KorAP: Find »[drukola/base=graur & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...56 >

1,396 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

cu o femeie ori cu o fată. Cine știe ce-o fi făcut aia, altfel nu era liber Vlad... Dar, schimbă tonul Luchian, devenind subtil, colegul nostru Petre Graur a uitat să adauge pe lista inventatorilor pe tovarășul Chirilă... Calm, Graur se ridică în picioare, înalță ochii spre tavan și face cruce. Există, totuși, cineva acolo sus, zice el. În baza ăluia, rîde Brăduț, Chirilă mai era și-acum aici, în combinat, șef de sector, ba poate director. Tu crezi că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
să scape de ea și să plece de aici. Prea întinsese coarda în combinatul ăsta, mai ales cît nașul său, care anul trecut a fost mătrășit, a stat pe un scaun înalt, de director general. Cert e un lucru, spune Graur ferm, nimeni nu știe exact ce s-a întîmplat. Și nici nu cred că mai interesează pe cineva. Doar pe dom' Mihai, să mai scrie ceva, surîde Luchian, privindu-mă. Pe el îl arde altceva acum, zice Graur. Ascultă-mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
lucru, spune Graur ferm, nimeni nu știe exact ce s-a întîmplat. Și nici nu cred că mai interesează pe cineva. Doar pe dom' Mihai, să mai scrie ceva, surîde Luchian, privindu-mă. Pe el îl arde altceva acum, zice Graur. Ascultă-mă, Mihăiță, îmi spune întinzînd mîna spre mine, tu ai nevoie de substanță pentru piesă, că ideea e-aceeași de cînd lumea: binele învinge răul. Tu, în ceea ce scrii, vino cu partea ta de adevăr; vino cu adevărul de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de mai multe ori de ce m-am retras din munca de cercetare. Știi de ce? Din orgoliu și furie. La începutul unui an, șefa madam Matei și cu Chirilă, amîndoi așezați în fotolii, mă cheamă și-mi spun: "Tovarășe doctor-inginer Petre Graur, anul acesta nu mai avem nici o temă de cercetare pentru dumneata. Dacă vrei, poți rămîne ca inginer de laborator la vreuna din teme..." Eu!, care eram doctor în știință... Le stăteam în gît. Și-atunci am zis: "Mersi, eu nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Dacă vrei, poți rămîne ca inginer de laborator la vreuna din teme..." Eu!, care eram doctor în știință... Le stăteam în gît. Și-atunci am zis: "Mersi, eu nu rămîn". Și-am ajuns aici, funcționar... Dar nu-i nimic, oftează Graur, uitîndu-se în tavan. Ăl-de-sus nu bate cu ciomagul. Există un echilibru în toate. Așa cum la tine, într-o piesă de teatru, actul doi trebuie să contrabalanseze actul întîi, tot așa-i și-n viață. Madam Matei, spre exemplu! exclamă Graur

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Graur, uitîndu-se în tavan. Ăl-de-sus nu bate cu ciomagul. Există un echilibru în toate. Așa cum la tine, într-o piesă de teatru, actul doi trebuie să contrabalanseze actul întîi, tot așa-i și-n viață. Madam Matei, spre exemplu! exclamă Graur. Toată viața n-a făcut decît rău; a distrus, sau a încercat să distrugă, caractere. Avea răutatea în ea. Cînd a murit în accidentul acela de automobil, m-am dus la înmormîntarea ei. Voiam să mă bucur, dar m-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
am dus la înmormîntarea ei. Voiam să mă bucur, dar m-am întristat: dintr-un combinat așa mare, veniseră doar zece oameni. "Iată răsplata!", mi-am zis. Există o balanță!... Zi-i ce-am pățit eu, intervine Lupu. Exact! strigă Graur. Uită-te la el, mi-l arată pe inginerul Lupu. A muncit șase ani, începînd din primul an de stagiatură, într-o secție de lingouri mici. În paralel, așa cum faci tu, și-a încropit un mic laborator în care căuta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mi-ar fi spus deschis: " Tovarășe Lupu, vrem să facem cutare lucru. Dacă dumneata l-ai făcut, spune-ne procedeul, noi îl spunem pe al nostru, iar Sfatul tehnic al combinatului va decide..." Nu, ei au procedat, cum a zis Graur... Ba mai mult: aveau pretenția să mă ocup și de pornirea și exploatarea instalației. Ca și cum aș veni eu la tine în casă, zice Graur, i-aș face lui nevastă-ta un copil și ți-aș spune: "Mihai, ai grijă de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
al nostru, iar Sfatul tehnic al combinatului va decide..." Nu, ei au procedat, cum a zis Graur... Ba mai mult: aveau pretenția să mă ocup și de pornirea și exploatarea instalației. Ca și cum aș veni eu la tine în casă, zice Graur, i-aș face lui nevastă-ta un copil și ți-aș spune: "Mihai, ai grijă de ea să nască bine și să-mi crești copilul"... Mai tacă-ți gura, Graure, îi zice Luchian, numai porcării ies din gura ta. Io

