1,487 matches
-
astfel suflul este holosistolic cu iradiere spre apex și axilă; - se accentuează în timpul manevrei Valsalva (crește gradientul intraventricular) și la ridicarea din poziție ghemuită („pe vine”, „squatting”); - scade în poziție ghemuită și la strângerea puternică a mâinilor („handgrip”), odată cu scăderea gradientului intraventricular [10, 20]. EXAMINĂRI PARACLINICE În majoritatea cazurilor electrocardiograma și ecocardiografia furnizează elemente esențiale de diagnostic și de evaluare funcțională, celelalte explorări invazive folosindu-se cu indicații speciale [20]. - ECG-modificări ale segmentului ST și undaT (unde T negative gigante), semne
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
majoritatea morților subite sunt electrice prin fibrilație ventriculară; - examenul radiologic-poate fi normal; - ecocardiografia - hipertrofie septală asimetrică; - hipokinezie septală; - scăderea dimensiunii cavității VS; - afectarea complianței VS; - Doppler pulsatil, continuu -flux de obstrucție dinamică în tractul de ejecție ventricular stâng și determinarea gradientului intraventricular (aprecierea severității obstrucției); - carotidograma - cu aspect bisferian -, apexocardiograma - cu triplu impuls, jugulograma - undă atrială „a”proeminentă; - examenul radioizotopic-scintigrama de perfuzie și ventriculografia radioizotopică; - cateterismul cardiac, angiocardiografia, coronarografia; - biopsia endomiocardică [10, 20]. CARDIOMIOPATIILE RESTRICTIVE Cardiomiopatiile restrictive (CMR) constituie un grup
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
un strat îngust de la suprafața Pământului, distribuțiile majorității proprietăților observabile ale atmosferei (temperatură, umiditate etc.) sunt puternic anizotrope, în sensul că sunt mult mai diferite în direcție verticală și în plan orizontal-structura verticală este, de regulă, mult mai compactă, iar gradienții verticali iau, în mod corespunzător, valori mai mari. De exemplu, temperatura scade, în medie (cu excepția regiunii din vecinătatea suprafeței globului) cu 6 oC/km până la înălțimea de 10 - 15 km față de nivelul mării, în timp ce gradienții orizontali de temperatură (în
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
mult mai compactă, iar gradienții verticali iau, în mod corespunzător, valori mai mari. De exemplu, temperatura scade, în medie (cu excepția regiunii din vecinătatea suprafeței globului) cu 6 oC/km până la înălțimea de 10 - 15 km față de nivelul mării, în timp ce gradienții orizontali de temperatură (în cazul fronturilor atmosferice puternice din zonele temperate) depășește rareori 0.05 oC/km. Consecința este că izoliniile și izosuprafețele (curbele, respectiv suprafețele de valoare constantă a proprietăților respective, de exemplu, izobare sau izoterme) sunt, de regulă
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
în spațiul (procese de transfer radiativ). În general, se consideră că fiecare porțiune din atmosferă (având dimensiunile orizontale de cel puțin câțiva kilometri) se află în echilibru hidrostatic; cu alte cuvinte, există un echilibru între forțele gravitaționale și forțele datorate gradienților verticali de presiune, ce se exercită pe unitatea de volum în fiecare porțiune a atmosferei. Dacă atmosfera în echilibru ar fi, în mod ipotetic, izotermă, atunci presiunea și densitatea ar trebui să scadă exponențial cu creșterea altitudinii. În atmosfera reală
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
forțele Coriolis joacă un rol important: ele tind să producă o deflexie a particulelor de aer aflate în mișcare spre dreapta, în emisfera nordică, și spre stânga, în cea sudică. Un echilibru intim între forțele Coriolis și forțele produse de gradienții orizontali de presiune are drept rezultat mișcări de aer (vânturi) care se produc de-a lungul izobarelor (suprafețe de egală presiune), la o altitudine dată. Sensul circulației aerului, în emisfera nordică, este cel orar în jurul regiunilor de presiune ridicată și
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
poate vorbi despre vremea într-un punct dat din spațiu, vremea într-o regiune sau alta, pe autostradă etc. Fizica atmosferei acordă o atenție deosebită stabilirii relațiilor cauză - efect, ca și a intercondiționărilor, descoperirii legităților interne, specifice fenomenelor atmosferice. 7. Gradientul elementelor meteorologice Să notăm cu F un element meteorologic arbitrar, care trebuie să depindă, în cazul general, de coordonatele spațiale și de timp: Totalitatea valorilor elementului meteorologic (scalar sau vectorial) în întreg spațiul sau într- un domeniu spațial finit poartă
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
echiscalară dată, însă cu valori diferite pentru suprafețe diferite. Aceste izosuprafețe poartă denumiri specifice, în funcție de natura elementului F: izostatice - în cazul densității, izoterme-în cazul temperaturii, izobarice - în cazul presiunii, izograme - în cazul umidității specifice ș.a.m.d. Prin urmare, proiecția gradientului unui element meteorologic pe o direcție dată este egală cu derivata parțială (cu semn schimbat) a elementului respectiv pe direcția considerată. De interes practic deosebit sunt proiecțiile gradientului pe direcția orizontală și cea verticală. Vom alege direcția orizontală astfel încât să
