrie 1975. Din acea vară, pășise În cel de al optzeci și doilea an de viață. Foarte intens mi se luminează și acum imaginea moșului Ștefan: bărbat Înalt, subțire, drept ca o linie, călcînd ușor, dar sigur și fără grabă, ca un minutar de cadran solar. Fiii lui și nepoții nu-i semănăm, am ieșit mai scunzi, mai Îndesați, nu avem nimic din ținuta lui aeriană. Nu-i cunosc nici o boală, nici o slăbiciune: nu fuma, bea numai vin, rar pă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Ceilalți, În schimb, au mormăit ceva despre acordul lor cu mine, micșorarea ușoară a notelor, așteptarea zilei de mîine, asigurarea că au consemnat totul și un „la revedere“ adresat numai mie cu apelativul „domnul de la București“. Nume nu mai aveam, graba lor de a dispărea le tulburase serios ținerea de minte. Muzicologul și solista, uimiți pesemne de plecarea abruptă a celorlalți, au bîiguit cîteva amabilități de final și ne-au lăsat singuri În sala rece. Nu mă dumiream nicicum de unde s-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
trecut apoi în tezaurul faraonului egiptean și de aici la regina din Saba, care i le-a dăruit lui Solomon. Prin Nabucodonosor, monedele ajung în Nubia, de unde sunt aduse la Betleem de Melchior, unul dintre cei trei regi magi. Din grabă sau neatenție, Fecioara Maria le-a pierdut în pustiul egiptean. Ele au fost găsite de un păstor, care i le-a oferit lui Isus drept recompensă pentru o vindecare. Acesta n-a vrut să le primească și le-a dăruit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Abraham zise îngerului: « Unde este sufletul pus la mijloc?» Îngerul îi răspunse: «A fost mântuit prin rugăciunea ta sfântă; un înger purtător de lumină l-a luat și l-a dus în rai»” (cap. XIV). În sfârșit, căindu-se de graba cu care-i pedepsise pe păcătoșii zăriți în timpul călătoriei sale extraterestre, patriarhul rostește o rugăciune și pentru sufletele lor, iar Dumnezeu îi reînvie, dându-le astfel prilejul de a se pocăi. Ultima viziune a lui Abraham este aceea a Morții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
așa pe sus și dus din pat. Unde, vedea bine, dar de ce, nu știa. Când ochii i se mai obișnuiră cu întunericul, recunoscu chipul fratelui său, mai erau acolo vecinul cu familia și după ei toți venea tata. Coborî în grabă scara, închise repede chepengul și-și ținu răsuflarea. De sus se auzeau zgomote, țipete, câinii urlau, pași grei se apropiau. Se cutremura pivnița și un praf înecăcios se risipi din tavan, când pașii ajunseră chiar deasupra. Auziră cum se sparge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
reflecta: “Uite ce a putut să facă războiul dintr-un om deosebit!. Important Însă e faptul că el nu a disperat, ci se luptă să se mențină pe linia de plutire”... Când a ajuns la poarta spitalului, a intrat cu grabă. A dat bună seara portarului, vrând să treacă mai departe, dar s-a trezit apostrofată: ― Unde mergi? ― La soțul meu, profesorul doctor Nicu Hliboceanu. ― Dă buletinul. Fără să obiecteze - “de unde să mă cunoască acesta?” - i-a Întins actul cerut. După ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cum și cât scuipi - și asta i-o arăți În scuipătoare... Ne-am Înțeles? ― Ne-am Înțăles, domnu’ profisoru’ doctoru’, cî doar Îs bătrân de-amu’. Da’ poati nu mă mai țâi așa mult, cî eu mă sâmt ghini... ― Fără grabă. Cred că știi În ce stare ai venit!... ― Știu, mânca-ț-aș! După acest dialog cu șetrarul, profesorul l-a invitat din priviri pe doctoraș spre ieșire. ― Sarcina imediată a dumitale este să citești cu mare atenție Foaia de observație
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Am mari nirăbdare să-l Întâlnesc pe fratele meu Petrică. ― În clipa asta plecăm, fiindcă sunt gata și Tudorel cu Maria... Becurile din Înaltul stâlpilor de pe marginea Sărăriei slobozeau o lumină firavă. Cei patru, și cu Tudorel cinci, mergeau fără grabă. ― Să știți că noi călcăm acum pe Sărăria Nouă - a ținut să precizeze Gruia, mai mult pentru tata Toader, care era un curios din fire. ― Da’ de ce Îi spune Sărăria Nouă? - a Întrebat tata Toader. ― Fiindcă mai la vale este
