1,509 matches
-
asta nu-i treabă rea. Stai, să vezi numai la ce facultate vrea să se ducă! Chiar! La ce facultate vrei să te duci? Ei! Aici i-aici! Ia să-l auzi! Vreau să mă fac... doctor, mamă! - a declarat Gruia, urmărind cu mare atenție reacția Marandei. Ea a clipit ca și cum nu i-ar fi venit a crede ce aude, dar în clipa următoare chipul i s-a luminat, iar mâinile i s-au împreunat a rugă... Eu zic că îi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
te-o dus, ești bun dus! Aleluia! Și chiar așa ai gândit, dragul mamei? Da, mamă, și nu mă voi lăsa până nu voi ajunge doctor! Maranda a rămas cu zâmbetul pe buze și gândul dus departe... În anul acela, Gruia a avut de muncit ca nici într-un an. A învățat pentru examenul de terminare a liceului și apoi pentru admiterea în facultatea de medicină... Când s-a întors de la înscrierea la examenul de admitere, Toaibă l-a întrebat: Câți
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nici într-un an. A învățat pentru examenul de terminare a liceului și apoi pentru admiterea în facultatea de medicină... Când s-a întors de la înscrierea la examenul de admitere, Toaibă l-a întrebat: Câți sunteți înscriși pe un loc, Gruia, tată? Până ce m-am înscris eu erau doisprezece, dar mai este timp încă... 169 Și ai să poți tu să intri, dragul mamei? - l-a întrebat Maranda. Păi asta nu pot s-o spun, mamă. Eu am învățat cât am
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
intri. Simt eu asta. Totul îi să vrei! - l-a încurajat taică său... Timp de două săptămâni, cât a durat examenul, cei doi nici n-au putut mânca, nici n-au putut dormi... Gândul la încercarea grea prin care trecea Gruia îi storcea de vlagă... În acea zi de toamnă, odată cu zâmbetul soarelui scăpătat spre chindie, a intrat pe poartă și Gruia, cu ochii arzând în orbite și cu o undă de bucurie pe obrazul supt... Maică-sa și taică-său
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cei doi nici n-au putut mânca, nici n-au putut dormi... Gândul la încercarea grea prin care trecea Gruia îi storcea de vlagă... În acea zi de toamnă, odată cu zâmbetul soarelui scăpătat spre chindie, a intrat pe poartă și Gruia, cu ochii arzând în orbite și cu o undă de bucurie pe obrazul supt... Maică-sa și taică-său au ieșit din casă ca vântul, cu ochii dilatați de curiozitate. Gruia a desfăcut brațele și i-a cuprins pe cei
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
soarelui scăpătat spre chindie, a intrat pe poartă și Gruia, cu ochii arzând în orbite și cu o undă de bucurie pe obrazul supt... Maică-sa și taică-său au ieșit din casă ca vântul, cu ochii dilatați de curiozitate. Gruia a desfăcut brațele și i-a cuprins pe cei doi. Au rămas așa câteva clipe. Primul care și-a revenit a fost Toaibă: Cum a fost, Gruia, tată? Gruia, care semăna din ce în ce mai mult cu taică-său în felul de a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
taică-său au ieșit din casă ca vântul, cu ochii dilatați de curiozitate. Gruia a desfăcut brațele și i-a cuprins pe cei doi. Au rămas așa câteva clipe. Primul care și-a revenit a fost Toaibă: Cum a fost, Gruia, tată? Gruia, care semăna din ce în ce mai mult cu taică-său în felul de a fi, a lăsat să se scurgă o fărâmă de timp bună până să răspundă. S-a desprins din îmbrățișarea lor, s a dus spre prispă, s-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
au ieșit din casă ca vântul, cu ochii dilatați de curiozitate. Gruia a desfăcut brațele și i-a cuprins pe cei doi. Au rămas așa câteva clipe. Primul care și-a revenit a fost Toaibă: Cum a fost, Gruia, tată? Gruia, care semăna din ce în ce mai mult cu taică-său în felul de a fi, a lăsat să se scurgă o fărâmă de timp bună până să răspundă. S-a desprins din îmbrățișarea lor, s a dus spre prispă, s-a așezat cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mă găseam pe listă. Cum așa? - a izbucnit din nou Maranda. Am citit lista de sus în jos, apoi de jos în sus și... și ultimul cine credeți că era? Cine? - au răsunat cele două glasuri. Eram eu! Eu! Toaibă Gruia! Ei... îi bine și ultimul... Decât deloc - a apreciat Toaibă, cu glas moale. Maranda a dus mâna la gură, înăbușindu-și cu greu plânsul. Da’ ce v ați întristat așa de parcă îi mortul pe laiță? Apoi ne gândeam și noi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