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
presiunii, izograme - în cazul umidității specifice ș.a.m.d. Prin urmare, proiecția gradientului unui element meteorologic pe o direcție dată este egală cu derivata parțială (cu semn schimbat) a elementului respectiv pe direcția considerată. De interes practic deosebit sunt proiecțiile gradientului pe direcția orizontală și cea verticală. Vom alege direcția orizontală astfel încât să coincidă cu direcția normalei n la curba de intersecție a suprafețelor echiscalare cu suprafața orizontală (mai exact, cu suprafața de nivel). În fiecare punct al unei astfel de
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
curbe, elementul meteorologic își conservă valoarea, de aceea curbele de acest tip sunt denumite izoliniile elementului respectiv: izobare, izoterme, izostere (în cazul densității) etc. Aplicând relația (1.6), se obțin expresiile pentru proiecția orizontală, Întrucât întotdeauna presiunea descrește cu înălțimea, gradientul vertical de presiune este totdeauna pozitiv, G1 > 0. Subliniem că valorile lui G1 în atmosferă sunt cu 2-3 ordine de mărime peste valorile lui G2, adică variațiile presiunii cu altitudinea este mult mai rapidă decât variația corespunzătoare în planul orizontal
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
este totdeauna pozitiv, G1 > 0. Subliniem că valorile lui G1 în atmosferă sunt cu 2-3 ordine de mărime peste valorile lui G2, adică variațiile presiunii cu altitudinea este mult mai rapidă decât variația corespunzătoare în planul orizontal. Cel mai adesea, gradientul de temperatură orizontal se exprimă în grd/100 km. Valorile uzuale ale lui sunt de ordinul a câtorva unități de grd/100 km. Gradientul vertical de temperatură, , poate lua valori atât negative, cât și pozitive. El oscilează în limitele largi
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
presiunii cu altitudinea este mult mai rapidă decât variația corespunzătoare în planul orizontal. Cel mai adesea, gradientul de temperatură orizontal se exprimă în grd/100 km. Valorile uzuale ale lui sunt de ordinul a câtorva unități de grd/100 km. Gradientul vertical de temperatură, , poate lua valori atât negative, cât și pozitive. El oscilează în limitele largi în condițiile atmosferei (de la un strat atmosferic la altul și la un moment de timp la altul). CAPITOLUL 2. STRUCTURA ȘI COMPOZIȚIA ATMOSFEREI 1
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
distribuția temperaturii cu înălțimea), compoziția aerului atmosferic, interacția atmosferei cu suprafața terestră, influența atmosferei asupra aparatelor de zbor. Cea mai pronunțată diferențiere sub aspectul proprietăților diferitelor straturi se manifestă în cazul temperaturii, prin natura variației sale cu înălțimea și valoarea gradientului vertical de temperatură. În funcție de acest criteriu, atmosfera este divizată în cinci pături (straturi) principale, sferice: troposfera, stratosfera, mezosfera, termosfera și exosfera, separate prin straturi de tranziție. În fig.2.1. și în tabelul 2.1 sunt indicate pozițiile de denumirile
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
adiacent (cu înălțimea de 50 - 100 m), în limitele căruia fluxurile turbulente de căldură, de vaporii de apă, precum și intensitatea frecărilor turbulente pot fi considerate cu un grad de aproximare suficient de bun, independente de altitudine. În acest strat, gradienții temperaturii, vitezei vântului și umidității înregistrează valori foarte ridicate. În atmosfera liberă, în primă aproximație se pot neglija forțele de frecare turbulentă, iar vântul poate fi considerat ca apropiat de cel de gradient. Știindu-se influența atmosferei asupra zborurilor sateliților
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
bun, independente de altitudine. În acest strat, gradienții temperaturii, vitezei vântului și umidității înregistrează valori foarte ridicate. În atmosfera liberă, în primă aproximație se pot neglija forțele de frecare turbulentă, iar vântul poate fi considerat ca apropiat de cel de gradient. Știindu-se influența atmosferei asupra zborurilor sateliților artificiali ai Pământului, acesta a fost împărțită în stratul dens (atmosfera propriu- zisă) și spațiul cosmic circumterestru, demarcația între ele fiind situată la altitudinea de circa 150 km. În cadrul stratului dens, rezistența aerului
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
5 km, presiunea p este egală cu jumătate din valoarea corespunzătoare nivelului mării, p0, în timp ce la h = 10 km, p =(1/4)p0. Particularitatea cea mai importantă a troposferei se referă la micșorarea temperaturilor sale cu altitudinea, caracterizată printr-un gradient vertical de temperatură pozitiv, egal cu 6.5 K/km, înregistrând o abatere de 3 K/km, în funcție de anotimp. Astfel, la limita superioară a troposferei, temperatura medie la nivelul ecuatorului este de circa -70 0 C, iar la
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
înregistrând o abatere de 3 K/km, în funcție de anotimp. Astfel, la limita superioară a troposferei, temperatura medie la nivelul ecuatorului este de circa -70 0 C, iar la polul Nord înregistrează -65 0C iarna și -45 0C vara. Gradientul vertical de temperatură la un moment de timp fixat poate să varieze în limitele foarte largi în diferite puncte, de la valorile pozitive de ordinul zecilor și sutelor de grade la 100 m, până la aceleași valori negative. Profilul menționat al temperaturii