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
să facă literatură, nu să compună sonate pentru babe sclifosite. Dacă n-ar fi dom' Mihai aici, ți-aș zice eu una, mormăie Luchian, ștergîndu-și iar ochelarii. Culmea știi care a fost? mă întreabă Lupu. Echilibrul de care vorbeam, precizează Graur. Le-a crăpat ălora presa. Pentru că făcuseră cercetarea doar pe jumătate. Îți dai seama, surîde Lupu, dacă porneam eu instalația lor, cădea vina în capul meu, că eu n-am lucrat cum trebuia. Tac și mă uit aiurea, pe pereți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
șef. Dacă el ar fi făcut asta, s-ar fi descoperit eroarea, n-ar mai fi crăpat presa nu s-ar fi dus pe gîrlă niște bani... Dar de ce?! Nouă să ne fie bine!... Noi avem orgoliu, zice, uitîndu-se spre Graur. Da, da! se înfurie, amenințîndu-l pe Graur cu mîna întinsă, între tine, doctorul în științe, și Vlad, îl aleg pe Vlad: el a rămas pe baricade! Vlad are abia treizeci de ani, surîde Brăduț. Vreau să-l văd peste zece

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
s-ar fi descoperit eroarea, n-ar mai fi crăpat presa nu s-ar fi dus pe gîrlă niște bani... Dar de ce?! Nouă să ne fie bine!... Noi avem orgoliu, zice, uitîndu-se spre Graur. Da, da! se înfurie, amenințîndu-l pe Graur cu mîna întinsă, între tine, doctorul în științe, și Vlad, îl aleg pe Vlad: el a rămas pe baricade! Vlad are abia treizeci de ani, surîde Brăduț. Vreau să-l văd peste zece ani. Chiar și pe dom' Mihai vreau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
nu uităm că focul este de fapt două-trei flăcări plus suma algebrică a tuturor scînteilor... Cineva bate la ușă, apoi intră: e un inginer din biroul vecin. Mă iertați, zice el, credeam că vă certați... Mai așteaptă puțin, îi zice Graur, că ajungem și acolo. Inginerul își retrage capul și închide ușa. Luchian scoate batista și-și șterge îndelung fața. Dă apoi din mînă a lehamite și se așează pe scaun. Mihăiță, surîde Graur, cred că acum ți-e limpede atmosfera

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
vă certați... Mai așteaptă puțin, îi zice Graur, că ajungem și acolo. Inginerul își retrage capul și închide ușa. Luchian scoate batista și-și șterge îndelung fața. Dă apoi din mînă a lehamite și se așează pe scaun. Mihăiță, surîde Graur, cred că acum ți-e limpede atmosfera din biroul nostru. Nu-ți rămîne decît să te duci acasă și să scrii piesa. Ce spui acolo, treaba ta. Un lucru să-ți fie clar: cînd vorbești de el, zice, arătînd spre

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
în stare măcar să cînți o gamă la pian. Dar nu la pianul meu, că nu-l dau oricui să dea cu copita în el. Domnilor, zic eu, ridicîndu-mă, îmi pare rău că vizita mea... O, nu! sare de pe un scaun Graur. Nu-ți fă probleme. Ceea ce-ai auzit n-a fost decît o gamă aparte în simfonia repetabilă a fiecărei zile. Strîng mîinile celorlalți trei, că lui Graur am să i-o strîng pe sală; el mă conduce întotdeauna pînă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
îmi pare rău că vizita mea... O, nu! sare de pe un scaun Graur. Nu-ți fă probleme. Ceea ce-ai auzit n-a fost decît o gamă aparte în simfonia repetabilă a fiecărei zile. Strîng mîinile celorlalți trei, că lui Graur am să i-o strîng pe sală; el mă conduce întotdeauna pînă la scări. Știți, le zic, rămînînd în ușă, dumneavoastră patru aveți o bogată pregătire tehnică. Vă vînd un pont: sînt foarte căutate filamentele de douăzeci. Nu produce nimeni