jos și apoi de jos în sus și... și ultimul de pe listă eram scris eu? Ai spus, dragul tatii, daaa’... 171 Apoi abia când am citit-o de jos în sus am văzut că ultimul nume de pe listă era Toaibă Gruia! Adică la numărul unu al tabelului celor reușiți eram înscris eu! Cum? Tu, Gruia, feciorul nostru de aici din satul ista ai reușit primul? Ei. Se mai întâmplă și minuni. Mai degrabă eu cred că n-au avut pe cine
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
eu? Ai spus, dragul tatii, daaa’... 171 Apoi abia când am citit-o de jos în sus am văzut că ultimul nume de pe listă era Toaibă Gruia! Adică la numărul unu al tabelului celor reușiți eram înscris eu! Cum? Tu, Gruia, feciorul nostru de aici din satul ista ai reușit primul? Ei. Se mai întâmplă și minuni. Mai degrabă eu cred că n-au avut pe cine să pună la numărul unu și m-au pus pe mine... Le-a plăcut
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de aici din satul ista ai reușit primul? Ei. Se mai întâmplă și minuni. Mai degrabă eu cred că n-au avut pe cine să pună la numărul unu și m-au pus pe mine... Le-a plăcut numele cred: Gruia... Auzi dumneata colo! Gruiaaa Toaibăăă! Unde mai întâlnești așa un nume?! Maranda și Toaibă au rămas fără cuvinte. Vestea primită i-a uluit! „Adică cum? Gruia al nostru să fie atâta de deștept încât să intre primul la facultate? Asta
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
la numărul unu și m-au pus pe mine... Le-a plăcut numele cred: Gruia... Auzi dumneata colo! Gruiaaa Toaibăăă! Unde mai întâlnești așa un nume?! Maranda și Toaibă au rămas fără cuvinte. Vestea primită i-a uluit! „Adică cum? Gruia al nostru să fie atâta de deștept încât să intre primul la facultate? Asta îi de a dreptul minune! Mulțumim, Doamne, că ne-ai dat așa o bucurie acum la bătrânețe” - gândeau amândoi... După un răstimp, brațele celor doi s
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
la facultate? Asta îi de a dreptul minune! Mulțumim, Doamne, că ne-ai dat așa o bucurie acum la bătrânețe” - gândeau amândoi... După un răstimp, brațele celor doi s au deschis ca la o comandă și l-au cuprins pe Gruia, ca și aripile unei păsări uriașe. Au rămas îmbrățișați în tăcere o bucată bună de vreme. La un timp, Toaibă a ridicat capul: Marandă, fata moșului! Te-ai gândit tu că copchilu’ ista îi rupt de foame și de sete
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
este o gură de rachiu rămasă încă de la hram. Așa o izbândă merită cinstită... Când s au așezat la masă, Toaibă a ridicat paharul și a comandat râzând: Grupă! Ascultă comanda la mine! Pentru onor, prezentați paharele! Pentru domnul premiant Gruia Toaibă, de trei ori ura! Așa parcă mai vii de acasă, sergent Toader Toaibă! - a apreciat Gruia râzând... La auzul acestor cuvinte, Toaibă a plecat ușor capul a aprobare și a aducere aminte... Și anii au început să treacă, câte
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
așezat la masă, Toaibă a ridicat paharul și a comandat râzând: Grupă! Ascultă comanda la mine! Pentru onor, prezentați paharele! Pentru domnul premiant Gruia Toaibă, de trei ori ura! Așa parcă mai vii de acasă, sergent Toader Toaibă! - a apreciat Gruia râzând... La auzul acestor cuvinte, Toaibă a plecat ușor capul a aprobare și a aducere aminte... Și anii au început să treacă, câte unul mai ușor, altul mai greu... În anul al treilea de facultate, Gruia s-a trezit chemat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Toader Toaibă! - a apreciat Gruia râzând... La auzul acestor cuvinte, Toaibă a plecat ușor capul a aprobare și a aducere aminte... Și anii au început să treacă, câte unul mai ușor, altul mai greu... În anul al treilea de facultate, Gruia s-a trezit chemat la rectorat. De ce? Nu știa. Tu ești Gruia Toaibă? 172 Da. Eu sunt. Am primit dispoziție de sus să te scoatem din facultate, pentru faptele tatălui tău săvârșite în trecut... dar - fiindcă există și un dar
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
