2,626 matches
-
spre a se informa și a cunoaște nemijlocit realitățile din noua provincie imperială. Călătoria împăratului din anul 1783, ca și cea pe care o va întreprinde în 1786, a fost deosebit de importantă pentru evoluția viitoare a acestei provincii în cadrul Imperiului habsburgic, ca și pentru soarta lui Vasile Balș, date fiind hotărârile ce au fost luate cu aceste prilejuri de monarh, în spiritul ideilor și țelurilor sale politice. În primăvara anului 1783, împăratul a întreprins o călătorie prin Ungaria, Slavonia și Dalmația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
dependenței episcopiei din Bucovina și prin punerea sa în subordinea unui centru mitropolitan ortodox din interiorul imperiului, în conformitate cu prescriptele canoanelor bisericești ortodoxe, împăratul a căutat să prevină un posibil amestec aici al Rusiei, prin intermediul ortodoxiei, cu urmări nefaste asupra stăpânirii habsburgice în zonă. În noile condiții generate de subordonarea bisericii ortodoxe bucovinene față de Mitropolia Carlovițului, ceea ce presupunea luarea unor măsuri de armonizare și uniformizare, nu este de mirare că lui Balș, după ce și-a preluat la Viena postul de concepist, Consiliul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
română, prin intermediul concepistului Balș110. Una din problemele ce frământau autoritățile austriece, dar și biserica ortodoxă bucovineană era recuperarea moaștelor, documentelor și odoarelor duse în Polonia de mitropolitul Dosoftei în 1685. În primul rând, împăratul Iosif al II-lea și autoritățile habsburgice sperau că vor putea prelua cumva parte din aceste moșii, în virtutea faptului că în trecut au aparținut moaștelor Sfântului Ioan cel nou, păstrate în biserica Sfântul Gheorghe a Mitropoliei din Suceava sau că, în viitor, vor face un schimb de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
acestuia urmau să fie folosite pentru întreținerea clerului și pentru școală, ca și pentru "prosperitatea umanității"118. Acest regulament, cu unele modificări nesemnificative din secolul XIX, a stat la baza organizării și funcționării bisericii ortodoxe din Bucovina până la sfârșitul stăpânirii habsburgice și chiar după aceea. Totodată, el a reprezentat și o chestiune de politică externă, așa după cum avea să declare mai târziu Balș, alcătuitorul regulamentului, prin aceea că acesta, ca și alte măsuri modernizatoare luate în Bucovina, s-au dorit a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
goală și, în același timp, un supus devotat monarhului și leal față de autoritățile de stat, alcătuiau câteva rațiuni în numele cărora trebuia să se desfășoare întreaga operă educativă. Mult dorita realizare a unei mai mari coeziuni a atât de diversului Imperiu habsburgic, prin integrare și centralizare, constituia un deziderat care, în concepția imperială, se putea înfăptui numai printr-o amplă acțiune educațională, vizând diferențiat toate stările, realizată în primul rând prin intermediul școlii și al bisericii etatizate. Fundamentele ideologice ale doctrinei reformiste absolutiste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și al bisericii etatizate. Fundamentele ideologice ale doctrinei reformiste absolutiste ce au stat la baza programului școlar al Vienei, aplicat, în general, în toate provinciile coroanei 120, înserau instrucția și educația între componentele politicii de stat. Scopul era ca statul habsburgic să dețină primatul și în acest domeniu atât de important în viața spirituală a unui popor, iar prin instituirea de școli publice în locul celor confesionale, să-și poată impune politica proprie în domeniul educațional. Statul era în această epocă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și încă și mai mult asupra moldovenilor învecinați și a altor străini și ca o consecință s-ar putea spera ca tinerimea moldovenească va veni la învățătură în Bucovina"137. Acest ultim deziderat oglindește o temă specifică a politicii orientale habsburgice, ce revine obsesiv în toată perioada, anume aceea de folosire a învățământului în exercitarea unei influențe sporite asupra populației nu numai din Bucovina, ci și din Moldova, cu scopul de a o determina să graviteze spre Austria și ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
XIX-lea, a stat la baza învățământului din Bucovina până la apariția legii din 1869. La nivelul Bucovinei, eforturile depuse în domeniul educațional de boierul Vasile Balș, la care se adaugă cele ale episcopului Dosoftei Herescul, grefate pe cele ale administrației habsburgice, sunt comparabile cu cele depuse în epocă în Transilvania de reprezentanții Școlii Ardelene. Totodată, ele relevă dimensiunea pe care a dobândit-o cultura, în special școala, sub influența ideilor iluministe, în ideologia politică, considerată acum drept factor esențial de emancipare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
