976 matches
-
spunea: "Oricât de regulată ar fi o fizionomie, oricât de armonioase ar fi trăsăturile, oricât de suple ar fi mișcările, niciodată echilibrul nu va fi absolut perfect. Se va intui întotdeauna umbra unui rictus care se anunță, desenul unei posibile grimase, pe scurt, o deformare preferată în care să se transforme cât de curând natura. Arta caricaturistului este de a sesiza aceasta mișcare ușor imperceptibilă și de a o face rizibilă tuturor ochilor, mărind-o [...] Arta sa, care are în ea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fața lui vânătă și crispată am putut citi, ca într-un excrement, maladia de care îi suferea egoismul. [...] Aveam în fața mea niște oameni care mi-au povestit, fiecare în parte, cel puțin câte o porcărie pe zi, utilizând și vocabularul. Grimasa ochiului i-a înspăimântat, și o răceală iconografică puse stăpânire pe portretul lor bărbierit proaspăt, jignit și glacial. Când omul devine comisiune și cultură, ființa lui cu prostatită trece subit în cristal și columnă.187 Așa cum putem remarca dintr-un
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un amestec de gravitate sau însuflețire va duce către melancolie; nimicul sublim și tragic, nimicul prin alcătuirea lui vremelnică și ordinară, insignifiantă și derizorie. Astfel toate devin egale în valoare și nonvaloare"199. Apropierea de tragic nu deformează râsul în grimasă, ca în cazul grotescului, ci îl edulcorează, îi atenuează izbucnirile de veselie zgomotoasă în formele reținute ale surâsului, ale zâmbetului înțelegător, tolerant. Perspectivele metafizice pe care le deschide, conștiința nimicniciei și a fatalității condiției umane imprimă răsului declanșat de umor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
provocând o stare de stupefacție, de paralizare a gândirii receptorului asociată cu un sentiment de spaimă în fața fragilității omului sau de dezgust în fața oribililului metabolic. Etapa presupusă de realizarea comicului este, în acest caz, o semirelaxare, exteriorizată prin ricanare sau grimasă. Această formă de umor care și-a găsit în atributul cromatic dat de André Breton expresia cea mai cuprinzătoare a sintagmelor sinonimice de tipul "umor de spânzurătoare" (germ. Galgenhumor, "veselie cruntă și în situații penibile"), "umor de eșafod", "umor macabru
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
baie fierbinte, ușurătoare. Zi de libertate azi, fără ore. Teancuri de teze, de extemporale, de bibliografii, în continuare, pe masă. Carpați fără. [...] Școală, clase, caiete, versuri, cerneală roșie, sandvisuri, pauze, vorbe, ziare, autobuze, întârzieri, liste, tabele, note, oboseală, râs strâmb, grimase, manuale, tăceri, cataloage, "moaca roșcată a servietei", țigări, somn, ciorapi curați, un ceas deșteptător, cămăși, cravate, vodcă mică, soneria, cutia de scrisori, ședințe, consilii, comisii, clasicii noștri, lame, chei, dulapuri, orare, ferestre, bilete, bibliotecă, bancuri, bani, comentarii, întrebări, plictis, gălăgie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o creație independentă dar opacă, de nepătruns. Făpturile urmuziene monstruoase, decrepite, agresive, joacă o eternizată comedie atroce, marcată atât de absurd cât și de implacabil, și care provoacă dincolo de râsul crispat al disperării, o stare apăsătoare de neliniște, exteriorizată în grimasă. Formula "simt enorm și văd monstrous", extrapolată asupra creației și a caracterului marelui dramaturg, poate fi aplicată și în cazul lui Urmuz, însă cu precizarea că există o deosebire majoră între calitățile aproape extrasenzoriale care-l certifică pe Caragiale drept
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a dat demisia. Nu arată absolut deloc ca un om care se bucură de noua lui slujbă. — N-am avut nici un client de cîteva zile, le-o trîntește Jasmine. Parc-am fi la morgă. — Îhîm. Surîsul lui Eric devine o grimasă. — O morgă goală, vreau să spun, fără nici un mort, clarifică ea. E mai mort decît la morgă. Fiindcă, Într-o morgă, cel puțin... SÎntem cu toții perfect conștienți care e situația, Îți mulțumesc, Jasmine, i-o tăaie Eric scurt. Ce ne
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
se naște efectiv la clinică, Îi explic. Aici sînt vizitele la medic, dar de născut se naște la spitalul Cavendish. — La Cavendish? Cel cu paturi duble și liste cu cele mai bune vinuri? — Da. Nu-mi pot reprima o mică grimasă de satisfacție. — Ești atît de norocoasă, Bex! Și cum e Venetia Carter? — E super! E foarte tînără, e cool de tot și are tot soiul de idei care mai de care mai interesante despre naștere și... Șovăi. — Și e fosta
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