plecat ușor capul a aprobare și a aducere aminte... Și anii au început să treacă, câte unul mai ușor, altul mai greu... În anul al treilea de facultate, Gruia s-a trezit chemat la rectorat. De ce? Nu știa. Tu ești Gruia Toaibă? 172 Da. Eu sunt. Am primit dispoziție de sus să te scoatem din facultate, pentru faptele tatălui tău săvârșite în trecut... dar - fiindcă există și un dar - având în vedere că tu ești unul din cei mai buni studenți
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ar fi chemat tainic tinerețele pierdute. Mergeau spre inima satului. Tăceau, fiindcă părerea de rău după cea dispărută li se lipise de suflet. „Iaca că s-o dus și buna Dochița. Dumnezeu s-o hodinească” - gândea Maranda strângând brațul lui Gruia, care a vrut parcă să-i spună Dochiței, plecată spre stele, că a terminat facultatea și... Toaibă umbla solemn, ca niciodată. Nici când a fost decorat nu a fost prins de moment ca acum când... Gruia al lor călca pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Maranda strângând brațul lui Gruia, care a vrut parcă să-i spună Dochiței, plecată spre stele, că a terminat facultatea și... Toaibă umbla solemn, ca niciodată. Nici când a fost decorat nu a fost prins de moment ca acum când... Gruia al lor călca pe ulițele satului ca doctor al comunei... Era prima lui zi de muncă în calitate de doctor... Când au ajuns la dispensarul satului, s-au oprit... Câțiva săteni care așteptau sosirea medicului s-au ridicat de pe banca din fața porții
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Era prima lui zi de muncă în calitate de doctor... Când au ajuns la dispensarul satului, s-au oprit... Câțiva săteni care așteptau sosirea medicului s-au ridicat de pe banca din fața porții scoțându-și cușmele. Moș Carpen a deschis vorba: Să trăiești, Gruia, băiatul moșului, și bine ai venit înapoi în sat! Și nu oricum, ci ca doftor! Bine v-am găsit, oameni buni, și îți mulțumesc pentru urare, moș Carpen. Să vă trăiască feciorul, Toadere și Marandă, și să fie la fel
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
trăiască feciorul, Toadere și Marandă, și să fie la fel ca voi - a încheiat vorba moșul... Mulțămim frumos pentru vorbele aiestea și grijă să nu duceți, fiindcă știm ce am crescut! - a răspuns Toaibă bombându-și pieptul ca în tinerețe... Gruia s-a întors cu fața spre ai lui, și punându-le mâinile pe umeri, le-a șoptit: Am să fac tot ce pot. De asta să nu vă îndoiți!... Toaibă a luat-o de mână pe Maranda și, cu pas
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
frică de cartierul Matache? editat de asociația Pro Patrimonio. Concept editorial: Mirela Duculescu. Texte justificative de Mariana Celac, Mirela Duculescu, Raluca Munteanu, Șerban Sturdza, cărora li s-au asociat Olivier Bastin, Șerban Țigănaș, Stelian Tănase, Vintilă Mihăilescu, Ana Maria Zahariade, Gruia Bădescu. Așa am aflat de corpul „Arhitecților Voluntari“. În sfârșit, o echipă de comando pentru salvarea vechilor București, compusă din peste treizeci de arhitecți, urbaniști, ingineri de trafic, ingineri structuriști, critici de artă, sociologi, inclusiv studenți și tineri absolvenți. Dacă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pus pe gânduri și a intrigat întreaga suflare. Chiar că era prea de tot. - Asta-i culmea! a exclamat Adina. - Facem crescătorie de iepuri! a sugerat, ușor sarcastic, Christian. - Măcar de-ar fi mai mari - a gândit cu voce tare Gruia. - Dar de unde îi tot scoate?! s-a mirat, întrebând, Claudia. - O fi găsit vreun furnizor serios și prompt - am dat-o eu pe partea afacerilor. Fără să mai stea pe gânduri, Adina a declanșat o anchetă printre vecini: „Dumneavoastră
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
chiar, să-i adopte pe cei doi nefericiți. Afacerea s-a încheiat pe loc, fără să se scrie vreun protocol. Dacă Manuche nu și-a făcut sânge rău, Garçon „a căzut din nou în borcanul cu melancolie” - cum a constatat Gruia. Pentru a mai îndulci amărăciunea, eu mi-am permis să încropesc un text, care, la nevoie, ar putea fi pus pe muzică și chiar interpretat: „Dans la forêt de sapins, / Manuche attrapait un lapin. / Elle l’apportait à la maison
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]