provinciei. De altfel, autoritățile imperiale austriece, în conformitate cu ideile iosefiniste ale epocii, ce ridicaseră mercantilismul 147 și fiziocratismul 148 la rangul de politică de stat149, au căutat să determine o creștere a rentabilității economice, profitabilă pentru veniturile statului, în noua provincie habsburgică, care intrase în cadrele imperiului, aidoma Galiției învecinate 150, ca o zonă predominant agrară, cu o activitate comercială mult redusă. Pentru dezvoltarea comerțului, autoritățile habsburgice au acționat în direcția transformării orașelor bucovinene în importante centre de producție și schimb comercial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
căutat să determine o creștere a rentabilității economice, profitabilă pentru veniturile statului, în noua provincie habsburgică, care intrase în cadrele imperiului, aidoma Galiției învecinate 150, ca o zonă predominant agrară, cu o activitate comercială mult redusă. Pentru dezvoltarea comerțului, autoritățile habsburgice au acționat în direcția transformării orașelor bucovinene în importante centre de producție și schimb comercial, spre a putea pune în valoare, sub raport economic, importanța poziției geografice a Bucovinei, în traficul comercial internațional dintre Moldova, Transilvania și Polonia 151. Totodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
în Bucovina, deoarece ridicarea de întreprinderi, producerea și desfacerea mărfurilor necesită timp, credite și bani. Produsele manufacturate în Bucovina urmau a fi desfăcute, prin intermediul negustorilor locali, care călătoreau în scopuri de afaceri, în toate părțile, de jur împrejurul provinciei 160. Politica autorităților habsburgice a vizat atragerea în orașele bucovinene a unui număr cât mai mare de negustori, mai ales armeni, din Galiția și din Moldova, existând chiar proiectul, nepus însă în practică, de întemeiere a unei colonii comerciale armenești de către marii negustori armeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Magistratul avea în atribuțiile sale responsabilități administrative, juridice, polițienești, pompieristice, edilitar-urbane etc. Rezultat al ideologiei reformiste iosefiniste, noua instituție administrativă orășenească a răspuns unor scopuri politice precise de egalizare, uniformizare și de încadrare în normele generale de administrare a Imperiului habsburgic. Magistratul orașului bucovinean, răspunzând cerințelor dezvoltării economico-sociale ale epocii, se rupe de tradiția administrativă orășenească medievală moldovenească și se constituie într-o primă formă modernă de organizare administrativă urbană, cu multe elemente de drept burghez, care au în vedere un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ținerea a două târguri anuale în orașele Cernăuți și Suceava 170, iar în august 1786, conferirea rangului de oraș comercial liber pentru Suceava 171. În vederea amplificării legăturilor comerciale, cât și pentru încadrarea negoțului Bucovinei în acela practicat între hotarele Imperiului habsburgic, în anul 1785, pe baza rapoartelor aceluiași concepist bucovinean privitoare la funcționarea vămilor la granița cu alte provincii imperiale, autoritățile centrale austriece au acordat negustorilor bucovineni posibilitatea de a se aproviziona cu mărfuri și de a desface propriile mărfuri în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
176. Aceste măsuri se încadrau într-o practică politică a absolutismului iosefinist, ce prelua și amplifica o constantă a politicii economice austriece a secolului al XVIII-lea, de formare a unei clase de negustori proprii pentru comerțul cu Orientul. Imperiul habsburgic a resimțit încă de la începutul acestui secol o acută nevoie de negustori cu rutină, cunoștințe și cu relații în sud-estul Europei și în Levant, pentru a putea pătrunde pe piețele orientale cu mărfurile sale177. Pentru a putea ajunge la scopul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
aromâni, armeni sau greci, supuși otomani. Negustorii din Bucovina au întreținut, în toată perioada, un comerț activ între Viena, provinciile imperiale și Țările Române sau Turcia. Prin intermediul efortului lor, conjugat cu cel al negustorilor din Transilvania sau Banat 178, Imperiul habsburgic a reușit să-și mărească debușeul său oriental și să își asigure o anumită preponderență în comerțul Moldovei 179, precum și în cel de la Dunărea de Jos și din Balcani 180. Problema sării, produs de bază în alimentația oamenilor și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ar face spionaj în favoarea domnului moldovean 198. La rândul său, Ilinca Bălșăoaia, oprită pe moșia Horodniceni a ginerelui ei Iordachi Cantacuzino, din cauza carantinei impuse la granița Bucovinei, îi scria la sfârșitul lunii august 1785, fiului ei aflat în capitala Imperiului habsburgic, că serdarul Lupul a întreprins călătoria la Varșovia pentru a rezolva chestiunea banilor pe care îi avea de primit Iordachi Balș de pe urma contractului de arendare încheiat cu arendașul May199. După un moment când lucrurile păreau că intră în normal, spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
iosefiniste de desființare a Administrației militare și de încorporare a Bucovinei în provincia Galiția, ca simplu ținut administrativ al acesteia, a fost tocmai pierderea individualității politice de care se bucurase această provincie sub regimul militarilor, din momentul anexării la Imperiul habsburgic și până atunci. Această măsură a împăratului, ce nu ținea cont nici de evoluția istorică anterioară a Bucovinei, nici de caracterul său național (românesc) și religios (ortodox), cu totul aparte de cel al unei Galiții dominate, sub aspect național, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