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
condiționat de schimbul termic radiativ și turbulent dintre atmosferă și suprafața terestră. A doua caracteristică importantă a troposferei o reprezintă fenomenul accentuat de amestecare pe verticală a aerului. Apariția acestuia este favorizată de valorile relativ mari pe care le înregistrează gradientul vertical de temperatură. Schimbul de energie turbulent influențează nu numai asupra distribuției temperaturii pe verticală, ci și asupra altor caracteristici fizice ale troposferei: distribuția verticală a vaporilor de apă, a prafului și a impurităților, proprietăților optice ale atmosferei, procesele de
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
regiunea latitudinilor 30-40 0, cu excepția direcțiilor spre ecuator și pol, unde tropopauza este practic orizontală. Ca în fiecare strat de tranziție, aici se înregistrează modificări importante ale valorilor temperaturii și modul său de variație cu altitudinea. Caracteristic tropopauzei este variația gradientului vertical de temperatură, de la 6-8 K/km la limita inferioară, până la zero sau chiar valori negative mici la limita superioară. Cea mai coborâtă temperatură în tropopauză și la partea inferioară a stratosferei este consemnată în regiunea ecuatorială, unde atinge -70
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
unde temperatura, densitatea și viteza vântului (presiunea) prezintă discontinuități. Stratosfera se întinde de la limita tropopauzei, adică de la altitudinea medie de 12 km (pentru zona temperată), până la înălțimea de 50-55 km. Ea se deosebește de troposferă prin profilul vertical al temperaturii (gradientul vertical de temperatură este foarte mic, temperatura prezintă o ușoară scădere cu înălțimea în timpul iernii și o ușoară creștere vara), o mai slabă amestecare pe verticală a aerului (schimb turbulent mai slab), umiditate scăzută și lipsa norilor. Stratosfera este extrem de
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
de temperatură este foarte mic, temperatura prezintă o ușoară scădere cu înălțimea în timpul iernii și o ușoară creștere vara), o mai slabă amestecare pe verticală a aerului (schimb turbulent mai slab), umiditate scăzută și lipsa norilor. Stratosfera este extrem de stabilă (gradientul vertical de temperatură mic nu este favorabil dezvoltării turbulențelor), aici rafalele verticale de vânt sunt slabe și cu apariție aleatoare. Ea este mai caldă în zona latitudinilor temperate și polare (în jur de -55 0C) decât la tropice (-80 0C
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
temperatură mic nu este favorabil dezvoltării turbulențelor), aici rafalele verticale de vânt sunt slabe și cu apariție aleatoare. Ea este mai caldă în zona latitudinilor temperate și polare (în jur de -55 0C) decât la tropice (-80 0C). De aceea, gradientul orizontal de temperatură în stratosferă are sensul opus aceluia din troposferă. La altitudinea de peste 13-14 km, în jumătatea caldă a anului, el este direcționat, în întreaga emisferă, de la pol la ecuator. În timpul iernii, deasupra Arcticii și Antarcticii se înregistrează temperaturii
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
din troposferă. La altitudinea de peste 13-14 km, în jumătatea caldă a anului, el este direcționat, în întreaga emisferă, de la pol la ecuator. În timpul iernii, deasupra Arcticii și Antarcticii se înregistrează temperaturii foarte scăzute ( de -80 -85 0C), ceea ce face ca gradientul orizontal de temperatură să fie orientat dinspre regiunea latitudinilor medii înspre pol și ecuator. Temperaturile cele mai joase se înregistrează la altitudini în jur de 20 km. Datorită temperaturilor foarte scăzute din regiunile tropicale, vaporii de apă sunt transformați în
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
rezultat al evaporării apei de pe suprafața terestră și a condensării vaporilor în atmosferă, suprafața terestră pierde căldura, iar atmosfera o primește. Cercetările ne arată că în cazul amestecului vertical și de condensare a vaporilor de apă, în troposferă se stabilesc gradienții apropiați de gradientul adiabatic umed. Mărimea gradientului variază în linii mari în funcție de temperatură și presiune. În straturile troposferei inferioare mărimea gradientului ' a variază în limite mari în funcție de temperatură și de presiune. În straturile troposferei inferioare mărimea gradientului ' a deci
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
apei de pe suprafața terestră și a condensării vaporilor în atmosferă, suprafața terestră pierde căldura, iar atmosfera o primește. Cercetările ne arată că în cazul amestecului vertical și de condensare a vaporilor de apă, în troposferă se stabilesc gradienții apropiați de gradientul adiabatic umed. Mărimea gradientului variază în linii mari în funcție de temperatură și presiune. În straturile troposferei inferioare mărimea gradientului ' a variază în limite mari în funcție de temperatură și de presiune. În straturile troposferei inferioare mărimea gradientului ' a deci și a gradientului
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]