1,019 matches
-
în cursul lor s-au descoperit complicitățile și legăturile lor directe cu Eugen Cristescu Pe data de 29 Noiembrie 1942, de ziua morții Căpitanului, ca un semn din imponderabil, a fost descoperită întreaga țesătură a complotului în toată amploarea și grozăvia lui. Urmau să fie asasinați din grupul de la Berkenbrück, Horia Sima și încă două-trei personalități, iar din grupul de la Rostock, Nicolae Petrașcu și alți câțiva, cu atitudine intransigentă. Data fixată de Eugen Cristescu era 6 Decembrie 1942. Toate aceste lucruri
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
înaintat îngrozitor de greu și ne-a luat foarte mult timp. Nu cred că era doar opera Întunegrilor. Își spunea cu siguranță și Mama Natură cuvântul. Oricât ar fi fost Întunegrii de grozavi, n-ar fi putut face chiar o asemenea grozăvie de tunel. După treizeci de minute de mers, am schimbat dispozitivul de îndepărtare a Întunegrilor și după încă zece minute s-a terminat drumul acela sinuos și îngust și am ajuns într-un loc cu plafonul înalt. Liniște mormântală, întuneric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
În 2005, Triomphe. Romanul din 2001 se numește Pauvres morts, titlu Împrumutat dintr-un vers rimbaldian: „Pauvres morts! Dans l’été, dans l’herbe, dans ta joie” extras din poemul Le Mal. Rimbaud condamna, revoltat, un deus otiosus indiferent la grozăviile războiului, la extincția inocentei și solarei Naturi la care se referă acel „ta” din versul citat. Naratoarea din Pauvres morts este și ea o revoltată, pe Natură de astă-dată. La 83 de ani, după un simulacru de viață cu un
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
hidos al puterii, ci de extatica existenței, “mirarea de-a fi”: “CÎnd te joci cu focul nu trebuie să te temi că-ți arzi degetele, așa că l-am ars pe tînărul acela. și m-am bucurat În mine de această grozăvie”. Iar existența dăinuie În nesupunere și rebeliune: Ca omagiu adus Evei, mă duceam, goală sub cămașa de noapte, la biserică, să ascult predicile meschine ale unor preoți plicticoși” (Eva, numele “tîrfei respectuoase” care o scotea pe Irène la restaurant). Justificarea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pradă vine, invariabil, din „responsabilitățile” sociale. O încercare singulară într-o producție narativă în care pot fi întâlnite mai toate poncifele proletcultului o constituie romanul La Crimeea, peste mare (2002). Un lirism cald învăluie povestea țiganului Parnică, nevoit să înfrunte grozăviile războiului alături de fetița lui de șase ani. Sunt de reținut scene de un realism crud, cinematografic: țărani care mănâncă pământ și sug tulpini de trestie pe timpul foametei, imaginea de coșmar a aruncării în aer a unui tren care transporta cai
IGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287510_a_288839]
-
antologate în volumul Necunoscuta, 1972 -, C. nu e captivul unei singure maniere. Unele narațiuni sunt contaminate de o febră romantică, sub apelul iubirii (Dram, Necunoscuta), altele se înscriu în arie realistă, istorisind tragedii din lumea satului (Frigul, Noaptea). Iminența unor grozăvii, care până la urmă se și produc, semnalează sminteala realului, care își iese, stihinic, din țâțâni (Lut). Cu vibrări de lirism (Clara Corona) și elemente de fanatism (Clondirul), se înfiripă alegoria, care, cu un tremur duios, poate fi și din lumea
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
stranii ai morții, un alb suprafiresc își pune pecetea pe Cântecul orelor („Și ziua va fi rece, iar în casă / Va bate-un ceas străin și alb pe masă”), Înaltul „tace-n mii de glasuri” (Cavoul), față în față cu grozăvia calvarului Fiului Și Dumnezeu cere iertare. Tristețea este, însă, mulcomită de muzica trecerii, de macedonskienele „zboruri siderale” către ideal și, mai ales, de un serafism specific, care, aducând suflarea divinului, transfigurează materia. În poezia lui C., îngeri „se-nalță și
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
nume: "cazanii alese și sfinte învățături cărora și Mărgăritariuri le zic"118. Acest mod de utilizare rezistă până spre începutul secolului al XIX-lea. Îl găsim în prefața unui chiriacodromion din 1811: "mărgăritari prea străluciți care înfrumusețează și împodobesc toată grozăvia noastră cea pricinuită nouă de păcate"119. Ca să rezum, perlele sau mărgăritarele sunt o figură a unui text de mici dimensiuni, întreg în sine și valoros prin conținuturile morale, afective sau cognitive pe care le vehiculează. Revin la Alecsandri. Din
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
