2,407 matches
-
pricina, n-a mai fost clintit nimeni. Clar? Ca și cuvântul partidului. Alte consecințe ale căsătoriei lui Nicușor cu Lady Poliana: stațiunea Sinaia, unde s-a celebrat nunta (cu dar, fără dar?, asta nu s-a aflat încă, dar cu haz în mod sigur!), a devenit cu adevărat o a doua capitală a țării! Ca pe vremuri. S-ar zice că, încetul cu încetul, reintrăm în normal: avem două capitale, avem și capete ca și încoronate, titulare de dinastie. Ne mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
comunist înfocat, tot deschide aparatul de radio și ascultă Europa Liberă, unde aude realitatea, adevărul și tot ce se petrece în lumea întreagă. La radio București auzi: tov. Ceaușescu a primit, a vizitat, a subliniat etc. etc. și un mic haz de necaz. Afară este întuneric și frig, în casă de asemenea este întuneric, foamete și frig. Deschid fereastra larg și strig: îți mulțumim, partid iubit, că în întuneric, foamete și frig ne-ai tot călăuzit. Un inocent, București, ajun de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pîntecuțele lor mici și delicate, ascunse în niște corpușoare ca niște trestii. Amabilitatea și zîmbetele lor nu diminuau frica mea de a invita la o masă două așchii asiatice, capabile să-mi mănînce și părul din cap. Momente pline de haz am trăit și la o masă cu VIP-uri foarte VIP-uri, cînd un celebru și năstrușnic profesor universitar pensionar a solicitat unui grănguroi, în mod imperativ: Treci acolo, doresc să stau lîngă soție!" (p. 340) Scena în care bătrînul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din Havana, mi-a povestit o pățanie hazoasă pe care a trăit-o un coleg al său. Eram convins, după mature deducții, că pățania a tră it-o chiar el, așa cum am prezentat-o în povestirea "Umor latino-american" (p. 481). Hazul era umbrit de amintirile mele despre infernalele toalete publice de pe la noi, în anii cînd eram multilateral dezvoltați. Îl amintesc în această prefață și pe ambasadorul Hassan, fost profesor universitar, care scria, ca și mine "Proză scurtă" (p. 526). Nu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
identităților colective și a instrumentelor lor naturale specifice (au același limbaj informatic pentru toți, inclusiv japonezi, chinezi sau arabi). Vor exista mai mulți indivizi care comunică și mai puține culturi comunicante: omogenitatea cîștigă, omenescul se împotmolește, istoria devine lipsită de haz. Prin urmare, vom denunța care mai de care civilizația tehnică ce abolește diferențele prospere într-o nediferențiere sărăcăcioasă și serializată (cea a clipurilor, a serialelor și a știrilor culturii de masă, cea a codurilor binare pentru circuitele și codările savante
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Era neîndoielnic cale lungă, în materie de lectură universală, de la predică la act, iar lectura vizuală, tăcută, interioară a fost mult timp rezervată unui număr mic de persoane. Cu al său " Citiți puțin, dar citiți bine!", Luther a făcut probabil haz de necaz (acest om al ordinului se ferea de excese). Să nu uităm că anabaptiștii practică lectura comunitară, în spirit catolic, dacă vreți. A rămas ca Reforma, care nu a păstrat decît două porunci din șapte, să priveze liturghiile sacramentale
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sunat. Am vorbit chiar ieri cu el. Acum, însă, plec pentru două săptămîni la ruși, la Chișinău în special. Însoțesc niște spectacole, ca scriitor. Mă duc, e gratuit. Deci stau la muzeu încă. M-au tot ales prin diverse fronturi. Haz! Mi-e greață de politică! Ce penibilisme! Am fost pe la Iași! N-am fost la București. Tu ce mai faci?! Scrie-mi, chiar dacă sînt plecat! Sava (Nicolae n. red.) va veni corector la ziar! E bine! Sînt tare fericit că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Celor menționați se cuvine a le adăuga o pleiadă de celebrități din rândul scriitorilor și artiștilor plastici, nu numai fumători împătimiți, ci și autori ai unor lucrări dedicate tutunului. Dramaturgul englez Ben Johnson preciza, la 1598, în comedia " Fiecare cu hazul lui", că în "Indii", împreună cu un grup de prieteni, "nu am probat gustul nici unui aliment... cu excepția fumului acelei plante", concluzionând că "tutunul este planta cea mai prețioasă pe care vreodată a produs-o pământul pentru folosul omului". "Colegul" spaniol, Lope
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
