1,226 matches
-
mai proaste că el, cărora el le va tolera tot, toate jafurile și furturile, deoarece ei vor fură și pentru el, iar prostimea manipulata îl va accepta. De atunci, a început să fie arogant și îngâmfat. |n dorința lui de grandoare și agoniseală, își dă seama că pentru a ajunge cât mai sus pe scara socială nu este suficient să fii ginere de nomenclaturist și informator-colaborator al Securității. De aceea, la sfârșitul anilor 80, echipa colonelului Ristea Priboi îl pregătea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
face o poznă decât să devanseze natura pe calea evoluției ei. Și, ca orice mamă, iubitoare dar dreaptă, ea Îi va administra acestui copil teribil o chelfăneală zdravănă. Frumusețea, pe care demult o asociam cu negentropia, n’are nevoie de grandoare, ci de Viață. Chiar la dimensiuni mai modeste ele, frumusețea și negentropia, se resimt la fel. Prin sentimentul de straniu care nu te lasă să poposești, În consecință să degradezi, prea mult, dar te face să revii. Ca și pentru
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pe sublocotenentul Ciulei, Împușcat ca tră dător la 10 septembrie 1917, dar recunoscut inocent și decorat chiar a doua zi, 11 septembrie 1917. „Hotărârile Justiției sunt uneori mai criminale decât toate crimele la un loc“, ar adăuga Montaigne. - Ceva despre grandorile, servitudinile, platitudi nile și decăderile militarilor. - Un soldat brancardier neștiutor de carte, dar om al datoriei și iubitor de țară, provoacă la o convertire antiintelectualistă pe scriitorul din fața dumnea voas tră. - Citiți, așadar, mai departe [...] po vestea unui cerc de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și morale care ne Înconjoară, Înspre abisul și neantul ființei noastre și mai ales al lor. O Întreagă literatură mistică, satanică, blasfematorie, cu ecouri În bună parte romantice, a cultivat, până În pragul epocii aspre pe care o trăim, farmecul păcatului, grandoarea sacrilegiului, volupta tea pierderii de sine. Generația mea de la 1900-1910 a cunos cut-o și a cultivat pe preoții acestei literaturi cu gust de cenușă de oase: Charles Baude laire, Jules Barbey d’Aurevilly și Mau rice Rollinat. [...] O ANCHETĂ PRINTRE
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de aceste esențiale și supe rioare instrumente civilizatorii care au salvat pe om de la animalitate: mâinile! În schimb, câte inepții goale de sens și răspundere și cât timp și câtă hârtie irosită! Câte speranțe și iluzii deșarte și câte false grandori dezumflate! Le simt și astăzi gustul amar. Nici un curent filozofic, literar sau religios, de o sută de ani Încoace, nu a cucerit Într-o măsură atât de universală majorita tea tineretului și chiar a oamenilor maturi așa cum au fost aceștia
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un pod peste același rîu pe care-l văzuserăm mai devreme, dimineața, ca pe un firicel subțire de apă. Ilave se afla pe partea cealaltă. EL LAGO DEL SOL Lacul Soarelui Lacul sacru Își dezvăluia doar o mică parte din grandoarea sa. Limba Îngustă de pămînt care Înconjura golful Puno este construită pentru a-l ascunde privirii. Pe suprafața calmă a lacului plutesc ici-colo canoe din stuf, iar la gura de vărsare a rîului stau Îngrămădite cîteva bărci de pescuit. VÎntul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
se regăsesc deplin în idealurile ce animă țara și, deopotrivă, pe președintele României socialiste.“ (Tribuna, 26 ianuarie 1978) FILIP Traian „O gândire cutezătoare, pătrunsă de sentimentul vibrant al patriotismului, caută să ridice România în rândul statelor cu o dezvoltare superioară. Grandoarea peisajului românesc, cu piscuri solemne și câmpii setoase de spații, cu ape curgătoare și un imens portal spre întinderile mării, a primit în anii noștri acele piscuri ale tehnicii moderne, care pot să facă fală oricărei mari puteri industriale din
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
el cutează spre piscul înfloririi, spre comunistul țel.“ („Cinstire“, Luceafărul, 21 august 1982) RĂCITU Cornelia „Acolo e istorie, unde se zidește. Acolo e durată, unde actele de muncă - ea însăși o faptă eroică - pun temeliile unui viitor prosper. Acolo e grandoare, unde un conducător înțelept și vizionar, așa cum este președintele țării noastre, tovarășul Nicolae Ceaușescu, ne garantează libertatea și mersul neabătut spre comunism.“ („Admirabila identitate a ființei“, Amfiteatru, august 1989) RĂDUCANU Constantin „Curg stelele de mai în România, Prin revoluție am
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
