1,830 matches
-
afară de una singură, de politică. Naufragiul pe care l-au suferit aproape toți în iluziile lor politice [î] împinge să caute un refugiu, un liman asigurat înlăuntrul egoismului lor chiar. Nimic n-a putut să cauzeze atâtea decepțiuni decât acea himeră care se pretinde arta de-a guverna și care nu însemnează la urma urmelor decât triumful limbuției și a șiretlicului, triumful inteligențelor sterpe asupra celor adevărate. Orice - ar face cineva în lume, orice ocupațiune cu care s-ar deda de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
răzbunare răspunde: Franța a creat America de Nord, Grecia, Belgia și Italia și să nu poată redobândi Alsacia - lorena? Și iarăși se aruncă miliardele în gura militarismului, încît astfel opiniunea publică ezită a alege între dorința de pace și cea de răzbunare. Himera alianței rusești aprinde și la zelul războinic, deși această alianță șchiopătează din toate punctele de vedere. Cât despre Rusia, unele indicațiuni vor ajunge a determina starea în care se află. Din banii ei de hârtie se afirmă că a șasea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mediologic. Cine vrea să explice un fenomen oarecare are tot interesul să nu-l înțeleagă. Fenomenul revoluționar e mai mult decît străin pentru acești trei tradiționaliști: uluitor. 89, 93? Aberații împotriva naturii, dar care au făcut istoria. Gîndirea iacobină? O himeră, dar care a prins contur printre noi. Ceea ce nu trebuia să se întîmple, s-a întîmplat. Cum a fost posibilă o asemenea idioție, o asemenea iluzie, o asemenea orbire? Imediat ce a fost ridicată problema prin refuzul instinctiv al fondului, prind
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de viață, de gîndire și de reproducere a celor două. Cel de-al treilea, exclus de ideologie și istorici, mediul profesional al tipografiei, a făcut legătura între teoria proletariatului și condiția muncitorului, sau, dacă nu vă vine să credeți, între himeră și realitate. Acesta a fost cel mai bun mijloc tehnic de a intelectualiza proletarul și de a proletariza intelectualul, dublă mișcare constitutivă a "Mișcării muncitorești". Ce este de fapt un tipograf, dacă nu, așa cum afirmă Jacques Cellard, evocînd universul defunct
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
o prostie, ea rămîne totuși o prostie.” (Anatole France) Da, dar În prima fază a fost mai mult decît o prostie: a fost o mare speranță, o iluzie, poate chiar o poveste...(ex: credința marii majorități a poporului german În himerele cultivate de Hitler În Al Doilea Război Mondial). * „Dacă un om e prost, nu poți să-l deprostifici trimițîndu-l la universitate. Pur și simplu faci din el un prost școlit, de zece ori mai periculos.” (Desmond Bagley) Prostul are aceeași
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
asasinează ficțiunile, el condamnă la moarte, calm, prin rațiune raționantă și rezonabilă construcțiile strâmbe: cerul locuit, zeii răzbunători, religiile castratoare, speranțele legate de viața de apoi, mecanica sentimentelor, prejudecata monogamică, logica amoroasă. Pe pământ ca și în cer, el sacrifică himerele pe imensul rug al filosofiei sale materialiste și mecaniciste. El își așază printre primii palatele conceptuale dincolo de bine și de rău. Lumea merge, târâș-grăpiș, pentru că majoritatea oamenilor se mint, se iluzionează, construiesc decoruri de teatru în care-și spun povești
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nevoie în timpuri și în locuri ignorate de el. Cu sute de ani înainte de apariția islamului, la mii de kilometri de Palestina, De rerum natura oferă breviarul perfect al luptei contra tuturor superstițiilor. Dacă filosoful demontează ficțiunea Centaurilor sau a Himerelor, recuză existența lui Tantal sau a lui Tityos, îndepărtează cu un gest al mânii Cerberii și Furiile, dacă-și râde de Danaide sau de Sisif - pe care-l vede mai degrabă în lumea aceasta... -, e clar că l-ar fi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