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
se rup la tragere. Eu cred că dacă s-ar elucida fenomenul tensiunilor de zonă, s-ar putea elabora o tehnologie de tragere. Cei patru schimbă priviri între ei. Iată o idee! exclamă Lupu. Îi salut și ies urmat de Graur, care m-a cuprins cu brațul de după umeri. Mihăiță, îmi zice, cred că nu te-ai supărat... Nu, Petre, cum să mă supăr?! Și-apoi, continuă el, nu le pune chiar pe toate la inimă. Luchian a cam exagerat, ca

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
el. Pe dracu' ! exclam eu. Ce-are-a face una cu alta?! Livia o să-mi fie soție, n-o să mi se bage în creier să-mi dicteze cum să scriu și nici n-o să mă poată opri de la scris. Nu zău?! rîde Graur dezvelindu-și dinții. Măi Mihăiță, ai în tine un optimism care mă dezarmează, zău! Tu știi că eu am fost coleg cu directorul Popescu... Mi-ai spus. Acum, cînd e mai necăjit, ne mai întîlnim și noi; mai bem un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
am fost coleg cu directorul Popescu... Mi-ai spus. Acum, cînd e mai necăjit, ne mai întîlnim și noi; mai bem un pahar, mi se mai plînge și el, ca omul... ...că nu mai poate, completez eu. De unde știi?! sare Graur. Eu nu ți-am spus! Nu, Petre, îi zic, nu mi-ai spus tu. Știu de la o femeie. Femeile, între ele, își fac confidențe. Femeia care a fost la mine a băut un pahar în plus și mi-a spus

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
informare a femeilor: Popescu n-o să te susțină niciodată să ocupi vreun post de conducere pe măsura capacității tale. În schimb, Sorescu zice mereu: "Cum e posibil să ținem un doctor în științe într-o funcție de hîrțogar?!" Serios?! se miră Graur. Da, Petre... Dacă vreodată vei fi promovat, să știi că Sorescu te-a susținut, nu Popescu, fostul coleg, care găsește la tine un refugiu în clipele negre. Vorbe, Mihăiță, surîde el neîncrezător. Poți să nu mă crezi, Petre. Dar eu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de cel puțin douăzeci de mii, "din care, pentru noi doi, voi cumpăra un pick-up stereo". Douăzeci de mii !... Cam atît cît iau eu în mînă ca inginer într-un an de zile. Trebuia să aflu cum... Mă uit la Graur și surîd. El și-a băgat mîinile în buzunare și mă privește nedumerit, așteptînd continuarea. Era astă-toamnă, continuu eu, pe-o vreme mohorîtă și friguroasă, dar la mine în cămăruță era cald, invitata mea stătea pe pat, în penumbră, iar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
scurt, cozile în alimentara sînt mari, anumite persoane s-au dezvățat să stea la coadă, și-atunci de ce să tratăm o acțiune criminală ca atare, cînd ea poate fi convertită în exces de zel, depus la realizarea planului de vînzare?!... Graur și-a scos mîinile din buzunare, se sprijină de balustrada scărilor și rîde, clătinînd îndelung din cap: Mihai, Mihai, dacă n-aș fi citit în ziarul local despre cele trei sute de mii de ouă retrase din comerț, zău că nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Îmi face mare plăcere să cumpăr pîine de la ea: răscolește tot raftul pînă alege pîinea cea mai arsă și mi-o dă. Eu, politicos, îi mulțumesc și-i las cinci bani drept bacșiș. Alteori, îi las și pîinea pe tejghea. Graur are o explozie de rîs care răsună pe toată lungimea scărilor. Cînd reușește să se potolească, mă prinde cu brațul pe după umeri într-un gest care mi-i familiar și mă apropie de el: Mihăiță, povestea cu ouăle ți-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
aș face-o, la ce bun căsătoria?! Sînt decis, Petre, ți-o spun ca unui bun prieten să pun punct vieții de burlac. Eu îmi închipui, iar tu știi, cu siguranță, că familia îți aduce în suflet un anume echilibru... Graur vrea să-mi întindă mîna, dar rămîne la jumătatea gestului, cu degetul arătător spre mine. Ai grijă: nu confunda echilibrul din familie cu împăcarea de sine. Peste zece ani, cînd ne-om întîlni, n-aș vrea să te descopăr împăcat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cazul că vei continua să scrii... Îmi întinde mîna, mă lovește cu stînga peste umăr și-mi spune apăsat, din tot sufletul: Cu bine, Mihăiță! Mai treci pe la noi... Cu bine, Petre! Am să mai trec... Vreau să plec, dar Graur îmi mai ține încă mîna într-a lui: Cît privește piesa de teatru, construiește-ți eroii cum vrei. Dar nu uita un lucru: pentru inventatori, fie ei și ratați, nu s-au făcut prea multe, ca să vii tu acum și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]