1,093 matches
-
mă amenința semăna cu o cobră. Atunci, imaginația mea colabora cu răul. Îl vedeam ridicîndu-se încet ca o cobră, legănîndu-și trupul șerpuitor, sprijinindu-se pe coadă, lățindu-și capul, scoțând limba și fluturînd-o amenințător. Răul mă privea fix, cu ochi hipnotici, mă fascina și aștepta clipa când avea să dea atacul fulgerător... Iar eu... Menirea mea ar fi fost să fiu o mangustă, să atac cobra, să-i sar la gât și să-i sfârtec capul. Numai că, spre deosebire de mangustă, eu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu mai făceam nici o mișcare și nu-mi mai puteam dezlipi privirea de ochii idolului care nu mă mai slăbeau nici o clipă. Erau cruzi și misterioși. Parcă de sub masca de piatră mă fixau niște ochi vii, înzestrați cu o putere hipnotică. Și ciudat e că totul îmi era foarte clar. Știam unde mă aflam și ce anume se petrecea cu mine. Dar n-aveam putere să mă împotrivesc. Dacă idolul mi-ar fi poruncit, aș fi îngenuncheat în fața lui. Am încercat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
stufăriș și, undeva pe un dâmb plin de iarbă și înconjurat de arbuști, m-au legat cu spatele de un ciot. După care m-au lăsat iarăși singur. Mă întrebam ce mai urma. Dar, probabil, mlaștina are într-adevăr ceva hipnotic, deoarece am adormit. Când am deschis ochii luna strălucea și am zărit o umbră în iarbă. M-am uitat mai bine și am recunoscut-o pe femeia care mă uimise la colibă prin frumusețea ei insolentă. Își lepădase zdrențele și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
el că se va opri undeva cam peste 2317 ani. Mulți vecini puteau să confirme că o dată la vreo două luni, un resort puternic și zgomotos dădea un pendul greu peste cap și îl antrena din nou într-o mișcare hipnotică. Mâna-i era tăiată de la jumătatea antebrațului, de când testase - cu frică, cum mărturisește - un teleportor bosonic. Capătul, tăiat perfect și ușor fluorescent, intrase în inventarul său de s.d.v.-uri, ca suprafața cea mai lipsită de asperități și interstiții de pe mapamond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
mă gândeam că va fi, ca de obicei, un blocaj momentan. Gosseyn încuviință. Hotărâse să doarmă până în momentul bruiajului. Acesta era momentul. Se culcă din nou închise ochii și. deliberat, își destinse mușchii vaselor sangvine ale creierului, conform unui proces hipnotic simplu. Aceasta părea metoda cea mai normală de reducere a fluxului cerebral. Și după aceea începu să nu mai știe ce să facă. Cum se poate opri viața inimii sale și a plămânilor - sau fluxul interneuronic emis subit și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
alți 75 de milioane de germani, am așteptat să aflu ce avea să se aleagă de noi. Multe femei spun că în timp ce Goebbels doar seduce, Hitler fascinează. Pentru mine e dificil să comentez asta. Totuși, nu se poate nega efectul hipnotic pe care discursurile Führer-ului par să-l aibă asupra oamenilor. În mod sigur, mulțimea de la Sportspalast părea să-l aprecieze. Bănuiesc că trebuie să te afli acolo ca să simți atmosfera adevărată. Precum o vizită la stația de colectare a apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dar îl îngrădea în același timp. Abandonam pentru totdeauna visul de a merge într-o țară defavorizată, unde profesiunea mea ar fi putut în sfârșit să fie ceea ce îmi imaginasem de tânăr. Un freamăt constant, o misiune. Departe de lenta, hipnotica vezică a acestui spital bogat și prost administrat, unde medicamentele expiră și aparatele se învechesc înainte de a fi scoase din cutiile lor. Unde totul se petrece sub anestezie și lucrul cel mai viu este șoarecele care din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
s-o desprindem de fața lui Kane. Era imposibil având în vedere ventuzele acestea, falangele și coada încolăcită pe gât. ― Unde e gura? Dallas încerca să scape de vederea ochiului unic. Chiar și mort, aceasta păstra un fel de atracție hipnotică. ― Trebuie să fie acest organ, tubul acesta care s-a introdus în gâtul lui Kane. Oricum, nu a dat semne de alimentare. Cu ajutorul sondei, întoarse creatura pe cealaltă parte. Cu forcepsul, trase cu putere de tub pentru a-l extrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Începi să-l depeni...) Operă a unui artist anxios, revoltat Împotriva ordinei clasice (cum ni-l arată pe Dedal și statuile umblătoare atribuite de legendă tot lui), labirintul colcăie de Întrebări neformulate. Iată un alt chip al sfinxului. Ochii săi hipnotici