frumusețea lor simplă, echilibrată, plină de grație, dacă, mai ales, prin noutatea și prin vioiciunea lor tinerească, ca și prin tot ce ele încântă ochiul și sufletul nostru, toate bisericile aceste, care nu mai au nici strălucirea bizantină și nici grandoarea gotică, nu ne apar ca produsul unei arte originale și nu formează astfel "stilul" epocei și al mediului, din elanul cărora s-au înălțat spre lumină. * Una din cele mai vechi influențe străine e fără îndoială cea pe care cultura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
triumfă umanitatea noastră. În zadar corul Îl deplînge. Orbirea sa nu e atît o sentință, cît asceză. În momentul acela a văzut clar Înlăuntrul său. Singura sa revoltă rămîne acceptarea. Altfel ar Însemna că nu se mai poate suporta, or, grandoarea lui e să repete calm „Socot că totul e bine”. Căci pentru el libertatea este a ști adevărul. Sau, cum va spune Camus, libertatea este dreptul de a nu minți... (...Eu am plătit cu toate suferințele mele adevărul. Îl merit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de stîncă la deget, semnul unui orgoliu strivit de mărinimia zeilor Titanul se plimbă aparent În libertate, dar inelul de fier legat de ciobul de stîncă Îl ține mai departe Înlănțuit moral și, În plus, lipsit de disprețul care constituia grandoarea lui. În fond, acest ciob de stînca e totul. Nu trebuie decît această mică rană pentru un pustiu friguros pe care nici un alibi și nici o compensație aparentă nu vor izbuti să-l escamoteze. Prometeu cel căruia vulturul Îi sfîșia carnea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să li-l construiască este unul întemeiat pe valorile familiei, pe legătura dintre el și propriul fiu. Numai că propriul fiu nu e chiar propriul fiu ; viitorul se întemeiază pe o minciună mică, dar suficientă ca să-și arunce umbra asupra grandorii clasice, john-fordiene, invocate de regizorul Paul Thomas Anderson în secvența inaugurării primului puț petrolier. Ca într-un film de Ford, vedem cum se ridică o națiune ; cu diferența că la Ford nu cădeau atîtea umbre și, chiar și atunci cînd
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
în continuă mișcare. Tot furnicarul imens de turiști ai Veneției nu se poate deplasa fără să nu treacă prin celebra „Piață San Marco”, cu puzderia de porumbei care ciugulesc fără teamă boabele din mâinile darnice ale turiștilor. După ce am admirat grandoarea construcțiilor ce mărginesc piața, m-am apropiat de o fetiță din China, care hrănea cu mânuțele ei porumbeii ce-i zburau prin jur abia distingându-se printre sutele de zburătoare. M-am alăturat fetiței și pentru puțin timp am redevenit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
hrănea cu mânuțele ei porumbeii ce-i zburau prin jur abia distingându-se printre sutele de zburătoare. M-am alăturat fetiței și pentru puțin timp am redevenit copilul lumii, bucurându-mă de zborul lin, fâlfâitor al porumbeilor. În frumusețile și grandoarea Veneției se amestecă și foarte multă suferință și cruzime ce au marcat existența acestui oraș-stat cu un rol de seamă în politica medievală europeană și mondială. Atâtea adversități politice s-au vânturat și atâtea crime oribile s-au petrecut în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și hoția sunt virtuți, iar munca și talentul viții demne de compătimit”. Amintirea ca atare ca formă de dilatare emoțională transfe- rată unui anumit tip de discurs nostalgic este respinsă, iar ceea ce pare să-i repugne naratorului este chiar retorica grandorii, recuperabilă estetic prin romantism, dar care disimulează un mecanism emfatic. Chiar dacă naratorul ne-a prevenit că nu atât umoarea, cât starea de moment este ceea ce decide o severă judecată, acest alibi camuflează o idiosincrasie profundă însoțită de ceea ce Elisheva Rosen
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
măsură să o genereze dincolo de contrastele proprii comicului, cum ar fi cel dintre esență și aparență. Titlul scoate în evidență și un ecart pe care distanța inițială centru-margine o evocă, prin care orice gest de la margine încearcă să recu- pereze grandoarea gestului princeps pe care centrul îl oferă cu caracter exemplar. Însă nu este vorba numai de o imitație vană, ci de o recuperare cu accent, prin supra- impresionare, ceea ce mecanismul optic invocat pune în valoare. Să privim îndeaproape titlul acestei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de o imitație vană, ci de o recuperare cu accent, prin supra- impresionare, ceea ce mecanismul optic invocat pune în valoare. Să privim îndeaproape titlul acestei proze : Grand Hôtel „Victoria Română”. Titlul trimite la o serie de respec- tabile instituții hoteliere, grandoarea lor este susținută de un anumit lux, de calitatea serviciilor, de arhitectură, și probabil de o anumită tradiție care le conferă patina nobi- liară, în tradiție intrând și personalitățile pe care le-a găzduit. Ceea ce oferă hotelul de provincie este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de a aplana delirul verbal al „amicului” său sunt puțin creditabile. Acesta supralicitează excitația retorului inflamat, nu-i blochează explozia discursivă, iar ictusul ironic abia disimulat apare în propriul său discurs care uzează de o figură a excesului în sensul grandorii : „nu trebuie să fie omul așa de pesimist. Lucrurile or să se-ndrepte... este o recoltă admirabilă”. În general, super- lativele marchează prezența mizascenelor hipetrofiate ale discursului, ele devin mărci ale lui „simț enorm și văz monstruos”. Interlocutorul speculează această
