9,562 matches
-
acum pulberea de cuvinte: un un un un, de de de de, la la la la, care care care care, încolonate după frecvențele respective. Cartea este fărâmițată, dizolvată, de nerecompus, ca o dună de nisip împrăștiată de vânt În jurul unei gropi goale Când uliii încep să zboare e semn că noaptea e pe sfârșite, îmi spusese tatăl meu. Auzeam aripile grele fâlfâind în cerul întunecat și le vedeam umbra întunecând stelele verzi. Era un zbor chinuit, întârziind să se desprindă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o familie de proprietari, chiar dacă era mai sărac decât un cerșetor... — Ce legătură are tatăl meu cu toate astea? — Du-te să ți se explice cântecul indienilor: ...După ce pleacă Zamora... suntem chit... Un copil în leagăn... și un mort în groapă... — Ai auzit ce a spus mama ta? îi spun Jacintei, de cum putem vorbi singuri. Eu și cu tine putem face tot ce vrem. Dacă vrem. Dar nu vrem. Eu aș putea dori ceva. — Ce anume? — Să te mușc. — Pentru așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
greutății lunii joase, învăluită în aburi nesănătoși. — Ce e cântecul pe care-l cânta despre tatăl meu, Anacleta? o întreb pe femeie, nemișcată în fața ușii, ca o statuie într-o firidă, în biserică. E vorba de un mort, de o groapă... Anacleta apucă lanterna. Traversăm împreună câmpurile de porumb. Pe câmpul ăsta tatăl tău și Faustino Higueras s-au certat - explică Anacleta - și au decis că unul dintre ei era în plus pe fața pământului; au săpat o groapă împreună. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de o groapă... Anacleta apucă lanterna. Traversăm împreună câmpurile de porumb. Pe câmpul ăsta tatăl tău și Faustino Higueras s-au certat - explică Anacleta - și au decis că unul dintre ei era în plus pe fața pământului; au săpat o groapă împreună. Din momentul când au hotărât că trebuiau să se bată, ura dintre ei s-a stins: au muncit în deplină înțelegere la săpatul gropii. Apoi, s-au pus unul de o parte și altul de alta a ei, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
au decis că unul dintre ei era în plus pe fața pământului; au săpat o groapă împreună. Din momentul când au hotărât că trebuiau să se bată, ura dintre ei s-a stins: au muncit în deplină înțelegere la săpatul gropii. Apoi, s-au pus unul de o parte și altul de alta a ei, fiecare cu un cuțit în mâna dreaptă și brațul stâng înfășurat în poncho. Unul dintre ei, pe rând, sărea peste groapă și-l ataca pe celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în deplină înțelegere la săpatul gropii. Apoi, s-au pus unul de o parte și altul de alta a ei, fiecare cu un cuțit în mâna dreaptă și brațul stâng înfășurat în poncho. Unul dintre ei, pe rând, sărea peste groapă și-l ataca pe celălalt cu lovituri de cuțit, iar celălalt se apăra cu ponchoul și încerca să-l facă pe dușman să cadă în groapă. S-au bătut așa până în zori, iar pe pământul din jurul gropii dispăruse praful, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dreaptă și brațul stâng înfășurat în poncho. Unul dintre ei, pe rând, sărea peste groapă și-l ataca pe celălalt cu lovituri de cuțit, iar celălalt se apăra cu ponchoul și încerca să-l facă pe dușman să cadă în groapă. S-au bătut așa până în zori, iar pe pământul din jurul gropii dispăruse praful, atât era de îmbibat de sânge. Toți indienii din Oquedal făceau cerc în jurul gropii goale și al celor doi tineri gâfâind și însângerați, și stăteau muți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
rând, sărea peste groapă și-l ataca pe celălalt cu lovituri de cuțit, iar celălalt se apăra cu ponchoul și încerca să-l facă pe dușman să cadă în groapă. S-au bătut așa până în zori, iar pe pământul din jurul gropii dispăruse praful, atât era de îmbibat de sânge. Toți indienii din Oquedal făceau cerc în jurul gropii goale și al celor doi tineri gâfâind și însângerați, și stăteau muți și nemișcați, ca să nu tulbure judecata Domnului, de care depindea soarta tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
