1,696 matches
-
Științifice), în cadrul Centrului de Sociologie Urbană (Cultures et Sociétés Urbaines, IRESCO, Paris). Au mai publicat împreună: Dans les beaux quartiers (1989), Quartiers bourgeois, quartiers d'affaires (1992), Grandes Fortunes. Dynasties familiales et formes de richesse en France (1996), Voyage en grande bougeoisie. Journal d'enquête (1997), Paris mosaïque (2001), Justice et politique: le cas Pinochet (2003). Error! Not a valid link. Éditions La Découverte, Paris, 2007, Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot, Sociologie de la bourgeoisie (c) 2009, Editura Institutul European Iași pentru prezenta
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
un caracter unic, este faptul că aproape toți proprietarii sunt prietenii noștri". Mediul social care frecventează Marbella este cu adevărat internațional. Familia Bismarck este deci germană. Don Jaime de Moray Aragon este un mare proprietar funciar spaniol, cu titlul de Grande de Spania. Soția sa, sora prințului de Ligne, face parte dintr-o familie ilustră din nobilimea belgiană. După contesa Lumilla von Bismarck, "Marbella seduce printr-un du-te-vino permanent de oameni interesanți din întreaga lume. Viața nocturnă oferă un contrast amuzant
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
La Chasse à courre, ses rites et ses enjeux, Payot, "Documents", Paris, 1993, reeditarea "Petite bibliothèque Payot", 1996, 2003. Grandes fortunes. Dynasties familiales et formes de richesse en France, Payot, "Documents", Paris, 1996, reeditarea "Petite bibliothèque Payot", 2006. Voyage en grande bourgeoisie. Journal d'enquête, PUF, "Sciences sociales et sociétés", Paris, 1997, reed. "Quadrige", 2005. Les Rothschild, une famille bien ordonnée, La Dispute, "Instants", Paris, 1998. Nouveaux Patrons, nouvelles dynasties, Calmann-Lévy, Paris, 1999. Paris mosaïque, Calmann-Lévy, Paris, 2001. "Les cent familles
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
opprimées dans le monde: " Les valeurs traditionnelles sont définis en opposition aux valeurs laïques-rationnelles et notre pays se situe (conforment à la carte culturelle du monde d'Inglehart-Welzel) plus proche du pôle des valeurs traditionnelles, ce qui implique une plus grande foi dans la religion, l'autorité, la rigueur morale, l'obéissance et la responsabilité. La Roumanie est positionnée sur la carte culturelle du monde aussi selon un autre axe, qui oppose les valeurs de la survie à l'expression de soi
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
scrierile lui Quasimodo, care sub auspiciile ei a publicat cel de al doilea volum, Oboi scufundat. Revista reușise să reunească o seama de tineri intelectuali, mai mult sau mai putin consacrați: Angelo Barile, Eugenio Montale, Sergio Solmi, Giacomo Debenedetti, Adriano Grande, Salvatore Pugliatti, Glauco Natoli, Sergio Solmi și, trebuie subliniat, Salvatore Quasimodo, în vârstă de treizeci de ani. De la primul număr apărut la Genova în ianuarie februarie 1931 până în anul 1934 (a continuat să apară până în decembrie 1939), aceasta a adus
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
seama, pentru mine nu sunt vremuri ușoare; așa vrea Ungaretti care ne-a adus pe toți pe orbita lui.138 În 4 mai 1932 șosea răspunsul prin care Quasimodo dezmințea, în grabă și disprețuitor, orice ascendentă ungarettiană a rimelor sale: Grande îmi scrie adăugând un comentariu amuzat că a aflat că Ungaretti e foarte supărat pe Oboi scufundat despre care crede că este o traducere a Portului înmormântat. Ce nebunie!139 În anii treizeci ai secolului trecut mediul literar italian nu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
incluse acum în epistolarul menționat, Montale-Quasimodo. Cu sprijinul scriitorului genovez și al revistei 'Solăria' sicilianul a publicat în 1930 primul volum, Ape și pământuri, comentat de Lionello Fiumi, de Montale în 'Pegaso', de Elio Vittorini în 'Îl lavoro', de Adriano Grande în 'L'Ambrosiano', de Salvatore Pugliatti, de Aldo Capasso, pentru a-i enumeră numai pe cei mai de seamă recenzenți. Acest volum cuprindea un număr mare de poezii eliminate de Quasimodo din următoarele ediții. În Și pe data e seară
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
păreri exprimate cu privire la operă să de debut și datorită numeroaselor deplasări la care îl obligă profesia atât de puțin potrivită firii sale poetice, Quasimodo se află din nou în pragul unei depresii. Indiciile din scrisorile către colaboratorii de la 'Circoli', Adriano Grande sau Angelo Barile, din cele trimise protectorului sau Angiolo Silvio Novaro sau din epistolele către Salvatore Pugliatti sunt nenumărate: Dar eu în aceste vremuri am sufletul amar și scriu vise despre moarte (...) final de an trist, mizerabil, ca al unui