rând. Râdeam când am 'auzit ce subiecte și-au ales cei mai mulți: "Primăvara", "Toamna", "Iarna", "O zi de școală", "La biserică" și "La scăldat", "Primăvara" și "Toamna" fiind reproduse de vreo patru-cinci ori de colegi aflați în criză de subiect. Făceam haz de stil și eram de părere că în două ore se poate scrie mai mult de o pagină, cum făcuseră alții. Eu scrisesem douăsprezece. Repede băieții s-au văzut notați cu medii mediocre. O singură teză a fost găsită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
anume, "indigență"... "Dar am preferat telecartingul" (telecarting... o să caut și asta). Dar intru în joc. "Telecartingul mi se pare, totuși, cam demodat. Nu puteți aduce mașina prin telecarting", îmi permit să-i spun. Dar ea mă privește de sus: "Aveți haz... Dispuneți de simțul umorului. Ar fi extraordinar... Ce idee... Dar mașina mi-o aduce șoferul Ministerului. Știți că sunt Ministru." "Știam, Doamnă Ministru, dar am respectat situația de incognito." "Nu-i chiar atât de strict; cel puțin pentru Dumneavoastră... Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Telecarting... o să caut și asta.) Acum însă simt că este politicos să intru în joc și spun că "telecartingul" mi se pare incomod. Nu poți aduce mașina prin "telecarting", îmi permit să spun. Dar doamna mă privește de sus: "Aveți haz... Aveți simțul umorului... Ce idee... Mașina mi-o aduce șoferul ministerului. Știți că sunt ministru." "Știam, doamnă ministru, dar am respectat situația de incognito." "Mersi, răspunse doamna. Dar nu-i chiar atât de strict, cel puțin pentru dumneavoastră. Sunt ministru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
toamna, este o bucurie, puțin tristă, cum sunt marile bucurii, ca marile melodii care au în ele un dram de tristețe. Numai un prostănac poate fi bucuros "în sine", pe deplin bucuros; bucuria fără pic de nostalgie nu are nici un haz, e proastă. Toamna, în schimb, e cel mai inteligent anotimp, dacă se poate spune așa, e-o vreme rafinată, cu tonuri discrete de lumină, fără stridențe, cu sunete acordate în surdină, ca un flaut, melancolic prin rostul său. Toamna e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
acest dar atât de special, foarte ieftin și poetic. (Uită-te, tu, ce catifelată-i, ca un botișor...) Aveam grijă să pierdem, din când în când, aceste bilete conspirative, lăsate la vedere, să fie găsite de cine trebuie... Făceam un haz nebun. Metoda biletelor și a conversațiilor fragmentate de distra teribil, mai ales urmărind nedumerirea celor de față care "se prindeau" mai ușor decât ne imaginasem noi. Erau dialoguri scurte, șoptite: "Melodiei, 16, atenție, intrarea scârțâie!" șopteam, de exemplu. Sau, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vorbind Întruna și râzând de mama focului la orice mică șotie, erau capabili să devină personaje credibile pe scenă. De obicei Îmi place amestecul de genuri și dacă ar fi fost vorba de Mozart sau Rossini, compozitori cu mult umor, hazul galez, sănătos și robust, ar fi putut fi integrat chiar În spectacol. Dar Într-o operă de Ceaikovski?! Un compozitor mai liric, mai nostalgic era greu de găsit. Când Îi Întâlneam pe stradă sau la pub, toți acești coriști păreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la limita siroposului. Citind În avion, după premieră, cronica destul de negativă din Los Angeles Times, aproape că am fost cu totul de acord cu ea. Era scrisă de un critic reputat pentru spiritul său caustic. Citeam ironiile lui pline de haz la adresa spectacolului, care Întâmplător era al meu, și nu mă puteam abține să nu râd. Cum zborul era lung până la Paris, unde trebuia să Încep un alt proiect, ca să treacă timpul, m-am amuzat la rândul meu scriindu-i o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care pot spune că s-a exersat încă înainte de-a scrie literatură, debitând tot felul de istorii, inventate sau reale, despre copilăria argeșeană, compu nând calambururi, parodiind vorbirea unuia sau altuia, sau scor nindu-le amicilor ingenioase porecle pline de haz. Comedia cuvântului o juca asociind în cele mai neașteptate chipuri referința cultă cu limbajul de toată ziua, popular, chiar argotic,neaoșizând neologismele sau dinamitând conotația solemnă sau patetică a unor termeni prin diminutivare. Aceste „tehnici“ pot fi recunoscute, printre altele
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
A stârnit contrariere și amuzament o afirmație a lui Fănuș Neagu din Cartea cu prieteni, și anume aceea că eu aș fi persoana care i-a insuflat lui N. Velea pasiunea pentru experimentele bahice. Era de mirare și de tot hazul, într-adevăr, ce susținea Fănuș Neagu, dată fiind disproporția dintre performanțele în materie ale lui Velea și cele de tot modeste, ca să nu spun inexistente, ale subsemnatului. Și totuși, un grăunte de adevăr era în ce spusese Fănuș Neagu, dar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