o lume pe care nu au trăit-o, nu ar mai prelua cu atâta ușurință fantasmele părinților și bunicilor. Născuți fiind după căderea comunismului, ei nu pot înțelege ce a însemnat comunismul din nostalgiile cultivate în familie, nu pot percepe grozăviile petrecute într-o societate totalitară. Lor le lipsește capacitatea de a percepe pericolul pe care îl reprezintă oricând totalitarismul. Pentru ei, alegerea unui lider cu porniri totalitare este o chestiune funny. Ei nu pot să-și imagineze consecințele grave pe
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
vinovat fiul pentru faptele tatălui? C. I.: Comuniștii atacau întreaga familie, nu doar pe cel pe care îl declarau vinovat. Culpa era oarecum colectivă. S. Ț.: Uitați-vă la cel de-al Doilea Război Mondial, ca să facem o scurtă paranteză, grozăviile și ororile pe care le-au făcut germanii: fiii ofițerilor, care cu mâna lor au ucis, după război n-au avut niciun fel de probleme. În Germania li s-a dat pensie copiilor pentru un tată care a fost un
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
a simțit. Sau l-o fi simțit beat dar dintr-un sentiment mai uman s-a făcut că nu vede. De fapt, pentru perioada cât am stat acolo și l-am cunoscut pe acest maior Ionescu, nu s-au petrecut grozăvii: nu era un tip agresiv, intra în lagăr fără să zică vreo vorbă, mergea cu privirea în pământ. C. I.: Să continuăm cu descrierea hranei! S. Ț.: A fost o perioadă când au fost adunați toți caii de la colective, nu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Porta Albă, în brigada pedepsită C. I.: Cât ați mai stat la Galați? S. M.: Vreo două luni, până când ne-au dus la Canal, la Poarta Albă. Am ajuns acolo cu vagon-dubă împreună cu vreo 80 de oameni. Era o căldură, o grozăvie! C.I.: Ați avut apă și mâncare cât a durat călătoria? S. M.: Da de unde!? Călătoria a durat vreo jumătate de noapte. La Poarta Albă ne-au dus la Brigada 23. Acolo am mâncat cu gamelele și lingurile celor din Brigada 23
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
unde eram și mi-a făcut și mie semn să ies afară. Amândoi mi-au spus că poezia este grozavă. Bine, poezia nu este chiar grozavă, e o poezie retorică, dar este izvorâtă din suflet și din trăirile adevărate ale grozăviilor trăite în vremea aceea și din dorința de a-i mărturisi lui Ștefan cel Mare ce s-a ales cu Moldova din vremea lui. Imediat ce au citit-o ei, am rupt-o. Ei bine, Zub mi-a spus că vrea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
că n-am scris în viața mea ceva în care să străbată o dulceața a obiceiurilor mai înduioșătoare, un colorit mai proaspăt, descrieri mai sincere, un costum mai exact, o mai antică simplitate în fiecare lucru și toate acestea în ciuda grozăviei subiectului, care în fond e înspăimântător; dar mai presus de orice, am avut meritul de a fi învins astfel un moment greu", (Pléiade, I, 586-587) *trad. rom. III, p. 132. 325 Pléiade II, 1208. 326 "Cu toate acestea tânăra fata
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
domnea în Grecia, de faptul că această țară înainte de război fusese săracă, mult mai săracă decât România, iar acum, în ’63, găseam o țară prosperă, unde totuși influența partidului comunist era încă foarte mare. O țară care se refăcea după grozăviile războiului civil din anii 1947-1952 și care nu-și revenise complet. însă era o țară al cărei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al Planului Marshall. N-am rămas acolo pentru că nu cunoșteam limba și toată lumea mă sfătuia să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ne smulgă cu totul din casa noastră. Seara ne-am culcat și până azi această seară e ultima când ne-am mai culcat într-un pat. Duminică la șase dimineața am aflat că plecăm. începeam să ne dăm seama de grozăvia în care eram aruncați. Dar nu bănuiam nici pe departe ce ne așteaptă, căci cine are o imaginație atât de neagră? La ora 11 dimineața au început căruțele să pornească spre gara din capătul satului. Era prima viziune a exilului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
literatură, ci mai degrabă o mărturie asupra acelui timp îngrozitor”, scrie Miriam Korber-Bercovici în postfață. Urmează, după acel început atât de promițător (pentru cititorul de azi, se înțelege, nu însă și pentru oamenii cu care s-a făcut istoria), descrierea „grozăviilor prin care am trecut”, deși „prin câte am trecut până azi e imposibil de descris”. în prima perioadă, deci la începutul jurnalului, autoarea trece printr-un alt gen de „școală a vieții”, ca să zic așa, viața văzută din ghetou, perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
