1,047 matches
-
din Hărpășești a fost zidită de boierul George Mavrocordat (1802-1858) în anul 1833, în partea de vest a satului, în apropierea conacului boieresc. În trecut, o poartă făcea legătura între curtea conacului și curtea bisericii. Ctitorul George Mavrocordat era fiul hatmanului Alexandru Mavrocordat (1784-1856) și al Smarandei Moruzi și s-a născut în Fanar la 13 aprilie 1802. El s-a căsătorit, la 5 aprilie 1841, cu Maria Skina (1819-1900), cu care a avut trei copii: Alexandru Mavrocordat (1844-1907) - mare latifundiar
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
dintr-o veche dinastie de împărați bizantini și era unul dintre cei mai bogați boieri moldoveni ai vremii. Iordache Cantacuzino era cumnat cu domnitorul Vasile Lupu (1634-1653), soțiile lor fiind fiicele marelui boier Costea Bucioc, proprietarul moșiei Șerbești. Nepotul acestuia, hatmanul Iordache Cantacuzino-Deleanu (1688-1759?) a construit în jurul anului 1730 un castel la moșia sa din Deleni, unde îl va găzdui pe domnitorul Grigore al II-lea Ghica (1726-1733), cu prilejul primei logodne a fiului său cel mare, beizadea Scarlat Ghica, în
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
hramul “Adormirea Maicii Domnului” a fost construită în anii 1668-1669 de către marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino-Deleanu (1635-1686) , în apropierea curții boierești. Ea a fost clădită din piatră și cărămidă. Lăcașul de cult a fost reparat în perioada 1721-1722 de către nepotul ctitorului, hatmanul Iordache Cantacuzino-Deleanu (1688-1759?), care a înzestrat-o “cu toate podoabele” făcute de iznoavă, după cum scrie și în pisania bisericii. Același boier a construit în jurul anului 1730 și un conac boieresc în apropierea bisericii. Prin anul 1788, la această biserică slujeau
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
acestora. Biserica are o decorație simplă, deasupra ușii de la intrare existând o floare săpată în piatră. Tâmpla bisericii este sculptată în lemn, iar icoanele au fost pictate în septembrie-octombrie 1747 de zugravul Ioasaf de la Mănăstirea Vatopedu (Muntele Athos), pe cheltuiala hatmanului Iordache Cantacuzino. Biserica a fost reparată în anul 1824.
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
fost organizată conform unor instrucțiuni primite din Ucraina, în contextul colaborării Cartierului General al armatei generalului Denikin - staționate în apropierea frontierei ucraineano-române - cu reprezentanții "Comitetului pentru Salvarea Basarabiei" de la Odesa, al tentației denikiniștilor de a elibera provincia după lichidarea trupelor hatmanului ucrainean Simon Petliura, al persecutării transnistrenilor suspectați de filo-românism și al activității unor organizații iredentiste monarhiste basarabene. Opiniile merg până la a afirma probabilitatea ca atacul să fi fost dat de formațiuni ale rușilor albi. În regiunea Hotinului la acțiune au
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Coroanei polonο-lituaniene Jan Zamoyski. A fost cea de-a patra instituție de învățământ superior de pe teritoriul Uniunii polono-lituaniane. După moartea fondatorului și-a pierdut treptat importanța fiind degradată în anul 1784 la rangul unei instituții de învățământ mediu, actualul Liceu "Hatman Jan Zamoyski". a fost concepută ca o instituție pentru educarea în studiile umaniste a tineretului care provenea din rândul micii nobilimi (chiar dacă în primii ani majoritatea studenților erau burghezi și nu nobili), pentru a pregăti o nouă clasă de funcționari
Academia Zamoyska () [Corola-website/Science/328078_a_329407]
-
după ce Habsburgii ocupaseră orașul Zamość în urma primei împărțiri a Poloniei, fiind transformată într-un Liceu Regal (Liceum Królewskie). În anii 1811-1866 clădirea vechii Academii a fost folosită ca loc de cantonament pentru soldații din garnizoana fortăreței Zamość. Actualul Liceu General “Hatman Jan Zamoyski” se află în același complex de clădiri, fiind una dintre cele câteva școli secundare din orașul Zamość.