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
noi ca la unii veniți din altă lume... Scâncea ceva În surdină... „Malcite!” - s-a stropșit Undiță la el. A tresărit... Când cei de la divizie și-au terminat treaba În ambele magazii, rusul zăcea deja lungit pe jos. Cu mare grabă, am sărit În tranșeu. Petrică s-a oprit din nou. Cu o privire Îngerească a cătat către Elena. Apoi a Îngăimat ostenit: ― Fata tatii. Mai ai o gură de vin? Roagă-l pe nenea Mitru să sloboadă câte un chicuș
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am uitat să luăm romul cu noi. Era iarnă doar. Când eram gata, au apărut și cei patru cercetași. „Să trăiți, domn’ sergent” - s-a prezentat Păpădie cu ceilalți trei În urma lui. „Bine ați venit... Ia să vedem dacă În graba voastră nu veți fi uitat cevașilea”- i-a luat În primire Toader. ― Măi că strașnic mai erai - a Îndrăznit să spună mama Maranda. ― Trebuie să vă spun, dragilor, că meticulos - chiar chițibușar - ca Toader puțini oameni am Întâlnit În viața
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sfârșit, am pornit pe firul gârlei. Dacă cei doi care trăgeau targa oboseau, treceau În spatele șirului, urmând „la ham” alți doi cercetași... Toader gemea continuu de durere. Nu-l puteam ajuta cu nimic, decât cu o gură de rom și grabă În deplasare... Când am ajuns la ieșirea din crăpătura gârlei, strălucirea soarelui pe albul zăpezii ne-a orbit... Am Închis ochii, lăcrimând pentru un timp. ― Bietul tata Toader - l-a căinat Maria. ― Așa i, da’ el nu se dădea cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
apreciat directorul. ― Aș vrea să merg cât mai repede În clinică, să văd cum s-a desfășurat externarea șatrarului. Nu Înainte Însă de a vă mulțumi pentru faptul că mi-ați fost alături În această nebunie - și a motivat profesorul graba. ― Sper să nu spun vorbe fără acoperire dacă am să afirm că profesioniștii - cei adevărați - trebuie să fie uniți și gata de ripostă În asemenea situații - a răspuns directorul. Cu mers apăsat și gând aspru, profesorul a intrat În salonul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
soarele va fi de două suliți pe cer, eu voi fi cu bihunca la poarta voastră. ― Numai dacă ai să cânți precum cucuveaua - așa ca acolo În pustiurile rusești - am să știu că ești tu și o să ieșim cu mare grabă. ― Se vede treaba că cercetașul Toaibă a Îmbătrânit. ― Adică? ― Unde ai auzit tu cucuvea cântând dimineața? Această vietate cântă doar noaptea... ― Am vrut să văd dacă mintea ta este tot atât de ascuțită ca acum... Câți ani, Petrache? ― Nu mă pune să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
situație dificilă, te aduni și pui la bătaie toate cunoștințele. În cele din urmă, găsești soluția. Altfel... Fii bun și cheamă-l pe nenea Mitru, să stăm de vorbă cu el. Poate ne scoate din Încurcătură. Gruia a ieșit În grabă. În câteva minute, s-a Întors cu brancardierul. ― Să trăiți, domnule profesor! ― Bine ai venit, nene Mitrule. Te-am chemat să ne ajuți cu un sfat... ― Da’ sunt eu În stare să vă dau sfaturi, domnule profesor? ― Uite că se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a răspuns Gruia, curios. Ușa s-a deschis și În prag s-a oprit sora șefă. ― Bună ziua, domnule doctor. Vă invită domnul profesor la dumnealui. „Cerule, lasă-mi aerul să pot respira!” - a fost primul gând... ― Mulțumesc, doamnă. Cu o grabă de nedescris, a ieșit și a pornit spre cabinetul profesorului. Inima Îi zvâcnea În piept cu putere, iar respirația devenise precipitată... „Mă faci de rușine, vecine. Oprește-te, respiră de câteva ori adânc și spune-ți În gând: <Sunt calm
