1,250 matches
-
Rodnei, precum și vârfurile izolate cu forme conice sau piramidale, precum Parângul Mare (2519 m), Moldoveanu (2544 m), Negoiu (2535 m), Peleaga (2509 m), Omu (2505 m), Pietrosul Rodnei (2301 m). Abrupturile montane sunt obiective turistice pitorești a căror măreție și grandoare sporește în funcție de gradul de înclinare și diferența de nivel între baza și fruntea versanților. Cele mai impunătoare sunt abrupturile din zona carstică (în Bucegi, Piatra Craiului, Hășmaș), dar și cele din cadrul munților cristalini, ce se detașează clar față de regiunile joase
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
spiritului, în schimb cazarma sau închisoarea, de istoria cărora se ocupă Foucault în S. et p., nu este una a spiritului. Cartea este emanația unei obsesii în care trăiește acum Apusul - obsesia de a denunța tot ce e represiune. Însă grandoarea cu care pune Marx în discuție Statul nu se compară cu felul meschin și resentimentar în care îl pune Foucault, ca o formă de captatio benevolentiae, aproape în pas cu o modă protestatară de tip studențesc și tiers état. Revin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
scris și am pus, mai întai, mâna pe condei pentru a fixa titlul cărții. Nu mi-a fost greu, fiindcă prin sertarele lăcașului cugetării mi-a venit ca un obiect teleghidat ideea titlului lucrării de față. M am gândit la grandoarea militară și politică a acestor conducători otomani și la viziunilor lor expansioniste, totul decurgând apoi de la sine. Las cititorilor plăcerea de a fi criticii mei cei mai virulenți și m-aș bucura, dacă voi întruni exigențele impuse unui adevărat condeier
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
familiei, Își putea lua adio de la a mai crește pe socoteala lui. În acest scop, inițiase În taină preparativele pentru a-l trimite pe Julián În armată, unde cîțiva ani de viață de cazarmă aveau să-l lecuiască de delirul grandorii. Julián nu știa de aceste planuri, iar cînd avea să afle de ele, era deja prea tîrziu. Numai Penélope Îi ocupa gîndul, iar distanța simulată și Întîlnirile pe furiș de odinioară nu-l mai satisfăceau. Stăruia s-o vadă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
viață și nici chiar în moarte, ci într-un Nimic ce se ridică neutru și etern spre cer, asemenea Mont-Blanc-ului. Privind piscurile schizofrenice: curios că nu există singurătate decât spre cer. Munții nu-ți dau senzația de infinit, ci de grandoare. - Pentru infinit ne ajunge marea și nefericirea. Aș vrea să am o inimă la intersecția Alpilor cu azurul. Melancolia mă dispensează de alpinism. Când ajungi să înțelegi munții de jos... Femeile care nu știu zâmbi mă fac să mă gândesc
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
călău. Un Dumnezeu care cerșește la poarta Raiului pare a fi orice bolnav. De altfel, nu e ca și cum s-ar fi infiltrat în fiecare din celulele lui un paradox? Boala este o stare de inspirație a țesuturilor, o manie de grandoare a cărnii, un patos imperialist al sângelui. Când o parte din trup se-mbolnăvește sau când te-mbolnăvești întreg, ai impresia c-a pornit natura să gândească. Un maximum de pozitivitate al negativului, o limită înspre spirit a măruntaielor, un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
adevărat că trăirea în planul imanent al vieții ar fi fost o trăire anxioasă, din care omul a ieșit prin spirit. Dimpotrivă, este cu mult mai adevărat că prin spirit s-a câștigat un dezechilibru, o anxietate, dar și o grandoare. Ce vreți să cunoască din primejdiile spiritului aceia care nu cunosc nici măcar primejdiile vieții? Este un semn de mare inconștiență în a face apologia spiritului, precum este un semn de mare dezechilibru în a face apologia vieții. Căci pentru omul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ordinea negativă. Ironia este că te temi de ea cu atât mai mult cu cât o admiri. Și trebuie să spun că negativitatea morții îmi inspiră admirație. Dar este singurul lucru pe care-l pot admira, fără să-l iubesc. Grandoarea și infinitatea morții mi se impun. Dar disperarea mea e atât de mare, încît n-am nici speranța morții. Cum aș putea-o deci iubi? Despre moarte nu se poate scrie decât în contradicții absolute. Cine va spune că are
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
colectiv fanatic. Nominalismul logic a dus, practic, la individualismul exagerat, care iarăși n-are coloritul mistic pe care l-a avut pe vremuri în Germania. Prin aspectele ei, Anglia a putut fi mare; ei îi lipsește totuși sensul ideal al grandorii. Shakespeare echivalează o lume; el nu poate face totuși din Anglia - ca țară, ca destin național - o lume, cu toată încadrarea ei în marile culturi. Parlamentarismul este un cadou englez, care a zăpăcit lumea de nenumărate decenii. Dacă în Anglia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