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
intratabilei ploieș- tence, Mița Baston, în D’ale carnavalului este pe punctul de a deveni un act amoros. Cum se poate observa, violența potențială în opera lui Caragiale se convertește fie libi- dinal, fie carnavalesc. La rândul său, Leonida asociază grandoarea festivității sărbătorii naționale cu o formă de violență populară, „revoluția”. Cele două noțiuni se supra- pun parțial, sărbătoarea și revoluția degajă o energie care se acumulează în mase, ambele provoacă vertij, o febră participativă. Evenimentul sărbătoresc al Unirii din 1859
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
se acumulează în mase, ambele provoacă vertij, o febră participativă. Evenimentul sărbătoresc al Unirii din 1859 era înregistrat astfel ca un fapt revoluționar. Invocarea în discursurile oficiale ale marilor figuri, figuri de prestigiu, gen Garibaldi, presupune redimensionarea întregului la scara grandorii mitologice. Cei o mie care-l însoțesc pe Garibaldi amintesc prin minimalismul cifrei în raport cu întreprinderea eroică de cei 300 de la Termopile cu care regele Leonidas a oprit armata lui Xerxes, fapt la care face aluzie și numele bravului republican. Tot
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
-l însoțesc pe Garibaldi amintesc prin minimalismul cifrei în raport cu întreprinderea eroică de cei 300 de la Termopile cu care regele Leonidas a oprit armata lui Xerxes, fapt la care face aluzie și numele bravului republican. Tot în registrul pre- lu crării grandorii, dar și al onorabilității într-un sens al sensibilității burgheze dilatate emoțional stă și „cumetria” cu Papa căruia Garibaldi îi botează un copil. Măreția a basculat în grotesc, exagerarea își găsește registrul potrivit în miraculosul popular la confiniile cu prostia
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dont il a besoin pour s’émouvoir. Et surtout à l’énormité des men- songes et des fictions dont il a besoin pour ne pas voir l’humilité de ses moyens et de ses désirs”. „Inferioritatea spiritului este măsurată prin grandoarea aparentă a obiec- telor și a circumstanțelor necesare pentru a resimți emoția. Și mai ales după enormitatea minciunilor și a ficțiunilor de care spiritul are nevoie pentru a nu sesiza precaritatea mijloacelor și dorințelor sale.” (trad. mea, A.M.) Cu precă-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Este semnificativ faptul că Leonida confundă inițial revoluția cu spiritul orgiastic și teatral al sărbătorii, iar această confuzie se repetă. Diferența constă în primul caz în înregistrarea sărbătorii ca amplificare a dinamismului masei. S-a produs un fenomen de empatie, grandoarea relatărilor despre „revoluție” ascute simțurile dilatate de admirație ale consoartei, iar Leonida tinde să identifice psihologic fenomenul. În momentul în care există o bază materială, zgomotele produse de ceata de cheflii, Leonida este la rândul său cuprins de teroare. Diferența
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de noapte a Sfântului Bartolomeu, pentru că Leonida nu numai că se identifică drept republi- can, formă de benignă grandomanie, dar se și știe recunos- cut, prin urmare recognoscibil pentru inamicii Republicii, recte „Reacțiunea”. Ethosul apartenenței este recuperabil și din proiecția grandorii proprii pe firmamentul confirmării importanței evenimentului prin mesajul trimis de către Garibaldi, mesaj transcris probabil din „memoria” inexactă și deformatoare a unui articol de gazetă. Prin urmare, acest efect de dilatare senzorială pe care dramaturgul îl accentuează printr-un crescendo paralel
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fie alunecă în grotesc, fie se reflectă cu semn schimbat. Acumularea de calități este generatoare de hybris, și transformă orice figură într-una a excesului deformând-o plastic. Figura eroului este în măsură să capitalizeze simbolic trăsături înscrise în registrul grandorii, într-o stilistică care cores- punde generic hiperbolei, cu alte cuvinte devine accesibilă deformărilor. În Tempora, naratorul, un martor deloc inocent și evi- dent interesat al înregistrării unui destin excepțional, urmărește cariera studentului în drept, Coriolan Drăgă- nescu. Onomastica reflectă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]