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
l-a îndemnat să adopte atitudine defensivă firească, uneori caracterizată de agresivitate verbală. Protestul lui Quasimodo i-a atins pe cei care scriau în stânga și în dreapta articole tendențioase despre el. Într-o scrisoare din 25 mai 1933 adresată lui Adriano Grande, afirmă: În aceste ultime zile m-au citat în stânga și în dreapta cu semnul plus sau minus. Măcar de ne-ar lasă în pace. Dacă poezia noastră nu e interesantă, dacă e depășită și îngropată, de ce să te legi de morti
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fiore / tagliato dal vento, rifiutare îl ronzio / d'una rimă, (...). Poesia d'amore: Îl vento vacilla esaltato e porta / foglie sugli alberi del Parco, / l'erba è già intorno / alle mura del Castello, i barconi / di sabbia filano sul Naviglio Grande. Ho fiori e di notte invito i pioppi: Le monache irlandesi / non parlano mai di morte, sembrano / mosse dal vento, non și meravigliano / di essere giovani e gentili: un voto / che și libera nelle preghiere aspre. 5. amore și morte
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
degli avi noștri, / mă la gloria non vedo, / non vedo îl lauro e îl ferro ond'eran carchi / i noștri padri antichi. (vv. 1-6) Chi di te parla o scrive, / che, rimembrando îl tuo passato vanto, / non dică: già fu grande, or non è quella? / Perché, perché? Dov'è la forza antică, / dove l'armi e îl valore e la costanza? / chi ți discinse îl brando? / chi ți tradì? qual arte o qual fatica / o qual tânta possanza / valse a spogliarti
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
benigno / appare în vista, a salutar m'affaccio, / e l'antica natură onnipossente, / che mi fece all'affanno. (vv. 11-14) Or dov'è îl suono / di que' popoli antichi? or dov'è îl grido / de' noștri avi famosi, e îl grande impero / di quella Romă, e l'armi, e îl fragorio / che n'andò per la terra e l'oceano? (vv. 33-37) La vită solitaria: (...) e già mi par che sciolte / giaccian le membră mie, né spirto o senso / più le
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
e altri scritti, Mondadori, Milano, 1977. A Sibilla, Rizzoli, Milano, 1983. Bacia la soglia della tua casă, Franco Schittino, Siracusa, 1981. Carteggio 1929-1966, Salvatore Quasimodo Salvatore Pugliatti, a cură di Giorgio Miligi, Artioli, Modena, 1998. Carteggi con Angelo Barile, Adriano Grande, Angiolo Silvio Novaro (1930-1941), a cură di Giovanna Musolino, Archinto, Milano, 1999. Carteggio Salvatore Quasimodo Giorgio la Pira, a cură di Alessandro Quasimodo, All'insegna del pesce d'oro, Milano, 1980. Catulli Veronensis Carmina, traduzione di Salvatore Quasimodo, Accademia, Milano
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
parlato tanto în questi anni, non é stată da me înțesa come eredità del decadentismo, mă în funzione del suo linguaggio diretto e concreto. È qui appunto îl segreto dei classici, dai poeți epici ai lirici: dai greci ai noștri grandi poeți fino a Leopardi în Salvatore Quasimodo, 1971, op. cît., p. 278. 16 Pensiamo a Leopardi, allo Zibaldone, alla sua "prosa" che genera îl verso, alla poetica di Eliot, a quella di Valéry. Intanto è sempre una particolare prosa quella
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ne ragionava con un'ammirazione appassionata e malinconica. Lo rividi alcuni anni fă. (...) Mi fece un sorriso sardonico che mi spaventò: Leopardi! Oră io mi son fatto seguace della filosofia positiva, e gitto via l'ozioso fantasticare, e sento una grande compassione per quel cervello malato, Francesco de Sanctis, Opere: l'arte, la scienza e la vită, vol. XIV, Einaudi, Torino, 1969, p. 345. 45 El transpune imagini leopardiene și în poemele Disjecta și Cânți del cuore. 46 Pentru detalii referitoare
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lăsat cea mai frumoasă, mai deschisă, măi radicală apărare a poeziei ermetice. Cfr. și Giuseppe de Robertis, Saggio sul Leopardi, Vallecchi, Florența, 1946. 94 Ridente beatitudine siculo-ellenica d'estrema catarsi e sublimazione; sembra risentire la voce fermă ed esultante dei grandi romantici: Foscolo, Hölderlin, Leopardi, în Oreste Macrì, La poesia di Quasimodo, studi e carteggi con îl poeta, Sellerio, Palermo, 1986, p. 69. 95 Acum în Marco Fioravanti, La critică e gli ermetici, Bologna, Cappelli, 1978, pp. 78-81. Chi lo crederebbe
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mai amintește de el: mi-am stăvilit plânsul amar. Salvatore Pugliatti Salvatore Quasimodo, Carteggio 1929-1966, îngrijit de Giuseppe Miligi, Artioli, Modena, 1998, p. 32. 97 Per queste ragioni complesse oră da noi ritenuto che occorresse riallacciarsi senz'altro alla più grande e schietta tradizione italiană, interrotta dopo Leopardi e Manzoni, "Aprile 1919 aprile 1920", La Ronda, martie 1919, pp. 165-166. 98 Cesare Angelini în "Discussione șu Pascoli", La Ronda, 7, noiembrie 1919, p. 15 afirmă: Da noi poeți grandissimi cioè senza