În orice caz, ar cam trebui să plec, tocmai treceam pe-aici... Îți urez o după-masă frumoasă, spuse Luke și mă sărută. — O să mă străduiesc. Îl strîng de braț. Și poate punem de un picnic mai Încolo? Luke are o grimasă. — Nu, Îmi pare rău. Trebuia să-ți fi spus, diseară vin tîrziu. Iau masa cu un nou client. — A, fac eu, neputînd să-mi ascund dezamăgirea. Și cine e clientul? — Venetia. ZÎmbetul Îmi Îngheață pe față. — Venetia? — Venetia Carter, le
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
De fapt, și eu și toate colegele mele de la Central Saint Martin. Vă pot pune cîteva Întrebări legate de subiectele care vă inspiră? Ha. Vedeți? Îl săgetez pe Eric cu o privire triumfătoare, la care el Îmi răspunde cu o grimasă. E super palpitant să iei parte la o mega lansare de modă, la un mare magazin universal! Chiar dacă e vorba de un magazin gol, care-a dat un chix de proporții. Toată lumea ține cîte un discurs, chiar și eu. Brianna
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
a lor... expiră Luke adînc, de parcă ar Încerca să-și păstreze cumpătul. Am convocat o ședință și am cerut ca un membru al respectivei echipe Arcodas să-i ceară scuze lui Amy. Și a făcut-o? — Nu. Luke are o grimasă. — Vrea s-o dăm afară. — S-o dați afară? spun eu șocată. — Varianta lui e că e o incompetentă și că, dacă ea ar fi În stare să-și facă treaba cum trebuie, el n-ar avea de ce să se
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mai tare treaba. — O să am o firmă cu etică discutabilă, dar profitabilă. Simt În glasul lui ceva ce nu-mi place. — Ai uitat? Am intrat În afacerea asta ca să facem bani! Deodată, copilul Îmi dă una zdravănă și schițez o grimasă. Totul... doare pe lumea asta. Pe mine. Pe Luke. Așa e viața, plină de durere și de suferință. — Nu vrei așa ceva, zic. Pe fața lui Luke nu se clintește nici un mușchi. Are chipul aspru, ca de cremene. Dacă l-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Hei, Jasmine! Nu-i incredibil? Ce se Întîmplă sus? — Balamuc curat, Își dă ochii peste cap. Peste tot unde te-ntorci, numai clienți. Slavă Domnului c-avem și personal auxiliar. — Nu-i mișto? Îi zîmbesc radioasă, Însă Jasmine are o grimasă total lipsită de entuziasm. — Îmi plăcea mai mult Înainte. Acum o să trebuiască să stăm pînă tîrziu diseară. N-am avut nici măcar o clipă liberă, pentru mine. Da, dar așa magazinul n-o să dea faliment, subliniez, Însă Jasmine nu pare cîtuși
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mea. Am o viziune subită și Îngrozitoare cu o mulțime de bani care se scurg În viteză printr-o gaură uriașă, zi după zi. — Va trebui să ne Împrumutăm mai mult decît am crezut ca să cumpărăm casa. Luke are o grimasă și ia o gură de cafea. S-ar putea ca lucrurile să fie Întîrziate cu cîteva săptămîni. O să-l sun azi pe agent. Cred că am să pot să ajung la o Înțelegere cu toate părțile implicate. Își golește ceașca
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
am avea un secret Împreună, pe care nu-l mai știe nimeni. — Uită-te la degețelele ei! Suze se apleacă deasupra pătuțului. Bună, scumpa mea! ridică ochii. Are nume? — Încă nu. Mă așez mai bine pe perne, cu o ușoară grimasă. Mă simt destul de zob după noaptea trecută. Deși partea bună e că epidurala Încă mai are efect și mi-au dat o tonă de analgezice. Ușa se deschide din nou și apare mama. A făcut deja cunoștință cu bebe la
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Adam este subaltern divinității, Eva, creată din coasta lui Adam este subalternă bărbatului). - în mână se ascund semne ale destinului omului în stat: Mișcările corpului se fac simțite și într-un dialog cu publicul (judecător) ori în ascultare (mișcarea mâinilor, grimasa, bătăile ritmice, tensionarea inconștientă) adeseori mișcările sunt determinate de o relație cu forța psihică, religioasă (gestul de rugăciune, ori cu forță directă, mișcările brațului, cu pumnul strâns). Tensionarea motrică, inhibată sau stăpânită, este adeseori antrenată pentru oratori, pentru actori, pentru
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
de cei care sunt foarte departe de el, și ca celălalt Actor, care este mai aproape, să nu-l audă; și ceea ce este mai rău, pentru a se preface că nu-l aude, să fie obligat să facă mii de grimase forțate și nefolositoare." Corneille, care a avut totdeauna, așa cum declară el însuși în Examen la Mincinosul, o "aversiune firească (...) pentru aparteuri", nu recurge la ele decât foarte rar. El preferă să le înlocuiască cu unele confidențe înainte și după o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu frecventarea teatrului, a observat îndelung tehnica actorilor care i-au arătat, prin jocul lor, un anumit număr de procedee, de care se servește la rândul lui. Obișnuit cu lumea, pătrunzând în multe din secretele sufletului omenesc, îi stăpânește multiplele grimase. Ceea ce este natural în teatru este culmea artificialului. Totul este studiat, în arta comediantului, expresia figurii, gesturile și atitudinile, timbrul și modulațiile vocii, strigătele, tăcerile. "Dar cum? se va spune, întreabă omul cu paradoxul, aceste accente atât de plângărețe, atât