apăra cu ponchoul și încerca să-l facă pe dușman să cadă în groapă. S-au bătut așa până în zori, iar pe pământul din jurul gropii dispăruse praful, atât era de îmbibat de sânge. Toți indienii din Oquedal făceau cerc în jurul gropii goale și al celor doi tineri gâfâind și însângerați, și stăteau muți și nemișcați, ca să nu tulbure judecata Domnului, de care depindea soarta tuturor, nu numai a lui Faustino Higueras și Nacho Zamora. — Dar... Nacho Zamora sunt eu... — Și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Faustino a fost îngropat chiar în pământul acesta. Dar pentru tatăl tău a fost o victorie amară; a plecat de fapt chiar în noaptea aceea și n-a mai apărut în Oquedal. — Ce-mi tot spui, Anacleta? Asta e o groapă goală! — În zilele următoare, indienii din satele din jur sau de departe au venit în procesiune la mormântul lui Faustino Higueras. Plecau la revoluție și-mi cereau relicve de luat la luptă, într-o cutie de aur, în fruntea regimentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Plecau la revoluție și-mi cereau relicve de luat la luptă, într-o cutie de aur, în fruntea regimentelor: o buclă din părul lui, o bucată din poncho, un cheag de sânge dintr-o rană. Atunci am hotărât să dechidem groapa și să deshumăm cadavrul. Dar Faustino nu era acolo, mormântul lui era gol. Din ziua aceea s-au născut multe legende: unii spun că l-au văzut noaptea, alergând prin munți, pe calul lui negru, veghind asupra somnului indienilor; alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în ziua când indienii vor coborî la câmpie... „Atunci el era! Eu l-am văzut!“ aș vrea să spun, dar sunt prea tulburat ca să articulez un singur cuvânt. Indienii cu torțe s-au apropiat tăcuți și acum fac cerc în jurul gropii deschise. În mijlocul lor își taie drum un tânăr cu gâtul lung, în cap cu o pălărie de paie ruptă, cu trăsături ca ale multor oameni de aici, din Oquedal, vreau să spun tăietura ochilor, linia nasului, desenul buzelor, care seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cuțit. Ponchoul e înfășurat pe brațul stâng, și un capăt atârnă până la pământ. Din gurile indienilor iese un sunet care nu e un murmur, ci mai degrabă un suspin trunchiat. — Cine ești? Sunt Faustino Higueras. Apără-te. Mă opresc dincolo de groapă, îmi înfășor ponchoul pe brațul stâng, apuc cuțitul. X Bei ceaiul cu Arkadian Porfirici, una dintre persoanele cele mai fine din punct de vedere intelectual din Ircania, care deține pe merit funcția de Director General al Arhivelor Poliției Statului. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
atâta vreme cât nu se va rupe vraja lecturilor întrerupte. Și despre acest subiect încerci să discuți cu Arkadian Porfirici: — Ca o contribuție la colecția dumneavoastră, am vrut să vă oferim una dintre cărțile interzise cele mai cerute în Ataguitania; În jurul unei gropi goale de Calixto Bandera, dar dintr-un exces de zel poliția noastră a trimis la topit întregul tiraj. Am aflat, însă, că o traducere a acestui roman în limba ircanică circulă din mână în mână în țara dumneavoastră, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fără a se teme de vânt și amețeală, privește în jos unde umbrele se-ndesesc într-o rețea de linii ce se leagă, într-o rețea de linii ce se intersectează pe covorul de frunze luminate de lună în jurul unei gropi goale, - Ce poveste își așteaptă finalul? — întreabă, nerăbdător să asculte povestirea.“ Își ridică ochelarii pe frunte. - Da - spune -, pot să jur că am citit un roman care începe așa... Dumneavoastră aveți numai acest început și ați dori să găsiți urmarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
într-o rețea de linii ce se leagă......................................................................136 Capitolul al șaptelea ...................................................................................143 Într-o rețea de linii ce se intersectează...........................................................161 Capitolul al optulea.................................................................................168 Pe covorul de frunze luminate de lună...........................................................195 Capitolul al nouălea.................................................................................205 În jurul unei gropi goale.............................................................................215 Capitolul al zecelea..................................................................................227 Ce poveste își așteaptă finalul?...................................................................236 Capitolul al unsprezecelea...........................................................................244 Capitolul al doisprezecelea .......................................................................250 Postfață.............................................................................................251 1 Cinci ani mai târziu, în timpul unei conferințe ținute la Institutul Italian de Cultură de la Buenos Aires, Calvino și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mea. Înaintară cu greu în ultima parte a călătoriei. Drumul, care nu era asfaltat, era plin de hârtoape mari și periculoase, iar pe alocuri fură nevoite să se apropie primejdios de mult de marginea nisipoasă pentru a evita câte o groapă uriașă - o manevră riscantă, întrucât dubița albă ar fi putut să se afunde cu ușurință în nisip dacă nu erau atente și ar fi trebuit să aștepte ore întregi până să fie tractate de-acolo. În cele din urmă, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