putut vegeta secole, fiindcă nivelul subistoric nu cunoaște exigențele imperialiste ale spiritului. Dar acum nu mai are timp. Ori o transfigurare istorică, ori nimic. Cea mai mare parte din culturi își au copilăria lor, cunosc formele aurorale ale spiritului, ating grandoarea în naivitate. Nouă nu ne rămâne altă cale, pentru a atinge un nivel istoric, decât să explodăm cu toată substanța noastră, într-un efort de maturitate spirituală. Cu tot ceea ce individualizează esența ființei noastre, cu rezervele neconsumate ale unui neam
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
într-o gravitate elegantă. Pietatea dă un sens etern zădărniciilor. De aici, farmecul ei discret. Lumea catolică reprezintă atâta seriozitate gravă și atâta responsabilitate istorică deoarece, ca nici una, a îngrijit în sine o pietate activă, cu ceremonialui inerent și cu grandoarea măsurată care au asigurat catolicismului o dominație atât de justificată. S-a mai adăugat spiritul politic, și lumea cealaltă a fost bine valorificată în lumea asta. Umilința te așează totdeauna sub lucruri. Prin ea nu te recunoști nici măcar la nivelul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
africane. Ideea japoneză a orientalizării lumii prin forță este echivalentul estic al ideilor imperialiste occidentale. Japonia a învățat din Occident metodele și justificările teoretice; dar a avut în ea însăși substanța unei mari națiuni. Își poate închipui cineva delirul de grandoare (să ne gândim la ideile generalului Araki) al unei națiuni care, pe un spațiu infim, privește cu sete de dominare Pacificul, cu adversitate Statele Unite și Rusia, care disprețuiește toate celelalte state și se mărturisește colectiv ideii imperialiste? Oricât s-ar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
spre care evoluează lumea modernă, este mult mai complicat și mai stufos, în dinamismul său, decât ethosul comunitar. Nu e mare lucru să trăiești în comunitate; căci nu te trăiește ea îndeajuns, nu te scutește ea de riscul propriei individualități? Grandorii naive a comunității i se opune monumentalul dramatic al societății moderne (oraș, industrialism, proletariat, mase). De modul în care România va ști să se descurce în aceste probleme depinde viitorul ei. Dacă le va refuza de dragul perfecțiunii mediocrității sale, atunci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și nici nu se adâncește prin complexul de forme al civilizației. Istoria prezintă o sumă de totalități ireductibile. Ar mai putea cineva susține superioritatea Greciei față de India, sau a Occidentului față de Grecia? N-are sens o ierarhie între culturile mari. Grandori ireductibile nu înseamnă scară ierarhică. Ea apare evidentă și tulburătoare când e vorba de culturile mici față de cele mari. Diferențele lor accentuează și dau un sens ideii de progres, în defavoarea celor mici. Fascinația pe care a exercitat-o Occidentul asupra
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
respectul care i se acordă ca persoană oficială, confundându-l cu vreun sentiment ce s-ar datora propriei sale personalități sau talentelor sale, ar ajunge într-o situație foarte neplăcută. Ar lua-o razna. Ar ajunge să decadă sub imperiul grandorii. Nu, el este aici ca un fel de prelungire, o lanternă magică a viceregelui, care nu este altceva decât imaginea lanternii magice a regelui-împărat. Lumea trebuie să accepte acest aspect, să se împace cu situația. Cu risipa. Procesiunea trece prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
înflorită; piramidă în inimile celor care o citesc; paradis al cunoașterii; laborator de idei; prietenă de nădejde; univers plin de farmec; plăcerea călătoriilor imaginare; hrana sufletului și a minții; lumea visurilor și a minunilor; minunata împărăție a cărților; lumina vieții; grandoare și măreție; păstrătoare a cunoștințelor, gândurilor, a simțirii umane; tovarăș care nu te plictisește; vas plin cu știință; învățător supus; poteca presărată cu pietre scumpe care duce spre paradisul cunoașterii; cuvintele ei curg lin ca apa cea neobosită, îngână șoaptele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
frumusețea inedită a Leningradului care îi rămăsese în suflet că o icoană.Vizitase cu mari sacrificii și Ermitajul, dar Palatul Ecaterinei și al lui Peter I o proiectaseră în epoci de mult apuse, făcând-o să le retrăiască măreția și grandoarea. Ideea de a restitui o epocă cu ajutorul actorilor deghizați în regi și regine, cavaleri și prințese i se părea genială. Îi adusese lui Emil mai multe vederi de acolo, iar acum îi explică pe unde-și purtase pașii. La scoala
