1,124 matches
-
tine, cu pagini însemnate pe margini, spun că‐ți era drag să visezi, povestesc că te‐au încântat și pe tine vorbele sonore și ritmata cântare a versurilor. Ai visat și tu, și mi‐ ai lăsat partea asta și mie, hărăzindu‐ mi putința de a mă înduioșa și de a‐ mi aduce aminte de toate ... Cu ochii tăi le văd eu, desigur, toate acestea , cu sufletul tău le simt, fără îndoială; de aceea nu mi‐ e dragă luna, decât, când se
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
altfel, interogația constituie leit-motivul cărții. Ea apare la finele multora dintre mini-capitole (să remarcăm, În treacăt, că actorul-scriitor nu are respirație lungă; scrie secvențele, laconic). „De ce atîtea ruine?”...” De ce atîta deșertăciune?”...” De ce[ vom accepta să fim cenușă]?”...”De ce destinul a hărăzit acestei părți de lume atîtea orori?”...” De ce au fost impuse mizeria și promiscuitatea ca mijloace de distrugere a unor Întregi categorii sociale?”(În anii 50) ș.a.m.d. Și, un eveniment rar Întîlnit, În aceste amintiri: tatăl viitorului mare artist
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ești din cealaltă, îmi zise vraciul și-și închise gura astupând-o cu vâsc. bobițele albe, grase și flasce, clinchetiră ca apa clătinată într-un pahar. chiar așa, mi-am zis eu, unde, între care lumi nenumite, mi-a fost hărăzită limbuția aceasta, desfrânarea ce-o simt? pesemne că, între lumi, mi-a fost dată o stea vorbitoare. caii din copilărie caii din copilărie prea ades în vis se arată, curg ca apa pe retina de stropi argintii spălată. mânjii zvelți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
visat, cum obișnuiau să se piardă în cântec oscioarele-mi pricăjite. inima lui sună a gol, pielea îi e rugoasă ca o piele tăbăcită de pasăre golașe. dar asta și sunt, îmi spune el important, vulturul ce ți-a fost hărăzit să te ducă-n înalt, ar fi timpul să mă vezi dezgolit, despuiat de tot, ca un arc călătorind ca o scurtă lumină. scrum ne subțiam de atâta iubire, de muchiile ei ascuțite ca orbii ne loveam. durerea ne adăuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nici o deosebire esențială între a fi și a nu fi înțeles. în ambele cazuri omul există. Privite din afară, zilele mele pot părea sărace în evenimente. Ele sunt pline doar de muncă. M-am maturizat. Așa stau lucrurile: Am fost hărăzit cu darul de a avea o forță misterioasă în mâna mea dreaptă. Ea creează întocmai acele linii, lumini și umbre pe care i le cer eu. Și pe care i le cere starea de fapt. Linie după linie. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
behăiau asurzitor, chemându-și stăpânul la datoria zilnică. Nevasta lui Fetea, Natalița, trebăluia, fără spor, în odaia rece, căldura focului, de-abia aprins, neavând spor pe o așa vreme potrivnică. Cei trei copii, Ivan, Saveta și Ion, cu care-i hărăzise bunul Dumnezeu, se foiau după cuptorul acoperit cu țoale de cordele, neștiind ce să facă: să se trezească, pentru a și ajuta părinții, sau să se prefacă, în continuare, că somnul dulce îi cuprinsese pe tustrei. Noroc cu motanul bătrân
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
apăsătoare ce înconjurase întreaga așezare. Vasile, Mitică și Costică au ajuns tocmai la Brașov, aduși laolaltă cu alte peste trei sute de suflete. Erau triști, neputând suporta viața ca de cazarmă, impusă de șefii orfelinatului, neștiind ce soartă i-a fost hărăzită surioarei lor, Măriuca. Degeaba au căutat băieții să scoată ceva de la paznicii și pedagogii că nimeni nu le putea da o lămurire. Vremurile erau potrivnice, iar informațiile lipseau sau ajungeau așa de denaturate încât nu puteai avea nicio încredere. Doar
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ale unui film de acțiune sau de cortina muzicală ce cade/se ridică, introducând momentul publicitar. Începând cu Portia, care văd că îmi mai ocupă nervii, se pare că toți părem nemulțumiți cu locul pe care Dumnezeu ni l-a hărăzit sub soare. Dumneaei parcă n-ar mai vrea să se întoarcă de la Tropice - eu, în schimb, am nostalgia Nordului, deși nu sufăr iarna, frigul, totuși văd acolo un fel de curățenie. (E unul dintre motivele pentru care relația cu Zenaida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de mâncare. Dar nici măcar această suferință nu-i micșora buna dispoziție. Avea el o altă cauză mai gravă de nemulțumire. Cu opt ani înainte se pripise să se însoare. Sunt oameni cărora Providența îndurătoare fără doar și poate le-a hărăzit o singură viață, dar care - din capriciu sau datorită unor împrejurări cu care nu s-au putut lupta - i-au înfruntat hotărârile. Nu există lucru mai jalnic decât holteiul căsătorit. Din această tagmă făcea parte și căpitanul Nichols. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Westminster Bridge Road. Iar acum Alex Carmichael era consultant la cinci sau șase spitale. După câte cred, câștiga zece mii de lire pe an, iar rangul de cavaler era doar primul dintre onorurile care în mod inevitabil aveau să-i fie hărăzite. — Da, m-am descurcat binișor, mi-a răspuns el. Dar marea ciudățenie este că toate acestea le datorez unei singure lovituri norocoase. — Ce vrei să spui? — Ia zi, îți mai amintești de Abraham? Era băiatul ăla care avea viitorul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pământul de la rădăcină am săpat, apă cât ți-a trebuit ți-am dat...Ce mai este? -Costinele, pe tine sunt supărat că după cât jir pentru Mozorel ți-am dat, de mine ai uitat, astfel că în curând trupul meu este hărăzit morții. -Fagule, știam că doar omul din nimica vină, îți caută pricină. Judecă-mă dacă crezi că merit și pedepsește-mă pe mine, dar nu pe Mozorel. -Uite băiețele, acum discutăm și la un rezultat nu ajungem; eu îți spun
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ajungă acolo, aceluia Singurătatea o va da de soție.. -Vai de mine și de mine, sărăcuța, zise Căiță cu lacrimi în ochi. -Ei, vezi bine că am dat peste tine la timp, altfel dădea Singurătatea și cine știe ce loc îți mai hărăzea și ție. Căiță a ascultat-o atent pe Buburuza și când aceasta a terminat, a zis cu mult regret: -Mărturisesc, dragă prietenă că, m-aș duce către Fata pustiului dar nu mă pot hotărî. -De ce, Căiță? -Dacă nu este
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
are datoria de a-și ușura traiul cât poate și de a-și căuta fericirea neobosit. Adriana, care poate fi numită, pe bună dreptate, a fi o eroină, numai sinucigându-se credea că se poate târî afară din noroiul traiului hărăzit ei, în felul acesta găsindu și repede dezlegarea la probleme și scăpând. Nu trebuie chiar deloc judecată, iar aici, cel puțin, în povestirea de față, ea nu va fi cu niciun chip. Sărmana, dacă nu putea să se răfuiască cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ce am spus până acum. E vorba de faptul că nu m-am simțit atras, cum, poate, v-ați așteptat, de celebrul îndemn "Să regresăm spre Grecia". Adică, n-am visat să mă lepăd de viața care mi-a fost hărăzită și să-mi compun una total diferită, fără nici o legătură cu cea reală. Am vrut să fiu "antic" doar în măsura în care aceasta nu mă obligă să renunț la ceea ce "sunt" și pot face din antichitate un timp arbitrar, din care să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
încântată, iar ochi păreau îngrijorați. - Nu sunt hotărât, zise încet. Este o impresie personală, nesatisfacerea întregii mele forțe vitale. - Aveți un anumit număr de copii, remarcă Secoh. Enro ignoră remarca. - Preotule, zise, se împlinesc patru ani siderali de când sora mea, hărăzită după vechea tradiție de pe Gorgzid să fie singura mea soție legitimă, a plecat... unde? - Nici urmă. Glasul omului uscățiv venea de departe. Enro, întunecat, îl privi și spuse cu blândețe: - Prietene, erai mereu cu ea. Dacă m-aș gândi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
întrerupere bruscă în fluxul nervos. - Numele dumitale are vreo semnificație? întrebă el. Yanar păru ușurat. Dădu din umeri. - Yanar, de la centrul de naștere Wilvry, insula Blove. Deci acesta era procedeul. Gosseyn manevră cablul încă odată, și spuse curtenitor: - Dumneata ești hărăzit într-adevăr cu darul anticipării. N-am mai întâlnit ceva asemănător. - Nu-i bun de nimic împotriva dumitale, zise Yanar abătut. Interesant de știut, deși această afirmație nu era suficientă pentru a garanta sinceritatea. Din fericire, mai erau și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Sper, zise el apăsat, că vei avea multe de vorbit cu Gorgzida. Ea îl privi, surprinsă pe moment, dar el nu mai zise nimic lămuritor. Era imposibil să exprime deschis proiectul său de a face inoperantă clarviziunea cu care era hărăzit Enro. Nirena se strădui. Ce gândea ea că se întâmpla? Gosseyn n-avea habar. Dar, la început, ea vorbi fără încetare. Răspunsurile Patriciei o stăviliră mai întâi. Părea depășită de această mitralieră verbală