cerute de încorporarea Bucovinei în Galiția au impus autorităților vieneze înființarea unor posturi, ce necesitau cunoașterea limbii române, pe lângă Tribunalul provincial din Lemberg. Dat fiind faptul că nobilimii poloneze i-au fost recunoscute toate privilegiile feudale anterioare intrării în Imperiul habsburgic, prin tratatul din 1772, care consfințea anexarea de Austria a Galiției, din același an a fost înființată o instanță de judecată pentru nobili, în Lemberg, cu titlul de "Forum Nobilium". În timpul domniei lui Iosif al II-lea, această instituție s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
pe baza principiului restitutio in integrum, lansat de stările privilegiate și parțial de noul împărat, nu au lăsat indiferentă starea nobiliară românească din Bucovina, din rândul căreia făcea parte și boierul Vasile Balș. Asumând rolul de lider politic, în raport cu puterea habsburgică dominantă, aceasta se va arăta nemulțumită de contopirea Bucovinei în provincia mare a regatului Galiției (sub aspect politico-administrativ), de distanțele și costurile mari necesare participării la lucrările Dietei stărilor galițiene din Lemberg sau la Stanislau, de folosirea în deliberările acestor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
gândirea politică a lui Montesquieu 43, statul, sublimat în persoana împăratului luminat, apare ca un garant al securității colective, fiind sursa de la care emană bunătatea supușilor săi44. În dialogul cu puterea dominantă, referitor la statutul românilor din Bucovina în cadrul Imperiului habsburgic, Balș face apel, în justificarea revendicărilor referitoare la păstrarea autonomiei și individualității acestui teritoriu, și la teoria capitulațiilor de inspirație cantemiriană, susținând că: "în nefericitul secol al XV-lea, strămoșii noștri au cedat Moldova ca pe o feudă Porții otomane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
însemne stăpânirea exercitată de Rusia asupra Mării Negre, pentru devenirea estului și a sud-estului european 68. Această insistență asupra Rusiei își propunea să reliefeze pericolul potențial prezentat de Rusia, pentru Austria și Țările Române și, de aici, concluzia necesității ca Imperiul habsburgic să-și extindă granițele și asupra celor două provincii românești: "La această dispoziție a raporturilor politice ale Europei, la această poziție a afacerilor nordului și estului, la noua conjunctură plină de urmări a Mării Negre, Moldova și Valahia sunt primele ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
el se află în relație prin legătura stării și sângelui, de a prezenta împăratului drepturile lor, tratarea lor și dorința lor", ceea ce a și făcut prezentând cererile lor contelui Kobenzl. Atunci, cererilor acestor boieri de includere a Moldovei în Imperiul habsburgic nu li s-a dat curs, împăratul Iosif al II-lea comunicându-i că "gelozia puterilor nu ar permite acest lucru"72. Ceea ce atunci nu se putuse realiza, lui Balș îi părea posibil de înfăptuit acum, în noua conjunctură internațională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
atacurile inamice și fundamentarea puterii"77, constituiau argumente geo-politice foarte importante pentru Austria. La acestea se adaugă "caracterul conjuncturilor Mării Negre, care udă împreună cu Nistrul și Dunărea o mare parte a Moldovei"78, situații politice internaționale ce fac necesară ajungerea Imperiului habsburgic la această mare, pentru a echilibra situația de dominație a Rusiei. Acestor argumente li se adaugă cele de natură economică. "Aceste țări scrie Balș stăpânesc un mal al celor două mari fluvii comerciale Nistrul și Dunărea, și anume din punctul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
soartă comună tuturor țărilor aflate sub puterea asiatică, se grăbesc să devină curând orașe depozite ale comerțului tuturor statelor, sediul principal al speculațiilor și bursa a tot felul de intrigi politice"79. În susținerea necesității includerii Principatelor Române în Imperiul habsburgic, autorul memoriului aduce argumente din domeniul dreptului istoric, referitoare la legăturile existente între aceste țări și Transilvania, pe toată durata evului mediu: "Chiar și până acum trebuiau aceste țări, dintr-o necesitate a poziției fizice, să stea într-o legătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și Valahia garantează Țărilor ereditare cezaro-crăiești avantaje și perspective, aproape de același rang și greutate, ca cele pe care le oferă Crimeea Rusiei"82. Deoarece memoriul nu vorbește explicit despre modul în care urmau să fie incluse aceste țări în Imperiul habsburgic, ne putem întreba care era sensul acestei includeri în viziunea lui Vasile Balș, o vedea el ca pe o înglobare totală sau cu păstrarea unei autonomii, în sensul raporturilor feudale de vasal-suzeran? Luarea în considerare a apelului pe care îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]