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
minore od addirittura di valore marginale, cioè, soprattutto, al Leopardi dello Zibaldone ed anche a quello delle Operette Morali în Massimiliano Boni, op. cît., pp. 23-24. În vreme ce autorul de față susține că momentul rondist nu a fost marginal mă di grande importanza e di profondo peso nella cultură letteraria italiană del novecento, nu au lipsit cei precum Goffis sau Bo care au încercat, precizam, să minimalizeze importantă momentului Ronda-Leopardi. În Leopardi, Palumbo, Palermo 1961, p. 49, Cesare Goffis afirmă: Quasi soltanto
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
è modo di entrare se io stesso non vi apro: aspettate un momento che scendo. Scende infatti îl poeta alla spiegazione introduttiva, mă și umiglia all'accompagnamento. La musa și fă portinaia. apud Salvatore Quasimodo, Carteggi con Angelo Barile, Adriano Grande, Angiolo Silvio Novaro (1930-1941), îngrijit de Giovanna Musolino, Archinto, Milano, 1999, p. 14. 137 În cercul de prieteni de la 'Circoli': Angelo Barile, Adriano Grande, Salvatore Quasimodo, Glauco Natoli, Ungaretti era numit îl vate sau îl vatissimo, nume care, nu fără
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
umiglia all'accompagnamento. La musa și fă portinaia. apud Salvatore Quasimodo, Carteggi con Angelo Barile, Adriano Grande, Angiolo Silvio Novaro (1930-1941), îngrijit de Giovanna Musolino, Archinto, Milano, 1999, p. 14. 137 În cercul de prieteni de la 'Circoli': Angelo Barile, Adriano Grande, Salvatore Quasimodo, Glauco Natoli, Ungaretti era numit îl vate sau îl vatissimo, nume care, nu fără o tentă de ironie, indică respectul și admirația de care se bucură poetul din Romă în lumea literară a epocii: după publicarea fragmentului mai
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
124-125. 155 Importă solo che la tristezza, o meglio la negazione, che în realtà ci viene offerta, sia artisticamente insincera. La și direbbe addirittura ricavata, (né mancano i segni) da un arbitrario inasprimento della negazione del Montale în Alfredo Gargiulo, "Grande e Quasimodo" în L'Italia letteraria, 4 decembrie 1932 apud Sergio Campailla, "Quasimodo e Montale", Quasimodo e l'Ermetismo, cît., p. 78. Sergio Campailla ține să precizeze și că sugestiile poeziilor Corno inglese (Ossi di seppia) și Notizie dell'Amiata
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pentru fiecare poezie publicată. Mulți spun că Preghiera alla pioggia este perfectă. Și lui Vittorini îi plac mult ultimele lucruri scrise de mine. Din epistola din 24 februarie 1932 aflăm că sicilianul a ajuns etalonul noii poezii: Sâmbătă viitoare Adriano Grande va rosti la "Lyceum" din Genova o conferință despre poeții moderni; va citi, firește, Vento a Tìndari. La începutul anilor treizeci, printre critici și detractări, poetul începea să se integreze în universul literaților. Apar acum și primele semne ale succesului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
che risponde al prato, / guardando în alto: ed ecco all'improvviso / distaccarsi la lună; e mi părea / che quanto nel cader s'approssimava, / tanto crescesse al guardo; infin che venne / a dar di colpo în mezzo al prato; ed era / grande quanto una secchia e di scintille / vomitava una nebbia, che stridea / sì forțe come quando un carbon vivo / nell'acqua immergi e spegni. Anzi a quel modo / la lună, come ho detto, în mezzo al prato / și spegneva annerando a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în senso assoluto. Salvatore Quasimodo, 1971, op. cît., p. 531. 435 Vergilio, per la stessa meravigliosa finezza d'ingegno, fosse poco atto a praticare cogli uomini, (...). Îl poeta, contro l'uso dei români antichi, e massimamente di quelli d'ingeno grande, si professa desideroso della vită oscura e solitaria; e questo în una cotal guisa, che și può comprendere che egli vi è forzato dalla sua natură, (...); e che l'ama più come rimedio e rifugio che come bene. Giacomo Leopardi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Lessicografia e semantica dell'italiano letterario, vol. I, Cătănia, 2005, p. 46. 447 Leopardi afirmă că acolo unde cei doi traduseseră salme (Foscolo) și corpi (Monti), ar fi trebuit să traducă: eroi. Differenza non piccola e, secondo me, non senza grande importanza a chi vuol veramente conoscere Omero, e i suoi tempi, e îl loro modo di pensare. Questa infedeltà, non di stile e di voci solo, mă di sostanza e di senso, nata dall'applicare alle parole d'Omero le
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]