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acest cuvânt, la această silabă, nici mai devreme nici mai târziu. Tremurul acesta al vocii, cuvintele acestea lăsate neterminate, aceste sunete înăbușite sau trenante, acest freamăt al membrelor, acest tremurat al genunchilor, leșinurile acestea, furiile, pură imitație, lecție reacordată dinainte, grimasă patetică, imitație sublimă a cărei amintire este adesea păstrată de actor după ce a studiat-o, a cărei conștiință îi era prezentă în momentul executării, care îi lasă, din fericire pentru poet, pentru spectator și pentru el, întreaga libertate a spiritului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
protejează viermii, care locuiesc în recifele din apele puțin adânci și se hrănesc cu crustacee și anemone. Hawaiienii numesc acest vierme "aha huluhulu", adică "șiretul păros". Fără îndoială, rechinii au o problemă de imagine. Privirea fixă, de ucigaș în serie, grimasa obscenă a dinților încovoiați, frenezia sângeroasă cu care se hrănesc nu este de mirare că sunt greu de iubit, și asta de când îi știm. Iar scriitorii nu le-au susținut întotdeauna cauza. "Prădătorul palid al cărnii oribile" scria Herman Melville
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
războaie. Prostia ca încremenire în proiect este prostia care face istorie și care explică bună parte din istoria noastră. Prostia ca încremenire în proiect se naște deci în spațiul libertății; ea nu este o insuficiență mentală, ci o distorsiune, o grimasă a gândirii, o judecată strâmbă care își are explicația în temeiuri afective, într-o experiență anume de viață, într-o opțiune greșită, de care, pentru că este a mea, nu mă mai pot desprinde. Ea este tocmai această opțiune care devine
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
rămâne perfect cadrabil cu sensibilitatea simbolistă la stadiul unei sugestii îndepărtate. Diferența este între un decadentism în formula sa radicală, a unei sexualități care transcende nudul ca expresie estetică, pentru a oferi un corp devenit obiect erotic prin accesorii și grimasă venerică și simbolismul epurat de reziduurile sulfuroase ale impulsurilor fornicatorii. Merită menționată separat de acest ciclu și bustul Floricăi Condrus (1902), influențat de Renașterea italiană, dar atașat secession-ului prin intermediul frizei decorative, care ornează partea superioară a decolteului rochiei, reprezentând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
desen este recuperabil nu numai mitologic, ci și ca atmosferă, o atmosferă pe care sensibilitatea simbolistă o conferă acestor lucrări în care imaginația artistului s-a transformat într-o obsesie. În acest desen, himerele au chipuri de femeie litificate în grimasă, părul flamboiant accentuând o marcă temperamentală, proprie condiției artistului. Există aici o apropiere de reprezentările tradiționale ale sfinxilor decadenți cu priviri meduzante, unde feminitatea este subliniată prin contrast cu monstruosul. Această formă de reprezentare încă antropomorfă realizează trecerea spre reprezentările
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lor sunt frânte, crispate, încercând să apuce la întâmplare, corpurile marcate de anorexie lasă să se vadă proeminențele osoase, de unde și impresia de cadavru ambulant pe care o lasă aceste divinități maligne. La aceasta se adaugă expresia chipului desfigurat de grimasă, litificat într-o mască sumbră de corozivitate anxioasă. Mișcărilor iregulare ale membrelor le corespunde în clasificarea lui Charcot faza de debut a crizei, a marilor mișcări tonice, însoțite de ochii dați peste cap, care lasă să se vadă albul scleroticei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a locurilor de perdiție ca substitute ale infernului reprezintă, în același timp, un plasament modern al mondenității a cărei savoare se întreține din aerul de damnare luxoasă. În Carnavalul 605, S. Maur înfățișează o lume demonic-ensoriană a măștilor, diferența dintre grimasă și mască se estompează, totul se întâmplă la o petrecere orgiastică, de salon, cu bărbați în frac și femei îmbrăcate conform ultimei mode de la Paris. Câteva măști detașate au căpătat o stranie autonomie și răspund prin grimase măștilor atașate pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]