sticlesc dilatați În coridoarele tenebroase, Însemnate cu emblema echivocă a securii duble. Din punctul de vedere al lui Tezeu, labirintul nu este Însă decît o construcție anarhică, o eroare a clarității și logicii. Și ce ne va spune el dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de lumină ca și frumoasa Nefertiti, al cărei obraz de cuarțit roz de la muzeul din Cairo m-a făcut să mă Întreb dacă este o nebunie să te Îndrăgostești de o statuetă; e beat de soare, dar sub această mască hipnotică a melancoliilor artei amarniene palpită și acum sîngele; ochii Închiși, bărbia Împinsă Înainte, un obraz bolnav de lumină, profund deosebit de hieratismul obișnuit al artei egiptene; buzele senzuale au o febră care lipsește Giocondei; nu le interesează surîsul, ci viața, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Farfurii de porțelan vechi, tacâmuri de argint, grele, pahare de cristal subțire. Decorul sfârșitului. Să-și aducă aminte mereu, cu toții, și nemțoaica proaspăt căsătorită cu fiul jidovului rătăcitor și aventurierul Matus, gata să-și poarte fantasmele și iubita în nemărginirea hipnotică a Orientului. „Posesia orgolioasă a clipei, atât putem râvni“, astea erau cuvintele bietului Marcu Vancea. , dar sigiliul înfrângerii îl purtau deja cu toții, poate, nu doar fantoma celui abia plecat dintre ei... Văduva mamă soacră nu izbutea să-i regăsească vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
iarăși și iarăși, adânc, mai adânc. O mai sărutase vreodată cineva, o mai sărutase vreodată alt bărbat? Concentrare absolută, parcă începutul începuturilor... Minune, se produsese minunea, învierea! O forță ascunsă, professore, forță de concentrare a pasiunii, asta era. Inducție irezistibilă, hipnotică. Se târâseră, gemând, bolnavi, înlănțuiți, spre dormitor. Durerea dorinței îl trase în ea, adânc, mai adânc, cu ambele mâini, mai adânc, încă și încă, hohotind, desfigurată. Îi acoperise ochii cu mâinile, să n-o vadă, să n-o vadă. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Răsfoia o carte. Se afla alături, aievea. O vedea fără s-o vadă. A ieșit repede, s-a îndepărtat în panică. Trecuse, apoi, un secol. Veniseră iarăși amurgul, langoarea. A aruncat hârtiile, a deschis fereastra, a coborât în stradă. Primăvara hipnotică, amețeala, dorința, indecizia. A intrat într-o cafenea. S-a așezat lângă domnul cărunt, cu frumoasa sa barbă și mustață albă, cu numele de cod Marcel. A comandat cafea, deși știa că nu cafea va primi. Ușile batante s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
timp. Parcă m-ar fi urmărit. Doamna făcu un vag gest de plictiseală. Profesorul, consternat, refuză să înregistreze. — Bineînțeles, nu m-am ferit. Era o privire-flacără, grandioasă. Amantissime frater, mă pregăteam să-i strig, ca pe o înjurătură, celebrele cuvinte hipnotice. Să-l sfidez, să-l sperii, să văd ce face... Doamna repetă, nerăbdătoare, gestul de lehamite. Profesorul nu mai avu timp de eschivă, înlemni. Domnule Vancea, dumneata ai avut o soră foarte frumoasă. Știu, știu, vă scrieți rar, drumurile vi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
instantaneu. În centru, se află un lac cu nuferi. Pe suprafața apei zboară o mulțime de gângănii aproape invizibile. Petalele multicolore (roz, portocaliu, roșu) sunt ascuțite și contrastează într-un mod neașteptat cu frunzele rotunde și plate. Efectul e aproape hipnotic; oamenii din jur vorbesc în șoaptă, ca într-o biserică. — Am impresia că te mai preocupă și altceva, îmi spune Jake. În legătură cu grupul. —Păi... Îi spun despre Daisy. Cred că nu are ce căuta în grupul nostru și mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
stă zi și noapte aliniată cu soarele și semnele zodiacale stau ca obleții pe sârmă, nu s-a mai văzut atâta bogăție. Ba da! spune brăileanul străinilor cu buzele lăsate și ochii pleoștiți de tăria vinului amestecat cu soare fixând hipnotic ochiul nopții, Luna. Ba da. Când? Anul trecut, care an trecut, adevărat, nici n-a apucat să plece, trăim cu plecarea ei, bogată, lăsată, păstrată, nealterată, descântată, nediluată, neuitată, de nestemată, alunecată, îmbibată, îmbălsămată, neterminată. Silozurile pârâie de porumb. Dunărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dame în patul meu”... -Și cum se termină povestea ? mă chestionează ea,cu malițiozitate. Femeia măritată revine la soțul ei? Cu diplomația care mă caracterizează încerc să amân deznodământul. Sunt salvat de telefon. O voce tânără de femeie mă învăluie hipnotic: -Aloo,domnul Lupulescu? -Greșeală,îi răspund timid. Aici domnu’ lu’ Popescu!... „Doream vreo douăzeci de ani Portretul ei s arate Dar arăta mai mulți de-atît Și încă jumătate; Închipuisem ochi albaștri Și părul lung buclat, Dar verde a ieșit albastrul