puternică, eternă, omniprezentă, omniscientă, nemuritoare, puternică, liberă, nesfârșită, mărinimoasă, preafericită, ea reprezintă imposibilul ideal. Slăbiciunea, frica și spaima populează cerul; inteligența, rațiunea și cunoașterea îl golesc. Centaurii? Niște ficțiuni reductibile la o coliziune între simulacre de cal și de om Himerele? Aceeași remarcă, aceeași compoziție, nimeni și nimic nu se sustrage ordinii naturale, iar aceste creaturi nu există în natură. Tunetul, trăsnetul? Nicidecum intenții răzbunătoare ale unor zei nemulțumiți, ci doar o frecare între atomi incandescenți. Sterilitatea? în niciun caz o
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe pământ” își atribuie bun-simț, simț comun și simț practic, punând între acestea semnul identității și considerându-l pe cel din urmă drept forma aplicată a celorlalte două. Ei văd în „idealiști” niște maniaci nu totdeauna inofensivi, care umblând după himere ajung în cel mai bun caz să-și nesocotească propriile interese când nu le compromit și pe ale altora. La rândul lor nici ceilalți, cei cu idealurile și cu visurile, nu se privează de plăcerea de a-i disprețui pe
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
prejudecățile, de o perfectă platitudine, deși pretinde a fi tocmai un antidot față de ce se numește obișnuit „platitudinea și vulgaritatea realității”. Fantezia ar fi, chipurile, “înaripată”, în vreme ce realitatea e terre-à-terre. În accepția sa originară, termenul de „fantezie” înseamnă aparență, nălucire, himeră, dar vine de la faneros, care înseamnă: clar, vizibil, luminos. Se vede bine că era vorba întâi de revelație, de strălucitoare evidență; dar cum revelația produce întotdeauna uimire, s-a trecut de la impactul acesta, care e al adevărului, la mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Mazilu „ipocrizia disperării”. La vie me fut infligée, această frază cabotină a lui Chateaubriand a făcut carieră și a încurajat un bovarism al dezolării, prăpăstios și cobitor, pe care unii naivi îl cred tragic. Pentru Alain fericirea nu e o himeră, închipuită din apetiturile compensatorii ale insatisfacției. Ea e discernabilă și accesibilă în cotidian, dar pretinde simțul realului, curajul deciziei, într-un cuvânt asumarea vieții acesteia, actuală și trecătoare; pretinde, de asemenea, înțelegerea sensului ideal al faptului actual. Alain ne reamintește
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
din perspectiva rezultatului negativ obținut, ci și din cea a plusului de experiență pe care acea confruntare ni l-a prilejuit.) Imaginație, iluzie, visaretc "Imaginație, iluzie, visare" A umbla după potcoave de cai morți. Se spune așa despre căutătorii de himere, de lucruri fanteziste, imposibil de obținut: „A visa (sau a vedea) cai verzi pe pereți”.) Noaptea, și hâdele-s frumoase. Ideile care sunt Învăluite În mister sau poleite cu tot felul de promisiuni atractive.) „Viața reală Își pierde de atâtea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fie minime. Ficțiunile manifestă de regulă paralizia logică întâlnită în vise. Unele pretexte sunt memorabile (un bătrân își prelungește viața respirând vicios aerul din baloanele care îi umplu camera, hrănindu-se, așadar, cu răsuflarea celor care le umflaseră). Autoportret cu himere (2001) e alcătuit din fotograme care stilizează liric o mișcare narativă vagă sau absentă, structurarea textelor realizându-se în parametrii unui model mai curând poetic decât epic. SCRIERI: Un zeu aproape muritor, pref. Ion Vartic, Cluj-Napoca, 1982; Redescoperirea actorului, București
MANIUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287985_a_289314]
-
epic. SCRIERI: Un zeu aproape muritor, pref. Ion Vartic, Cluj-Napoca, 1982; Redescoperirea actorului, București, 1985; Act și mimare, București, 1989; Cercul de aur, București, 1989; Exorcisme, Cluj-Napoca, 1996; Istorii pe care n-am să le scriu, București, 1998; Autoportret cu himere, București, 2001; Scene intime. Scene de masă, București, 2001; Omphalos, Cluj-Napoca, 2001; Spune Scardanelli, Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: Justin Ceuca, „Cercul de aur”, ST, 1990, 1; Justin Ceuca, „Act și mimare”, ST, 1990, 5; Țeposu, Istoria, 147-148; Dan C. Mihăilescu
MANIUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287985_a_289314]
-
citit mai multe capitole ale lucrării și le-au analizat atât de minuțios, Încât m-au obligat să revăd foarte multe chestiuni. Am avut marea șansă de a avea asistenți care au transformat ceea ce la Început părea o goană după himere În cercetări serioase. Fără imaginația și munca lor, nu aș fi aflat prea multe despre impunerea numelor de familie permanente, despre dispunerea noilor sate și despre planificarea lingvistică. Mulțumesc așadar lui Kate Stanton, Cassandra Moseley, Meredith Weiss, John Tehranian și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
acorduri, pref. Al. Macedonski, București, 1908; Ceas rău și alte schițe, clișee, amintiri, București, 1918; Statornicie, București, 1918; Prin baionete și grenade, București, 1921; Tanti Getta, Sighetu Marmației, 1922; Se-ntorc cocorii, Sighetu Marmației, 1926; Pro gloria Bacchi, București, 1927; Himera, București, 1928; Cina lui Terens, București, 1933. Traduceri: Maxim Gorki, O idilă, București, 1909, Din jertfele iubirei, București, 1910, O idilă. Într-o noapte furtunoasă, București, 1911. Repere bibliografice: D. Karnabatt, Broderii pe tema unui nou volum de versuri: „Statornicie
IONESCU-OLT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
despre o viziune personală, ci despre o inteligentă adaptare a unor întâmplări stranii pe meleaguri autohtone. SCRIERI: O viață pe o coajă de pepene, București, 1966; Pădurea, București, 1967; Pământ și păianjeni, București, 1969; Nu uita pasărea ucisă, București, 1972; Himera, București, 1982; Apoteoza, București, 1984. Repere bibliografice: H. Grămescu, „O viață pe o coajă de pepene”, LCF, 1966, 14; Ion Micu, „O viață pe o coajă de pepene”, ST, 1966, 4; Mircea Muthu, „Pădurea”, ST, 1968, 6; Dana Dumitriu, „Pământ
GHEORGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287241_a_288570]
-
fundamentală a memoriei, sau, În cel mai bun caz, e imaginația reproductivă așa cum o Înțelegea Kant); 2) aceea de a alcătui (În colaborare cu reflexivitatea ce combină idei) din trăsături ale unor realități disparate obiecte noi, producând astfel monștri sau himere (În acest caz, imaginația ne pare a fi doar instrumentul unei ludici, al divertismentului). Or, spune Humboldt, este evident că funcția cu adevărat originantă a imaginației (care de-abia acum Își merită atributul de productivă) este aceea de a realiza
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
doua noutate rezidă în adoptarea unor poziții opuse în raport cu același „obiect” poetic: singurătatea doare și, totodată, încântă; moartea, suferința, trădarea etc. devin inofensive prin poetizare; caducitatea, vicisitudinea vremelniciei sunt tot atâtea prilejuri de nostalgică mirare, dar și trepte către Țara Himerei, căci mirajul însuși devine mai prietenos în măsura în care suferă, omenește, de temporalitate: „Se face târziu în iluzii.” Apoi marile spații neptunice și uranice sunt aduse la dialog cu măruntul, insignifiantul, umilul, într-un spirit conciliator, oarecum arghezian. Erosul însuși este asumat
DUMBRAVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