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
cu atenție egalizatorul de frecvențe și lăsați sunetul să vă înconjoare! Dacă nu vă trepidează pieptul, dacă tălpile nu se desprind singure de pe podea, dacă mâinile rămân inerte pe spătarul canapelei, dacă mintea zace îmbâcsită sub asaltul muzical dat cu grandoare nebună, atunci e cazul să vă faceți un control medical - pesemne ați murit și nu știți! Voi încheia semnalând „cântecul de lebădă“: Yellow Shark - concertul de la Frankfurt, septembrie 1992, cu Modern Anssamble condus de Peter Rundel. E o recapitulare a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
de a promova activități relaționale. Rezultatul colectiv al hiperdemocrației: bunul comun, ce are în centru inteligența universală Hiperdemocrația va dezvolta un bun comun, care va crea inteligența colectivă. Bunul comun al umanității, finalitatea colectivă a hiperdemocrației, nu va fi nici grandoarea, nici bogăția, nici chiar fericirea, ci protecția ansamblului elementelor care fac viața posibilă și demnă: clima, aerul, apa, libertatea, democrația, cultura, limbile, cunoștințele etc. Acest bun comun va fi ca o bibliotecă funcțională, ca un parc natural care trebuie predat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Camus, Nichita Stănescu) care sintetizează condiția actorului, această "oglindă a vremurilor sale". Așadar: "instrumente divine", "Don Juan al clipei", "mim al efemerului, al perisabilului" "copil fugit din jocuri". Dar și Jouvet, care definește actorul ca un "amestec de josnicie și grandoare". V.P.: Din cartea dumneavoastră Urât mai trăiți, domnilor! permiteți-mi un decupaj: "Iubitul meu, pentru el ajunsesem la Botoșani, era un actor talentat (normal, pentru că n-am suportat niciodată mediocrii), plin de neastâmpăr, cu o vitalitate explozivă.[...] Motocicleta era pasiunea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Interstate 678 și Van Wyck Expressway, continuare pe Verrazano-National Bridge, apoi pe Main Street și pe Union Turnpike...toate aceste nume defilau prin fața mea ca niște semne magice, în ele palpita un anumit orgoliu al americii. După cum america își exprima grandoarea și în uniformele piloților și ale stewarzilor, ale agenților vamali, ale polițiștilor și ale militarilor. nimic mai familiar pentru un locuitor al planetei terra decît o uniformă de G.I. Un G.I. este un soldat american iar atunci cînd spui soldat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
am fost uluit să văd ce pot face actorii cu un rol. Faust, un savant, era dinamic pe scenă, puțin fanfaron, oricum gălăgios, în timp ce eu îl credeam meditativ, cel puțin până nu i se reda tinerețea, totuși îmi plăcea, avea grandoare, iar Mefisto, cu Bălțățeanu în rol, insinuant, viu, inteligent, însuși spiritul diavolesc, mă înfiora. Tragedia Margaretei apărea însă ștearsă, din pricina strigătelor lui Vraca. Dar ceea ce nu apreciai bine în text, petrecerea din pivnița lui Auerbach, te încînta pe scenă, cum
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
adâncă milă. Este sau nu este Anatol un ticălos? Atunci de ce să verși lacrimi pentru el când a vrut (și n-a reușit decât din întîmplare) să-ți fure iubita și să se delecteze tocmai de inocența ei? Subjugat de grandoarea creației, eram iritat de doctrina care se insinua din ea: Platon Karataev mi se părea un guguman, cu rugăciunile lui: "Doamne, fă-mă să dorm ca o piatră și fă-mă să mă scol ca o pâine coaptă". Că era
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să fie atacați frontal precum a făcut-o jurnalul „Times“, afirmând și analizând decadența actuală a culturii franceze. Dar, din păcate, despre asta este vorba. E foarte curioasă fatalitatea istoriei: pentru că iubirea pentru Franța, alegerea ei, mă conduce de la o grandoare culturală destituită, cea a arabilor, la altă grandoare culturală pe cale de destituire, cea a francezilor. Tocmai m-am întors din Filipine unde am ținut niște conferințe. L-am întâlnit pe Francisco Sionil Jose, cel mai mare scriitor filipinez, am discutat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
jurnalul „Times“, afirmând și analizând decadența actuală a culturii franceze. Dar, din păcate, despre asta este vorba. E foarte curioasă fatalitatea istoriei: pentru că iubirea pentru Franța, alegerea ei, mă conduce de la o grandoare culturală destituită, cea a arabilor, la altă grandoare culturală pe cale de destituire, cea a francezilor. Tocmai m-am întors din Filipine unde am ținut niște conferințe. L-am întâlnit pe Francisco Sionil Jose, cel mai mare scriitor filipinez, am discutat mult. Are 83 de ani. Și-a construit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]