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pășit peste prag, profesorul tocmai căuta ceva Într-un sertar al biroului. Ochii erau ațintiți asupra a ceea ce făcea. ― Să trăiți, domnule profesor - a salutat Gruia, cu tremur În glas. Ca un făcut, Însă, profesorul numai nu-și ridica ochii... „Graba, nerăbdarea, curiozitatea, toate acestea fac să ți se pară că a trecut veacul și tu Încă mai aștepți un răspuns, vecine. Ogoiește-i pe acești intruși și prefă-te Într un fachir, care stă cu tălpile goale pe ditai grămada
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
coperte dungate, pe care îl deschise o clipă, ca să bifeze în el ceva. Te rog să treci acolo tot ce se află în casă, îi atrase atenția Iorgu. Cei doi birocrați intrară în casă și se apucară să inspecteze în grabă, una după alta, încăperile. Nu-ți face dumneata griji, zise funcționarul cel slab și negricios, că știm noi bine ce avem de făcut!... Noi am fost și-n comisia care a luat în primire castelul Peleș!... Aici e floare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
listă, pe Ilie ăsta al lui Pătrunjel, 'tu-i mama lui, și p-ăia care-i cântă-n strună, ca să-i avem în vedere!... Să-i prelucrăm noi puțin!... Să le frecăm ridichea!... dispuse prim-vicele raional și Tarbacea, scoțând în grabă un carnet și-un plaivaz, se apucă să înșiruie sârguincios pe hârtie un pomelnic întreg de nume. Formarea omului nou, cu un înalt nivel de conștiință... ăăă..., devotat partidului și poporului muncitor..., precum și întărirea vigilenței revoluționare trebuie să stea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de foșnetul vântului printre crengile vișinilor din fața casei și de plânsul unui copil mic undeva prin vecini. Stelian umplu din nou paharele cu vinul adus de fratele său și îi ură sănătate. Sănătate, îi ură și Ticu, golindu-și fără grabă paharul. Deci altceva nimic nou..., conchise Stelian. Ba câte ceva ar mai fi..., își aduse aminte Ticu și, coborându-și glasul, se apucă să-i istorisească ceva gen capă și spadă despre o încercare de asasinare a lui Gheorghiu-Dej, care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lui, parastasul Elvirei se desfășură în condiții mult mai modeste, mai bine zis de sărăcie cu lustru. Vântul înghețat scutura pomii din curtea casei și streșinile plângeau amarnic, în timp ce popa Niță Niculescu oficia cu un glas răgușit și cam în grabă slujba de pomenire, în fața unei adunări restrânse, care nu însuma decât vreo douăzeci și ceva de persoane. Spre seară, când masa de parastas se sfârși, iar oamenii se grăbiră să plece pe la casele lor, Stelian ținu să se mai ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
porni mai departe spre casa Noricăi, în strada Grădina cu Tei. Sora lui mai mare era acasă cu Anicuța și cu Tudorel, care își făceau sârguincios temele (acum și Anicuța era școlăriță, intrase în clasa întâi), dar se ridicară în grabă de pe scaune în clipa când îl văzură apărând pe ușă și se repeziră veseli înaintea lui, de parcă l-ar fi văzut intrând pe Moș Crăciun în persoană: Unchiul Virgil, a venit unchiul Virgil!... Da mari v-ați mai făcut! îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
el umil și jalnic, domn șef... m-ai nenorocit!... Noi, Ghiță, să știi că nu ne-am făcut decât datoria aici și nimic altceva! îi explică cu îngăduință Stelian, folosind pluralul modestiei, și ridicând tocul de pe tejghea își puse fără grabă apostila pe documentul final, după care îi întinse tocul lui Ghiță Marangoci, ca să iscălească și el. Eu am trecut în acte doar ce-am constatat, poți să mai verifici încă o dată, dacă vrei, îi mai spuse. Dar gestionarul nu dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
acum, când am reușit să intru la facultate! Mie mi-a făcut impresia că sunteți o persoană mai curajoasă decât mine, îi spuse Victor, fără nici o intenție de-a o flata. Sincer!... Fata însă nu zise nimic, pășind acum fără grabă pe trotuar și privind în jos, atentă parcă să nu calce din greșeală pe unde nu trebuia. Victor socoti de datoria lui să întrețină mai departe conversația. Eu am un unchi, Nando, care e acum în Italia..., un om foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]