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
o anumită temă pentru poezie. A fost o noapte cu lună plină. Patul era așezat lângă fereastră și, dacă Întindeam mâna, aveam impresia că voi putea aduce luna În casă. Strălucirea ei m-a fascinat, mi-a indus o stare hipnotică și brusc, mi-au apărut În minte câteva versuri. M am ridicat cu mare grijă ( să nu-i trezesc pe ceilalți) și am căutat un creion și o foaie de hârtie. Geamul avea un pervaz pe care se aflau două
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și întrebată de heroină, mințeam. Era un mod de viață istovitor, dar care ajunsese să-mi modeleze existența în așa fel încât părea absolut normal să trăiești în starea aceea de perpetuă obsesie... Expresia serioasă de pe chipul ei frumos, gravitatea hipnotică a cuvintelor ei redau oripilantul carusel în care fusese prinsă, iadul dependenței de o forță exterioară. Dintr-odată, m-am cutremurat auzind clar gândul care-mi încolțise în minte: Și eu am fost așa. Mintea mea s-a încordat, străduindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îmi car bagajele în cameră și mănânc ce mi-am cumpărat pe drum, la un popas. Nu mai vreau să ies în oraș. Ceilalți pleacă. Ultima zi. Joi 24 noiembrie Vara, lumina secetoasă a Greciei dă Acropolei o atracție aproape hipnotică pe care, cu siguranță, ploile reci ale toamnei o demistifică. Dar avem noroc, nu plouă azi. Mă pregătesc să intru, sufletește, într-un fel de "protocol" de care nimeni nu scapă pe Acropole. Căci vizitatorii se transformă aici, fără excepție
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mă gândeam că va fi, ca de obicei, un blocaj momentan. Gosseyn încuviință. Hotărâse să doarmă până în momentul bruiajului. Acesta era momentul. Se culcă din nou închise ochii și. deliberat, își destinse mușchii vaselor sangvine ale creierului, conform unui proces hipnotic simplu. Aceasta părea metoda cea mai normală de reducere a fluxului cerebral. Și după aceea începu să nu mai știe ce să facă. Cum se poate opri viața inimii sale și a plămânilor - sau fluxul interneuronic emis subit și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
-mă de cravată, de parcă ar fi vrut să-și mențină echilibrul, îmi oferi privirea lui de actor pe care și-o înfipse drept în ochii mei. Am rămas așa multă vreme. Nu sunt sigur, dar cred că își experimenta puterile hipnotice asupra mea. Apoi își expedie paharul cu apă, izbindu-l cu încheieturile îndesate ale pumnului, pe barul lucios din oțel, imprimându-i o mișcare de surfing, stil western. Paharul se opri clătinându-se la câțiva centimetri de capătul tejghelei. — Spunk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
umflară brusc, și Victor ținea acum în mâini cel mai mare diavol de hârtie pe care-l făcuse vreodată. Deschise trusa de acuarele și, cu o răbdare maniacală, se apucă să-l picteze în stacojiu, să-i facă ochi negri, hipnotici și interiorul gurii de purpură. Coarnele i le vopsi în negru stră lucitor. Un strop de lacrimă atinse însă una dintre ele, decolo rând-o. Băiatul scoase din sertar punga de hârtie cu mărunții dinți sidefii, propriii lui dinți de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
spirit socratic, un geniu oral. N-a scris aproape nimic, ba a mai avut și neplăcerea ca unul dintre foarte puținele lui texte tipărite să apară semnat („aici o în grozitoare greșeală de tipar...“) Alexandru Lincu... Dar prezența lui era hipnotică și cuvintele lui erau oraculare. La primul curs ținut cu el, după ce a tăcut afundat în gânduri, ca un nou Wittgenstein, mai bine de un sfert de oră, ne-a produs de la-nceput o crampă mentală: „Da, să vorbim despre
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
că dăruiți mai mult cu amintirile frumoase de altădată, și nu cu gândul că peste câțiva ani nu vor mai fi. Puiu Nistea și-a umflat bărbia enormă și a zâmbit, iar Vasile i-a remarcat gura știrbă, și ea hipnotică. — Vasile, te iertăm, liniștește-te. Trage aer În piept și pregătește-te să te dezosăm. Avem șansa ca Între noi să participe la ședința de astăzi a cenaclului tovarășul Rogoz, secretar cu cultura pe județ, fără de care cenaclul ăsta nu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]