care funcționa cu regularitate. Dar, deodată, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Enro s-ar putea să fie acolo în fața lor, ținând cont de timpul câștigat prin transmiterea ordinelor telefonice. Dar atacul împotriva unor baze planetare, implică o altă pregătire. Ar trebui timp pentru îmbarcarea materialului necesar pentru felul de distrugere atomică hărăzită Pământului și lui Venus. Și mai era și un punct și mai important, Enro viza un scop personal. Chiar și acum el ar putea să mai amâne ordinele sale de distrugere a popoarelor sistemului solar cu speranța că amenințarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ea, cât și mintea mea slabă tind să imite exact natura duplicitară a universului, emițând judecăți contradictorii și în egală măsură adevărate sau false, pe cât de opuse unele altora... Cum să-mi reprezint exact admirabila nefericire căreia i-am fost hărăzit? Și cum să-mi explic faptul că nu se poate împlini decât în cel mai teribil păcat? Văd eu bine că mult prea adânca mea nepricepere nu numai că nu m-a ajutat să capăt acele chei ale cunoașterii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-i asta? Nu mi-e rușine locului o clipă? Dar eu chiar nu mă pot potoli naibii odată? Întunecată trebuie să fi fost ziua în care mi-a dat naștere acest pământ și nefastă clipa în care mi-a fost hărăzit destinul, de vreme ce nici o creatură n-a fost mai teribilă decât mine în întunecimea minții ei... Presimțirea pe care-o am acum cumva asupra a ceea ce va urma îmi dă fiori chiar și în ceea ce mie-mi pare a fi cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a fixa pe pânză o imagine, doar de culoarea albă. Probabil că nici în anii maturității cele petrecute nu au avut un caracter deosebit, trăirile mele fiind doar mult mai profunde. Ar mai fi copilăria. Încă de mic am fost hărăzit scrisului. Tatăl meu tot Caligraf fusese și, aidoma, bunicul din partea mamei. Aproape că era nefiresc să fiu pregătit pentru o altă îndeletnicire. Primele mele amintiri sunt legate de niște litere din lemn, mari cam cât o piesă obișnuită de șah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
gust estetic și trăinicie. Dumnezeu să binecuvinteze munca și bunăvoința tuturor pentru podoaba lăcașului dumnezeiesc istoric al Mănăstirii Secu. Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române * 18 august 1988 Străvechea ctitorie de pe valea Secului se înfățișează luminoasă și primitoare potrivit destinației sale hărăzită de fericiții ei ctitori. Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Eftimie Episcopul Romanului Arhim. Mitrofan Exarh Arhim. Mitrofor Teofil Pandele Arhim. Bartolomeu Anania *7 martie 1991 94 Cu pioasă admirație pentru marile vestigii ale Ortodoxiei românești, Mănăstirea Secu, vatră de cultură
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
lumină. Afară Însă nu avea de ce să fie soare, și nici un fel de lumină, În ziua aceea de iunie 1985. Parcă nici nu deschisese ochii, parcă nici măcar nu se născuse, parcă doar Își imagina viața de adolescent care Îi fusese hărăzită În cea mai bună dintre lumile posibile, pe care fusese pre des tinat să o făurească tovarășul Nicolae Ceaușescu. Afară ploua. Și-a ridicat gulerul de la haină și a pășit ezitând În prima baltă care i-a ieșit În cale
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
singur. Avusese și soție, și copii. De la un timp,însă, unul câte unul, ori una câte una, au migrat în valurile istoriei. Soția -în pământ; fetele și băieții - pe coclaurii mapamondului. Fiecare cu modul de viață pe care i-l hărăziseră, dintru început, ursitoarele. Și, pare-se, asta nu-l întrista de fel. Cei câțiva zeci de metri pătrați de teren, din spatele frumoasei case,îi ocupau sera. Casaconcepută și făcută, de la primul la ultimul milimetru, de mintea și de mâinile proprii
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
măcar, cât un amnar, pe o cremene. A urmat un moment de adâncă penibilitate. De recunoaștere, a adevărului, din fața căruia, nimeni, niciodată și nicăieri, nu se va putea ascunde. După care, Dan, nefiresc, liniștit și împăcat definitiv, cu ce-i hărăzise soarta, a rostit mai mult în șoaptă, ca pentru sine, decât, și pentru Veghea: toate, la timpul lor. Asta-i unica lege sfântă a naturii.Toate. Atunci. Da, a replicat, Veghea, după care, întoarsă pe o parte,începu să-și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]