-i ia martori de cum era tratat ș.a.m.d. Pentru că întotdeauna era cineva de față, o asistență, un public, aveau ei grijă, oniricii, de asta. Petrecute în cerc închis, confruntările de acest gen nu ar fi avut, pentru ei, nici un haz. Ludicul, histrionismul inteligent le însoțeau totdeauna manifestările în acea perioadă care încă era pentru ei, sufletește, aceea a adolescenței romantice. Arta seducătorului Într-un articol publicat demult, cred că pe la începutul anilor ’60, evocam situația ideală a unui critic al
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Coanei Frosa, al Porumbiței și al lui Timofte, al lui Lir și Tibișir, cupluri de personaje comice ale căror peripeții le urmăream de la un episod la altul cu sufletul la gură. Imaginea lor se împlinea vizual în desenele pline de haz ale pictorului Pascal Rădulescu, un alt element de atracție. Îmi mai amintesc că mă pasionaseră și acele inteligente prelucrări ale lui N. Batzaria după mituri istorice sau legende ale popoarelor, de sorginte mai ales germanică (povestea Nibelungilor, povestea lui Lohengrin
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
o victorie cu atât mai amuzantă, cu cât era o victorie gratuită: îl rugase încă de marți pe Vally să-l invite pe Mihai de ziua sa. Consimțământul grav al lui Atti dădea prin urmare lucrurilor un și mai mare haz... Din august 1950, situația profesională a lui Mihai Rădulescu se schimbase. Profitând de un concurs organizat în vederea creării Orchestrei Cinematografiei, concurs la care reușise, s-a întors din nou la București și s-a mutat într-o cameră de pe strada
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am petrecut împreună într-un dolce farniente. Făceam plajă și baie în Olt, iar uneori Ticki și Mihai plecau la pescuit, în timp ce Gilda și cu mine ne ocupam de pregătirea mesei, concurându-ne în meniuri din cele mai sofisticate, spre hazul „bărbaților“... Cu Ticki și cu Gilda mă înțelegeam de minune și mă ve deam destul de des. Pentru că, din spirit de amuzament, dar totodată pentru a mă ajuta din punct de vedere material (eu fiind pe liber în anul acela) înjghebaseră
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de amuzament, dar totodată pentru a mă ajuta din punct de vedere material (eu fiind pe liber în anul acela) înjghebaseră în cadrul Institutului Cantacu zino, unde lucrau împreună, primele cursuri benevole de limba rusă. Ticki mai cu seamă făcea un haz nebun de noua noastră relație de la elev la profesor. Eu însă îmi luam munca în serios și, fiind dăruit de Dumnezeu cu har pedagogic, curând am monopolizat întregul institut: grupuri comune ori elevi separați, ajungând până la urmă să-l am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai culcăm... O excursie pe timp dubios în Piatra Mare, în tovărășia unui Licurici de 14 ani... O înfiorătoare, dar delicioasă coborâre prin prăpăstii, pe urmă proaspătă de urs, în valea Gârcinului. Personajul principal - Vally, manifestând o groază plină de haz. Planurile nerealizate de hagealâc la mânăstirea Cheia, la sfinții părinți Macarie și Onanie, care mult se zice că ospitalieri sunt. Vally - teribil de drăguț și totdeauna egal cu sine însuși. Aceasta e tot. Tot și nimic mai mult! Întoarcerea la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ciorbă de potroace, semn că ne puteam retrage. În ceea ce mă privește, eu m-am plictisit mai puțin, făcându-mi de lucru cu cei doi mici prințișori pe care, folosind tot felul de cârpe găsite prin casă, îi deghizam, spre hazul întregii adunări, în gingașe domnițe și marchize... Am plecat cu Mihai în zori, pe o vreme plăcută cu fulgi rari de zăpadă, l-am condus până în Puțul de Piatră, unde se mutase alături de restul familiei, iar apoi, tot pe jos
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de la '48"! Rezon! Din sutele de colete am reușit să salvăm multe cărți și albume, discuri și filme documentare, pe care le-am folosit ulterior pentru seri culturale, expoziții, donații. Expedierea "efectelor" predecesorului cu "ochi albaștri" a fost de tot hazul. Primisem de acasă aprobarea de expediere, cu mențiunea de a selecta doar obiectele "care se merită", așa că "scrofulos la datorie" cum ar spune Nenea Iancu, împreună cu șoferul-administrator și cu portarul, am purces la selecție erau claie peste grămadă oale, tacâmuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]