suficientă mâncare ca să hrănească un bebeluș orfan de mamă. Asta e situația. Fetița s-a ascuns după un tufiș și a privit cum îi iau mama și frățiorul. Terenul era nisipos acolo și n-au putut să sape decât o groapă puțin adâncă, în care au așezat-o pe mamă, în timp ce celelalte femei boceau și bărbații cântau ceva. Fetița a văzu că-l așează în mormânt și pe frățiorul ei, înfășurat într-o piele de animal. Apoi au răsturnat nisipul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
un oftat. Mma Potokwane îi oferi răspunsul. — O faptă foarte milostivă, zise ea. CAPITOLUL NOUĂ Vântul trebuie să vină de undeva Ieșiră din oraș în dubița albă a lui Mma Ramotswe. Drumul prăfuit era accidentat, aproape că dispărea ici-colo în gropi adânci sau se unduia într-o mare de valuri care făcea dubița să scârțâie și să zăngănească în semn de protest. Ferma nu era decât la doisprezece kilometri de sat, dar înaintau cu greu, iar Mma Ramotswe era bucuroasă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de brațul unei macarale și-a stat acolo până a venit televiziunea. Au bombardardat o școală din Serbia. Oamenii s-au ascuns prin pivnițe, orașele sunt împărțite, chiar străzile s-au împărțit, unii de-o parte, alții de alta. Niște gropi comune, se numără morții, la fiecare post de televiziune iese altfel. Excizia se mai practică în țările musulmane, cu lama trecută prin foc, fără nici o anestezie, iar femeile mai bătrâne cred că-i bună. Fidel a mai ținut un discurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
că nu-i una mai dreaptă, c-o țineam să-i fac cruce, frumos. Da’ un felinar tot pot să-i fac, din fier forjat, la slujbă, c-acuși îi vine la ușă cu semănatul tanti cu coasa. Ajung la groapa cu apă pe care mă dădeam cu balia, sar peste gârlă, pe burtă, pe sub sârma ghimpată, mă opresc să respir acolo unde ridicasem căsuța din lăzi de bere, intru în grădina lui Zagan, pe unde-s cele două tufe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
marș și te culcă...” și mama m-a lăsat să stau chiar lângă sicriu și-am văzut cum au bătut cuiele în sicriu, avea un ciocan mare, am aruncat și eu cu țărnă când l-au coborât pe frânghii în groapă. Și bunica mi-a zis să nu spun la nimenea că l-am găsit spânzurat în magazie, că nu mai vrea popa să-l îngroape și nu-i mai face slujbă și-i păcat, se poate face strigoi din asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se-apleacă, le lasă și tot ea le ridică repede din praf și le împarte cui trebuie. - Nu te mai mai băga în față! Știu eu cum trebuie, am făcut lista... - Tanti Tinca, tanti Tinca, n-au terminat de săpat groapa! vine în fugă un puști. - Cum n-au terminat-o, măi, că le-am dat și bani, și de băut... - S-au îmbătat groparii și stau în coada lopeții, nu-i gata! - Și unde-l coborâm pe Costache? - De unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
De unde să știu eu, tanti? Eu am venit să-ți spun. Pot să mă-ntorc să sap și eu, dar tot n-avem vreme să terminăm până ajunge nea Costache. Aștia au scurmat ca găina... - Ionele, n-au terminat ăia groapa, mamă! Du-te și sapă, că noi venim mai pe urmă cu taică-tău. Te înlocuiește altcineva la sicriu. - Părinte, părinte, stai mai încet... aleargă contabilul. - Ce-i? Nu mai avem mult, vreo două cădelnițări! - Părinte, n-au terminat bețivanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Du-te și sapă, că noi venim mai pe urmă cu taică-tău. Te înlocuiește altcineva la sicriu. - Părinte, părinte, stai mai încet... aleargă contabilul. - Ce-i? Nu mai avem mult, vreo două cădelnițări! - Părinte, n-au terminat bețivanii ăia groapa, n-avem unde să-l îngropăm pe Costache! - Ei, ’tu-le muma lor de puturoși, Doamne iartă-mă, gura mea... și eu ce să fac? - Păi nu știu, părinte, poate să ne oprim aici, lângă stejarul acela, punem mortul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]