a constituit o lectură fundamentală etc.). Alteori le-a lăsat cititorilor plăcerea să descopere metamorfozele personale pe care le suferă în opera sa temele și motivele consacrate. Teme obsedante: metamorfoza, temă barocă, împinsă până la limită, când transformarea devine transsubstanțiere; urmărirea himerei, rătăcirea în căutarea esenței de sub formele proteice - de fapt, reluare a metamorfozei din unghiul celui însetat de absolut, percepând fascinația formelor; coincidența contrariilor, după o convertire a unuia în opusul său; misterium tremendum al trăirii sacrului în formele banale ale
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
Andere), filtrat de spiritul poetului, devine ego. Expirat, el devine alter ego, contemplat cu o detașare de sine neobișnuită, cu răceala celui care se recunoaște și se înstrăinează concomitent în produsul spiritului său. Mistrețul cu colți de argint, balada urmăririi himerei, poate fi interpretată ca sinucidere a unui Narcis care refuză să se mai autocontemple în iluzoriu, divers și efemer. După depășirea perioadei în care dominantă este balada, evoluția și clasicizarea urmează nu cultivarea unei anume forme poetice, ci câteva direcții
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
lui Platon era grotesc, imposibilitatea de a reface androginul, ca expresie a unității contrariilor, e tragică; ea se desfășoară sub ochiul indiferent al cosmosului. În ultimii doisprezece ani ai vieții sale creatoare, poetul a reluat motivul obsedant al luptei cu himera în două variante: lupta cu iluzia istoriei imediate - în lumea văzutelor, lupta pentru a păstra iluzia ideii de Dumnezeu - în lumea nevăzutelor. Pentru alegoria inserării în istorie, poemul Vânătoare cu șoim (replică la Poetul cu șoimul pe umăr de Nichita
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
nu pot atenua obsesia „soartei”, poetul are sentimentul acut, dureros al relativității universale (Psalmi moderni, Dialogul morților). Se naște atunci o stare de oboseală profundă a sufletului (Nepăsare), din care unica ieșire posibilă duce spre paradisurile artificiale ale visului și himerelor, spre spațiile imaginarului exotic și spre plăsmuirile gratuite ale fanteziei grațioase sau macabre. Virtuozitățile picturale din Acșam Dovalar, Banchet la curte, decorativul miniatural și stilizat din Rondelurile de porțelan sunt de orientare parnasiană, ca și unele viziuni clasicizante (Ospățul lui
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
ultimă împlinire a individualității ce își domină destinul. Cu ecouri din Gabriele D’Annunzio (Triumful morții) și Longos (Daphnis și Chloe), romanul rămâne punctul de convergență al unora dintre cele mai profunde tendințe ale autorului - violența orgoliului și magia voinței, himera idealului, forța copleșitoare a visului, erosul arzător unit cu aspirația spre puritatea platonică -, remarcabil prin fina transcriere a senzațiilor elementare și excelentele descripții marine, dinamizate de jocul savant al luminii și culorii. Din nefericire, metaforismul baroc, limbajul crud (ce i-
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
1991; Thierry Jonquet, Mygal, păianjenul veninos, București, 1992; Tudor Arghezi, Poeme alese - Poèmes choisis, ed. bilingvă, București, 1996; Toma George Maiorescu, Poezii - Poèmes, ed. bilingvă, București, 1997 (în colaborare cu Radu Cretzeanu, Andrée Fleury și Ion Matei); Anghel Dumbrăveanu, Țara himerei - Pays de la chimère, ed. bilingvă, Timișoara, 1998; Honoré de Balzac, Proscrișii și alte povestiri din Comedia Umană, Iași, 1998 (în colaborare); Ioan Flora, Poèmes, Belgia, 2002 (în colaborare cu Anca Măniuțiu). Repere bibliografice: Balacciu-Chiriacescu, Dicționar, 177; Margareta Gynresik, „Roumains déracinés-un
MICLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]