Academia Zamoyska () [Corola-website/Science/328078_a_329407]
-
(n. 1542 - d. 1605) a fost un magnat polonez, primul duce de Zamość, secretar (din 1566) și apoi cancelar al Coroanei (după 1576), mare cancelar (din 1578) și hatman (din 1581), staroste al Cracoviei (din 1580 până în 1585), staroste de Belz, Międzyrzecze, Krzeszów, Knyszyn și Derpsk. A fost cel mai important consilier al regilor Sigismund al II-lea August și Ștefan Báthory, dar și unul dintre cei mai puternici
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
Rusiei din anii 1579-1581 cu propriul contingent de 400 de mercenari. S-a arătat interesat de arta tacticii și a strategiilor militare, pe care le studia asiduu. Având sprijinul lui Ștefan Báthory, a început să exercite câteva dintre atribuțiile marelui hatman Mikołaj Mielecki, mai ales când acesta nu era prezent pe câmpul de luptă. În 1581 a luat definitiv locul acestuia, fapt excepțional, aceasta constituind o rară excepție de la regula care impunea că funcția de mare hatman să fie acordată pe
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
câteva dintre atribuțiile marelui hatman Mikołaj Mielecki, mai ales când acesta nu era prezent pe câmpul de luptă. În 1581 a luat definitiv locul acestuia, fapt excepțional, aceasta constituind o rară excepție de la regula care impunea că funcția de mare hatman să fie acordată pe viață iar Mikołaj Mielecki nu era mort la acea dată. La moartea lui Ștefan Báthory în 1586, Zamoyski l-a ajutat pe Sigismund Vasa să obțină tronul Poloniei și Lituaniei, luând parte și la războiul civil
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
30 septembrie 1602. Dificultățile campaniei i-au agravat însă starea de sănătate și l-au obligat să renunțe la comandă. Zamoyski a murit la 3 iunie 1605, datorită unui accident vascular. Având controlul asupra funcțiilor de mare cancelar și mare hatman (pentru prima oară cumulate de o singură persoană), Zamoyski a fost unul dintre cei mai puternici oamenii din Polonia și Lituania. A fost responsabil de majoritatea deciziilor care în această perioadă au implicat politica internă și externă a statului fiind
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
despărțit ulterior, și cu care a avut două fiice: Sofia, decedată în 1849, și Elena, căsătorită cu cneazul George Cantacuzino, guvernator al Basarabiei. A ocupat de tânăr diferite funcții: a fost numit spătar în 1819, în timpul domniei lui Mihai Șuțu, hatman în 1821, în timpul domniei lui Ștefan Vogoride, și logofăt, primind și titlul de cavaler, sub Grigore Alexandru Ghica, perioada în care a îndeplinit și funcția de ministru de război. Interesat de dezvoltarea economică a Moldovei, Anastasie Bașotă a modernizat agricultura
Anastasie Bașotă () [Corola-website/Science/328159_a_329488]
-
Bug, căzut în stăpânirea turcilor după pacea de la Buceaci (; , ) din 1672. Teritoriul se va numi, mai târziu, „ținutul Oceacovului” și se întindea între Nistru, Bug și Marea Neagră. Cel mai însemnat punct al ținutului era orașul Dubăsari, unde își avea reședința hatmanul. Dar, dincolo de importanța sa politică și administrativă, târgul era și un important centru bisericesc. Ucraina Hanului a stat sub ocupație musulmană până în anul 1791, când Rusia își mută granița la Nistru și anexează acest ținut. În această perioadă, cam de
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
o pisanie originară, construirea bisericii de către Gheorghe Coci este atestată de o inscripție amplasată în pridvorul bisericii cu ocazia reparațiilor executate în anul 1820: "„Această sfântă biserică întru care să prăznuiește hramul Pogorârii Sfântului Duh iaste zidită de răposatu Gheorghe hatman frate cu Vasile Voievod, leat 7147 (1639), iar acum 7328 (1820), cum blagoslovenia preasfințitului mitropolit kirio kir Veniamin și prin osârdia cuvioșiei sale ieromonah Iosif, egumenul acestei sfinte mănăstiri, s-au deschis zidirea, s-au tencuit și s-au acoperit
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
s-au acoperit. 1820 iunie 8”". Domnitorul i-a trimis la 7 august 7149 (1641) pe mitropolitul Varlaam Moțoc al Moldovei, pe episcopul Mitrofan al Romanului, pe episcopul Anastasie al Rădăuților și pe boierii Dumitrașcu Șoldan (mare vornic) și Gavriil (hatman și pârcălab al Sucevei), precum și pe egumenii mănăstirilor Neamț, Bistrița, Bisericani, Pângărați și Agapia pentru a delimita moșia Mănăstirii Pionu. Din documentele emise cu acel prilej rezultă că mănăstirea Pionu stăpânea o mare parte din masivul Ceahlău. Ulterior, marele paharnic
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
Hangu după revenirea pe tron a lui Grigore I Ghica (1660-1664, 1672-1673). De acolo el a trecut în Transilvania. Chiliile mănăstirești au ars într-un incendiu, iar peste ruinele lor Alexandru Ruset, fiul domnitorului Antonie Vodă Ruset (1675-1678) și ginerele hatmanului Gheorghe Coci, a construit pe la anul 1676 un zid de incintă. Deasupra porții de intrare în incintă a fost amplasată următoarea pisanie în limba slavonă: "„Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acest zid pre împrejurul