au fost deja foarte mulți sacrificați pe așa-zisele altare, ale civilizației europene, dar vor rămâne încă destui care să poarte în viitor amintirea celor morți și speranța unei vieți în libertate. Nu vreau să uit și de aceea notez grozăvia și nenorocirea de sâmbăta trecută”) sunt alte motive care o îndeamnă pe Mimi la scris, motivul principal fiind însă nevoia de cunoaștere, frica de a dispărea împreună cu informația și evenimentele pe care le trăiește, fără voia ei: „A trecut aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
albumul cu fotografii pe care Eșalonul, l-a trimis de la Iași, cu un delegat special, lui Mihai Antonescu XE "Antonescu, Mihai" . Gheorghe Cristescu XE "Cristescu, Gheorghe" a fotografiat scene, adăugând explicații. Albumul, legat În piele, a documentat și a confirmat grozăviile pogromului. În observațiile adăugate la fotografii se arăta că evreii, cu ajutorul partizanilor sovietici, au atacat cu focuri de armă unități militare germane și românești care se Îndreptau spre front, justificând astfel pogromul. „Se spunea că au fost executați cu această
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
care a suferit multe modificări până În iunie 1948 (În conformitate cu schimbările În atitudinea oficială față de răspunderea și răspunzătorii pentru pogrom). Intelectualii din Comunitatea evreiască din Iași au adunat imediat după pogrom mărturii, În Încercarea de a păstra În memoria poporului evreu grozăviile pogromului. Despre complotul tăcerii al românilor din oraș În legătură cu pregătirea pogromului s-a spus: „Toți locuitorii creștini, indiferent de clasa socială sau gradul de cultură, cu câteva excepții bineînțeles, au fost pregătiți sufletește pentru acest masacru”. Primul indice cu privire la ceea ce
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
zi, aproximativ 5.000 de evrei, iar pe străzile din jur și În drum spre gară Încă vreo câteva mii, cifre care nu provin din surse evreiești (vezi infra). În acest capitol vom face o primă Încercare de a descrie grozăviile de la Iași din 29 iunie 1941, cu un sentiment de frustrare determinat de faptul că acest lucru nu este posibil nici emoțional, nici din punctul de vedere al folosirii eficiente și depline a surselor dezvăluite În ultimul timp datorită Muzeului
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
stăpâni sau numai cu femei și copii Îngroziți”112. Nici o descriere a masacrului din jurul Chesturii, a imaginilor de la intrarea În Chestură și a situației din curte nu poate fi corectă dacă nu este ancorată În timp. Și aceasta deoarece, deși grozăvia era generală, ea s-a petrecut pe etape și s-a Împărțit În perioade de timp diferite, când executanții s-au schimbat Între ei - și totul În decurs de 24 de ore. Ordinul explicit al lui Antonescu XE "Antonescu, Ion
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
Întărite de ceferiști. „Scene de o sălbăticie nemaipomenită se petreceau sub ochii autorităților din Iași”, a subliniat acuzarea: „Zidurile erau stropite cu sânge nevinovat al copiilor, al mamelor, de creierii acestor oameni nevinovați”. Această frază nu a cuprins Însă toată grozăvia. Unul dintre fruntașii Comunității, dr. M. Braunstein XE "Braunstein, M." (care a fost și el Împușcat de două ori pe strada Alecsandri și a sângerat În tăcere, pentru a nu atrage atenția soldaților), a descris ceea ce a văzut pe stradă
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
cu gândul de a-i jefui”, după spusele unui polițist local 18. Un șef de secție de la Poliția din Chișinău, XE "Chișinău" care a condus un convoi la gară, a descris și el - În cuvinte simple, care nu cuprind deplina grozăvie la care a luat parte - transferarea evreilor spre moarte: „Mai pe seară după ce șs’ța umplut curtea Chesturii de evrei, care erau morți, care mai scăpaseră printre ei vii, s’a primit un ordin de la Chestură ca să fie escortați la
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
pus În mișcare, cum am arătat, În zorii zilei, și numai când lumina a pătruns În interior, cei care nu s-au sufocat imediat au văzut ce se află lângă ei: „Eram unul peste altul fiind prea mulți În vagon. Grozăvia era că erau mulți crunt bătuți, alții Împușcați iar mulți Înțepați cu baioneta”. Setea Îi chinuia pe toți și deplasarea trenului fără o destinație clară a provocat senzația că aceasta era metoda aleasă pentru a-i omorî. Prima oprire În
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]