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
amplasată următoarea pisanie în limba slavonă: "„Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acest zid pre împrejurul mănăstirii l-au zidit Io Alexandru Voievoda i gospodja ego Anița snă Io Antonie Ruset Voievoda, gineri lui Gheorghe Hatman. Vleto 7184 (1676) msța august 15”". Ajuns proprietar al moșiei Hangu, marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino (1635-1686) a ridicat un turn circular cu scop de locuință în colțul de nord-est al zidului de incintă. În zidul interior al turnului de colț
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
o pisanie originară, construirea bisericii de către Gheorghe Coci este atestată de o inscripție amplasată în pridvorul bisericii cu ocazia reparațiilor executate în anul 1820: "„Această sfântă biserică întru care să prăznuiește hramul Pogorârii Sfântului Duh iaste zidită de răposatu Gheorghe hatman frate cu Vasile Voievod, leat 7147 (1639), iar acum 7328 (1820), cum blagoslovenia preasfințitului mitropolit kirio kir Veniamin și prin osârdia cuvioșiei sale ieromonah Iosif, egumenul acestei sfinte mănăstiri, s-au deschis zidirea, s-au tencuit și s-au acoperit
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
astăzi. Printre acestea se află un Octoih (dăruit în 1640 „mănăstirii sale nou întemeiate numită «Sub muntele Peon»”), un Triod de post (dăruit în 1644) și câteva Minee pe lunile iunie, iulie și februarie (dăruite în 1644, 1646 și 1647). Hatmanul Gheorghe Coci a ctitorit mai multe biserici printre care Biserica Înălțarea Domnului din Bozienii de Sus, unele construcții la Mănăstirea Probota sau refacerea bisericii „Sfânta Maria” din Ismail. După refacerea schitului de către Gheorghe Coci, „Schitul lui Silvestru” a fost menționat
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
menționat în acte ca „Mănăstirea Pionu”. Domnitorul i-a trimis la 7 august 7149 (1641) pe mitropolitul Varlaam Moțoc al Moldovei, pe episcopul Mitrofan al Romanului, pe episcopul Anastasie al Rădăuților și pe boierii Dumitrașcu Șoldan (mare vornic) și Gavriil (hatman și pârcălab al Sucevei), precum și pe egumenii mănăstirilor Neamț, Bistrița, Bisericani, Pângărați și Agapia pentru a delimita moșia Mănăstirii Pionu. Din documentele emise cu acel prilej rezultă că mănăstirea Pionu stăpânea o mare parte din masivul Ceahlău. Ulterior, marele paharnic
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
Hangu după revenirea pe tron a lui Grigore I Ghica (1660-1664, 1672-1673). De acolo el a trecut în Transilvania. Chiliile mănăstirești au ars într-un incendiu, iar peste ruinele lor Alexandru Ruset, fiul domnitorului Antonie Vodă Ruset (1675-1678) și ginerele hatmanului Gheorghe Coci, a construit pe la anul 1676 un zid de incintă. Deasupra porții de intrare în incintă a fost amplasată următoarea pisanie în limba slavonă: "„Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acest zid pre împrejurul
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
amplasată următoarea pisanie în limba slavonă: "„Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acest zid pre împrejurul mănăstirii l-au zidit Io Alexandru Voievoda i gospodja ego Anița snă Io Antonie Ruset Voievoda, gineri lui Gheorghe Hatman. Vleto 7184 (1676) msța august 15”". Ajuns proprietar al moșiei Hangu, marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino (1635-1686) a ridicat un turn circular cu scop de locuință în colțul de nord-est al zidului de incintă. În zidul interior al turnului de colț
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
(1599 - 16 februarie 1665) un Hatman de câmp al Coroanei și membru al șleahtei (aristocrației) Uniunii statale polono-lituaniene. El este considerat unul dintre cei mai de succes comandanți militari și un erou național al Poloniei. El și-a adus o contribuție marcantă la luptele din timpul
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
Stefan a intrat în slujba trupelor regulate în 1623, când fratele său Pawel a fost numit rotmistrz într-o unitate de cavalerie ușoară de cazaci, acesta din urmă recrutându-și pe unii dintre frați . Tinerii Czarniecki au luptat sub comanda hatmanului Stanisław Koniecpolski în campania în campania împotriva tătarilor din 1624 (participând la bătălia de la Martynów). În 1625 ei au luat parte la luptele pentru înăbușirea rebeliunii cazacilor lui Marko Jmailo (Marek Żmajło). În anii care au urmat, Stefan a luptat
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
a fost înaintat la gradul de stegar (chorąży). El a participat la bătălia de la Dirschau de pe 6-7 august 1627, în care regele suedez Gustav Adolf a fost rănit grav. Stefan Czarniecki și-a desăvârșit pregătirea militară învățând de la comandantul său, hatmanul Koniecpolski, dar și de la cazaci,tătari și nu în ultimul rând de la suedezi . După terminarea Războiului Polonezo-Suedez, Czarniecki s-a înrolat în 1630 în trupele habsburgilor Sfântului Imperiu Roman și a continuat luptele împotriva suedezilor, participând la bătălia de la Breitenfeld
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]